GRAMATINĖS KATEGORIJOS IR JŲ RAIDA

LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XVIII (1978)

PUBLICAȚII

Г. К. ВЕНЕДИКТОВ

CONTRIBUȚII LA ISTORIA LITUANISTICII ÎN RUSIA: SCRISORILE LUI J. JUŠKA CĂTRE I. I. SREZNEVSKI

(Continuare)

Printre numeroșii corespondenți ai acad. I. I. Sreznevski se număra și Jonas Juška (Ivan Vasilievici Juškevici, 1815—1886), un cunoscut lingvist lituanian, culegător și editor de cântece populare lituaniene. În partea arhivei personale a slavistului rus păstrată la Arhiva Centrală de Stat pentru Literatură și Artă (ȚGALI) din Moscova se află 34 de scrisori ale lui J. Juška către I. I. Sreznevski, dintre care prima este datată 3.I.1856, iar ultima — 25.IX.1878¹, precum și o telegramă de felicitare a acestuia din 4.IV.1879, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de activitate științifică a lui I. I. Sreznevski². Am menționat pe scurt importanța acestor scrisori pentru istoria lituanisticii în observațiile introductive la publicarea primelor zece scrisori ale lui J. Juška³. Într-un alt articol al nostru se vorbește mai pe larg despre activitatea lui J. Juška la „Rădăcinarul limbii lituaniene”, dicționarul corespondențelor lituaniano-sanscrite și relațiile dintre J. Juška și I. I. Sreznevski⁴. În același articol sunt publicate și dicționarul menționat al corespondențelor lituaniano-sanscrite, atașat la scrisorile lui J. Juška, articolele de probă pentru „Rădăcinarul limbii lituaniene” și denumirile lituaniene ale gradelor de rudenie, culese în împrejurimile orașului Panevėžys de A. Juška, fratele lui J. Juška.

Mai jos sunt publicate celelalte 24 de scrisori ale lui J. Juška către I. I. Sreznevski și telegrama de felicitare. Ca și primele zece, aceste scrisori sunt tipărite cu respectarea regulilor ortografiei ruse contemporane, păstrându-se însă celelalte particularități ale limbii scrisorilor. Explicațiile noastre din text sunt cuprinse între paranteze drepte. Comentariul succint la textul scrisorilor este inclus în secțiunea „Note”; din cauza amplorii publicației și a spațiului limitat din acest volum, aceasta conține numai explicațiile pe care le considerăm cele mai necesare și importante.

* * *

¹ ȚGALI, fondul 436 (Sreznevski), inventarul 1, unitatea de păstrare 1433.

² În același loc, unitatea de păstrare 1615.

³ Vezi volumul: Cercetări balto-slave. Moscova, 1974, p. 242—243.

⁴ Venediktov G. K. Materiale pentru istoria lituanisticii din arhiva lui I. I. Sreznevski. — În volumul: „Lietuvių terminologija” („Lietuvių kalbotyros klausimai”, vol. XVI). V., 1975, p. 203—224.

12. Gramatinės kategorijos ir jų raida

177

^115⁵

Mult stimate domnule Izmail Ivanovici!

Au trecut deja câteva zile de la fericita mea călătorie în capitală. M-am întors din această călătorie de trei zile cu atâta însuflețire și dispoziție sufletească pentru noi munci, câtă se poate dobândi [așa!] numai datorită unei împrejurări deosebit de favorabile a sorții. Vă datorez exclusiv dumneavoastră noua mea viață, mult stimate domnule Izmail Ivanovici; vă mulțumesc și nu știu cum să vă mulțumesc, îi mulțumesc și Ekaterinei Fiodorovna pentru ospitalitatea ei atât de grijulie; am petrecut aceste trei zile ca la cele mai apropiate și mai bune rude ale mele.

Ieri am fost la P. I. Soloviev; el vă mulțumește pentru atenția acordată lucrării sale și promite să o prezinte Societății Arheologice în aprilie anul viitor, încredințând totodată societății și prelucrarea ei științifică. Scrisoarea arhimandritului Macarie către arhiereul de Novgorod, prin care îl îndemna pe chelarul Soloviev să-și prezinte lucrarea Sfântului Sinod, nu a avut succes [așa!]; i-a fost înapoiată din cauza unor expresii jignitoare la adresa autorității arhierești. Vă mulțumesc din toată inima, domnule Izmail Ivanovici, pentru cărțile pe care mi-ați îngăduit să le iau din biblioteca dumneavoastră; dintre ele vă trimit înapoi programul de predare a filologiei slave, anexând lista de amintire a cărților dumneavoastră care au rămas la mine¹. Întrucât nu cred că voi părăsi [așa!] domeniul filologiei, mi-ar plăcea să-mi procur în proprietate mijloacele de lucru cele mai necesare și importante, iar pentru început aș dori să-mi comand: 1) Beiträge zur Kunde der littauischen Sprache v. F. Kurschat, 2) Gramatica și Lexiconul leton, 3) Die Sprache der alten Preussen v. Nesselmann, 4) Vergleichende Grammatik v. Bopp, 5) Geschichte der deutschen Sprache J. Grimm, 6) Etimologische Forschungen auf der Gebiete der Indo-German. Sprache v. Pott, 7) Jahrbücher für slawische Litteratur, Kund und Wissenschaft; de aceea, dacă nu ar fi prea greu, v-aș ruga cu umilință, domnule Izmail Ivanovici, să comandați, cu prima ocazie, și pentru mine mijloacele de lucru menționate sau altele pe care le veți socoti necesare pentru mine, domnule Izmail Ivanovici, iar eu v-aș trimite imediat și banii pentru aceasta. Am terminat deja alcătuirea tabelelor declinării participiilor și pronumelor lituaniene, în comparație cu cele slavone vechi; acum mă voi ocupa de conjugarea verbelor lituaniene. Am citit deja și câteva pagini din Biblia lituaniană și constat o diferență evidentă între limba Bibliei și limba populară, atât în alcătuire, cât și în formele gramaticale. Studiind alcătuirea limbii, consider util să adun și particularitățile gramaticale care pot servi drept material pentru istoria limbii lituaniene. Piotr Ivanovici, Maria Ivanovna, Alexei Vasilievici, Maria Andrianovna m-au rugat să vă transmit, domnule Izmail Ivanovici, și Ekaterinei Fiodorovna salutările lor; la fel și chelarul Soloviev și negustorul Fiodorov. Zilele acestea mă gândesc să trec și pe la bibliotecar, Ivan Semionovici.

Mulțumindu-vă încă o dată, domnule Izmail Ivanovici, și mulțumindu-i Ekaterinei Fiodorovna pentru binevoitoarea dumneavoastră atenție față de mine, am onoarea să rămân, cu cel mai înalt respect și deplină devotare, al dumneavoastră, mult stimate domnule Izmail Ivanovici, umilul și supusul servitor.

Ivan Iușkevici

6 ianuarie 1857.

Novgorod.

⁵ Pentru primele zece scrisori, vezi volumul menționat: Cercetări balto-slave, p. 244—254.

178

Vă rog cu umilință să-i transmiteți Ecaterinei Fiodorovna înalta mea considerație; le prezint omagiile mele Olgăi Izmailovna, Liudmilei Izmailovna, Nadejdei Izmailovna, lui Vladimir Izmailovici și lui Veaceslav Izmailovici; de asemenea, și lui Nikolai Aleksandrovici.

12.

Stimate domn, Izmail Ivanovici!

Iertați-mă, Izmail Ivanovici, că nu v-am scris atât de multă vreme. Cu cât progresez mai mult în studiile mele de limbă lituaniană și mă familiarizez mai mult cu cele mai vechi monumente ale scrierii slave, cu atât mă conving mai mult de însemnătatea și importanța îndrumărilor și sprijinului dumneavoastră și cu atât mai adânc se înrădăcinează în inima mea sentimentul de respect și recunoștință față de dumneavoastră, Izmail Ivanovici, ca inițiator al unei noi perioade din viața mea spirituală. Vă rog să dați crezare cuvintelor mele, Izmail Ivanovici: ele exprimă ceea ce simt în suflet. Motivul tăcerii mele este stadiul în care se află lucrarea mea.

La începutul lunii ianuarie a anului trecut m-am apucat să citesc Biblia lituaniană; am început cu Noul Testament, cu Evanghelia, fiindcă, pentru a compara limba lituaniană cu cea slavă, aveam la îndemână cea mai veche și deja cercetată limbă a Evangheliei lui Ostromir. Apoi am citit Faptele și Epistolele apostolilor, iar după ce am trecut la Vechiul Testament, am citit cărțile lui Moise, Iosua, Judecătorilor, Regilor, Paralipomenon, Ezdra, Neemia și Iov, Psaltirea, Pildele lui Solomon, Cântarea cântărilor și Înțelepciunea lui Solomon, până la profetul Isaia; în total, mai mult de două treimi din Sfânta Scriptură. În timp ce citeam, subliniam fiecare frază în care întâlneam un cuvânt nou, un cuvânt al cărui înțeles nu-mi era clar sau care avea un alt înțeles. Am încredințat elevilor claselor a patra și a cincea să copieze frazele subliniate, iar ei mi-au prezentat deja peste cinci mii de fișe, fiecare cuprinzând o frază aparte și, în colțul din stânga sus al fișei, unul sau două silabe inițiale ale cuvântului următor. Acum mă apuc să alcătuiesc baza viitorului meu dicționar de rădăcini. Limba Bibliei este departe de cea vorbită astăzi de lituanienii noștri; ea se deosebește de aceasta nu atât prin vocabular, cât prin formele gramaticale, care caracterizează perioada trecută a dezvoltării limbii lituaniene. Am notat separat toate cuvintele și formele gramaticale ieșite din uz. Cercetând limba Bibliei lituaniene, mă gândesc să încerc să determin gradul de influență pe care elementul străin, introdus prin traducerea Sfintei Scripturi, l-a avut asupra limbii lituaniene. În acest scop, mi-ar fi de dorit să citesc articolul domnului Buslaev despre influența creștinismului asupra limbii slave. După ce voi cerceta limba Bibliei lituaniene, aș dori să cunosc și alte monumente străvechi ale limbii lituaniene și am în vedere următoarele: 1) Rugăciunea Domnească din secolele XIII—XIV (Dr. St. nar. Lit. Narb. T. 1, с. 461—468, și în Жур. Нар. Пр. т. LVI, articolul despre poporul lituanian al lui Borichevski; 2) Catehismul lituanian în graiul zemgalian (žemajtiškas) din 1547; 3) Rânduiala botezului (Forma kriksz-tima), de Dabmann, la Königsberg, 1559; 4) (Postille, arba sakimai kuniga Wujka, żemajtisz kaj izgulditi par K. Mikołą Dauksza) Postila sau predicile sfântului Wujka, expuse în dialectul zemaitian de Mihail Daukșa, în 1599, la Vilna (traducere din polonă); 5) Articolele de predici (Punktaj sakimu) ale lui Konstantinas Širvydas, la Vilna, în 1629; 6) Cartea pietății creștine (Kniga Nobaż-nisties Krikszczioniszkos), la Kėdainiai, în 1653. Unele scrieri lituaniene mai noi, care se găsesc în vânzare, le pot comanda din Vilna. Dintre acestea, cele mai importante pentru lucrarea mea le consider: Episcopia de Samogiția (Žemajtių wiskupiste) a episcopului Valančius și operele lui Daukantas (traducerea

12*

179

fabulelor lui Fedru și Cornelius Nepos). Sper să primesc în curând de la fratele meu până la trei mii de cuvinte lituaniene, culese din vorbirea populară vie a lituanienilor din împrejurimile orașului Panevėžys. Acesta este un material important pentru lucrarea mea. Dar nici cealaltă intenție a mea — pregătirea pentru examen — nu am abandonat-o; folosesc fiecare clipă liberă pentru a studia limba celor mai vechi monumente slave, atât cele scrise cu alfabetul chirilic, cât și cele cu alfabetul glagolitic, în cea mai mare parte pe baza fragmentelor pe care le am. Aproape toate cărțile științifice de care dispun vi le datorez dumneavoastră, Izmail Ivanovici; vă mulțumesc, vă mulțumesc. Mă simt, într-adevăr, rușinat că am luat atât de multe cărți din biblioteca dumneavoastră și le țin la mine atât de mult timp; faceți-mi hatârul și porunciți-mi să vă trimit cărțile de care aveți nevoie. O astfel de dispoziție mă va liniști în privința întârzierii cu care vă înapoiez cărțile și mă va încuraja să vă cer, la nevoie, alte lucrări științifice. Pătruns de cel mai viu sentiment de recunoștință față de dumneavoastră, Izmail Ivanovici, pentru bunăvoința pe care mi-o arătați, am onoarea, cu cel mai înalt respect și devotament deplin, să rămân al dumneavoastră, Izmail Ivanovici, preaplecat slujitor.

I. Iușkevici

1857, 19 februarie

Novgorod.

Vă rog să-i transmiteți Ecaterinei Fiodorovna înalta mea considerație. Le prezint omagiile mele Olgăi Izmailovna și tuturor dragilor dumneavoastră copii.

Piotr Ivanovici, Aleksei Vasilievici, Maria Andrianovna și Ivan Kuprianovici m-au rugat să vă transmit omagiile lor. Maria Ivanovna se află acum la Petersburg. Clucerul Soloviov, Ivan Semionovici, Konșin și Fedorov vă transmit, de asemenea, salutările lor.

Vă mulțumesc cu umilință, Izmail Ivanovici, pentru extrasele din gramatica lui Schleicher; le-am primit încă din luna ianuarie.

13.

Stimate domn,

Izmail Ivanovici!

Nu știu cum să vă mai mulțumesc, Izmail Ivanovici, pentru bunăvoința dumneavoastră față de mine. În ultima vreme am primit de la dumneavoastră o disertație în limba polonă a lui F. Buslaev, Despre influența creștinismului asupra limbii slave, și încă două cărți lituaniene: 1) Poemul rural al lui Chr. Donelaitis^а și 2) Punktaj Sakimu de Kon. Širvydas; în al treilea rând, un număr însemnat de extrase din rapoartele al optulea și al nouălea ale domnului Mikutski — de la Comitetul Academiei de Științe. Am citit disertația domnului Buslaev cu admirație și am găsit-o deosebit de folositoare pentru mine, datorită perspectivei ingenioase a autorului asupra dezvoltării istorice a laturii lexicale a limbii. Acest subiect are o legătură foarte strânsă cu lucrarea mea actuală. Cărțile lituaniene menționate sunt de mare importanță pentru cercetarea limbii lituaniene. Nu cunosc nicio scriere lituaniană în care viața rurală a poporului lituanian să fie exprimată mai deplin și mai viu decât în cele patru anotimpuri ale poemului rural al lui Chr. Donelaitis. Punktaj Sakimu (Articole de predici) sunt importante prin limba lor, care datează din primele perioade ale scrierii lituaniene — secolele XVI—XVII. În ceea ce privește extrasele din rapoartele al optulea și al nouălea ale domnului Mikutski, nu știu ce să cred. Mă gândesc că aveau o altă destinație și că mi-au fost trimise din greșeală de către Comitet.

După ce am primit două noi surse pentru lucrarea mea, am lăsat pentru o vreme prelucrarea cuvintelor extrase din Biblie și m-am apucat să-l citesc pe Donelaitis. În primele pagini, lectura a înaintat destul de încet, fiindcă trebuia [așa!] să cercetez aproape fiecare cuvânt. Dar, prețuind foarte mult sfaturile și

180

Ținând seama de indicațiile dumneavoastră, Izmail Ivanovici, în considerațiile mele mă limitez la stabilirea sensurilor cuvântului analizat, explicându-le prin frazele în care acesta apare și comparând rădăcinile lituaniene numai cu cele slave. Îmi îngădui [sic!] doar să compar cuvintele lituaniene cu cele letone și prusace vechi, folosind pentru ultimele două limbi lexiconul lui Stender și lexiconul publicat odată cu ediția celor trei catehisme prusace a domnului Nesselmann. Am inclus însă limbile letonă și prusacă veche în sfera preocupărilor mele pentru folosul meu personal, dorind să mă familiarizez cu aceste limbi, surori de obârșie ale limbii lituaniene. Includerea cuvintelor și rădăcinilor limbilor letone și prusace vechi în dicționarul de rădăcini pe care îl am în vedere va depinde întru totul de sfaturile și indicațiile dumneavoastră, Izmail Ivanovici, pe care le prețuiesc mult și le voi urma cu sfințenie. Scriu cuvintele pe fișe; fiecărei rădăcini îi rezerv o fișă aparte. Dacă formele derivate din aceeași rădăcină nu încap pe o singură fișă, îi adaug o a doua, numerotată cu doi. Am aranjat fișele alfabetic, după litere. Pentru fiecare literă am făcut două compartimente de fișe. Într-unul am pus fișele pe care sunt transcrise rădăcinile dezvoltate în forme felurite; în celălalt se află fișele care conțin rădăcinile atestate într-una, două sau trei forme. Deocamdată, fișele sunt așezate în teancuri pe masă. Aceste teancuri cresc în fiecare zi.

La noi au venit zile senine de primăvară, care ne amintesc de apropierea verii. Uitând cu generozitate toate neplăcerile pe care le-ați îndurat la Novgorod vara trecută, nu ați binevoi, Izmail Ivanovici, să vă închiriați o locuință la Novgorod și pentru vara care vine? Într-adevăr, ar fi minunat! Casa cunoscută a negustorului Fedorov este acum ocupată, dar s-ar putea găsi și o altă locuință bună.

Cu cel mai înalt respect și devotament deplin, am onoarea să fiu al dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, prea plecată slugă

И. Юшкевич

25 martie 1857

Novgorod

Vă rog să-i transmiteți Ekaterinei Fedorovna expresia celui mai înalt respect al meu și să o asigurați că eu și toți cunoscuții lor din Novgorod suntem bucuroși să le oferim serviciile noastre, dacă vor binevoi să ne onoreze Novgorodul cu venirea lor în timpul verii.

Mă înclin cu umilință în fața Olgăi Izmailovna, Liudmilei Izmailovna, Nadejdei Izmailovna, lui Vladimir Izmailovici și lui Veaceslav Izmailovici. La fel și în fața lui Nikolai Aleksandrovici.

14.

Mult stimate domn, Izmail Ivanovici!

Ieri am primit scrisoarea dumneavoastră, iar astăzi Piotr Ivanovici a trimis la Vilna, către autor, șpalturile domnului Mikutski, însoțite de o notă în care se semnala greșeala. Iertați-mă cu mărinimie, mult stimate Izmail Ivanovici, că nu v-am înștiințat îndată despre această expediere greșită; aș putea pune o parte din vina întârzierii răspunsului pe seama serviciului poștal defectuos de la noi, care reține scrisorile și avizele săptămâni întregi; de pildă, scrisoarea dumneavoastră de acum a fost primită la oficiul poștal din Petersburg la 28 martie, iar eu am primit-o la 4 aprilie. Ivan Kuprianovici, așteptând ultimele coli ale celui de-al cincilea volum al Izvestiilor Secției a II-a, presupune că poate că tocmai

181

Cel destinat la Novgorod a ajuns la Vilnius din cauza unei greșeli asemănătoare celei prin care cel din Vilnius a ajuns la Novgorod.

M-a bucurat foarte mult faptul că Dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, mi-ați cerut fișe de probă pentru dicționarul de rădăcini pe care îl proiectez. Vă trimit câteva, în forma în care se află³. Dar mă simt dator să spun că ele sunt departe de a fi într-o formă definitivă. Adunând materiale pentru dicționarul de rădăcini proiectat, notez pe fișe numai cuvintele pe care le întâlnesc în timpul lecturii. Numărul lor crește în fiecare zi, masa materialelor se acumulează; însă le voi organiza într-un sistem organic numai după ce voi fi cercetat toate sursele lituaniene pe care le am. Dintre materialele adunate, numai ceea ce este de importanță esențială și se potrivește scopului va fi folosit [așa!] pentru lucrare. În ceea ce privește amploarea lucrării proiectate, cred că ne-am putea limita doar la formele care ajută la explicarea diferitelor tipuri de rădăcini și a sensurilor lor. Nu explic cu exemple cuvintele letone și cele din prusaca veche, ci le citez numai pentru a arăta ce rădăcini s-au păstrat în ramurile înrudite ale limbii lituaniene. Acum citesc opera lui Donelaitis și am extras deja din ea până la 600 de rădăcini. Cuvintele extrase din Biblia lituaniană (până la 6000) încă așteaptă să fie prelucrate. Fișele trimise conțin forme din Donelaitis și doar câteva din Evanghelie. Dintre cele șapte rădăcini trimise, două, pare-se, nu există în limba slavă: lik și mau.

Nu pot să nu vă mărturisesc, mult stimate Izmail Ivanovici, că cunoștințele mele de filologie modernă sunt foarte limitate; iar concepția mea despre lucrarea pe care o întreprind poate fi foarte greșită. Dacă îndrăznesc să mă apuc de o lucrare atât de importantă, care cere cunoștințe vaste și temeinice de filologie modernă, și dacă pot face ceva folositor, aceasta nu se poate întâmpla decât sub îndrumarea Dumneavoastră. De aceea, mult stimate Izmail Ivanovici, binevoiți să-mi prilejuiți un nou motiv de recunoștință filială: dacă, judecând după fișele de probă trimise, despre felul în care concep lucrarea începută și despre metodele pe care le folosesc, nu vă veți da înapoi [așa!] de la a-mi comunica deschis și direct părerea Dumneavoastră despre lucrarea mea și, totodată, de la a-mi da îndrumările părintești. Vă mulțumesc din suflet, mult stimate Izmail Ivanovici, pentru cărțile lituaniene pe care mi le-ați trimis deja și pentru promisiunea de a-mi mai trimite altele, dacă veți găsi; mă tem doar să nu le țin prea mult la mine. Ne-ar fi de dorit să citim discursul Dumneavoastră, rostit, se pare, la ședința solemnă a universității, despre particularitățile paleografice ale manuscriselor vechi slavone și ruse. Am onoarea să vă felicit, mult stimate Izmail Ivanovici, împreună cu întreaga familie, cu prilejul apropiatei sărbători a Învierii lui Hristos și să vă doresc sănătate și tot binele.

Cu cel mai profund respect și cu devotament deplin, am onoarea de a fi al Dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, prea plecat servitor

И. Юшкевич

5 aprilie 1857

Novgorod.

15.

Stimate domnule Izmail Ivanovici!

De multă vreme mă mustră conștiința că v-am reținut cărțile atât de mult. Iertați-mă cu mărinimie pentru aceasta, mult stimate Izmail Ivanovici! Astăzi am trimis redacției Însemnărilor științifice ale Secției a II-a a Academiei de Științe următoarele dintre ele: 1) Cele patru anotimpuri ale lui Donelaitis [așa!], 2) Punktai

182

Sakimu Șirvydas, 3) Dictionarium al lui Șirvydas, 4) Gramatica lituaniană a lui Mielcke, 5) Despre elementele și formele limbii slave, de Katkov, 6) Despre raportul limbii slave cu limbile înrudite, de Hilferding. Celelalte cărți ale dumneavoastră îndrăznesc încă să le păstrez la mine, însă cu cea mai mare teamă, ca nu cumva să abuzez prea mult de bunăvoința dumneavoastră mărinimoasă, prin care ați binevoit să-mi deschideți întreaga dumneavoastră bibliotecă; mă liniștesc presupunând că veți fi sincer cu mine și-mi veți porunci fără ocolișuri să vă restitui toate cărțile, de îndată ce veți dori să le aveți din nou la dumneavoastră.

Poemul rustic al lui Donelaitis mi s-a dovedit o sursă foarte bogată pentru lucrarea mea. Deși aproape toate formele limbii lituaniene întâlnite în poemul rustic al lui Donelaitis sunt incluse în lexiconul lituanian al lui Nesselmann, Nesselmann nu indică de cele mai multe ori de unde au fost preluate și nu le explică sensul prin exemple. Am transcris toate aceste forme pe fișe, le-am ilustrat cu exemple și le-am tradus în rusă. Dicționarul lui Șirvydas a fost, de asemenea, inclus în lexiconul lui Nesselmann. Dictionarium al lui Șirvydas (ediția a 5-a, 1713, 454 de pagini), Punktai Sakimu al aceluiași (prima ediție din 1629, a doua — din 1845) și Gramatica lui Mielcke le-am primit în dar de la L. Ivinski, editorul calendarului lituanian, cu care am început să corespondez. L. Ivinski, profesor principal la școala parohială din localitatea Retovas, districtul Telšiai, publică deja de zece ani calendarul lituanian în dialectul pur samogițian, în care include unele informații istorice și statistice despre Lituania în general și despre samogiți. Se ocupă, de asemenea, de poezia populară samogițiană.

Mă ocup acum de prelucrarea cuvintelor, al căror număr a ajuns deja la 10.000. Sper că, în vacanța care urmează, voi face progrese însemnate cu lucrarea mea. Regret nespus doar că nu ați binevoit să veniți la noi, la Novgorod, în vara aceasta. Vă sunt atât de îndatorat, mult stimate Izmail Ivanovici, încât, drept vorbind, nici nu știu cum să vă mulțumesc. Vă mulțumesc, vă mulțumesc. Cu cel mai înalt respect și deplină devotare, am onoarea să fiu al dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, prea supus slujitor.

И. Юшкевич

1857, 9 iunie, Novgorod

Am onoarea să-mi exprim cel mai înalt respect față de Ekaterina Fiodorovna; mă înclin cu umilință în fața Olgăi Izmailovna, Liudmilei Izmailovna, Nadejdei Izmailovna, lui Vladimir Izmailovici și lui Veaceslav Izmailovici.

Piotr Ivanovici, Maria Ivanovna, Aleksei Vasilievici și Maria Andrianovna m-au rugat să vă transmit dumneavoastră și Ekaterinei Fiodorovna cele mai respectuoase salutări ale lor. Regretă mult că încep să-și piardă speranța că veți veni în această vară la Novgorod.

16.

Stimate domn,

Izmail Ivanovici!

Cu poșta de ieri am trimis redacției Însemnărilor Științifice ale Secției a II-a a Academiei de Științe caietele mele, alcătuite în legătură cu publicarea de către domnul Schleicher a antologiei lituaniene. Dintre textele incluse în această carte a domnului Schleicher, am tradus din lituaniană în rusă cinci cântece, un număr de ghicitori, proverbe și zicători, precum și câteva basme. În traducere m-am străduit să păstrez, pe cât a fost posibil, fidelitatea literală față de original-

183

și să adaug asemenea expresii rusești, prin care să transpară viața țăranului lituanian și care să-i definească, pe cât posibil, cât mai limpede concepția despre natură și, în general, individualitatea. Dar nu este ușor să redai în limba rusă nuanțele noțiunilor și gândurilor țăranului lituanian, iar pentru mine a fost cu atât mai greu cu cât cunosc prea puțin viața rurală rusească și traiul țăranilor ruși; de aceea, traducerea mea a ieșit, se pare, nu prea reușită și nu prea cursivă. Traducând basmele, mi-am îngăduit să mă îndepărtez întrucâtva de fidelitatea literală față de original, deoarece ele au fost publicate în forma în care fuseseră culese din gura unui țăran sau a unei țărănci lituaniene fără carte; relatarea simplă și stângace, pe de o parte, și particularitățile limbii lituaniene, pe de altă parte, m-au lipsit de orice posibilitate de a le traduce cuvânt cu cuvânt. Totuși, în orice caz, m-am străduit să păstrez integralitatea conținutului lor și acele trăsături care caracterizează concepția despre natură și modul de gândire al țăranilor lituanieni. Aceste abateri ale traducerii basmelor de la original privesc numai forma povestirii. Cât despre cântecele lituaniene, am regretat mult că nu aveam la îndemână culegerea de cântece a lui Berg; cred că poate aș fi găsit în ea chiar acele cântece lituaniene pe care le-am tradus și eu și aș fi putut compara traducerea lui cu a mea. Printre ghicitorile, proverbele și zicătorile lituaniene, am găsit puține asemănătoare cu cele rusești, iar cu totul identice, foarte puține. În traducerea celor asemănătoare nu m-am îndepărtat de exprimarea originalului; de aceea, în traducerea rusă, ele capătă o anumită originalitate. Acum mă ocup de inventarierea rădăcinilor lituaniene.

Cu cel mai înalt respect și deplină devotare, am onoarea de a fi al dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, prea umil supus.

20 iulie 1857

orașul Novgorod

I. Iușkevici

Am onoarea de a-i exprima Ecaterinei Fiodorovna cel mai profund respect; mă înclin cu umilință în fața Olgăi Izmailovna, Liudmilei Izmailovna, Nadejdei Izmailovna, lui Vladimir Izmailovici, lui Veaceslav Izmailovici și lui Pavel Izmailovici.

17.

Stimate domnule, Izmail Ivanovici!

Am multe, foarte multe datorii față de dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, pentru că nu v-am dat vești atât de multă vreme despre stadiul lucrării mele, al cărei proiect și al cărei sprijin spiritual și material vi le datorez în întregime dumneavoastră. Nu mă pot lăuda cu progrese însemnate, dar de acum înainte lucrarea înaintează zilnic. Cauzele ritmului ei lent sunt îndatoririle de serviciu, amploarea lucrării în sine și sănătatea șubredă. Sper să am în curând prilejul de a vă vorbi personal despre unele împrejurări legate de acest subiect; deocamdată voi spune doar că s-au adunat multe materiale culese din surse și sper ca la jumătatea lunii decembrie a anului viitor să vă pot prezenta măcar începutul lucrării mele.

Cu această ocazie, am onoarea de a o felicita pe Ecaterina Fiodorovna cu prilejul zilei onomastice care se apropie, iar pe dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, cu prilejul sărbătoririi ei, și de a vă dori împlinirea tuturor dorințelor dumneavoastră și tot binele din lume.

184

Cu cel mai profund respect și devotament, am onoarea de a fi al dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, preaplecata slugă.

I. Iușkevici

23 noiembrie 1857

orașul Novgorod

Am onoarea să-mi exprim cel mai profund respect față de Ekaterina Fedorovna; domnișoarelor, precum și lui Vladimir și Veaceslav Izmailovici, le transmit salutările mele respectuoase.

18.

Mult stimate Izmail Ivanovici!

Scrisoarea dumneavoastră, pe care am avut onoarea să o primesc ieri, mi-a oferit noi dovezi ale bunăvoinței dumneavoastră față de mine; nu știu, zău, cum să vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care mă tratați. Vă mulțumesc! Vă mulțumesc! Invitația dumneavoastră de a veni direct la dumneavoastră îmi este foarte dragă și o voi accepta cu bucurie.

Prin poșta de astăzi trimit redacției Însemnărilor Științifice începutul lucrării mele; până la sărbători voi pregăti și următoarele fascicule. Odată cu aceasta, vă trimit însemnările lui Anton Malinovski despre catedralele din Novgorod: Sfânta Sofia, Sfântul Nicolae și Znamenski, precum și trei exemplare ale Calendarului lituanian pentru anul 1858, trimise mie de editorul său, L. Iavinski. Calendarul lituanian este publicat de domnul Iavinski de unsprezece ani. În Calendarul pentru anul 1858 au fost adăugate: o enumerare a celor mai importante evenimente din istoria universală și lituaniană, o listă a principalelor scrieri [sic!] și limbi de pe glob, un tabel statistic al statelor Europei, o listă a târgurilor și sărbătorilor bisericești din eparhia Samogiției, patru basme populare cu caracter moralizator din împrejurimile târgului Tver (districtul Telșiai), două cântece populare, două pagini de zicători și proverbe populare, precum și indicații privind metode practice de tratare a unor boli. Calendarului pentru anul 1857 îi fuseseră adăugate, printre alte articole, în mare parte aceleași ca în Cal[endarul] pentru anul 1858, o descriere statistică destul de detaliată a districtului Telșiai, cu concluzii generale, și două basme populare. Nu pot să nu vă vorbesc, mult stimate Izmail Ivanovici, despre această lucrare a mea, care m-a îndepărtat pentru o vreme de principala mea lucrare. Silit de atacurile repetate ale revistelor noastre pedagogice la adresa deficiențelor strigătoare la cer ale metodei de predare a geografiei în școlile noastre, am alcătuit un mic articol despre procedeele și metodele mele de predare și l-am trimis redacției revistei Buletinul Pedagogic Rus⁴. Mi-ar fi foarte plăcut să știu ce părere și-a făcut domnul Vîșnegradski despre el. Îmi fac speranțe că voi avea onoarea de a discuta toate acestea cu dumneavoastră personal.

Cu cel mai profund respect și devotament, am onoarea de a fi al dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, preaplecata slugă.

I. Iușkevici

16 decembrie 1857

orașul Novgorod

Am onoarea să-mi exprim cel mai profund respect față de Ekaterina Fedorovna. Domnișoarelor și prietenilor mei, Vladimir Izm[ailovici] și Veaceslav Izm[ailovici], le transmit salutările mele.

185

19.

Prea stimate Izmail Ivanovici!

Mi-e foarte rușine că nu vă scriu de atât de multă vreme; cauza este o afecțiune a ochilor, din pricina căreia, din ziua de Anul Nou și până acum, mi-am petrecut aproape tot timpul într-o totală inactivitate. Ah, cât de plictisitoare și de apăsătoare mi-a fost această perioadă! Acum, deși continui încă tratamentul, încep treptat să mă ocup și de treabă. În privința lucrării mele, aștept o nouă sursă bogată: Luka Ivinski, editorul cunoscutului dumneavoastră calendar lituanian, mi-a promis că-mi va trimite spre revizuire primele trei părți ale dicționarului polono-samogit pe care îl alcătuiește. Cât despre articolul meu despre predarea geografiei, acesta a fost publicat în numerele 2 și 3 ale Vestitorului Pedagogic Rus, dar încă nu am primit extrasele și nu știu dacă există sau nu. Nu vă gândiți, Izmail Ivanovici, să veniți la noi, la Novgorod, pe timpul verii? Ah, cât de bucuroși am fi dacă ați veni la noi; v-aș găsi eu cea mai bună vilă de vacanță.

Cu cel mai profund respect și cu deplină devotare, am onoarea să fiu al dumneavoastră, prea stimate Izmail Ivanovici, umilul slujitor.

Ivan Iușkevici

13 aprilie 1858

orașul Novgorod.

Am onoarea să-i exprim Ekaterinei Fedorovna înalta mea considerație; lui Vladimir Izmailovici, Veaceslav Izmailovici și domnișoarelor le trimit salutări respectuoase.

Piotr Ivanovici, Maria Ivanovna, Piotr Ivanovici Soloviov, Ivan Kuprianovici și Nikolai Karlovici Otto vă transmit salutările lor cele mai respectuoase.

20.

Excelența Voastră, prea stimate Izmail Ivanovici!

Scrisoarea dumneavoastră m-a bucurat foarte mult, căci, prin cuvintele amabile de care este plină, mi-a dovedit că mă bucur încă de bunăvoința dumneavoastră de odinioară. Vă mulțumesc, prea stimate Izmail Ivanovici, vă mulțumesc pentru amabilitatea dumneavoastră, vă mulțumesc și pentru sfaturile prietenești de a-mi cruța ochii; într-adevăr, până acum nu pot încă să mă ocup prea serios de treabă și continui tratamentul cu apă și picături homeopatice.

Am onoarea să vă felicit, prea stimate Izmail Ivanovici, pentru numirea dumneavoastră în rangul de consilier de stat efectiv; toți cunoscuții dumneavoastră din Novgorod s-au bucurat aflând că vi s-a acordat această favoare împărătească. În sfârșit, și meritele dumneavoastră în domeniul științei, atât de importante și de variate, au fost răsplătite, măcar în parte.

Ne bucurăm foarte mult că promiteți să ne faceți o vizită, fie și doar în trecere; mă flatez cu speranța că veți binevoi să veniți direct la mine: am două camere separate, în care v-ați putea instala ca la dumneavoastră acasă. Apropo, în trecere prin Novgorod, ați putea vedea noua casă de piatră a colonelului-inginer Jenev, cu o aripă din lemn, o grădiniță frumoasă și toate comoditățile gospodărești, scoasă la vânzare pentru suma de 6–7 mii de ruble de argint. Este una dintre cele mai bune case din Novgorod; poate aduce anual un venit de la 500 la 7000 de ruble de argint [sic!]: etajul superior, de la 250 la 300, cel inferior, de la 150 la 200, iar aripa, de la 150 la 200; etajul superior este deosebit de splendid. Întreaga casă este acum nelocuită; se află pe strada Moskovskaia, lângă biserica luterană.

186

Vă mulțumim cu deosebită recunoștință, Izmail Ivanovici, pentru înștiințarea privind sosirea la noi a academicienilor Pogodin și Kunick; domnul Pogodin i-a trimis deja lui Ivan Kuprianovici propriile extrase, deja tipărite, despre locurile istorice ale vechiului Novgorod, pentru a fi verificate la fața locului. Îl așteptăm, de asemenea, pe contele Uvarov de la Moscova; pentru examen îl așteptăm și pe curatorul nostru, prințul Șcerbatov, însă între timp, zilele trecute, s-a răspândit zvonul că și-ar fi dat demisia; este adevărat sau nu? Nu știm. P. I. Soloviov este foarte bucuros că lucrarea sa a fost publicată și își așteaptă exemplarele separate, dar este îngrijorat că nu poate obține de la domnul Savaitov statutul catedralei Sfânta Sofia, ca să-l prezinte Bibliotecii Sfânta Sofia pentru inventariere. Lucrarea mea înaintează acum foarte încet; sper să mă ocup de ea mai serios în timpul liber. Cât despre călătoria mea în Lituania, încă nu știu nimic. Ea depinde de împrejurările familiei noastre; poate că fratele meu va veni la mine, la Novgorod, din Lituania, dar înainte să se hotărască ceva, sper să am cinstea de a vă întâlni personal, mult stimate Izmail Ivanovici, iar în așteptarea acestui moment dorit, cu cel mai profund respect și deplină devotare, am cinstea de a rămâne pentru totdeauna umilul slujitor al Excelenței Voastre.

Ivan Iușkevici

10 mai 1858. Novgorod

Am cinstea de a-mi exprima cel mai înalt respect față de Ekaterina Fiodorovna; domnișoarelor, lui Vladimir și lui Veaceslav Izmailovici le transmit plecăciunile mele respectuoase.

Ivan Kuprianovici, Piotr Ivanovici, Maria Ivanovna și P. I. Soloviov vă transmit plecăciunile lor respectuoase.

21.

Excelența Voastră, mult stimate Izmail Ivanovici!

Regret foarte mult că, întorcându-mă prin Sankt Petersburg, nu v-am găsit acasă și nu am putut discuta cu dumneavoastră despre unele chestiuni legate de rezultatele călătoriei mele de acum în Lituania.

Scopul principal al acestei călătorii a fost atât să adun materiale noi pentru vocabularul etimologic lituano-slav pe care îl alcătuiesc și să determin cu mai multă precizie principalele graiuri ale lituanienilor noștri, cât și să lămuresc materialele pe care le am deja; de aceea, intenționam să călătoresc prin toate părțile Lituaniei noastre, să ascult mai îndeaproape vorbirea țăranilor lituanieni și să stau de vorbă cu cunoscători și iubitori ai limbii și antichităților lituaniene. În realitate însă, s-a dovedit că, într-un timp atât de scurt, de numai o lună, nu se poate ajunge în regiunile opuse ale Lituaniei noastre; de aceea, a trebuit să mă limitez la vizitarea localităților Vorn, Eiregola și Pušolata și a împrejurimilor lor. Limba lituanienilor care locuiesc în parohia Vornen și în parohiile învecinate poate servi drept model al graiului žemaitian sau samogitian; limba lituanienilor din parohia Eiregola poate fi un model al graiului lituanian panemunean, iar limba lituanienilor din Pušolata și, în general, a celor din zona Panevėžys poate fi considerată graiul-model al lituanienilor propriu-ziși, adică al lituanienilor care locuiesc în districtele Panevėžys, Vilkmergė și Novo-Aleksandrovsk, în guberniile Vilna și Grodno. În aceste trei ținuturi am transcris din gura țăranilor lituanieni cântece populare, povești, proverbe și zicători lituaniene și am adunat 40 de cântece žemaitiene,

187

12 în graiul [sic!] eiragolian sau panemunian și 30 în cel pușolătean, sau propriu-zis lituanian. Acum, în cursul lunii august, le-am transcris în formă curată și le-am tradus în rusă, strofă cu strofă, vers cu vers. În plus, am adus cu mine până la 50 de cântece copiate de fratele meu, precum și câteva versuri de persoane necunoscute, printre care versuri remarcabile despre primăvară, alcătuite din 25 de strofe, fiecare strofă având câte 8 versuri inegale, și versuri despre împărțirea muncilor între membrii unei familii de la țară în timpul verii. Dintre acestea, primele le-am tradus deja în rusă.

Aș dori să-mi public cântecele într-un volum aparte, împreună cu traducerea în rusă, incluzând în prefață observațiile mele despre particularitățile fiecăruia dintre cele trei graiuri lituaniene în care au fost publicate aceste cântece. Aș adăuga aici trei cântece populare lituaniene în graiul lituanienilor din Svencionys, asupra căruia s-a imprimat deja influența limbii belaruse. Am copiat aceste trei cântece după spusele unei lituanience din Svencionys, care călătorea împreună cu mine pe vapor de la orașul Svencionys la Sankt Petersburg. Volumul de cântece ar putea fi mărit prin adăugarea cântecelor copiate de fratele meu și de persoane necunoscute. Mi-aș dori doar să le public sub auspiciile Academiei de Științe sau ale Societății Geografice Ruse, pentru a evita cenzura, nu fiindcă ar exista în ele ceva contrar regulilor cenzurii, ci pentru ca aceasta să nu le rețină mult timp.

Publicarea acestor cântece ar avea o importanță deosebită, căci ar prezenta exemple recente din cele trei graiuri ale lituanienilor noștri, prea puțin cunoscute domnului Schleicher. În ortografie, m-am străduit să păstrez toate nuanțele pronunțării populare; în locul lui i de palatalizare am folosit pretutindeni semnul ascuțit /'/ deasupra consoanei palatalizate, pentru a ușura lectura celor care nu sunt obișnuiți să considere i drept semn de palatalizare. Dintre cele 130 de cântece pe care le am, n-am găsit niciunul în culegerea de cântece a lui Nesselmann.

Poveștile, proverbele și zicătorile copiate de mine intenționez să le public mai târziu, împreună cu poveștile, proverbele și zicătorile copiate de fratele meu.

Pentru dicționarul meu etimologic am adunat un material considerabil. Am găsit multe forme lexicale noi în cântecele și poveștile menționate, copiate în sate în mare parte izolate, înconjurate de păduri, și de la bătrâni care vorbesc numai limba lor maternă. Am notat multe cuvinte noi în conversațiile cu ei. Am achiziționat și câteva cărți tipărite pe care nu le aveam încă. Printre ele, una remarcabilă despre obiceiurile vechilor lituanieni (a lui Dovkont, sub pseudonimul Laukia). Însă o sursă incomparabil mai bogată am găsit-o în lexiconul manuscris, recent refăcut, al graiului pușolătean (la 14 verste de orașul Panevėžys), alcătuit de fratele meu. Aici, sensul fiecărui cuvânt este ilustrat printr-un exemplu preluat din vorbirea vie, alături de cuvântul explicat. La fiecare cuvânt sunt date sinonimele sale, ale căror sensuri sunt explicate la locul potrivit. De pildă, la cuvântul kalbéti „a vorbi” sunt date 50 de sinonime. Această particularitate a lexiconului menționat este foarte importantă pentru lexicograful lituanian. Traducerea este în polonă, fiindcă fratele meu nu știe rusa. Fratele meu dorește să-l publice chiar în anul acesta, dar se teme că cenzura îl va reține mult timp. Volumul său ar putea ajunge la 400 de pagini tipărite in 8°.

Nu vă trimit acum cântecele mele, fiindcă traducerea lor în rusă încă nu a fost transcrisă în formă curată și fiindcă sper să ajung la Petersburg în prima jumătate a lunii septembrie împreună cu fratele meu, pe care îl aștept la mine. — Am auzit că în prezent nu există un cenzor permanent pentru cărțile lituaniene și că cenzura a fost încredințată temporar la două persoane; n-aș putea cumva să mă recomand pentru această funcție?

188

Cu cel mai profund respect și devotament deplin, am onoarea de a rămâne pentru totdeauna, al Excelenței Voastre, mult stimate Izmail Ivanovici, preaplecatul slujitor.

Иван Юшкевич

27 august 1858

Novgorod.

Am onoarea de a-i exprima Excelenței Sale Ekaterina Fiodorovna cel mai înalt respect al meu. Olgăi Izmailovna, Liudmilei și Nadejdei Izmailovne, lui Vladimir și Veaceslav Izmailovici le transmit plecăciunile mele cele mai umile.

Sunt foarte îndatorat față de dumneavoastră și față de Elisaveta Grigorievna pentru că nu i-am înmânat personal pachetul dumneavoastră. S-a întâmplat împotriva dorinței mele; am stat cu totul doar câteva ore la Riga, iar Bolder-aaa se află la 12 verste de Riga; timpul nu mi-a îngăduit să merg acolo. Am trimis pachetul prin poștă.

Maria Ivanovna, Ivan Kuprianovici, Otto, Soloviev și Fiodorov vă transmit plecăciunile lor respectuoase și își amintesc mereu cu drag de dumneavoastră. Piotr Ivanovici este acum plecat în vizite la școli.

22.

Excelența Voastră, mult stimate Izmail Ivanovici!

Iertați-mă cu mărinimie, mult stimate Izmail Ivanovici; fără să vreau, am abuzat de bunătatea dumneavoastră față de mine, pe care o prețuiesc atât de mult. Credeam că vă restituisem deja toate cărțile, în afară de Sfânta Scriptură în limba lituaniană; de aceea, m-a surprins și m-a îngrijorat foarte mult când Ivan Kuprianovici mi-a spus că solicitați cartea lui Kellgren. Ieri am trimis-o la redacția Însemnărilor Științifice, dar iertați-mă că nu am atașat o scrisoare la pachet; Ivan Kuprianovici mi-a spus despre aceasta în clasă și a rămas atât de puțin timp, încât abia am reușit să pregătesc pachetul și să-l trimit la poștă. În ceea ce-l privește pe Kellgren, nu-mi amintesc nimic. Am crezut mereu că vi l-am dat deja și că mi-am comandat un exemplar anul trecut de la Egers, dar al meu s-a rătăcit pe undeva și deocamdată nu-l găsesc. Am păstrat încă la mine Sfânta Scriptură care vă aparține, fiindcă nu mă pot lipsi de ea, dar, de îndată ce-mi veți porunci, v-o voi trimite pe loc, cu recunoștință sinceră. Într-adevăr, mi-e rușine că vă rețin atât de mult cărțile, care v-ar putea fi necesare chiar dumneavoastră. Mi-aș procura Sfânta Scriptură lituaniană pentru mine, dacă aș putea s-o comand de undeva.

Într-adevăr, mi-e rușine față de dumneavoastră, mult stimate Izmail Ivanovici, că, după atâta timp, încă nu mi-am ținut cuvântul dat în privința lucrării mele. Printre altele, principala cauză a acestei întârzieri a fost o afecțiune a ochilor, în urma căreia mi-a rămas o iritație oculară care mă împiedică să lucrez suficient pentru ca progresul lucrării să fie mai vizibil. Nu mai puțin m-au împiedicat îndatoririle de serviciu zilnice, care îmi consumau tot timpul cel mai bun și mă lipseau de toată prospețimea puterilor și de vigoarea spiritului. Sper să mă mut în curând în satul Medved; cred că noua funcție va fi mai puțin solicitantă și mai ușoară și îmi va îngădui să mă ocup de lucrarea începută cu mai multă energie și succes.

Nu trimit cântecele lituaniene deoarece aștept de la fratele meu câteva informații explicative despre manifestările vieții populare întâlnite în cântecele adunate de mine.

Vă trimit împreună cu această scrisoare denumirile gradelor de rudenie în limba lituaniană. Ele au fost adunate de fratele meu, pr. Antonie; eu le-am aranjat după relația dintre ele și le-am tradus în rusă.⁵

189

Am onoarea să vă adresez felicitările mele, mult stimate Izmail Ivanovici, precum și Excelenței Sale Ekaterina Fiodorovna, cu prilejul sărbătorilor care se apropie, și să vă doresc sănătate și tot binele [sic!] în viață. Se pare că nu voi fi în Sankt Petersburg în timpul acestor sărbători, deoarece, din pricina unor treburi de familie, plec pentru trei zile la Moscova, iar de Anul Nou trebuie să mă grăbesc spre satul Medved, pentru a-mi prelua noua funcție; cred că până atunci va fi emis și ordinul.⁶

Cu profund respect și deplină devotare, am onoarea de a rămâne pentru totdeauna al Excelenței Voastre, mult stimate Izmail Ivanovici, preaplecat slujitor

Ivan Iușkevici

17 decembrie 1858

orașul Novgorod.

Am onoarea de a-mi exprima înalta considerație Excelenței Sale Ekaterina Fiodorovna. Doamnelor Olga Izmailovna, Liudmila și Nadejda Izmailovna, precum și domnilor Vladimir și Viacheslav Izmailovici, am onoarea de a le transmite omagiile mele respectuoase și de a-i felicita cu prilejul sărbătorilor care se apropie.

23.

Excelența Voastră, mult stimate Izmail Ivanovici!

Regret din suflet că, din pricina sănătății șubrede, nu am onoarea de a face o vizită Excelenței Voastre și de a vă ruga personal să binevoiți a mă scuza în fața Secției a II-a a Academiei de Științe pentru că am ținut atât de mult la mine notele domnului Akelevici despre limba lituaniană. Acumularea îndatoririlor de serviciu nu mi-a îngăduit să îndeplinesc mai devreme însărcinarea atât de onorantă pentru mine cu care m-a cinstit Secția a II-a. Am onoarea de a prezenta acum primul manuscris al domnului Akelevici, intitulat „Câteva lucruri despre Lituania”, împreună cu observațiile mele cu privire la acesta; pe al doilea voi încerca să-l examinez și să-l înapoiez Secției cât mai curând cu putință.

Cu profund respect și devotament deplin, am onoarea de a fi umilul slujitor al Excelenței Voastre.

I. Iușkevici

5 martie 1860

Sankt Petersburg.

Am onoarea de a-i exprima Excelenței Sale Ekaterina Fiodorovna înalta mea considerație.

24.

Excelența Voastră, mult stimate Izmail Ivanovici!

Am onoarea de a vă mulțumi cu toată supunerea, mult stimate Izmail Ivanovici, pentru că mi-ați comunicat cercetările filologice ale lui Kasp. Vilg. Smith; le-am găsit foarte interesante. Trimițându-vi-le aici [cuvânt neclar], am onoarea de a atașa și propriile mele însemnări despre ele.

Cu această ocazie, nu pot să nu vă mărturisesc, mult stimate Izmail Ivanovici, că mă interesează soarta „graiurilor mele lituaniene”. Dacă acestea ar fi onorate cu publicarea în Buletinul Secției a II-a, v-aș ruga cu toată supunerea să-mi încredințați corectura lor.

190

Cu înalt respect și deplină devotare, am onoarea de a fi prea plecatul slujitor al Excelenței Voastre

Ivan Iușkevici

27 septembrie 1860, Petersburg.

Am onoarea de a-mi exprima înaltul respect față de Excelența Sa Ekaterina Fiodorovna.

25.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Sunt foarte vinovat față de dumneavoastră, Izmail Ivanovici, fiindcă atât de multă vreme nu v-am scris niciun cuvânt. Totuși, o parte din vină o pot pune pe seama împrejurărilor. Ajuns la Kazan, voiam mai întâi să-l întâlnesc pe Viktor Ivanovici⁸ și să mă familiarizez cât de cât cu particularitățile orașului, însă numeroasele mele îndatoriri și relații de serviciu m-au lipsit de orice posibilitate de a folosi timpul potrivit pentru aceasta. Între timp, sănătatea mi s-a șubrezit, probabil din cauza influenței particularităților climatice ale ținutului Kazanului, care de obicei îi afectează mai puternic pe cei veniți de curând. Astfel, timpul a trecut pe nesimțite. L-am văzut pe Viktor Ivanovici doar de două ori; despre Kazan știu numai din relatări, iar eu însumi am reușit să străbat doar câteva dintre străzile sale.

Înainte de a spune ceva despre Kazan, ar trebui să-mi amintesc impresiile din călătorie, dar ele nu au nimic deosebit. Am călătorit fără oprire șapte zile de la Petersburg la Kazan: până la orașul Vladimir cu trenul de călători, pe calea ferată, iar de la Vladimir cu propria mea kibitcă, folosind stațiile poștale. Drumul era destul de denivelat pe alocuri, vremea era rea, iar viscolul făcea ravagii, cu scurte întreruperi. Mai jos de orașul Nijni a trebuit să mergem pe gheața fluviului Volga preț de 300 de verste. Pe acest parcurs, priveliștea malului înalt al Volgăi, pitoresc și nesfârșit de variat, îi poate încânta pe călătorii iubitori de natură; în multe locuri, din pricina pantei sale abrupte, malul este cu totul lipsit de zăpadă.

Am intrat în Kazan noaptea. A doua zi am străbătut strada sa principală, Voskresenskaia, îndreptându-mă spre școala mea. La prima vedere, orașul mi s-a părut destul de mare și frumos prin înfățișarea sa exterioară. Este așezat pe un teren denivelat, pe malul stâng al râului Kazanka. În mijlocul lui se mai află două lacuri: Kaban și Ciornoe, iar orașul este străbătut și de pârâul Bulak. Așadar, în Kazan este foarte multă apă, dar e plină de infuzorii și cu totul nepotrivită pentru consum. Pentru gătit și băut, întregul oraș aduce apă de la o singură fântână.

Clima Kazanului este, în general, nesănătoasă. Iarna sunt mereu geruri puternice; 20 de grade de frig după Reaumur sunt considerate ceva obișnuit și nu câtuși de puțin înspăimântător de către locuitorii băștinași. Primăvara, orașul este inundat de apele revărsate ale râului Kazanka și ale fluviului Volga, care își unesc apele cu cele ale lacurilor amintite. În această perioadă apar febre persistente, care se întețesc și se înmulțesc vara, când pajiștile și văile acoperite de apă încep să se usuce și să umple aerul cu emanații nocive.

Strada principală din Kazan este Voskresenskaia; ea străbate partea înaltă a orașului, între lacuri, de la Universitate până la Kremlin. Școala noastră militară se află în Kremlin și ocupă aproape jumătate din acesta. Ea se găsește în partea de nord-

191

partea de jos a orașului, pe malul înalt al râului Kazanka. Școala este alcătuită din două clădiri uriașe cu trei etaje, care formează la mijloc o piață destul de mare. Într-una dintre anexele ce țin de aceasta [așa în original!] se află și apartamentul meu, chiar vizavi de ușile mari ale Catedralei, foarte aproape, doar peste stradă; de aici și neplăcerea: vuietul clopotelor acoperă cu totul orice. Apartamentul este imens și are zece camere prost dispuse.

În școală sunt acum 540 de elevi (capacitatea este de 800), 32 de profesori, 4 preoți-profesori de religie, iar pentru cei de altă confesiune mai sunt un preot catolic, un pastor și un mullah.

Principala mea îndatorire constă în coordonarea activității didactice a profesorilor și în supravegherea educației corecte în companii; aceasta îmi ocupă cea mai mare parte a timpului — de la ora 8 dimineața până la 6 și jumătate după-amiaza. Pentru lexicografia lituaniană îmi rămân doar serile; în decurs de o lună și jumătate la Kazan am putut doar să întocmesc tabele cu cuvintele care încep cu sunete vocalice. Sper totuși că, atunci când se va restabili ordinea și activitatea didactică va reintra pe făgașul ei, îmi va rămâne mai mult timp liber.

Viktor Ivanovici este atât de atent cu mine și de binevoitor, încât mi-a oferit tot ajutorul posibil. La Kazan se bucură de respectul tuturor și este mereu înconjurat de auditorii săi și de tineri savanți; dar, se pare, nu este mulțumit de situația sa și dorește să plece cât mai curând din Kazan, de aceea închiriază temporar și un apartament la hotelul Riazanov. La Kazan l-am găsit pe fostul meu coleg de gimnaziu, lituanian de origine și cercetător al limbii lituaniene, Ugianovski, care este acum profesor extraordinar de literatură greacă la Universitatea din Kazan.

Cu cel mai profund respect și devotament deplin, am onoarea să fiu al Dumneavoastră, Izmail Ivanovici, supusul și umilul servitor.

Ivan Iușkevici

22 martie 1862. Kazan. Școala militară.

Excelenței Sale Ekaterina Fiodorovna am onoarea să-i exprim respectul meu deosebit.

Respectuoasele mele salutări Olgăi Izmailovna, pe care o stimez din tot sufletul; îi salut de asemenea pe viitorii tovarăși de cercetare ai științei, Vladimir și Veaceslav Izmailovici; pe istețul Boria îl sărut. Salutări și Ludmilei, Nadejdei și Verei Izmailovna.

26.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Am examinat culegerile manuscrise de cuvinte și cântece lituaniene trimise Secției de dl Mikuțki. Îmi permit să spun câteva cuvinte despre ele, întrucât mi-au părut [așa în original!].

Cuvintele sunt cuprinse în două culegeri; în amândouă sunt dispuse în ordine alfabetică. Prima culegere este alcătuită din 15 file și conține până la 1500 de cuvinte, iar a doua — din 10 file și conține până la 900 de cuvinte. La sfârșitul primei culegeri este inclus cântecul familial folosit pretutindeni în prezent: Oj, dėvulajti, ne galū, O, Doamne, nu mai pot; pe ultima filă a celei de-a doua culegeri se găsesc zicători, ghicitori și proverbe lituaniene.

192

Cuvintele din primul fascicul au fost traduse mai întâi în poloneză, apoi în rusă, prin unul, două și trei cuvinte cu sens asemănător, iar cea mai mare parte dintre ele a fost explicată prin exemple; exemplele însă au fost lăsate netraduse, doar câteva fiind traduse în poloneză. Se pare că toate au fost culese din cărți lituaniene, ale căror titluri sunt indicate prin inițiale sau silabe inițiale: D., Dauk., Dauksz., Sz., Szir., N.T.d.f., N.T.n.f., K.K., P.M., Ped. Mir., Bals, Rož., Brom., însă nu este anexată nicio explicație a acestor abrevieri. Din conținutul exemplelor și din limba lor reiese că ele sunt preluate din cărți religioase ale secolelor trecute: al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea; cu toate acestea, o parte incomparabil mai mare a cuvintelor aparține vocabularului curent al vorbirii vii, celelalte țin de graiurile locale, iar puține — de cele regionale. Oricare ar fi însă întrebuințarea lor, în orice caz ele constituie un material util pentru lexiconul lituanian, dar un material care așteaptă o prelucrare atentă; sensul și întrebuințarea multor cuvinte din acest fascicul ar trebui, se pare, exprimate mai precis și mai cuprinzător și ilustrate cu exemple, preferabil din vorbirea vie autentică, deoarece în toate cărțile lituaniene, mai ales în cele cu conținut religios, influența limbii poloneze este limpede vizibilă. Astfel, de pildă, Szirwid, urmând modelul limbii poloneze, în care din głowa se formează głowny, iar din około — okoliczność, formează în lituaniană din galva cuvântul galvingas cu sensul lui główny, iar din aplink, «în jurul», — aplinkibė, okoliczność, cu sensul de «împrejurare»; cuvântul aplinkibė nu se folosește deloc în vorbirea vie. Toți alcătuitorii cărților noastre lituaniene, deși erau lituanieni din naștere — precum Daukūšas, Szirwid, Pobreża, Gojlevič, Rupejko și alții —, au primit însă o educație școlară în limba poloneză și latină, iar abia mai târziu s-au apucat de limba lituaniană și au alcătuit cărți lituaniene.

Al doilea fascicul, mai mic, de cuvinte are un caracter cu totul diferit. Aici cuvintele sunt traduse printr-un singur cuvânt polonez, nu sunt explicate prin exemple și nu sunt însoțite de nicio indicație privind sursa lor. Toate, cu puține excepții, aparțin graiurilor locale și, se pare, toate au fost culese din vorbirea vie autentică a Lituaniei noastre; cea mai mare parte dintre ele este folosită de lituanienii care trăiesc în împrejurimile târgurilor Pasvalys și Biržai, în districtul Panevėžys. Domnul Mikucki i-a invitat în 1860, prin intermediul ziarului „Kurier Wileński”, pe iubitorii limbii lituaniene să adune cuvinte lituaniene și creații ale poeziei populare lituaniene și să i le trimită la Varșovia. Probabil că și cuvintele din acest fascicul i-au fost trimise ca urmare a apelului său. Oricum ar fi, cuvintele din acest fascicul constituie un material bogat și, în cea mai mare parte, nou pentru lexiconul lituanian. Se pare că o prelucrare temeinică a lor este posibilă numai în Lituania însăși, în mijlocul vorbirii vii în care sunt folosite.

Cântecele lituaniene culese de domnul Mikucki se împart în cântece de joc în cerc și cântece de nuntă; toate aparțin creațiilor populare din secolele trecute, iar obiceiul de a le cânta se mai păstrează și astăzi, însă în foarte puține localități; de aceea, ele au o importanță etnografică și filologică deosebită.

Cântecele de joc în cerc „Sutartinés (sutarti, a se înțelege), dainės sau saugės (saugū, saugā, saugti a intona, a răspunde cântând, rămânând puțin în urmă) se împart în dvejsaugės (dvėju în doi + saugti), trīsaugės și ketursaugės. Primele sunt 12, cele de-al doilea fel — 37, iar cele din urmă — 34. Fiecare fel de cântece este separat de celelalte; mai întâi vin dvejsaugės, apoi trīsaugės și, în sfârșit, ketursaugės. La începutul primului fel de cântece (dvejsaugės) este inclusă următoarea explicație în limba lituaniană: „Dvejsaugės se numesc astfel fiindcă se cântă în doi; primul cântăreț se numește conducător (vadovu arba rinkėju. Vedū vedu, renku, rinkāu, rinkti, a aduna), iar al doilea — cel care urmează (sūkėju arba užsūkėju arba sekėju. Seku, sekāu, sekti a urma, …am, …a). Primul (vadovs) începe să cânte prima strofă, iar al doilea (sūkėjus) cântă după el, rămânând întotdeauna în urmă cu o anumită distanță.

13. Gramatinės kategorijos ir jų raida

193

cunoscută. Aceste cântece (dvėjsaugės) se deosebesc de trīsaugės, care se cântă în trei — primii doi cântă la fel ca în dvėjsaugės, iar al treilea cântă între timp fără melodii cunoscute — și de keturšaugės, cântate în patru, prin faptul că au un singur conducător, cel care dă tonul. Cei care cântă keturšaugės se împart în două coruri“. Toate šaugės sunt scrise în graiul est-lituanian, dar nuanțele de pronunțare ale lituanienilor din est par să fi fost estompate, probabil de către culegătorul lor. Mult mai multe particularități sonore ale graiului est-lituanian sunt exprimate în cântecele de nuntă. Cântecele de nuntă sunt puține sau, mai bine zis, există doar un singur cântec trist și melancolic al miresei — rauda išteken­tós (rauda, plângere, cântec de jale; raudojų, -jau, -doti, a plânge, a se tângui; tekū, tekėjau, tekėti, a curge; ištekėti, a se mărita) — pe care ea îl cântă în diferite momente ale ritualului nunții: când este așezată la masă duminică dimineața, când mirele sosește în curte, când intră în tindă, când intră în odaie, când este așezat la masa cea mare, când cavalerul de onoare îi dă cununa mirelui, când vin s-o conducă la mire, mergând prin odaie, după ce s-a încheiat ceremonia, când își ia rămas-bun înainte de plecarea la cununie, când se întoarce de la biserică la poarta casei părintești, când intră în curte, când mulțumește pentru daruri, când îl ceartă pe vornic a doua zi după cununie, când zestrea ei este pusă în căruță și când ea însăși se așază în trăsură. Rauda išteken­tós se cântă în timpul ritualurilor de nuntă numai în câteva localități; ea lipsește din descrierea destul de detaliată a ritualurilor de nuntă la lituanienii din împrejurimile orașului Panevėžys, pe care o păstrez în manuscris. După rauda urmează încă patru cântece care pot fi considerate cântece de nuntă. Și acestea sunt scrise în graiul est-lituanian.

În culegerile tipărite de cântece lituaniene pe care le cunosc nu se găsesc nici saug, nici raud; în general, au fost tipărite [astfel!] foarte puține cântece cântate în Lituania noastră de răsărit. De aceea, publicarea cântecelor saug și raud, ca cântece pur populare, ar fi foarte utilă atât din punct de vedere filologic, cât și etnografic. Păstrez 150 de cântece populare lituaniene, culese de mine și de fratele meu; printre ele se află 25 de cântece saug. Mă gândesc să le public și aștept un moment prielnic, dar în prezent m-am ocupat de alcătuirea unei gramatici ruso-lituaniene didactice⁹ și a unui manual pentru lectura la clasă și, prin urmare, am întrerupt pentru o vreme lucrul la alcătuirea lexiconului meu de rădăcini lituaniene și, deocamdată, nu pot începe niciun alt lucru. S-ar putea publica într-o singură culegere toate cântecele lituaniene: atât cele pe care le păstrez eu, cât și cele trimise de domnul Mikucki.

Cât despre „rauda išteken­tós”, aceasta s-ar putea tipări împreună cu ritualurile de nuntă în limba lituaniană, pe care le păstrez, și cu traducerea lor în rusă; cântecul și-ar găsi aici locul potrivit și ar contribui la o descriere mai cuprinzătoare a acestui aspect al vieții populare lituaniene.

Îngăduiți-mi, Izmail Ivanovici, să vă spun aici câteva cuvinte și despre mine. I-am scris deja curatorului districtului școlar Vilna, prințul Șirinski-Șahmatov, despre alcătuirea de către mine a unei gramatici lituaniano-ruse didactice și a unui manual lituanian pentru lectura la clasă și l-am rugat să mă includă printre candidații la posturile de director într-unul dintre gimnaziile situate în partea districtului școlar Vilna locuită de lituanieni din naștere. Odată cu scrisoarea am trimis două broșuri ale mele: Despre graiurile lituaniene și Gramatica lituaniană a lui Schleicher¹⁰, precum și patru broșuri cu tematică pedagogică¹¹. Nu m-am adresat încă ministrului învățământului public cu o asemenea cerere; poate că ar fi mai bine să amân acest lucru până când voi termina alcătuirea Gramaticii lituaniene.

Viktor Ivanovici a rostit un cuvânt în limba slavă la universitate, în timpul prânzului oferit pe 8 septembrie cu prilejul sărbătoririi mileniului [astfel!] Rusiei. Vă trimit împreună cu această scrisoare cuvântarea și monumentul vechi slav despre Chiril și Metodiu, editate de Viktor Ivanovici.

194

Cu cel mai profund respect și deplină devotare, am onoarea de a rămâne pentru totdeauna al dumneavoastră, prea umil slujitor, Izmail Ivanovici.

Ivan Iușkevici

18 septembrie 1862, din Kazan

Am onoarea de a vă ruga cu umilință pe Excelențele Voastre, Ekaterina Fiodorovna și Olga Izmailovna, să dați mărturie de înalta mea considerație și să transmiteți salutările mele prietenești lui Vladimir, Veaceslav și Boris Izmailovici, precum și Ludmilei [așa!], Nadejdei și Verei Izmailovna.

27.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Nu pot să vă scriu nici măcar câteva rânduri, Izmail Ivanovici, fără să le încep prin a-mi exprima recunoștința care mă însuflețește profund față de dumneavoastră pentru sfaturile dumneavoastră prietenești și atenția necontenită pe care o acordați lucrărilor mele despre limba lituaniană; nu știu, zău, cum să vă mulțumesc pentru toate acestea.

Trimit manuscrisul Gramaticii mele lituaniene Academiei și îl încredințez atenției dumneavoastră binevoitoare. Trimiterea lui a întârziat fiindcă, pe drum, ochii mi s-au înroșit atât de tare, încât, după ce am ajuns acasă, timp de două săptămâni a trebuit să mă abțin de la orice lectură.

În această săptămână voi încerca să trimit o petiție șefului guberniilor occidentale cu privire la manualele mele de lituaniană; însă încă nu știu cum voi proceda — prin superiorii mei sau prin guvernatorul general militar al Kazanului. Până acum nu m-am ocupat de acest lucru, deoarece am socotit că mai întâi trebuia să trimit manuscrisul Academiei.

Zilele trecute am citit în Rus[skim] Invalid articolul domnului Hilferding: „Despre pacificarea Poloniei”. Printre altele, el consideră introducerea limbii lituaniene în locul celei poloneze pretutindeni în guberniile lituaniano-ruse drept principalul mijloc pentru a-i liniști pe polonezi o dată pentru totdeauna. Această afirmație în favoarea lituanismului a întărit poziția noastră; dea Domnul ca acest adevăr să se răspândească cât mai mult și să fie înțeles.

Vă rog să primiți asigurarea celui mai profund respect și a deplinei devotări cu care am onoarea de a rămâne pentru totdeauna al dumneavoastră, prea umil slujitor, Izmail Ivanovici.

Ivan Iușkevici

10 septembrie 1863, orașul Kazan

28.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Vă rog să mă iertați cu mărinimie, Izmail Ivanovici, pentru că, profitând de bunăvoința dumneavoastră neîntreruptă față de mine și de atenția pe care mi-o acordați, îndrăznesc să vă supun următoarea mea rugăminte.

Pregătind pentru tipar o gramatică lituaniano-rusă și un dicționar lituaniano-rus, aș dori să tipăresc mai întâi, ca probă, un anumit număr de cântece populare lituaniene cu litere rusești, pentru a vedea în ce măsură alfabetul lituanian alcătuit din litere rusești poate fi adaptat limbii lituaniene,

13*

195

dacă se ține seama, în același timp, de particularitățile fonetice și ale dialectelor sale locale. De aceea, trimițându-vă alăturat treizeci și trei de cântece lituaniene, cu traducerea lor în limba rusă, am onoarea de a vă ruga cu umilință, domnule Ismail Ivanovici, să binevoiți a obține aprobarea pentru tipărirea lor în cadrul publicațiilor academice¹². Dacă acest lucru nu ar fi posibil, sunt gata să suport eu însumi cheltuielile tipăririi lor, numai[б] să fie tipărite. Aș dori să le tipăresc într-un tiraj de 200 de exemplare. Dacă tipărirea lor va decurge bine, s-ar putea pregăti pentru tipar un număr mai mare. În ultimii doi ani, eu și fratele meu am transcris până la 1.500 de cântece după dictarea cântăreților și cântărețelor lituanieni.

Îndrăznind să mă măgulesc cu nădejdea că nu-mi veți respinge rugămintea, domnule Ismail Ivanovici, cu cel mai profund respect și devotament deplin, am onoarea de a fi preasupusului Excelenței Voastre preaplecat slujitor

Ivan Iușkevici

28 noiembrie 1866

Nijni Novgorod.

29.

Excelența Voastră, Ismail Ivanovici!

În luna noiembrie a anului trecut am avut onoarea să trimit Excelenței Voastre cântece populare lituaniene, cu rugămintea umilă de a le tipări la Academie. Acum, citind în Petersburgskie Vedomosti raportul despre II Отделению СПБ al Academiei de Științe, găsesc o veste îmbucurătoare pentru mine: cântecele menționate vor fi tipărite în cadrul publicațiilor academice¹³. Astfel, dorința mea în privința cântecelor menționate s-a împlinit chiar mai bine decât aș fi putut spera. Nu-mi rămâne decât să aduc Excelenței Voastre mulțumirile mele din suflet, atât pentru atenția binevoitoare acordată lucrării mele, cât și pentru aprecierea atât de măgulitoare pentru mine pe care ați făcut-o asupra ei, și, totodată, să-mi reînnoiesc rugămintea umilă de a-mi fi tipărite, în folosul meu, 200 de exemplare extrase. Cheltuielile aferente vor fi achitate de mine fie prin trimiterea banilor cuveniți prin poștă, fie personal, în timpul vacanței de vară care se apropie.

Profitând de această ocazie, nu pot să nu adaug câteva cuvinte despre schimbarea situației mele. Excelenței Sale, domnului ministru al Instrucțiunii Publice, i-a fost pe plac să-mi propună să trec în serviciu în Regatul Poloniei sau într-un alt departament, probabil ca urmare a măsurii generale potrivit căreia, de acum înainte, catolicilor originari din guberniile apusene nu li se va permite să ocupe funcții administrative (de inspectori și directori) în departamentul de învățământ al Ministerului Instrucțiunii Publice. De aceea, la propunerea domnului curator al Districtului Școlar din Kazan, am acceptat postul de profesor de limba latină la gimnaziul din Ekaterinburg, având în vedere că acolo pensia profesorilor, conform vechiului regulament de personal, este aceeași ca la gimnaziile din capitale, adică 700 de ruble. Împăcându-mă cu noua mea situație, mă apuc acum de filologia antică. Sper că, având o funcție de profesor, voi avea mai mult timp să mă ocup și de limba lituaniană. Viața în Urali nu ar trebui să-mi slăbească preocuparea pentru lituanistică.

Vă rog să primiți asigurarea respectului meu profund și a devotamentului meu deplin, pe care le voi păstra întotdeauna, și cu care am onoarea de a fi preaplecatul slujitor al Excelenței Voastre

Ivan Iușkevici

12 februarie 1867

din orașul Ekaterinburg.

196

30.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Vara trecută, Excelența Voastră mi-ați îngăduit mie și fratelui meu, Antonii, să vă trimitem litera а din dicționarul lituaniano-rus pe care îl alcătuim. Intenționam să o încheiem până în luna octombrie, însă s-a dovedit a fi de două ori mai mare decât litera m¹⁴. Am primit deja de la fratele meu 73 de file din partea lui, iar de la el mai aștept cel puțin tot atâtea. Filele pregătite de mine sunt deja transcrise în curat de elevul clasei a VIII-a al Gimnaziului al Treilea din Kazan, Usanin, care, din dragoste pentru limbi, a preluat cu plăcere această muncă, pentru ca, transcriind, să se familiarizeze cât de cât cu limba lituaniană. Judecând după ritmul lucrului, socot că litera а nu va putea fi încheiată înainte de ultimele zile ale lunii noiembrie viitoare. Atunci mă voi grăbi să o supun binevoitoarei atenții a Excelenței Voastre.

Cu cel mai profund respect și devotament deplin, am onoarea de a fi umilul slujitor al Excelenței Voastre.

Ivan Iușkevici

5 octombrie 1876

în orașul Kazan

la Gimnaziul al Treilea.

31.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

La 25 ale acestei luni martie am predat la poștă litera а din proiectul de dicționar lituaniano-rus pe care îl alcătuim, adresând-o pe numele Excelenței Voastre la secția a doua a Academiei de Științe. Expedierea literei а a întârziat cu trei luni din cauza corespondenței mele cu fratele meu privind folosirea semnelor literelor și a accentelor. Între timp însă, lucrul la dicționarul lituanian nu a fost întrerupt nici de mine, nici de fratele meu. Tot timpul liber de îndatoririle de serviciu este consacrat acestei munci. Am tradus deja litera б[так!] și închei traducerea literei d. Totuși, traducerea în rusă înaintează destul de încet, fiindcă întâlnim multe cuvinte lituaniene din viața rurală a oamenilor simpli cărora uneori le este greu să li se găsească echivalente rusești; dar la Kazan, printre ruși, găsesc posibilitatea de a depăși aceste dificultăți, ceea ce însă n-aș putea face dacă m-aș ocupa de traducerea în rusă trăind în Lituania. Am tradus litera т vara trecută în Lituania, de aceea socot că este necesar să o revizuiesc din nou.

Verificarea cuvintelor letone cerea mult timp și prezenta destule dificultăți, de aceea am hotărât să o excludem [так!] din dicționar.

Aș socoti că, pentru o înțelegere mai exactă și mai clară a structurii etimologice a limbii lituaniene, sunt necesare explicații privind extensiile derivative și terminațiile gramaticale. În introducerea anexată la litera а am spus că aceste explicații vor fi incluse, dar ele nu sunt încă gata. Acum, în timpul traducerii, adun materialele, iar până la încheierea dicționarului vor fi pregătite.

Am schimbat titlul anterior „Materiale” în „Proiect de dicționar lituaniano-rus”, fiindcă aș dori, folosindu-mă de materialul atât de bogat al fratelui meu, să fac această lucrare mai potrivită și mai folositoare. Sunt gata să verific materialele la fața locului, acolo unde au fost adunate, să revizuiesc din nou întregul

197

munca și să refac lucrarea, dacă Excelența Voastră binevoiește să-mi indice neajunsurile ei.

În vara care se apropie, pe la 15 iulie, sper să mă aflu la Petersburg; de aceea mă măgulesc cu speranța că voi putea afla personal părerea dumneavoastră despre această lucrare a mea.

Cu cel mai profund respect și cu desăvârșită devotare, am onoarea de a fi slujitorul cel mai supus al Excelenței Voastre.

Ivan Iușkevici

29 martie 1877

în orașul Kazan

32.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Am avut onoarea să primesc prin I. A. Baudouin de Courtenay scrisoarea dumneavoastră despre trimiterea manuscrisului meu, litera а, profesorului Potebnia [sic!]. Nu știu cum să vă mulțumesc pentru interesul atât de viu pe care îl arătați față de lucrarea noastră. Nu-mi rămâne decât să mă gândesc cum s-o continui și s-o fac cât mai bună.

În litera b și în cele următoare sunt deosebite cuvintele cu accent fix de cele cu accent mobil. Se pare că aceasta nu va fi o adăugire inutilă. Ar trebui făcută această distincție și în litera а; de aceea îmi permit să vă rog cu cea mai mare supunere, Izmail Ivanovici, ca, după ce îi veți înapoia manuscrisul domnului Potebnia, să binevoiți a mi-l trimite și, dacă se poate, împreună cu litera m, pe care mi-ați îngăduit să o las la dumneavoastră vara trecută. Semnele care deosebesc cuvintele cu accent fix de cele cu accent mobil sunt aceleași două semne ca și pentru accent: o linie oblică de la dreapta la stânga (') deasupra silabei lungi și una de la stânga la dreapta (') deasupra silabei scurte, doar că li se adaugă dedesubt o liniuță în unghi, astfel: ∠ — deasupra silabei lungi, \ — deasupra silabei scurte. Mă tem doar ca această adăugire să nu îngreuneze tipărirea.

Fără îndoială, Izmail Ivanovici, veți veni în vara aceasta la Kazan, împreună cu Vladimir Izmailovici și Veaceslav Izmailovici, la congresul Societății Arheologice. Regret foarte mult că plec în Lituania pentru vară și astfel pierd prilejul de a vă invita să trageți la mine; acum nu-mi rămâne decât să vă propun să veniți direct în apartamentul meu, pe care l-am păstrat și pentru anul viitor, dacă vă va fi pe plac. Se află în centrul orașului, foarte aproape de Universitate, pe strada Rîbno-Riadskaia, în casa lui M. A. Aleksandrov. Este prima casă de la Piața Nikolaevskaia, o clădire de piatră, roșie, vizavi de hotelul Novgorod. Am lăsat în grijă un om de toată încrederea, Semion, care vă poate fi de folos în toate; doar masa ar trebui s-o luați de la vreun bucătar din oraș. Aș fi foarte fericit dacă dumneavoastră, Izmail Ivanovici, și însoțitorii dumneavoastră ați găsi potrivit să locuiți în apartamentul meu pe durata congresului. Mă voi întoarce la Kazan abia pe 15 august.

Cu cel mai profund respect și cu desăvârșită devotare, am onoarea de a fi, Izmail Ivanovici, slujitorul dumneavoastră cel mai supus.

Ivan Iușkevici

29 mai 1877

în Kazan

Adresa mea

Profesor de limbi vechi la Gimnaziul nr. 3 din Kazan

198

33.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Încă de la începutul lunii noiembrie am avut fericirea să primesc scrisoarea dumneavoastră, plină de bunăvoința sinceră pe care mi-o arătați, pentru care vă aduc cele mai profunde mulțumiri din suflet. Până acum nu am reușit să vă scriu din cauza unei afecțiuni oculare, în urma căreia a trebuit să mă abțin de la orice fel de lectură și scris; acum încep să-mi revin și în curând mă voi apuca din nou de lucru. În ceea ce privește sănătatea mea, în general ea este acum departe de a fi ceea ce era; simt foarte des o apăsare în piept și dificultăți de respirație.

Ați binevoit să-mi scrieți, Izmail Ivanovici, că în Cancelaria Academiei dumneavoastră se află litera m din dicționarul nostru lituaniano-rus (cu titlul: Materiale). Ea mai trebuie revizuită, de aceea vă rog cu umilință să binevoiți a mi-o trimite la Kazan.

În noiembrie, lucrul meu la dicționar s-a oprit la al 70-lea fascicul al literei g (mai rămân 43), iar fratele meu transcrie de pe fișe pe foi litera n.

Cu cel mai profund respect și devotament deplin, am onoarea de a fi umilul slujitor al Excelenței Voastre

Ivan Iușkevici

8 ianuarie 1878.

Vă rog să transmiteți omagiile mele de profund respect Excelenței Sale Ekaterina Fedorovna și să-i spuneți că voi îndeplini cu deosebită plăcere orice însărcinare a sa la Kazan. Transmit respectuoase salutări familiei dumneavoastră.

34.

Excelența Voastră, Izmail Ivanovici!

Cântecele populare lituaniene, culese de fratele meu, Anton Vasilievici, zac în manuscris de opt ani. Ne temem să nu se piardă cumva. De aceea, ne-am hotărât să ne gândim la publicarea lor, fără să amânăm această treabă pentru mai târziu, pe un termen nedeterminat. În acest scop, vara trecută ne-am ocupat de prelucrarea cântecelor, le-am examinat, le-am împărțit pe secțiuni și am indicat variantele.

Ocupându-ne de cântece, nu neglijăm nici munca la dicționar. Mai rămâne să transcriem de pe fișe pe foi jumătate din litera ž, iar traducerea rusă a acestuia a ajuns până la a doua jumătate a literei i. Judecând după ritmul lucrului, socotim că abia peste un an ar putea fi pregătită pentru tipar numai prima jumătate a dicționarului; între timp, am dori să publicăm cântecele.

Ca întotdeauna, și în acest caz mă amăgesc cu speranța că veți acorda, Izmail Ivanovici, binevoitoarea dumneavoastră atenție acestei lucrări și îndrăznesc să vă rog cu cea mai mare umilință să interveniți pentru publicarea ei printre edițiile Academiei. În acest scop vă trimit: a) primul caiet de cântece, care cuprinde începutul cântecelor de nuntă, și anume cântecele care se cântă: 1) la prima întâlnire a mirelui cu mireasa (ant pažinstuviu ir ant megtavimo), 2) în timpul pețitului (ant piršlibu) și 3) la logodnă (ant ziedinu); b) traducerea în rusă a titlului și a prefeței culegerii de cântece și c) cinci exemplare din patru cântece populare lituaniene, tipărite

199

În suplimentul la vol. 3 din însemnările științifice ale Universității din Kazan, cu scopul de a folosi următoarele litere, încă neutilizate în alfabetul lituanian: Ė (un e =ə mixt al lui Schleicher), ie (= ē al lui Schleicher), ı (semnul de muiere, înlocuit la Schleicher de vocala i), š și č.

Totodată, socotesc de datoria mea să adaug că aceste cântece populare propuse au fost transcrise după spusele cântărețelor și, cu foarte puține excepții, încă nu se găsesc în culegerile tipărite cunoscute de cântece lituaniene. Comparând un anumit număr dintre cântecele propuse cu cele din culegerea lui Nesselmann, s-a constatat că la 25 de cântece din culegerea lui Nesselmann corespunde un singur variant al cântecelor propuse.

Numărul cântecelor propuse este de cel puțin 3500, în afara variantelor, care s-au dovedit a fi peste 2000. Toate sunt împărțite în secțiunile indicate în prefață și se cos în caiete separate, fiecare cuprinzând între 100 și 300 de cântece. Lungimea cântecelor poate fi exprimată printr-o medie de 35 de versuri, în cea mai mare parte scurte, de felul celor din culegerea de cântece lituaniene a lui Nesselmann.

Pentru o parte însemnată a cântecelor au fost alcătuite partituri; aș socoti potrivit să fie tipărite la sfârșitul culegerii. De asemenea, la sfârșitul culegerii s-ar putea tipări câteva însemnări despre cântece și cele mai remarcabile pasaje din variante.

Înțeleg bine că anexarea traducerii ruse a cântecelor este o condiție deloc neînsemnată pentru publicarea lor pe cheltuiala Academiei, dar, în prezent, dedicându-mi tot timpul liber traducerii ruse a dicționarului, nici nu pot să mă gândesc la traducerea cântecelor; aș dori să mă ocup de aceasta din urmă după încheierea lucrului la dicționar. Traducerea rusă a cântecelor ar putea, desigur, să fie tipărită mai târziu, separat, cu respectarea ordinii originalului. De asemenea, lipsa de timp mă împiedică să mă ocup de recopierea cântecelor, pentru a le prezenta tiparului într-o formă mai îngrijită.

În cazul în care Secția ar socoti necesar să însărcineze pe cineva să examineze în prealabil cântecele propuse, oare ar fi posibil să-i încredințeze această sarcină lui Iv. A. Baudouin de Courtenay? I-aș putea comunica personal informații, dacă ar dori să afle de la mine anumite lucruri despre aceste cântece.

Dacă Secția de limbă și literatură rusă va binevoi să tipărească aceste cântece printre publicațiile sale, nu vom întârzia să trimitem următoarele caiete, în ordinea lor, pe măsură ce sunt tipărite. În folosul meu, aș ruga să se tipărească 30 de exemplare în tiraj separat. În cazul unui răspuns nefavorabil, îndrăznesc să vă rog cu cea mai mare umilință, Izmail Ivanovici, să-mi returnați la Kazan, la Gimnaziul al Treilea, manuscrisul pe care vi-l trimit.

Cu cel mai profund respect și deplină devotament, am onoarea de a fi umilul slujitor al Excelenței Voastre

Ivan Iușkevici

25 septembrie 1878, în orașul Kazan

35.

Telegramă din Kazan, din 4.IV.1879, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de activitate științifică a lui I. I. Sreznevski:

Vă felicit cu prilejul împlinirii a cincizeci de ani de activitate științifică. Vă doresc să trăiți mulți ani. Iușkevici.

200

NOTE

1) Lista menționată aici este întocmită pe o foaie separată:

Lista cărților împrumutate de mine din biblioteca academicianului Sreznevski

1. Dicționar sârbesc al lui Vuk Stefanović. 1818.

2. Lettisches Lexicon von G. F. Stender.

3. Die Grundzüge der finnischen Sprache v. Kellgren.

4. Beiträge zur Kunde der littauischen Sprache. Zweites Heft. Laut und Tonlehre. — v. F. Kurschat, 1849.

5. Note de curs pentru Secția a II-a a Academiei Imperiale de Științe, vol. II.

6. Biblia lituaniană.

7. Lituania. Ludwika din Pokiewia (Litwa Ludwika z Pokiewia).

8. Despre elementele și formele limbii slavo-ruse, de M. Katkov.

9. Dictionarium trium linguarum. — Szirwid.

10. Despre raportul limbii slave cu limbile înrudite, de A. Hilferding.

11. Anfangsgründe einer litt[auischen] Sprachlehre v. Mielcke.

12. Elemente der altböhmischen Grammatik v. P. G. Schafarik.

13. Die Sprache der alten Preussen v. Nesselmann.

I. Iușkevici.

5 ian[uarie] 1857”.

2) Numele de familie al lui K. Donelaitis (K. Donelaitis), autorul cunoscutului poem „Anotimpurile”, folosit pe larg de I. Iușka la pregătirea „Dicționarului rădăcinilor limbii lituaniene” (vezi și exemplele din articolele de probă ale „Dicționarului rădăcinilor” în publicația: G. K. Venediktov. Materiale pentru istoria lituanisticii din arhiva lui I. I. Sreznevski), apare în scrisori în forme diferite: Donaleitis (cf. și Donaleitis, cu o evidentă greșeală de scriere — în locul literei rusești л a fost scrisă litera lituaniană п), Donalaitis, Donelaitis, Donelait.

3) „Fișele de probă ale presupusului… dicționar al rădăcinilor” menționate sunt publicate separat (vezi G. K. Venediktov. Materiale pentru istoria lituanisticii din arhiva lui I. I. Sreznevski, pp. 219—221).

4) Este vorba despre articolul „Despre predarea geografiei”, care a fost tipărit curând în revista „Buletinul pedagogic rus”, 1859, nr. 2, pp. 75—106; nr. 3, pp. 197—212, iar apoi a apărut și ca broșură separată. În revistă, articolul este semnat: N. Iușkevici. Eroarea din inițială se explică prin faptul că I. Iușka scria litera chirilică mare и ca pe н — cu bara mediană orizontală, nu oblică.

5) Denumirile gradelor de rudenie menționate sunt publicate separat (vezi G. K. Venediktov. Materiale pentru istoria lituanisticii din arhiva lui I. I. Sreznevski, pp. 221—224).

6) I. Iușka se referă la ordinul așteptat privind numirea sa ca inspector al Școlii militare din Novgorod, situată, probabil, în satul Medved.

7) „Dialectele mele lituaniene” menționate aici reprezintă, probabil, lucrarea sa „Ape kalbas lētuviszko lēžuvo”, publicată în anul următor în „Materiale pentru un dicționar și o gramatică comparativă și explicativă”, vol. V, 1861.

8) Viktor Ivanovici este cunoscutul slavist rus V. I. Grigorovici, profesor la Universitatea din Kazan. În scrisoarea către V. I. Grigorovici din 16 ianuarie 1862, I. I. Sreznevski scria: „Această scrisoare vă va fi înmânată de Ivan Vasilievici Iușkevici, pe care, desigur, l-ați remarcat prin lucrările sale referitoare la limba lituaniană; el cunoaște într-adevăr această limbă și m-a îndatorat mult

201

În această privință. Acum va fi în preajma Dumneavoastră, la locul de serviciu, și, fără îndoială, are nevoie de sfaturile și cunoștințele Dumneavoastră. Consider inutil să vă rog să-l primiți cu cordialitate: altfel nici nu ați putea primi un om atât de vrednic” (В. И. Срезневский. Переписка И. И. Срезневского с В. И. Григоровичем. — „Списание на Българската академия на науките, т. 54. Клон историко-филологичен и философско-обществен, 26“, София, 1937, с. 82). În scrisoarea de răspuns din 13 octombrie 1862, Grigorovici îi scria lui Sreznevski: „Am onoarea să vă răspund la scrisoarea binevoitoare, transmisă mie de Ivan Vasilievici. Mă consider foarte îndatorat pentru cunoașterea unui savant care întrunește atâtea calități rare la Kazan. Dacă nu mi-a fost cu putință să mă folosesc de cunoștințele sale de limba lituaniană, mă folosesc cu recunoștință de convorbirile cu el, care vădesc un pedagog sincer” (Ibidem, p. 83).

9) Aceste manuale de limba lituaniană, precum și dicționarul didactic lituaniano-rus menționat în scrisoarea [28] din 28.XI.1866, nu au fost publicate. Manuscrisele lor se păstrează în Secția de manuscrise a Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană din Vilnius (vezi B. Tolutienė. Antanas Juška leksikografas. — „Literatūra ir kalba“, 1961, т. V, p. 364).

10) Se au în vedere: „Kalbos lėtuviško lėžuvo ir lėtuviškas statrasizimas arba ortografija“ (Peterburge, 1861) și „Записка о книге Шлейхера: Handbuch der litauischen Sprache“ (СПб., 1857).

11) „Patru broșuri cu conținut pedagogic” sunt: 1) broșura menționată mai sus (vezi nota 4), „Despre predarea geografiei”; 2) „И еще несколько слов по поводу особых переводных экзаменов“, СПб., 1859, 7 с.; publicată inițial în ziarul „Русский инвалид“, № 212, 1859; 3) „Мысли об устройстве учебной части наших училищ“, СПб., 1860, 18 с.; publicată inițial în ziarul „Русский инвалид“, № 24 от 11.XI.1860; 4) „Несколько слов об учебно-педагогическом самообразовании“, СПб., 1860, 32 с.; publicată inițial în ziarul „Русский инвалид“, № 271 от 14.XII.1860, cu subtitlul: „По поводу учебно-педагогических упражнений учителей С.-Петербургского училища военного ведомства в минувшем учебном году“. Articolul este semnat: „Н. Юшкевич“. Despre eroarea din inițială, vezi nota 4.

12) Aceste cântece au fost reunite în publicația: И. и А. Юшкевич. Литовские народные песни с переводом на русский язык. — „Сборник статей, читанных в Отделении русского языка и словесности Императорской Академии наук“, т. II, № 2, СПб., 1867 (pe pagina de titlu generală: 1868), с. 1—43.

13) Й. Юшка se referă la nota „Заседания Императорской Академии наук по Отделению русского языка и словесности. За декабрь 1866 года“, publicată în „Санктпетербургских ведомостях“, în № 11 din 11.I.1867, unde se spune că „Академик Срезневский представил вниманию сочленов:... 2) статью г. Юшкевича „Литовские народные песни“ с русским переводом, которую, согласно с мнением г. Срезневского, и определено напечатать в „Записках“ Академии“.

14) Despre activitatea lui Й. Юшка și a fratelui său А. Юшка la alcătuirea dicționarului limbii lituaniene și despre soarta acestuia după moartea lor, vezi amplul studiu menționat al lui B. Толутене, în care, printre altele, este publicată și scrisoarea lui Й. Юшка către И. И. Срезневский din 6.V.1878. Scrisorile lui Й. Юшка publicate aici conțin informații interesante referitoare la pregătirea acestui dicționar pentru tipar. În acest context, să menționăm și scrisoarea lui И. А. Бодуэн де Куртенэ către И. И. Срезневский din 16/28 octombrie 1879 (ЦГАЛИ, ф. 436, оп.1, ед. хр.1167), care tratează, de asemenea, acest dicționar. Scrisoarea a fost publicată recent: С. В. Смирнов. И. А. Бодуэн де Куртенэ и И. И. Срезневский. — „Ученые записки Тартуского гос. ун-та,“ вып. 310. Труды по русской и

202

славянской филологии, XXII, Тарту, 1973, с. 215—217. Й. Юшку И. А. Бодуэн Де Куртенэ упоминает и в других опубликованных С. В. Смирновым письмах (там же, с. 210, 214).

15) Cântecele la care se face referire aici au fost publicate de Academia de Științe în 1883, sub titlul: „Литовские свадебные народные песни, записанные Антоном Юшкевичем и изданные Иваном Юшкевичем“ (СПб., 1883, XXIV++893 с.). Pentru mai multe detalii despre istoria publicării acestei culegeri, vezi: А. Mockus. Broliai Juškos – lietuvių liaudies dainų rinkėjai ir leidėjai. V.,1956; B. Tolutienė. Указ. соч., с. 139 и след.