DIN NOU, UN PROIECT DE LEGE NECONSTITUȚIONAL

Cu doi ani și jumătate în urmă, Parlamentului i-a fost prezentat proiectul de lege al Republicii Lituania privind numele și prenumele. După ce s-a constatat că acesta contravine Constituției Republicii Lituania și interpretării Curții Constituționale privind înscrierea numelor și prenumelor în pașaportul unui cetățean al Republicii Lituania, Parlamentul nu a examinat proiectul^*. S-a hotărât să se adreseze din nou Curții Constituționale. Aceasta și-a reiterat poziția de principiu potrivit căreia în pașaport numele și prenumele trebuie scrise în limba de stat, iar în alte limbi pot fi înscrise pe paginile destinate altor mențiuni.

În urma acestei decizii a Curții Constituționale, Guvernul Republicii Lituania a elaborat, în locul proiectului anterior, și a prezentat Parlamentului proiectul de lege al Republicii Lituania privind scrierea numelor și prenumelor în documente. Noul proiect a înlăturat câteva dintre deficiențele celui anterior: delimitează clar scrierea numelor și prenumelor în documente de scrierea lor în alte domenii; începe prezentarea regulilor de scriere a numelor și prenumelor cu principiul fundamental – acestea se scriu cu caractere lituaniene; nu include multe dintre chestiunile secundare prezente în proiectul anterior.

Cu toate acestea, noul proiect, la fel ca cel anterior, contravine Constituției și deciziei Curții Constituționale. Și mai rău, a fost întocmit după o nouă interpretare a Curții Constituționale. Așadar, autorii proiectului, iar Guvernul, prezentându-l Parlamentului, încalcă în mod deliberat legile Lituaniei și principiile statului de drept.

Pentru a-și justifica și fundamenta teoretic această lucrare, autorii proiectului au alcătuit o preambulă stranie. Pentru o asemenea lege, ea nu este necesară sau, cel puțin, ar trebui să fie diferită. În forma actuală, este superficială și vădit părtinitoare. Nu conține nici măcar o aluzie la Constituție, la limba de stat sau la numele de persoane lituaniene. Trei dintre cele patru puncte expun teorii despre persoane din alte țări și numele de persoane din alte limbi, opunându-le în mod insistent numelor de persoane lituaniene. Se urmărește să se sugereze că numele de persoană nu ar fi o chestiune de limbă, ci un „unic

^* Că proiectul era necorespunzător s-a scris în repetate rânduri în presă: Pranas Kniūkšta. Cu privire la proiectul de lege privind numele și prenumele. – Literatūra ir menas, 2007, 20 iulie; Gimtoji kalba, 2007, nr. 7, p. 15–18; Pranas Kniūkšta. Va apăra Parlamentul limba lituaniană? – Literatūra ir menas, 2009, 19 iunie.

324

KALBOS KULTŪRA | 82

un semn distinctiv al identității unei persoane”, iar numele de persoane „nu au semnificație lexicală, prin urmare numele de persoane dintr-o limbă nu pot fi considerate parte a sistemului altei limbi care le folosește”.

Numele de persoană poate fi considerat, poate, un fel de identificator al persoanei, dar are și o formă lingvistică. Trebuie să recunoaștem direct și clar că numele de persoane sunt o chestiune nu doar de drept, ci și de limbă. Iar dacă un nume de persoană are sau nu are semnificație lexicală nu este prea important. Cuvintele sunt încadrate în sistemul lingvistic nu în funcție de semnificațiile lexicale, ci de caracteristicile morfologice și fonetice. Semnificația lexicală sau semantică a unui nume de persoană nu îl împiedică să treacă dintr-o limbă în alta.

Ca justificare și argument, autorii proiectului invocă Legea privind numele de familie din 1938. În preambul nu pomenesc niciun alt document, ci menționează doar acea lege și numai articolul ei referitor la scrierea numelor de familie ale non-lituanienilor cu caractere nelituaniene. Dar acea lege nu avea acest scop. Ea reglementa schimbarea și corectarea numelor de familie lituaniene, iar articolul privind scrierea numelor de familie ale non-lituanienilor a fost adăugat artificial și nu avea legătură cu restul legii. Este posibil ca măsura să fi fost un răspuns la ultimatumul Poloniei din 1938 și la cererile de garantare a drepturilor polonezilor în Lituania. Suspiciuni de acest fel apar și pentru că auzim și acum cereri similare, pe care autorii proiectului nu le numesc, dar cărora li se conformează docil.

Dar există și diferențe. Legea din 1938 nu preciza dacă non-lituanienii menționați erau cetățeni ai Lituaniei și nici unde puteau fi scrise numele lor de familie cu caractere nelituaniene, în timp ce autorii noului proiect transferă fără nicio reținere acel principiu asupra cetățenilor Republicii Lituania și asupra scrierii numelor lor de familie în documente. Alineatul al cincilea al articolului al treilea din proiect prevede: „Numele și prenumele unui cetățean al Republicii Lituania care aparține unei minorități naționale se scriu, pe baza documentului-sursă, cu caractere nelituaniene cu bază latină, dacă alfabetul limbii minorității naționale respective are bază latină și dacă a fost depusă o cerere de către cetățeanul Republicii Lituania”.

Acesta este punctul proiectului care intră în conflict în mod concret și flagrant cu Constituția Lituaniei și cu decizia Curții Constituționale.

Prevederile neconstituționale ale proiectului se manifestă și în alte privințe. Se prevede scrierea cu caractere nelituaniene a numelor de familie ale soților cetățenilor de altă etnie decât cea lituaniană, iar dacă cineva dorește caractere lituaniene, trebuie să depună o cerere separată. Nu se menționează nicăieri nici măcar scrierea cu caracterele limbii lituaniene a numelor și prenumelor cetățenilor de altă etnie decât cea lituaniană. Iar într-un mod vădit tendențios, punctul privind scrierea numelor și prenumelor cetățenilor care aparțin unei minorități naționale este plasat după cel referitor la numele de persoane ale cetățenilor străini. Se urmărește să fie folosiți aceștia drept paravan și să se îndepărteze cât mai mult de limba lituaniană și de caracterele lituaniene.

Vėl antikonstitucinis įstatymo projektas

325

Aici trebuie spus că cetățenii Lituaniei care nu sunt de naționalitate lituaniană nu pot fi asimilați cetățenilor altor țări.

Numele și prenumele cetățenilor Republicii Lituania sunt recunoscute legal și se scriu potrivit legilor Lituaniei, printre care se numără și Legea limbii de stat. Principiile fundamentale de scriere a numelor și prenumelor au fost stabilite prin hotărârea Consiliului Suprem din 31 ianuarie 1991, „Cu privire la scrierea numelor și prenumelor în pașaportul cetățeanului Republicii Lituania”. Numele și prenumele persoanelor de naționalitate nelituaniană sunt tratate acolo într-un punct distinct:

„Numele și prenumele persoanelor de naționalitate nelituaniană se scriu cu caractere lituaniene în pașaportul eliberat al cetățeanului Republicii Lituania”.

Acest principiu se aplică de aproape douăzeci de ani nu numai pașapoartelor, ci și altor documente. Curtea Constituțională a confirmat că este conform cu Constituția.

Cu totul altfel stau lucrurile în cazul numelor și prenumelor cetățenilor altor țări. Acestea sunt recunoscute legal potrivit legilor țării respective și sunt consemnate conform cerințelor limbii țării respective. În uzul oficial din toate țările, inclusiv la noi, sunt valabile în forma în care au fost recunoscute legal. Prin urmare, este justificată juridic prevederea proiectului potrivit căreia numele și prenumele cetățenilor străini, „înscrise în documentul-sursă cu caractere latine nelituaniene, se transcriu literă cu literă cu caractere latine”. Aceasta nu contravine nici Constituției Republicii Lituania, nici hotărârii Curții Constituționale, deoarece acea hotărâre se referă la scrierea numelor și prenumelor cetățenilor Lituaniei cu caracterele limbii lituaniene.

Posibilitatea de a scrie și în caractere nelituaniene numele și prenumele cetățenilor altor state fusese prevăzută de hotărârea Consiliului Suprem din 1991. Punctul al treilea al acesteia permitea ca numele și prenumele persoanelor care deținuseră cetățenia unui alt stat să fie scrise potrivit pașaportului de cetățean al acelui stat sau unui document echivalent.

Totuși, punctul proiectului actual referitor la numele și prenumele străinilor trebuie precizat, deoarece îi pune în aceeași categorie cu cetățenii străini pe apatrizi, pe străinii care au dobândit cetățenia Republicii Lituania, precum și pe soții și copiii cetățenilor străini. Aceștia nu sunt cu toții la fel și nu ar trebui tratați în bloc după aceleași criterii. De pildă, un apatrid poate fi rezident permanent al Lituaniei sau se poate afla temporar în Lituania din anumite motive; primii pot fi asimilați cetățenilor Lituaniei, iar cei din urmă — străinilor.

Un cetățean lituanian care se căsătorește cu un străin nu devine străin numai din acest motiv. Pentru acești cetățeni ai Republicii Lituania se aplică în primul rând principiul general al scrierii numelor și prenumelor cu caractere lituaniene. Dar,

326

KALBOS KULTŪRA | 82

Pe de altă parte, luând numele de familie al unui cetățean al altui stat, soțul sau soția dobândește un nume de familie comun al familiei, iar acesta este legat de principiile privind folosirea și scrierea numelor de familie din celălalt stat. Acestea se pot aplica și unui cetățean al Republicii Lituania care a luat numele de familie al unui străin, mai ales dacă căsătoria a fost încheiată și persoana locuiește în afara Lituaniei. Din punct de vedere juridic, asemenea nume de familie sunt echivalente cu numele de familie ale străinilor, iar în cazul lor se poate aplica principiul scrierii numelor de familie ale străinilor cu caractere nelituaniene. Se intersectează două principii opuse, dar ambele justificate juridic; prin urmare, legea poate permite scrierea unor asemenea nume de familie, la alegere, cu caractere lituaniene sau cu aceleași caractere ca numele de familie al soțului ori soției. În același mod pot fi scrise și prenumele și numele de familie ale copiilor lor. Ar trebui prevăzut un punct separat pentru astfel de cazuri.

Dar cea mai mare problemă a proiectului este punctul 5 al articolului 3, neconstituțional, prin care se dorește negarea principiului potrivit căruia prenumele și numele de familie ale cetățenilor lituanieni aparținând minorităților naționale se scriu cu caractere lituaniene. S-a încercat deja acest lucru în proiectul din 2007, dar asemenea intenții au eșuat. Autorii noului proiect se joacă din nou de-a v-ați ascunselea și strecoară, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, un produs respins.

Desigur, este nevoie de o lege. Dar nu este necesar să distrugem ceea ce a fost creat și s-a încetățenit. Se poate lua hotărârea Consiliului Suprem, se pot aproba principiile și punctele sale principale, hotărârea existentă poate fi completată ținând cont de noile împrejurări — dar fără a schimba principiile cele mai importante —, iar documentul poate fi adoptat ca lege.

POST SCRIPTVM

Articolele principale ale legii pot fi formulate pe scurt și simplu:

Articolul A. Scrierea prenumelui și a numelui de familie

1. Prenumele și numele de familie ale cetățenilor Republicii Lituania se scriu cu caracterele limbii lituaniene în documentele de identitate sau în alte documente întocmite și eliberate de instituțiile competente, pe baza documentului-sursă, cu excepția punctului 2 al articolului B.

2. Prenumele și numele de familie ale cetățenilor Republicii Lituania de altă naționalitate se scriu în documente, conform pronunției, cu caracterele limbii lituaniene, păstrând

Vėl antikonstitucinis įstatymo projektas

327

forme autentice ale numelor și prenumelor. La cererea persoanei, prenumele și numele de familie pot fi scrise fără flexiune (fără terminații) sau cu flexiune (cu terminații).

Articolul B. Transcrierea prenumelui și a numelui de familie

1. Prenumele și numele de familie ale cetățenilor statelor străine, înscrise în documentul-sursă cu caractere latine nelituaniene, se transcriu literă cu literă, cu caractere latine. Din motive tehnice, prenumele și numele de familie pot fi transcrise fără semne diacritice.

2. Prenumele și numele de familie ale cetățeanului Republicii Lituania care s-a căsătorit cu un cetățean al unui stat străin și a preluat numele de familie al acestuia se scriu, la alegerea persoanei, cu caracterele limbii lituaniene sau cu aceleași caractere latine ca numele de familie al soțului ori al soției.

De asemenea, prenumele și numele de familie ale copiilor acestor persoane se scriu în două forme, cu caractere lituaniene sau cu alte caractere latine.

3. Prenumele și numele de familie înscrise în documentul-sursă cu caractere nelatine se transcriu cu caracterele limbii lituaniene, potrivit pronunției.

PRANAS KNIŪKŠTA

Institutul Limbii Lituaniene

P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius

328

KALBOS KULTŪRA | 82