LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XXXV (1995)

LIETUVIŲ LEKSIKOLOGIJOS TYRINĖJIMAI

Danutė SABALIAUSKAITĖ

DENUMIRI DE ÎMBRĂCĂMINTE ȘI ÎNCĂLȚĂMINTE DE ORIGINE GERMANĂ ÎN LIMBA LITUANIANĂ

Balticii au intrat în contact cu triburile germanice încă înaintea erei noastre. Cele mai vechi au fost contactele dintre germanii de răsărit și prusaci, care au lăsat anumite urme în lexicul limbii prusace.

Primele împrumuturi din germană au pătruns, probabil, în limba lituaniană în secolele al XIII-lea–al XIV-lea.¹ În acea vreme au venit în Lituania numeroși negustori și meșteșugari germani. Unele documente oficiale au început să fie redactate nu numai în latină sau în slavona de cancelarie, ci și în germană. Iar în secolele al XVI-lea–al XVII-lea, după ce ideile Reformei au ajuns în Lituania, în bisericile luterane din Kaunas, Kėdainiai și Biržai au început să se țină slujbe în germană, iar în unele școli se preda în limba germană². Cărțile cu conținut religios ale autorilor germani au început să fie traduse în lituaniană.

Toate acestea nu puteau să nu influențeze limba lituaniană. O influență puternică a limbii germane au resimțit-o locuitorii acelor zone ale Lituaniei care întrețineau legături strânse cu Prusia Orientală, colonizată de germani. Influența limbii germane se observă mai ales în limba lituaniană din această regiune, ulterior germanizată complet.

Germanismele din limba lituaniană au fost cercetate pe larg de K. Alminauskis (Alminas). În lucrarea sa „Germanismele limbii lituaniene”³, acesta a prezentat aproximativ 2 800 de împrumuturi din germană. O mare parte dintre ele sunt însă cuvinte folosite în Lituania Mică, aproape complet germanizată, și în presa acestei regiuni.

J. Sehwers⁴, care a cercetat împrumuturile din germană în limba letonă, menționează aproximativ 2 750 de germanisme. Desigur, numai o parte dintre ele au pătruns în limba letonă literară.

În limba lituaniană s-au răspândit cel mai mult germanismele legate de diverse meșteșuguri, de agricultură și de gospodărie. Sunt numeroase și denumirile de îmbrăcăminte și încălțăminte de origine germană. Nu este de mirare, căci îmbrăcămintea și încălțămintea sunt printre acele realități care reflectă în mod deosebit relațiile dintre popoare și cultura lor materială. Denumirile de îmbrăcăminte și încălțăminte sunt extrem de mobile: trec dintr-o limbă în alta mai frecvent decât alte cuvinte. Limbile indo-europene nu au denumiri comune mai vechi

¹ Būga K. Rinktiniai raštai 2. Vilnius, 1959, 84—98; Sabaliauskas A. Lietuvių kalbos leksika, Vilnius, 1990, 257—259; Salys A. Raštai 3, Įvairūs straipsniai, Roma, 1985, 68—69; Zinkevičius Z. Lietuvių kalbos istorija 2, Iki pirmųjų raštų, Vilnius, 1987, 115—117.

² Vengrienė E. Apie kalbų dėstymą senajame Vilniaus universitete (1579—1831). — Kalbotyra 10, 1964, 237—239.

³ Alminauskis K. Die Germanismen des Litauischen, Kaunas, 1935.

⁴ Sehwers J. Sprachlich- kulturhistorische Untersuchungen vornehmlich über den deutschen Einfluss im Lettischen, Berlin, 1953.

100

denumirile acestor realități. Așadar, multe împrumuturi de acest tip au pătruns în limba lituaniană din germană — uneori direct, alteori prin intermediul altor limbi. La rândul lor, și alte popoare, printre care și germanii, împrumută din lituaniană denumiri de îmbrăcăminte și încălțăminte.

Denumirile de îmbrăcăminte și încălțăminte de origine germană prezentate în continuare au fost culese din diverse surse. S-a folosit în principal lucrarea lui K. Alminauskis, menționată deja, precum și Dicționarul limbii lituaniene (LKŽ) și fișierul său de excerptare.

ÎMBRĂCĂMINTE

alsdokas „cravată”, cf. germ. de jos halsdōk „idem”. Cuvânt de origine germană, cf. germ. actual Halstuch<Hals „gât” + Tuch (< *dōka-) „basma”.

Lit. alsdokas este o formă foarte rară, menționată în dicționarul lui P. Ruigys din secolul al XVIII-lea (R 189). Mai frecvente sunt formele acestui cuvânt pătrunse prin limbile slave: álstrikas, álstūkas, gálstikas, gálstūkas, gálstūkas.

Și letonii au preluat din germană cuvântul alzduogs „idem” (Sehwers 2, 245).

áncugas, áncūgas „costum”, cf. germ. Anzug „idem”. Cuvânt de origine germană, cf. germ. anziehen „a îmbrăca” (Kluge 26—27).

Lit. áncugas era cunoscut în Lituania Mică, apare în unele locuri din Suvalkija și este folosit de samogițienii occidentali (Janavičienė 83; Vaičiulytė 119).

Și letonii au acest împrumut, cf. let. ancuks „idem” (Reķena 465).

aubė „bonetă de damă, toca”, cf. germ. Haube „idem” (Alm 28). Haube este de origine germanică și este pus în legătură cu pol. kubek „cupă”, gr. κῦφος „cocoașă”, sanscr. kubhra- „cocoșat” (Kluge 292; Pfeifer 514).

Lit. aubė este un cuvânt rar, folosit în Lituania Mică. Vezi și haubė.

Let. aube „idem” a pătruns în letonă în prima jumătate a secolului al XIX-lea; este un cuvânt al limbii literare (Sehwers 4, 244; ME I 214; LLVV I 488).

bikšės, bikšvės, bikšvos, bikšios, bikšvės „pantaloni”, cf. germ. de jos büxe, germana din Prusia Orientală bekse „idem” (Alm 31). Cuvânt de origine germană, cf. germ. Buxe „idem”, provenit din buck-hose „pantaloni din piele de țap”, cf. engl. buckskin „pantaloni din piele de cerb” (Kluge 115; Pfeifer 189).

În dialectele limbii lituaniene există și alte cuvinte în care v oscilează în poziția dintre consoană și vocală: vapsvà//vapsà, lýsvė//lýsė. Împrumuturile au fost adaptate și ele după astfel de forme: morkvà//morkà, buksva „manșon” //buksà (LD 199).

Cuvântul este răspândit în partea de vest a Lituaniei (LKŽ I 813, 814). A apărut în limba scrisă în secolul al XIX-lea: forma bikšios — în operele lui S. Daukantas și în „Aušra” (A 1885, 340), iar bikšvės — în dicționarul lui A. Juška și în „Cântece lituaniene” (J I 207; JD 181).

De altfel, forma bikšės apare și în împrejurimile localităților Biržai și Rokiškis (LKŽ I 813). Aici a fost probabil preluată din letonă, cf. let. bikses „idem”. Denumirea letonă este folosită nu numai în dialecte, ci și în limba literară (Sehwers 11, 234; ME I 925; Karulis I 126; LLVV II 89). Vezi și būksos.

Este interesant că această denumire a pantalonilor s-a răspândit în multe țări din Europa Centrală și de Nord, cf. pol. dial. buksy, est. püksid, suedez. byxor, norv. bukser,

101

isl. buxur, dan. bukser.

binda, binta „eșarfă de gât, bandă”, cf. germ. Binde „idem” (Alm 31).

Cuvânt de origine germană, cf. germ. binden „a lega” (Kluge 78; Pfeifer 140).

Împrumutul era folosit în Lituania Mică (BzF 100; LKŽ I 829).

bliože „vestă”, cf. germ. Blase „bășică” (LKŽ I 922). Cu sensul de articol vestimentar, acest împrumut este folosit doar în câteva locuri din Suvalkija. Sensurile mai frecvente sunt „bășică; săculeț pentru tutun; un anumit tip de portofel”. Este posibil ca schimbarea de sens să fi fost influențată de lituan. bliūžė, bliūžė. Sau poate că astfel era numită uneori o vestă largă și umflată.

bliūžė, bliūžė „haină scurtă de damă pentru partea superioară a corpului, jachetă scurtă”, cf. germ. Bluse „idem” (Alm 33; FrnW 50). Germanii l-au preluat de la francezi la începutul secolului al XIX-lea, cf. fr. blouse „halat, bluză”. Originea mai îndepărtată este neclară; este posibil ca termenul francez să fie legat de lat. medievală pelusia „haină din Pelusium”. Pelusium este un oraș egiptean în care se fabrica această haină (Kluge 86; Pfeifer 152; Dauzat 94; Klein 181).

Lituan. bliūžė este răspândit în regiunea Klaipėda (KŽ 317; LKŽ I 932–933). În dialectele lituaniene sunt mai frecvente formele bliūžė, bliūžka, bliūžkė, pătrunse prin intermediul polonezei, cf. pol. bluza, bluzka „bluză” (FrnW 50; LKŽ I 932).

Blūze „idem” este un cuvânt al limbii letone standard (LLVV II 105). Era folosit și de curonienii din istmul Curonian (Pietsch 78).

būksos, būksvos, būksvės „pantaloni”, cf. germ. Buxe „idem”. Originea acestui cuvânt ridică probleme. S-a considerat că este un polonism, cf. pol. buksy „idem” (Skardžius 48). Totuși, este mai probabil ca, asemenea împrumutului biksės, acest cuvânt să fi fost preluat direct din germană, mai ales având în vedere că era folosit în Lituania Mică și este atestat în monumentele sale scrise încă de la începutul secolului al XVIII-lea (Urbutis 6–7; Q 278; B; Kabelka 64; R 210; MŽ 280; K 63). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, această denumire era încă cunoscută în Lituania Mică: Vara, bărbații purtau pantaloni țesuți... Iarna, erau būksvos făcuți din pănură (Kapeleris 346). Astăzi este folosit mult mai rar decât biksės, întâlnindu-se doar într-o mică zonă dintre Raseiniai, Jurbarkas și Veliuona (JD 1375; LKŽ I 1144). Vezi și biksės.

drožbantai, drūžbantės „bretele”, cf. germ. dial. dragband, germ. Tragband „idem” (Alm 46; Grimm XXI 1030). Tragband < tragen „a purta” + Band „bandă”.

Modificările fonetice ale lituan. drožbantai s-au produs, se pare, în mediul limbii lituaniene. Cuvântul era folosit în Lituania Mică și se întâlnește în graiul samogițian de vest (Vaičiulytė 119).

În limba letonă sunt folosite împrumuturile trābantes, strābantes „idem” (Sehwers 144, 235). În istmul Curonian era folosită forma curoniană drābantes, care înseamnă tot bretele (Pietsch 76).

džėkė „șosetă scurtă”, cf. germ. din Prusia Orientală žok „șosetă scurtă” (LKŽ II 1010). Se întâlnește în unele locuri din estul Lituaniei (nu se știe cum a ajuns acolo). Este atestat în dicționarul lui A. Juška (J I 383). Vezi și žėkė.

élskis „pieptar”, cf. germ. dial. helske „pieptar, guler” (Alm 48). Cuvânt de origine germană, cf. germ. Hals „gât”.

102

Folosit în Lituania Mică (KŽ 526; LKŽ II 1127; I. Simon.). filcas „căciulă”, cf. germ. Filz „pâslă; pălărie de fetru” (Alm 50). Germ. Filz „pălărie de fetru” este o formă prescurtată a germ. Filzhut (Kluge 197). Lit. filcas era folosit în Lituania Mică. Vezi și filcas „încălțăminte din pâslă albă și piele”.

fioras „voal”, cf. germ. Flor „crep (țesătură), voal”. Este atestat în dicționarul lui P. Ruigys (R 144). Vezi și plióras.

haubė „bonetă de damă, scufie”, cf. germ. Haube „idem” (Alm 56). Este atestat în unele dicționare ale limbii lituaniene (K I 190; LKŽ III 787). Vezi și aubė.

jėkė, jākė, jāksas, jāksas, jākse „veșmânt feminin de modă veche; vestă”, jākas „jachetă”, cf. germ. Jacke „jachetă (scurtă)”, Jäckchen „jachetă scurtă” (Alm 57; FrnW 189). Nu este pe deplin clar cum a apărut forma jakas în limba lituaniană. Este foarte posibil să fi ajuns prin intermediul limbii polone, cf. pol. jak, jaka „bluză scurtă, jachetă” (LKŽ IV 290). Este de asemenea posibil ca acest cuvânt să se fi format chiar în lituaniană: pe lângă forma feminină jėkės, cu sensul de vestă, a început să fie folosită forma masculină jākas, cu sensul de jachetă. Germanii au împrumutat această denumire din franceză în secolul al XV-lea, cf. fr. jaque „jachetă bărbătească scurtă”. În continuare, opiniile lingviștilor diferă. Unii consideră că francezii au preluat cuvântul din arabă prin intermediul spaniolei, cf. arab. šakk „armură” (Kluge 329; Dauzat 417, 418; Brückner 197; Oxford 490). Alții susțin că denumirea veșmântului provine de la numele propriu Jacques (< Jacobus), folosit ca poreclă pentru țăranii francezi care purtau acest veșmânt (Pfeifer 593; Klein I 823).

Cuvântul este menționat pentru prima dată în limba scrisă lituaniană în secolul al XIX-lea (J I 678; JV 718). Formele cu sensul de vestă sunt folosite de vorbitorii dialectelor aukštaitiene occidentale din zona Kaunasului și de cei ai dialectelor aukštaitiene sudice, iar forma jākas — de vorbitorii dialectelor samogitiene occidentale (DrskŽ 125; Mastonytė 181; LKŽ IV 290, 291, 292, 338, 339).

Din germană, cuvântul a pătruns în letonă și estonă, cf. let. jaka (în unele dialecte jaks) „bluză, jachetă”, est. jakk, jake „idem” (Sehwers 43, 233; ME II 95; EH I 558; Reķēna 462; LLVV IV 24). Acolo este folosit în limba standard.

jópė, jópkė, jópa „jachetă scurtă de damă; vestă”, júopa „jachetă scurtă; bluză”, cf. germ. Joppe „jachetă; vestă” (LKŽ IV 357, 423). Germanii au împrumutat această denumire de veșmânt din vechea italiană în jurul anului 1200, cf. it. giuppa „jachetă; veșmânt de corp”, preluat din arabă, cf. arab. ġubba „veșmânt deasupra cu mâneci lungi” (Kluge 333; Pfeifer 599—600).

În monumentele scrise lituaniene, forma jópė este menționată pentru prima dată la începutul secolului al XVIII-lea (Brand 95). Denumirea era folosită în Lituania Mică (K 159; KŽ 996; I. Simon.), iar în prezent se mai întâlnește în zona Klaipėda și Šakiai (LKŽ IV 357). Formele mult mai frecvente au pătruns prin polonă: jupà „un astfel de veșmânt de deasupra; rochie”, jupìkas, jupìkis „fustă”, jùpkis „jachetă, sacou”, cf. pol. dial. jupa „veșmânt lung de damă; vestă de damă”, jupka „veșmânt feminin de modă veche

103

piesă de îmbrăcăminte pentru bărbați; jachetă; bluză” (LKŽ IV 430).

De origine germană este și letonul jupkins, jupks „jachetă de damă”. kamziolė, kamzūlė, kamzōlė, kamzōlis, kamzūlė, kamzūlė, kamzūlė, kamzūle, komzūlė „vestă”. Traseul acestui cuvânt în limba lituaniană nu este clar, cf. germ. de jos kamsol (germ. actual Kamisol) „bluză, jachetă, scurtă”, pol. kamzola, kamzula „haină asemănătoare unei bluze”, rus. камзол, брус. камзол „vestă; bluză” (FrnW 214; Alm 61). Este posibil ca unele forme să fi provenit din germană, iar altele dintr-o limbă slavă. Denumirea a pătruns în germană și în limbile slave prin franceză, cf. fr. camisole „bluză”, din italiană, cf. it. camisiola < camicia „cămașă”, provenit din lat. camīsia „idem” (Sławski II 38—9; Brückner 215; Borejszo 14; ЭСБМ IV 223; Фасмер II 175; Kluge 343; Dauzat 132).

Denumirea lituaniană este menționată în dicționare și culegeri folclorice din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea. Era cunoscută în Lituania Mică; în prezent este folosită de samogițieni și de aukštaițienii din vest (LKŽ V 192; VI 327). De altfel, în dialectele lituaniene se întâlnesc și forme ceva diferite ale acestui cuvânt, provenite prin intermediul limbilor slave: kamizėlka, kamzėlka, cf. pol. kamizelka, bielorus. камзэлка „idem”.

Din germană, denumirea a fost împrumutată de letonă și estonă, cf. leton. kamzolis, kamzulis, est. kamsul „idem” (ME II 153; Sehwers 46, 230; Karulis I 376).

kapė „un anumit tip de pălărie de damă”, cf. germ. de jos kappe, germ. Kappe „un anumit fel de acoperământ pentru cap, pălărie” (Alm 62; FrnW 216). Cuvântul a pătruns în germană din latina populară, cf. lat. cappa „un anumit fel de acoperământ pentru cap; mantie cu glugă” (Kluge 349; Pfeifer 620).

Lituaniana kāpė este atestată pentru prima dată în limba scrisă în secolul al XVIII-lea (R 219). A fost folosită în Lituania Mică (MŽ 292; N 178; [K 166]; KŽ 1035; LKŽ V 230).

Împrumutul kape „pălărie” apare și în letonă (Sehwers 47).

kapūžas, kapūžė, kapūžinė „pălărie mare de pescar, care acoperă umerii; căciulă cu clape pentru urechi”, cf. germ. dialectal kapūs, germ. Kapuže „glugă prinsă de mantie” (Alm 63). Originea acestui cuvânt nu este pe deplin clară; este posibil să fi pătruns în lituaniană și prin polonă, cf. pol. kapuza „glugă”, care, la rândul său, este un germanism (LKŽ V 254, 255; Sławski II 63). Germ. Kapuže provine din italiană, cf. it. cappuccio „capușon, glugă”, sau din latina populară, cf. lat. caputium „acoperământul de cap al călugărului”. În ultimă instanță, se leagă de lat. populară cappa „un anumit fel de acoperământ pentru cap” (Kluge 350; Pfeifer 621).

Denumirea lituaniană a fost folosită în Lituania Mică și în unele locuri din Samogiția (K 167; KŽ 1038; S.Dauk; JR 104).

katėkis, kartekis „văl, țesătură pentru acoperit ceva”, cf. germ. Katek, Kartek „fustă dintr-un anumit tip de atlas sau mătase” (LKŽ V 407). În ultimă instanță, probabil se leagă de germ. Kardisz, Cartis, Cattis „un anumit tip de țesătură de lână” (Grimm XI 211, 238—239, 274).

Ambele forme ale denumirii lituaniene sunt atestate în limba scrisă din Lituania Mică: kartekis — în secolul al XVII-lea (Lex 37)⁵, katėkis — începând din secolul al XVIII-lea (R 144, 193;

5 Acolo este indicat sensul „purice” pentru kartekis. Este o eroare, cf. U r b u t i s V. „Lexicon Lithuanicum” (recenzie). — Baltistica 26(2), 1990, 188.

104

MŽ 189; [K 175]; KŽ 1061; TP 1881, 16; Kel 1881, 144; LC 1888, 27).

kedelỹs, kėdilis „fustă, jupon; rochie; jachetă scurtă”, cf. germ. de jos keddel, germ. din Prusia Orientală kėdel „mantie scurtă; fustă” (Alm 64; K.Būg II 296; FrnW 234). Este o formă dialectală a germ. Kittel „mantie, jachetă”. A pătruns în limbile europene din arabă, cf. arab. quṭun „bumbac”; a ajuns în germană în secolul al XIII-lea (Kluge 371; Pfeifer 658; Klein 848).

În limba lituaniană, kedelỹs este atestat pentru prima dată în secolul al XVII-lea (Lex 54 (cu sensul de „jachetă”); PrL XVII 19 (cu sensul de „fustă”)). Este întâlnit în dicționarele ulterioare din Lituania Mică, în culegeri folclorice și apare în operele lui K. Donelaitis (B; R 294, 384; MŽ 298, 516; K 175; N 189; KŽ 1073; Jrk 12; KlvD 35; KlpD 19; Kabelka 109). Se găsește și în dicționarul lui A. Juška, precum și în culegerile sale folclorice (J II 64; JD 258; JV 1022).

Într-un sens sau altul, această denumire este folosită de samogiții occidentali, de vorbitorii de aukštaitiană din regiunea Klaipėda și de o parte dintre vorbitorii de aukštaitiană occidentală din Kaunas (LKA I 115ž., 193; At Pp 12ž.; LKŽ V 480, 482). Vezi și kitelis.

De altfel, cuvântul a fost împrumutat din germană și de letoni, cf. let. ķedele, ķedelės „fustă”, de curonienii din Istmul Curonian, cf. curon. ķedile „idem”, și de polonezi, cf. pol. kiedel „bluză” (Sehwers 62, 232; ME II 359; Pietsch 78; Slawski II 179—180).

kitelis, kitlius „jachetă de croială militară; jachetă din pânză, mantie”, cf. germ. Kittel „halat (de lucru); bluză; jachetă” (K. Būg III 672; LKŽ V 904). Se întâlnește în unele graiuri din vestul Lituaniei și în dicționare (J II 134; KŽ 1130).

Kiteliš „halat” este folosit în limba letonă standard (LLVV IV 549). Vezi și kedelys.

kleidà, kleidė „rochie”, cf. germ. Kleid „îmbrăcăminte, rochie” (Alm 67). Cuvânt de origine germanică, cf. engl. cloth „îmbrăcăminte”, neerlandeză kleed „idem”, cuvinte care, la rândul lor, se încearcă a fi puse în legătură cu engleza veche clōðan „a fixa” (Kluge 375; Pfeifer 666; Klein 302).

Cuvântul este atestat pentru prima dată în monumentele scrise lituaniene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (Sch 164; K 189). A fost folosit în Lituania Mică (KlvD 43; I. Simon). În prezent apare în zonele de margine ale Lituaniei, aflate în legătură cu Prusia Orientală (LKŽ VI 31). De altfel, în împrejurimile localităților Joniškis și Pakruojis se întâlnesc formele kleitã, kleitė „rochie”, kleitos „pantaloni”, însă acestea au pătruns prin limba letonă, cf. let. kleita „rochie”. Cuvântul leton este folosit în limba standard (Sehwers 50, 233; EH I 613; LLVV IV 258).

kozoliai „veșmânt ceremonial preoțesc, camilafcă”, cf. germ. Kasel „mantie cu glugă” (LKŽ VI 392). A intrat în germană din latină, cf. lat. casula „idem” (Sanders I 873; Grimm XI 254). Din forma latină *casubula provine și fr. chasuble „chasuble (veșmânt liturgic purtat de preot la liturghie)”. În cele din urmă, aceste cuvinte latine sunt de pus în legătură cu lat. casa „căsuță” (Dauzat 165).

În limba lituaniană, împrumutul este atestat numai în așa-numitul dicționar al lui Krause de la începutul secolului al XVIII-lea (Q 110).

kūzas „jachetă scurtă; vestă de damă; bluză”, cf. germ. dial.

105

kus „haină obișnuită” sau est-prus. germ. kuz „scurt, mic” (Alm 77; Fr I 450, 452). Împrumutul era cunoscut în Lituania Mică (K 214; II 82; KŽ 1261; LKŽ VI 1016).

În limba lituaniană apare și cuvântul kuzijākas (kuzijōkas, kuziokas, kuzjakė), cu același sens. Unii lingviști îl consideră germanism, cf. kūzas (germ. dial. kuz, kus) și jākas (germ. Jacke „haină scurtă, jachetă”) sau cf. germ. dial. kōz jāke „mantie de călătorie” (Alm 77; Janavičienė 83). Totuși, este foarte probabil ca acest împrumut să fi ajuns în lituaniană din polonă, cf. pol. kozyjaka, kazyjaka, kazyaka „haină bărbătească de deasupra, asemănătoare unei veste”.

leiprokas „veșmânt exterior al unui cleric”, cf. germ. Leibrock „sacou; mantie; fustă; sutană” < Leib „trunchi” + Rock „sacou; fustă” (Alm 78).

Atestat în limba scrisă lituaniană în secolul al XVIII-lea (R 241; MŽ 322).

lýpkė, lýpkis „vestă”, cf. germ. dial. līfke „idem” (Alm 81). Este un cuvânt de origine germană, cf. germ. Leibchen „idem”, care este forma diminutivală a germ. Leib „trunchi” (Fr II 19; Grimm XII 591).

Denumirea este atestată în presa din Lituania Mică din secolul al XIX-lea (K I 165; II 350; LC 1879, 21). În prezent este rar folosită (Dov, Kv; LKŽ VIII 566).

Cuvântul apare și în limba letonă, cf. līvķis, lūbķens „idem” (Sehwers 72, 73, 232). Forma līvķe era folosită de curonieni (Voelkel 17; Pietsch 76, 78).

liùčius, liùčas, lìčas „fustă uzată, de calitate proastă”. Este un cuvânt de origine incertă. E. Fraenkel îl derivă din limba germană, cf. germ. Litze „panglică, tiv” (FrnW 363). Poate că ar fi posibilă asocierea cu pol. tyczak „țesătură de sac”.

Cuvântul a apărut în limba scrisă lituaniană abia în secolul al XX-lea; a fost atestat într-o zonă cuprinsă între Rokiškis, Kupiškis, Panevėžys, Pakruojis, Radviliškis, Raseiniai și Kėdainiai (LKŽ VII 400, 597; LKA I 115ž., 193).

mandūra, mandūras, mandūrė „veston militar”, cf. germ. Montur „idem” (Alm 84; FrnW 405). Cuvântul a ajuns în germană din franceză, cf. fr. monture „echipamentul unui soldat” (Dauzat 484; Фасмер III 9).

Împrumutul apare în dicționare ale limbii lituaniene și în culegeri de folclor din secolele al XIX-lea și al XX-lea; în prezent se mai întâlnește în unele localități din Samogiția (D 114; ND 346; KlpD 41; K 242; KŽ 1363; LKŽ VII 824, 825). Sunt mai frecvente formele acestei denumiri preluate prin limba rusă: mandaras, manderà, mandièra, mùndiera, mundìerius, mundyras, mundyrius. Nu este pe deplin clar dacă formele mundūra, mundūras, mundùrs au ajuns în lituaniană prin rusă sau prin germană, cf. rus. мундур „idem”, germ. Montur.

màntelis, mentelis „mantie; sacou”, cf. germ. Mantel, est-prus. germ. mentel „idem”. Traseul acestui împrumut în limba lituaniană nu este pe deplin clar. În unele surse se disting sensurile lui màntelio: se consideră că forma cu sensul de mantie de călătorie a venit din germană, iar cea cu sensul de veșmânt în care te înfășori, mantie împotriva prafului — din polonă, cf. pol. mantel „mantie” (Alm 84; FrnW 409; Skardžius 127). Sursa germ. Mantel este lat. mantum „mantie scurtă” (Kluge 460; Pfeifer 836).

106

În limba lituaniană, este menționat pentru prima dată în dicționarele din secolul al XVII-lea (SD³ 298; Lex 60a). Este atestat și în publicații ulterioare (R 251; MŽ 335; K 242; N 383, 393; J; KŽ 1365). În unele surse este consemnată forma mentelis (N 393; Mit II 45 (Prk); KŽ 1396). Denumirea este folosită de o parte dintre žemaiți și suvalkieni (DūnŽ 508; LKŽ VII 845; VIII 18). Vezi și menėdelis.

Împrumuturile maũntelis, mantels, mėntelis „mantie” se întâlnesc și în letonă. Maũntelis este un cuvânt al limbii literare (Sehwers 76, 79; ME II 601; EH I 782, 800; LLVV V 87).

meñdelis „jachetă scurtă de damă, bluză”, cf. germana din Prusia Orientală mentel, mantel „mantie; jachetă” (Alm 86; FrnW 409, 436). Este folosit de locuitorii din Kretinga și este atestat în dicționarul lui A. Kuršaitis (KŽ 1394; LKŽ VII 7). Vezi și mañtelis.

mùčė, mùčė, mùčià „căciulă; căciulă de proastă calitate; bonetă de femeie măritată”, cf. germana înaltă medie mutze, mütze „căciulă” (Alm 88; FrnW 467). Cuvântul a pătruns în germană din latina populară, cf. lat. almucia „acoperământ pentru cap purtat de clerici; glugă care acoperă capul și umerii”, preluat de aceasta din arabă, cf. arab. mustakah „mantie de blană cu mâneci lungi”. Arabii au împrumutat acest cuvânt din persană, cf. pers. muštā „mantie de blană” (Kluge 497). Din latină provin și fr. aumusse „acoperământ pentru cap”, sp. almucio „idem” (Dauzat 60). Alți cercetători înclină să creadă că lat. almucia este de origine germanică (Pfeifer 903–4).

Denumirea este atestată în numeroase monumente scrise ale limbii lituaniene încă din secolul al XVII-lea (Lex 63; R 90, 192, 262; MŽ 173, 350; K 262; J; JV 676, 718, 1022; JD 19; KŽ 1435). A fost folosită de K. Donelaitis (Kabelka 136). Este răspândită într-o zonă întinsă a Lituaniei, aflată în legătură cu Prusia Orientală (LKŽ VIII 377).

Acest germanism se întâlnește și în letonă, cf. let. mice „bonetă, glugă, căciuliță tricotată de mici dimensiuni”. A pătruns în letonă la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul secolului al XVII-lea din germana de jos, cf. germ. de jos mütts(e). Este folosit în limba literară (Sehwers 79, 194, 243; ME II 622–623; LLVV V 200). Din cuvântul leton provine forma mičė., întâlnită în nordul Lituaniei.

De altfel, această denumire este răspândită și în alte țări din Europa de Nord și Centrală, cf. est. müts, suedez. mössa, norv. møsse, daneza veche myts(e), oland. muts. În toate aceste limbi înseamnă „căciulă”.

mùfas „manșon”, cf. germ. Muff „idem” (Alm 89; FrnW 468). Împrumutul a ajuns în germană prin neerlandeza medie, cf. neerland. moffel, muffel „mănușă de blană, manșon”, din franceză, cf. fr. moufle „mănușă mare”, care a preluat acest cuvânt din latina populară, cf. lat. muffula „mănușă de blană” (Kluge 490; Pfeifer 894; Dauzat 488).

Lituan. mùfas este atestat numai în dicționarul lui F. Kuršaitis (K II 70). Forma mai frecventă este muflã, pătrunsă prin polonă, cf. pol. mufka „manșon”.

Din germană provine și cuvântul limbii literare letone mufe „idem” (LLVV V 280).

nýderis „de dedesubt (fustă)”, cf. germ. nieder „în jos”. Este atestat în împrejurimile localității Kuršėnai (DūnŽ 513).

pliòras „văl”, cf. germ. Flor „văl, crep” (Alm 102). În germană

107

În limba lituaniană, denumirea a ajuns în secolul al XVI-lea din neerlandeză, cf. nl. floers „crep; catifea”. Originea cuvântului neerlandez nu este pe deplin clară; probabil că este legat de fr. velous, velours „catifea”, provenit din lat. villōsus „păros” (Kluge 208; Dauzat 743; Фасмер IV 199).

Denumirea era folosită în Lituania Mică (MŽ 189; KŽ 1914). Vezi și flioras.

Cuvântul pluōre „idem” se întâlnește în letonă (Sehwers 93; ME III 364). De altfel, îl au și estonienii, cf. est. dial. plōr „idem”.

pliūštrokas „palton, manta”, cf. germ. Plüschrock „jachetă de pluș”. Germ. Plüschrock < Plüsch „pluș” + Rock „jachetă” (Grimm XIII 1949).

Împrumutul este cunoscut în unele localități din Samogiția (LKŽ X 283).

raimantelis „manta scurtă (de obicei căptușită cu vată)”, cf. germ. Reitmantel „manta de călărie”, alcătuit din < reiten „a călări” + Mantel „manta”. Se întâlnește în împrejurimile orașului Pasvalys (LKŽ XI 54).

raitūžės, raitūžės „pantaloni de modă veche; pantaloni de călăreț”, raitūžai „haină fără poale”, cf. germ. Reithose „pantaloni de călărie”, alcătuit din < reiten „a călări” + Hose „pantaloni” (LKŽ XI 86). Este folosit în unele localități din Suvalkia și se întâlnește în presa din secolele al XIX-lea și al XX-lea (Tat; J II 72; KŽ 2052).

rėgenmantelis „impermeabil”, cf. germ. Regenmantel „idem”, alcătuit din < Regen „ploaie” + Mantel „manta”. Se întâlnește în graiul samogit occidental (Vaičiulytė 122).

rūikis, rūikinės, rūikės, rūikinis „fustă din câlți; fustă de dedesubt”, cf. germ. Rock „fustă” (Alm 113; FrnW 746). În opinia lui K. Būga, împrumutul a pătruns în lituaniană prin limba curoniană (K. Būg II 304). Totuși, cel mai probabil, împrumutul a fost preluat direct din germană. În unele dialecte germane din Prusia Orientală, după o se pronunța un sunet de tranziție o[ə]. Prin urmare, rūikis trebuie derivat din germana prusacă orientală rook „fustă”⁶. Originea cuvântului german Rock este destul de neclară. Unii lingviști încearcă să-l lege de irl. veche rucht „tunicǎ, veșmânt bărbătesc de dedesubt din lână”, în timp ce alții consideră că este un cuvânt de origine germanică (Kluge 604; Pfeifer 1133).

Această denumire a fustei este folosită în unele localități samogite și se găsește în câteva dicționare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din secolul al XX-lea (J rūikinis cu sensul de „haină modestă”; KŽ 2106; LKŽ XI 51, 911; LKA 115ž., 193).

rūlis „un anumit tip de haină de blană”, cf. germ. dial. rul „scripete, mosor” (LKŽ XI 946). În lituaniană, de altfel, rūlis înseamnă și „ax, mosor”. Sensul de articol vestimentar este înregistrat numai la Šatės (districtul Skuodas). Tot acolo se întâlnește și adjectivul format din acest cuvânt, cf. rūliški kailiniai „haine de blană de tip rūlis” (LKŽ XI 946).

šv́ras „voal”, cf. germ. din Prusia Orientală schar „idem”. A fost folosit în revista „Aušra” și se găsește în câteva dicționare (A 1885, 351; K 426; KŽ 2162; LKŽ XII 570). Vezi și šūras.

⁶ Čepienė N. Originea diftongului ui în împrumuturile din limba germană. — Tezele comunicărilor conferinței dedicate comemorării lui Antanas Salys, Vilnius, 1992, 9.

108

skīndelis „bucată dintr-un veșmânt zdrențuit, cârpă; veșmânt rupt”. Originea acestui cuvânt nu este pe deplin clară. S-ar putea presupune că este un germanism, cf. lit. skīndelis, šīndelis „molie”, provenit din germ. Schindel „idem” (DūnŽ 328). O asemenea schimbare de sens s-ar fi putut produce deja în limba lituaniană. Totuși, este probabil mai plauzibil că este un cuvânt de origine lituaniană, cf. skisti, skinda „a se destrăma, a se rări, a se zdrențui”: Deja se destramă cămașa ciobanului, sumanul, iar pantalonii s-au rupt deja, adică s-au desfăcut, s-au sfâșiat (J). De fapt, se întâlnește și forma mai rar folosită škindelis „cârpă”. În graiurile lituaniene apar însă cazuri de s/š confundate (LD 147–148).

Denumirea este folosită de žemaiții de sud din Varniškiai (DūnŽ 328; LKŽ XII 898). spaneris „pulover, mantou scurt”. În opinia lui K. Alminauskis, ar putea proveni din germană, cf. germ. spannen „a întinde, a trage pe”. Alte surse nu atestă cuvântul.

strėplė, strėplė „ciorap”. K. Būga îl deriva dintr-o formă dialectală a germ. Strumpf „idem” (K. Būg II 222; Alm 120; FrnW 921). Explicația lui F. Hinze este însă mai convingătoare: sursa acestui împrumut este un cuvânt german legat de germ. streifen „a sufleca, a trage pe”, cf. și germ. Streifling „ciorap fără talpă” (Hinze 34–36). Acest împrumut există și în polonă, cf. cașub. strefla, pol. dial. strefla „idem” (Karlowicz VI 452).

Este atestat în limba scrisă a Lituaniei Mici începând din secolul al XVII-lea (C II 1008; B; K 408; N 506; KŽ 2270; LKŽ XIII 953). Vezi și strėplė.

šarcas „șorț”, cf. germ. dial. šart, šorts „idem” (Alm 122). Este folosit în dicționarele Lituaniei Mici începând din secolul al XVIII-lea (R 224; MŽ 298; N 513; K 421; KŽ 2389; LKŽ XIV 515). Vezi și žiūrstas, šiurčas.

šerdokas „veșmânt de deasupra, fără mâneci, de modă veche; vestă”. Traseul acestui cuvânt în limba lituaniană nu este clar. Este posibil să fi ajuns prin polonă, cf. lit. serdōkas „idem”, din pol. serdak „haină largă, de obicei căptușită cu blană” (LKŽ XII 424; XIV 647). Este posibil însă și ca această formă să fi pătruns în lituaniană direct din germană, cf. germ. din Prusia Orientală scherldok, scheldok „șorț” (Fr II 267; Grimm XV 2071). Acestea sunt forme dialectale ale germ. Schurztuch.

Šerdokas apare pentru prima dată în limba scrisă în secolul al XVIII-lea, în dicționarele Lituaniei Mici (R 274; MŽ 367). Acolo, sintagma šerdokas geležinis înseamnă armură. Cu sensul de vestă, este folosit în câteva dicționare din secolele al XIX-lea și al XX-lea (N 519; [K 424]; NdŽ IV 473; KŽ 2397). Vezi și šiurštōkas.

šerkai „șorț”. Originea nu este pe deplin clară, dar poate că acest cuvânt trebuie pus în legătură cu denumiri ale șorțului împrumutate din germană. Este atestat în monumentele scrise ale Lituaniei Mici începând din secolul al XVII-lea (Lex 77a; C II 500; Q 466; [K424]; N 516; KŽ 2397; LKŽ XIV 655).

šerpė „bandă; eșarfă”, cf. germ. Schärpe „idem” (LKŽ XIV 662). Cuvântul a ajuns în germană prin neerlandeza medie din franceza veche, în secolul al XII-lea, cf. fr. escherpe „traistă de pelerin”. Francezii l-au preluat din latină, cf. lat. scirpea „coș din papură”. Germana medie schirpe însemna atunci, de asemenea, traistă de pelerin. În secolul al XVII-lea, germanii încă o dată

109

a împrumutat acest cuvânt din franceză, unde căpătase deja o formă și un sens oarecum diferite, cf. fr. écharpe „bandaj pentru braț” (Kluge 637; Pfeifer 1183; Klein 1393; Dauzat 262—3).

Denumirea lituaniană este atestată în câteva dicționare din secolele XIX—XX; a fost folosită de J. Jablonskis și J. Balčikonis (KII 148; KŽ 2398). Apare în unele zone din Suvalkija.

Acest cuvânt este răspândit în toată Europa, cf. engl. scarf „eșarfă”, suedez. scarf „idem”, neerland. sjerp „eșarfă; bandaj pentru braț”, it. sciarpa „idem”, sp. charpa „bandaj pentru braț”, rus. шарф „eșarfă”, pol. szarfa „bandă”⁷.

șydas „tul pentru acoperirea feței, văl”, cf. germ. regional sïde „mătase” (FrnW 979). A pătruns în limba germană din latina populară, cf. lat. sēta „mătase” (Kluge 699; Pfeifer 121).

Liet. šydas este atestat în câteva monumente scrise și se folosește în limba comună (N 517; KŽ 2403; LKŽ XIV 733; DŽ¹ 811). În limba scrisă, cuvântul este folosit încă din secolul al XVII-lea, însă atunci avea sensul de „țesătură transparentă, subțire, rară” (Lex 423; Q 292; MŽ 411; [K 426]).

Acest împrumut există și în letonă, cf. let. zīde, zīds „mătase”, cuvânt din limba comună (Sehwers 165; ME IV 732; LWV 873). De altfel, îl au și estonienii, cf. est. siit „mătase”.

šiōlė, šiōlė, šiōlė „eșarfă, fular”, cf. germ. Schal „idem” (LKŽ XIV 833). Denumirea a pătruns în germană din engleză, cf. engl. shawl „șal, eșarfă”, și s-a răspândit la începutul secolului al XIX-lea. Cuvântul este de origine persană, cf. pers. šāl „șal de înfășurat”, denumit după orașul indian Shāliat (Kluge 632; Pfeifer 1177; Klein 1432; Oxford 817).

Lituanianul šiōlė este un cuvânt rar, folosit în împrejurimile localităților Jurbarkas și Šakiai; este atestat în câteva dicționare din secolul al XX-lea (KŽ 2409; Rtr 1166).

šyras „văl”, cf. germana din Prusia Orientală schir „pânză subțire; văl” (Alm 126; FrnW 986). Cuvântul german a căpătat acest sens în secolul al XVI-lea, când adjectivul schier „ușor, rapid” s-a substantivizat (Kluge 647).

Denumirea era folosită în Lituania Mică. În limba scrisă este atestată de la mijlocul secolului al XIX-lea (N 519; K 426; II 158; KŽ 2410; BsO 388; KlvD 201; LKŽ XIV 845). Vezi și šyras.

šiurčas „șorț”, cf. germ. dialectal šart, šorts, germ. Schürze „idem” (Alm 122; FrnW 995). Este atestat în traducerea Bibliei de J. Bretkūnas din 1590 (BB 1 Moz 3,7) și apare în câteva lucrări lingvistice (BzB 330; LKŽ XIV 948). Vezi și žiūrstas, šarcas.

šiuršis, šiurkšis, šiuršas, šiuršė, šiulšis „șorț; rochie lungă; vestă călduroasă; sutien; jupon”, cf. germ. Schürze, germana din Prusia Orientală šorz, šerts „șorț” (Alm 127; FrnW 995; Užpurvis 164). Este atestat în culegeri de folclor și dicționare din secolele XIX—XX (LB 36; KlpD 4; Kos 35, 159; J; KŽ 2416; LKŽ XIV 952, 966). Este răspândit în Žemaitija. Vezi și žiūrstas.

šiurštas, šiurštas, šiurkštas „șorț”, cf. germana din Prusia Orientală šorst, šerst „idem” (Alm 127; FrnW 995). Este atestat în Lituania Mică în secolele XIX—XX

⁷ S a b a l i a u s k a i t ė D. Șerpė. — Kalbos kultūra 64, 1993, 83—85.

110

a. în culegeri de folclor și dicționare (RD 12; KlvD 249; MŽ 283, 348, 426; K 430; N 524; KŽ 2416; LKŽ XIV 953, 966). Vezi și žiūrstas.

šiurštokas, šiurčiukas, šerštukas „șorț, șorț de piele”, žerštūkas, žerstukas „fustă; fustă din țesătură de casă”, cf. germ. din Prusia Orientală šorštuch, šerštuch, germ. Schuztuch „idem” (Alm 127; FrnW 995). Formele germane sunt alcătuite din două cuvinte: šoršt, šeršt, Schurz „idem” + Tuch „basma, cârpă” (Grimm XV 2070).

Formele šiurštokas și šiurčiukas erau folosite în Lituania Mică, fiind atestate în limbajul scris de acolo încă din secolul al XVI-lea (BB 1 Moz 3,7; N 524; K 430; BzB 330; KŽ 2416; LKŽ XIV 967). Geografia formelor šerštukas, žerštūkas, žerstukas este îndoielnică: acestea apar în estul Lituaniei și în anumite locuri din sudul și sud-vestul Lituaniei (LKŽ XIV 667; LKŽ K; LKA I 193; LEB 344). Este posibil să fi pătruns prin limba polonă, cf. pol. szorstuch „idem”. Vezi și žiurštokas, šerdokas.

Let. skuōrtele, skuōtele „șorț, șorț de meșteșugar” este pus în legătură cu germana de jos medie schorteldōk „idem” sau cu germana de jos medie schōtvel (Sehwers 108; ME III 910, 911; Karulis II 220).

šiurštolius „șorț, șorț de piele”, cf. germ. din Prusia Orientală šoršt „șorț”. În opinia lui K. Alminauskis, cuvântul este format cu un sufix lituanian, cf. senōlis, senōlius (Alm 127; FrnW 995). Este atestat în unele dicționare din secolele al XIX-lea și al XX-lea (MŽ 283, 348, 426; N 524; KŽ 2416). Vezi și žiūrstas, žiurštolius.

šlafrokas, šloprukas, šleprokas, šlepriokas „halat de casă; mantou ponosit, uzat”, cf. germ. Schlafrock „halat de dimineață” (Alm 129). Este un cuvânt de origine germanică, cf. oland. slaaprok „idem” (Kluge 652), cf. de asemenea germ. Schlaf „somn” + Rock „sacou”.

Este folosit în împrejurimile localităților Skuodas, Joniškis, Raseiniai și Radviliškis. Forma šlafrokas este consemnată în câteva dicționare din secolul al XX-lea (NdŽ IV 509; LL 248; LKŽ XIV 993, 1046).

šlebe, šlebė, šlebė, šliobė „haină exterioară lungă, cu mâneci, îmbrăcată peste cap, pentru femei sau copii; haină exterioară scurtă, fără mâneci (de obicei călduroasă, îmblănită), vestă; fustă cusută cu un corsaj; fustă”, cf. germ. dialectal schlabbe „șorțuleț (pentru copii), bavetă” (LKŽ XIV 1031—1032, 1074; Fr II 277). Este un cuvânt de origine germană, cf. germ. schlabbern „a sorbi, a mânca cu lingura” (Grimm XV 229, 230).

Denumirea lituaniană este atestată în numeroase dicționare din secolul al XX-lea și este folosită în Suvalkija și în vestul Samogiției.

šlejeris, šleieris „acoperământ de cap al miresei, voal”, cf. germ. Schleier „văl” (Alm 128). Originea cuvântului german nu este pe deplin clară; uneori se încearcă punerea lui în legătură cu nl. mediu slōien „a târî (pământul), a trage”, slōi, slōie „trenă de haină” (Kluge 655; Pfeifer 1210).

În limba lituaniană este un cuvânt rar. Este folosit în zona N. Akmenė și Šilutė și este consemnat în dicționarul lui F. Kuršaitis (K II 158; LKŽ XIV 1037). Era cunoscut în Lituania Mică.

šliopmučia, šliopmicė „bonetă de noapte”, šliōpmučė, šliōkmučė „căciulă simplă”, cf. germ. Schlafmütze, germ. dialectal šlopmezz „bonetă de noapte” (Alm 128; LKŽ XIV 1075, 1077). Cuvântul german a apărut în secolul al XVII-lea

111

a.: germ. Schlafmütze<Schlaf„somn” + Mütze„căciulă” (Kluge 625; Pfeifer 1204).

Forma šliopmicė este atestată în așa-numitul dicționar al lui Krause de la începutul secolului al XVIII-lea, šliopmučia — în dicționarul lui F. Kuršaitis (Q 359; K II 156). Denumirile care desemnează o căciulă de calitate proastă sunt folosite în împrejurimile localităților Šakiai și Jurbarkas.

Letonii au, de asemenea, împrumutul šļapmice „bonetă de noapte” (Sehwers 134, 243; ME IV 59).

šlipna „căciulă de calitate proastă”, cf. germ. dial. schlibb „căciulă veche” (Alm 129). Cuvânt rar, consemnat în unele dicționare și lucrări lingvistice din secolele al XIX-lea și al XX-lea (K 433; LsB 366; NdŽ IV 519; KŽ 2423; LKŽ XIV 1080).

šlipsas, šlipsis „cravată”, cf. germ. Schlipps „idem” (Alm 129). Este un cuvânt de origine germană (Kluge 658).

Lit. šlipsas este un împrumut din epoca mai recentă, folosit în numeroase dialecte și întâlnit în operele lui I. Simonaitvtė (LKŽ XIV 1080).

Această denumire apare și în limba letonă, cf. let. šlipsts „idem” (Rekēna 467).

šliūcas „fustă cu șliț lateral”, cf. germ. Schlitz „șlițul fustei” (Fr II 287; LKŽ XIV 1087). Cuvânt de origine germanică (Kluge 659).

În limba lituaniană este un împrumut foarte rar.

štrėplė „șosetă”. Este atestat în dicționarele din Lituania Mică începând din secolul al XVII-lea (Lex 85; R 153, 345; MŽ 281, 461; [K 439]; N 530; KŽ 2440; LKŽ XV 306).

Vezi și strėplė.

štrikjakas „jachețică tricotată”, cf. germ. Strickjacke „jachețică tricotată”. Cuvânt de origine germană, cf. stricken „a tricota” + Jacke „jachețică, geacă” (Duden 2524).

Apare în graiul žemaițian occidental (Vaičiulytė 122).

štriumpa, štrumpa, štriumpė, štrumpė „șosetă”, cf. germana din Prusia Orientală štrümp, strömp „idem” (Alm 138; FrnW 1029). Germ. Strumpf este un cuvânt de origine germanică; sensul de „șosetă” l-a dobândit în secolul al XVI-lea (Kluge 759; Grimm XX 116—118; Buck 427).

Cuvântul lituanian este folosit în zona localităților Jurbarkas și Šakiai și apare în unele dicționare și culegeri de folclor din secolele al XIX-lea și al XX-lea (K 440; II 215; J; JD 1156; KŽ 2440; LKŽ XV 307, 308).

Germanismele strimpa și strumpis „șosetă, ciorap” există și în limba letonă (Sehwers 125; ME III 1090).

uñdrokas „de dedesubt”, cf. germ. Unterrock „fustă de dedesubt”, < unter „sub” + Rock „fustă”. Se întâlnește în graiul žemaițian occidental (Vaičiulytė 123). În dialectele lituaniene sunt mult mai frecvente formele pătrunse prin intermediul limbilor slave, cf. andarōkas, anderēkas, indarōkas etc. (LKA I 193).

ùndrūžes „izmene”, cf. germ. Unterhose „idem”. Cuvânt de origine germană, cf. unter „sub” + Hose „pantaloni” (Kluge 807). Este posibil să fi pătruns în lituaniană prin graiul curonianilor, cf. curon. underūžes „idem” (Pietsch 76,78). Se întâlnește în graiul žemaițian occidental (Vaičiulytė 123).

112

ūtkis „pălărie”, cf. germ. Hut (?) „idem”. Această denumire a pălăriei este răspândită și în alte limbi germanice, cf. engl. hat, dan. hat, suedez. hatt etc. Denumirile germanice sunt puse în legătură cu rădăcina indo-europeană *kadh- „a proteja, a acoperi” (Kluge 322; Klein 707,741; Buck 433; Pokorny 516).

Lituan. ūtkis se întâlnește în graiul žemaițian occidental (Vaičiulytė 123).

vėstė, výstė, výstas, výstas „vestă, pieptar”, cf. germ. Weste „vestă” (Alm 147; FrnW 1231; Čepienė 39). Denumirea a intrat în germană la sfârșitul secolului al XVII-lea prin franceză, cf. fr. veste „jachetă, sacou, bluză”, din italiană, cf. it. veste „veșmânt, îmbrăcăminte”. Sursa acestuia este lat. vestis „veșmânt”, pus în legătură cu hit. ues-, uas- „a se dezbrăca”, sanscr. vastra-, tocar. B vastri, gr. ἔσθος, got. wasti „veșmânt, straie” (Kluge 857; Pfeifer 1560; Dauzat 748–749; Schrader I 591; Pokorny 1172–1173).

Denumirea lituaniană apare în dicționare din secolele XVIII–XX (R 339; MŽ 327, 404, 544; K 499; J; KŽ 2669). Se întâlnește în unele locuri din Žemaitija și Suvalkija (Vaičiulytė 124; KudN 262; LKŽ K). Este posibil să fi pătruns în unele localități din nordul Lituaniei (Joniškis, Pasvalys, Biržai) din letonă, cf. let. veste „vestă”, cuvânt ajuns și în letonă din germană (Sehwers 155, 232; ME IV 546). Acesta este un cuvânt din limba letonă standard (LVV 851).

žel̇pstbinderis „cravată”, cf. germ. Selbstbinder „idem”. Cuvânt de origine germană, cf. selbst „însuși” + Binder „cravată”, binden „a lega” (Duden 2374).

Denumirea este folosită de žemaiții occidentali (Vaičiulytė).

žėkė, žākė „șosetă scurtă”, cf. germana din Prusia Orientală zōk, zōk „idem” (Alm 150; FrnW 1296). Germanii au preluat cuvântul din latină, cf. lat. soccus „un astfel de tip de încălțăminte ușoară”, în care acesta a ajuns din greacă, cf. gr. σῦκχος „idem”. Cuvântul grecesc este derivat din limbile orientale, probabil din frigiană (Kluge 713; Klein 1467).

Cuvântul este răspândit în partea de nord și de vest a Žemaitijei (Vaičiulytė 124; LKŽ K). Apare în unele dicționare (K 515, 518; N 538, 541; KŽ 2727, 2736). Vezi și dzěkė.

Acest împrumut există în letona standard, cf. let. zeķe „ciorap” (Sehwers 162, 240; ME IV 703; LVV 871). Este răspândit și în alte limbi germanice, cf. dan. sok, suedez. socka, neerlandeză sok, engl. sock. De origine germanică este finlandeza sukka „idem”.

žiuṙstas, žiuṙstė, žiuṙštas, žiuṙštas, žiuṙkštas „șorț”, cf. germana din Prusia Orientală šoršt, šęršť „idem” (Alm 150; FrnW 1316). Acestea sunt forme dialectale ale germ. Schurtz, Schürze. Denumirea este de origine germanică, fiind pusă în legătură cu engl. shìrt „cămașă”, short „scurt” (Kluge 685).

Împrumutul este răspândit în toată Lituania. Se găsește în numeroase monumente scrise încă din secolul al XVII-lea (Lex 77; C II 503; Q 466; Brand 190; R 190, 319; MŽ 348, 428; N 525; I). Vezi și šiurštas.

žiuṙštokas, žiuṙstokas „șorț, șorț simplu”, cf. germana din Prusia Orientală šorštuch „idem” (Alm 150). Era cunoscut în Lituania Mică și este folosit în unele locuri din Suvalkija (Urbanavičiūtė 159). Vezi și šiurštokas.

113

žiurštolius „șorț”, cf. germ. din Prusia Răsăriteană šoršt „idem” (Alm 150). Se găsește în dicționarul lui G. H. F. Nesselmann (N 551). Vezi și šiurštolius.

ÎNCĂLȚĂMINTE

filcas „gheată din pâslă albă și piele”, cf. germ. Filz „pâslă”. Se întâlnește în Žemaitija, în anumite locuri din estul Lituaniei (LKŽ K). Vezi și filcas „căciulă”.

kárkė „pantof, papuc”, cf. germ. Korke „idem” (Alm 63). Folosit în Lituania Mică (K 168; N 180; KŽ 1045; LKŽ V 290). Vezi și kùrkė.

kliùrė, kliùrkė „papuc”, cf. germ. din Prusia Răsăriteană klorre „idem” (Alm 68; FrnW 274; LKŽ VI 128, 129, 185). Se găsește în dicționarele Lituaniei Mici (R 229; MŽ 306; K 192; N 221; KŽ 1155).

klùmpė, klùmpa, klùmpas, klùmpis, klùmpė, klùmbė, klùmbis, klùmbis „încălțăminte scobită dintr-o bucată de lemn; pantof cu talpă de lemn”, cf. germ. din Prusia Răsăriteană klumpe, klompe „papuc, încălțăminte de lemn” (Alm 69; FrnW 275–276). Germ. Klumpen este un cuvânt de origine germanică, înrudit cu engl. clump „bulgăre, grămadă”, danez. klampe „buștean” (Kluge 379; Pfeifer 675; Klein 303).

Acest împrumut este deosebit de răspândit în Lituania Mică, Žemaitija și Suvalkija; este ceva mai rar în Aukštaitija și Dzūkija (DūnŽ 143; DrskŽ 158, 159; LEB 368, 378, 380; LKŽ VI 169, 170, 171, 172). Se găsește în operele lui K. Donelaitis și în numeroase dicționare (Kabelka 115; R 209; MŽ 279; N 220; K 193; J II 172, 173). Este folosit în limba standard (DŽ¹ 317). Împrumutul klùmpė a servit și la formarea altor denumiri lituaniene pentru încălțăminte, cf. klùmbatis, klumbòkas, klùmpbatis, klùmpkurpė, klumpòkas, klùmpsopogis, medklumpis. Cuvintele klumpas, klumbas „idem” există și în letonă (Sehwers 52; ME II 234). Unele limbi slave au împrumutat acest cuvânt din lituaniană: pol. klompie, klumpie, bielor. клумба, rus. dial. клумба, клумпы, клумбы „idem” ș.a. (Лаучюте 30, 31, 36; Zinkevičius I 265; II 49; III 126, 129).

kùrkė „papuc”, cf. germ. din Prusia Răsăriteană kork „idem” (Alm 56; FrnW 316). Germ. Kork era folosit cu sensul „papuc” în dialectele din Prusia Răsăriteană (Trübner IV 236; Fr I 409). Germ. Kork „dop” a fost împrumutat din neerlandeză, cf. neerland. kurk „idem”, care l-a preluat prin intermediul spaniolei, cf. sp. corcho „stejar de plută”, din latină, cf. lat. cortex „scoarță” (Kluge 394). Cuvântul era cunoscut în Lituania Mică (R 229, 274; MŽ 306, 367; [K 212]; LKŽ VI 953). Vezi și kárkė.

pantùpelis, patupelis „papuc”, cf. germ. Pantoffel „idem” (Alm 95; FrnW 537). Cuvântul a intrat în germană în secolul al XV-lea din franceză, cf. fr. pantoufle „idem” (cf. și it. pantofola, lat. med. pantofla „idem”). Originea ulterioară nu este clară; s-a încercat legarea de gr. *παντόφελλος „scoarță de plută, pantof de plută”. De altfel, un asemenea cuvânt nu este atestat în izvoarele grecești (Kluge 529; Pfeifer 967; Klein 1121; Buck 430; Фасмер IV 127).

Se găsește în monumentele scrise din Lituania Mică (Q¹ 7; N 280; K 292, [299]; LKŽ IX 620, 639). Mai frecvente sunt formele venite prin limbile slave: pantaflia, pantāflis, pantāple, pantāplis, pantēpelis, puntāplis, cf. pol. pantofla, pantofel „astfel de încălțăminte”, bielor. пантофель „papuc”.

114

šklumpė, šliumpė „klumpė”. Este folosit în unele zone din Dzūkija (LKŽ XIV 988). Acest š adăugat apare în dialectele lituaniene, cf. škiṅka, škiūna „kuinas”, škrūptelėti (LD 191). Vezi și klumpė.

šliūrė, šliurkė, šliūrkė, šliurpė „încălțăminte ușoară (de obicei de interior); încălțăminte de zi cu zi, cu talpă de lemn și față de piele sau material textil, pantof; încălțăminte uzată”, cf. germ. din Prusia Orientală šlore, germ. de jos schlurre „papuc; pantof uzat” (Alm 129; FrnW 1007). Denumirea germană provine de la verbul schlorren, schlurren, schlurfen „a merge târșâind picioarele, a șlăpăi” (Grimm XV 766; Buck 431).

Acesta este un cuvânt frecvent, răspândit mai ales în partea de vest a Lituaniei (LKŽ XV 2–3, 5, 6). Este folosit în limba standard (DŽ¹ 819). Se găsește în numeroase dicționare și culegeri de folclor începând din secolul al XVIII-lea (R 229; MŽ 306; N 528; K 433; RD 154; KlvD 107; KlpD 81; J).

Din lituaniană provine și rus. din Lituania шлоры „același lucru” (Лаучюте 91). štyfelis „cizmă”, cf. germ. Stiefel „același lucru” (Janavičienė 83). Cuvântul german a fost împrumutat din italiană, cf. it. stivale „același lucru”. Din limbile romanice, această denumire a fost preluată și de unele alte limbi germanice, cf. norv. støvel, dan. støvle, suedez stövel „cizmă, ghetuță” (Kluge 749).

Împrumut rar, întâlnit în zona Žemaičių Naumiestis (Janavičienė 83). zandālė „sandală”, cf. germ. Sandale „același lucru” (Janavičienė 83). A ajuns în germană și în unele alte limbi europene prin latină, cf. lat. sandalium „un anumit tip de încălțăminte”, din greacă, cf. gr. σανδάλιον < σάνδαλον „pantof de lemn”, care probabil a fost preluat din persană, cf. pers. sandal „pantof” (Kluge 623—624; Klein 1380; Oxford 786).

Formă rară, folosită în zona Žemaičių Naumiestis (Janavičienė 83). Forma mai frecventă, folosită în limba standard, este sandālas (DŽ¹ 681), care a ajuns în lituaniană nu prin intermediul limbii germane.

După cum s-a menționat deja, K. Alminauskis indică aproximativ 2 800 de cuvinte germane care au pătruns în lituaniană. Doar o mică parte dintre acestea — aproximativ 80 — o constituie denumirile articolelor de îmbrăcăminte și de încălțăminte. În realitate, numărul este și mai mic. Unele dintre cuvintele discutate sunt foarte rare, fiind folosite numai în Lituania Mică, nefiind întâlnite nici în alte dialecte, nici în monumentele scrise, cf. aubė, spaneris. Există și germanisme consemnate în monumentele scrise, dar necunoscute în dialectele lituaniene, cf. katėkis, sūras, kozoliai. Unele cuvinte apar în graiuri izolate, dar sunt extrem de rare, cf. nyderis, pliūstro kas, šliūcas. Împrumuturile mai răspândite în dialectele lituaniene sunt klumpė, šlipsas, šliūrė, žiūrstas. Ele se găsesc aproape în toată Lituania. Celelalte germanisme au fost sau sunt folosite mai ales în Lituania Mică, Samogiția și Suvalkija. În partea de est a Lituaniei, aceleași denumiri au ajuns cel mai adesea prin limbile slave, iar forma germanică a cuvântului este deseori mult mai rară decât cea slavă, cf. alsdokas — galstukas, bliūzė — bliūzė, bliuzkė, jūpa — jupė, mufas — muftā, pantūpelis — pantāplis, mandūra — mundėrius. De altfel, trebuie menționat că au fost identificate 8 denumiri de origine incertă, care ar fi putut pătrunde în lituaniană atât prin germană, cât și prin limbile slave, cf. būksos, strėplė, lūčiuos etc.

Dintre toate denumirile articolelor de îmbrăcăminte și de încălțăminte de origine germană discutate, în limba lituaniană

115

În limba standard se folosesc doar 4: klàmpe, šérpe, šỹdas și šliùre.

În limba letonă, situația este diferită. Au fost identificate 25 de denumiri de origine germanică comune limbilor lituaniană și letonă (desigur, forma lor fonetică poate diferi într-o oarecare măsură). Dintre acestea, nu mai puțin de 12 sunt folosite în limba letonă standard. Și acestea sunt denumiri ale unor articole vestimentare de bază: bikses, blūze, mantelis, mice etc.

În limba lituaniană, aceste împrumuturi se organizează în câteva grupuri lexicale mai proeminente: cuvinte care desemnează o mantie, o jachetă sau o vestă; un șorț; articole pentru acoperirea capului; un văl; ciorapi; o cravată etc. Este destul de neașteptat numărul atât de mare de împrumuturi care desemnează un șorț, cf. šarcas, širškai, šurčas, šiuršis, šiurkšis, šiuršas, šiuršė, šiurštas, šiurkštas, šiuštokas, šiurčtukas, šerštukas, šiurštolius, žiūrštas, žiurstė, žiurštas, žiūrštas, žiurkštas, žiurštokas, žiurštokas, žiurštolius. Denumirile pentru văl și cravată, după câte se pare, la fel ca și unele altele, au ajuns în Lituania odată cu obiectele desemnate.

Atrage atenția marea varietate a formelor fonetice ale acelorași cuvinte, cf. šlafrokas, šlioprukas, šleprokas, šlepriokas etc. Această varietate a apărut în cea mai mare parte în mediul limbii lituaniene, însă uneori aceste cuvinte au fost împrumutate din mai multe graiuri germane. De exemplu, kedelys și kietelis, folosite ca două cuvinte diferite, provin din aceeași sursă, dar au pătruns în lituaniană din graiuri distincte. Există și alte asemenea cuvinte. Cele mai multe împrumuturi le-am preluat din graiurile germane din Prusia Orientală.

Primele denumiri vestimentare germanice consemnate în limba scrisă lituaniană datează încă din secolul al XVI-lea. Acestea sunt šiurcas și šiurštokas. În monumentele scrise din secolul al XVII-lea întâlnim 10 cuvinte din acest grup lexical, printre care, de altfel, și žiūrštas, iar din secolul al XVIII-lea — 15.

Aproximativ jumătate dintre denumirile vestimentare și de încălțăminte împrumutate din limba germană sunt de origine germanică. Pentru unele cuvinte, însă, germana a fost doar o limbă intermediară. Astfel, în lituaniană au pătruns numeroase denumiri de origine latină, cf. mantelis, šérpe, šỹdas, câteva de origine greacă, cf. žėke, posibil și pantūpelis. Sursa a trei cuvinte — jópė, kedelys, kietelis — este limba arabă; a cuvintelor šiolė și, posibil, mačė bei zandālė — limba persană.

Unele împrumuturi intrate în lituaniană sunt răspândite în Europa de Nord și Centrală, cf. bikses, mačė, šérpe, žėke.

Două germanisme (klàmpe, šliùre) au fost deja preluate din lituaniană de unele graiuri slave. De altfel, se poate menționa că și câteva denumiri lituaniene de articole vestimentare și de încălțăminte au pătruns în graiurile germane, cf. germ. dial. Kicke, Kicks, Kurp, Muturas, Moteres, Naginne (Fr I 357, 359, 449; II 74, 83, 88).

ABREVIERI

Borejszo — B o r e j s z o M. Nazwy ubiorów w języku polskim do roku 1600, Poznań, 1990.

Brand — B r a n d J. A. Reysen durch die Marck Brandenburg, Preussen, Churland, Liefland, Plesscovien, Gross-Naugardien, Tweeren und Moscovien, Wesel, 1702.

Brückner — B r ü c k n e r A. Słownik etymologiczny języka polskiego, Kraków, 1927.

116

Buck — B u c k C. D. Un dicționar de sinonime selectate din principalele limbi indo-europene, Chicago, 1949.

Čepienė — Č e p i e n ė N. Germanisme în dialectul de vest al lituanienilor din Lituania Mică în secolul al XVII-lea (pe baza ”Lexicon Lithuanicum”).— Lietuvių kalbotyros klausimai 30, 1993, 37—46.

Dauzat — D a u z a t A. Dictionnaire étymologique de la langue française, Paris, 1954.

Duden — Duden. Das große Wörterbuch der deutschen Sprache. Herausgegeben und bearbeitet vom Wissenschaftlichen Rat und den Mitarbeiter der Dudenredaktion unter Leitung von Günther Drosdowski 1—6, Mannheim etc., 1976—1981.

EH — E n d z e l ī n s J., H a u z e n b e r g a E. Papildinājumi un labojumi K. Mūlenbacha Latviešu valodas vārdnīcai 1—2, Rīgā, 1934—1946.

Grimm — G r i m m J., G r i m m W. Deutsches Wörterbuch 1—33, München, 1984.

Hinze — H i n z e F. Două împrumuturi germane în baltică. — Baltistica 21(1), 1985, 33—36.

Janavičienė — J a n a v i č i e n ė J. Lituanienii din Žemaičių Naumiestis, Vilnius, 1992.

Kabelka — K a b e l k a J. Kristijono Donelaičio raštų leksika, Vilnius, 1964.

Kapeleris — K a p e l e r i s K. Cum trăiau odinioară lituanienii din Prusia. — Lietuvininkai, Vilnius, 1970, 339—454.

Karlovicz — K a r l o w i c z J., K r y ń s k i A., N i e d ź w i e d ź k i W. Słownik języka polskiego 1—8, Warszawa, 1900—1927.

Karulis — K a r u l i s K. Latviešu etimoloģijas vārdnīca 1—2, Rīgā, 1992.

Klein — K l e i n E. Un dicționar etimologic cuprinzător al limbii engleze 1—2, Amsterdam etc., 1966—1967.

Kluge — K l u g e F. Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache, Berlin, 1957.

KudN — Kudirkos Naumiestis, Vilnius, 1990.

LEB — Trăsături ale etnografiei lituaniene, Vilnius, 1964.

Lex — Lexicon Lithuanicum, editat de V. Drotvinas, Vilnius, 1987 (Dicționar manuscris de germană-lituaniană din secolul al XVII-lea).

LKŽ — Dicționarul limbii lituaniene 3—15, Vilnius, 1956—1991; ed. a II-a, 1—2, 1968—1969.

LKŽ K — Fișierul dicționarului limbii lituaniene.

LLVV — Dicționarul limbii literare letone 1—7, Riga, 1972—1989.

LVV — Dicționarul limbii letone, Riga, 1987.

117

Mastonytė — Mastonytė M. Îmbrăcămintea femeilor din Dzūkija în a doua jumătate a secolului al XIX-lea — începutul secolului al XX-lea. — Din istoria culturii lituaniene 3, Vilnius, 1961, 173—189.

ME — K. Mūlenbacha Dicționarul limbii letone. Editat, completat și continuat de J. Endzelīns 1—4, Riga, 1923—1932.

ND — Cântece populare lituaniene culese, editate critic și traduse metric de G. H. F. Nesselmann, Berlin, 1853 (cifrele indică numerele cântecelor).

Oxford — Dicționarul Oxford de etimologie engleză. Editat de C. T. Onions, Oxford, 1985.

Pfeifer — Dicționar etimologic al limbii germane... revizuit și completat de Wolfgang Pfeifer 1—2, Berlin, 1993.

Pietsch — Pietsch R. Fischerleben auf der Kurischen Nehrung, Berlin, 1982.

Pokorny — Pokorny J. Indogermanisches etymologisches Wörterbuch, Bern etc., 1959.

Rekēna — Rekēna A. Lexicul meșteșugurilor în câteva graiuri din sudul Latgalei și legăturile sale cu denumirile corespunzătoare din limbile slave, Riga, 1975.

Sanders — Sanders D. Dicționar al limbii germane 1—2, Leipzig, 1860.

Schrader — Schrader O. Enciclopedie a antichităților indo-europene ed. a 2-a, coord. de A. Nehring 1—2, Berlin etc., 1917—1923.

SD3

— Dicționar în trei limbi... al lui Constantino Szyrwid... Ediția a treia... Vilnae... 1642.

Sehwers — Sehwers J. Studii lingvistice și de istorie culturală, în special despre influența germană asupra limbii letone, Berlin, 1953.

Skardžius — Skardžius P. Cuvintele slave împrumutate în lituaniana veche. — Poporul și cuvântul 7, 1931, 1—252.

Sławski — Sławski F. Dicționar etimologic al limbii polone 1—5, Kraków, 1952—1985.

Trübner — Trübners Dicționar german, editat de A. Götze 1—8, Berlin, 1939—1955.

Urbanavičiūtė — Urbanavičiūtė Ž. Palatalizarea consoanelor în dialectele Lituaniei Prusace. — Baltistica 6(2), 1970, 147—166.

Urbutis — Urbutis V. Slavismele din limba lituaniană veche. — Baltistica 27(1), 1992, 4—15.

Užpurvis — Užpurvis J. Trei studii lingvistice (Drei sprachwissenschaftliche Studien) 1, Chicago, 1990.

118

Vaičiulytė — Vaičiulytė O. Dicționarul graiului din Klaipėda (lexicul cotidian țărănesc). Lucrare de diplomă a Universității de Stat din Vilnius. Conducător: dr. V. Vitkauskas, Vilnius, 1977.

Voelkel — Voelkel M. I. A. Resturile lingvistice letone din Istmul Curonian, Heidelberg, 1879.

Zinkevičius — Zinkevičius Z. Istoria limbii lituaniene 1—5, Vilnius, 1984—1992.

Ат Пр — Историко-этнографический атлас Прибалтики. Одежда, Рига, 1986.

Лаучюте — Лаучюте Ю. Словарь балтизмов в славянских языках, Ленинград, 1982.

Фасмер — Фасмер М. Dicționar etimologic al limbii ruse 1—4, Moscova, 1964—1973.

ЭСБМ — Dicționar etimologic al limbii belaruse. Ed. V. U. Martynov 1—4, Minsk, 1978—1988.

ALTE ABREVIERI

ir. — irlandeză

engl. — engleză

arab. — arabă

a. — dialectul aukštaitian

bielor. — bielorusă

actual — actual

dan. — daneză

dial. — dialectal

est. — estonă

got. — gotică

gr. — greacă

hit. — hitită

indoeurop. — indoeuropeană

isl. — islandeză

span. — spaniolă

it. — italiană

kaș. — cașubă

kurșinink. — kurșinică

lat. — letonă

pol. — poloneză

lit. — lituaniană

lat. — latină

neerl. — neerlandeză

norv. — norvegiană

ol. — olandeză

pers. — persană

cf. — compară

fr. — franceză

rus. — rusă

sanskr. — sanscrită

s. — veche

șved. — suedeză

tochar. B — tochară B

t.p. — de asemenea

119

vid. — mijlociu

vok. — germană

ž. — hartă

žem. — dialectul samogitian

Abrevierile care nu sunt incluse în această listă sunt aceleași ca în LKK (numărul indicat lângă dicționare arată pagina).

DENUMIRI DE ORIGINE GERMANĂ PENTRU ÎMBRĂCĂMINTE ȘI ÎNCĂLȚĂMINTE ÎN LIMBA LITUANIANĂ

Rezumat

Articolul tratează denumirile de origine germană pentru îmbrăcăminte și încălțăminte în limba lituaniană. Au fost identificate aproximativ 80 (variantele fonetice nu sunt numărate). Unele dintre ele erau cunoscute doar în Lituania Mică și nu mai sunt folosite în prezent. Alte germanisme de acest tip sunt consemnate în documente scrise, dar practic nu apar în vorbirea vie. Există germanisme care se întâlnesc doar în anumite regiuni. Sunt puține denumiri de origine germană răspândite în toată Lituania. Ele sunt sau au fost folosite mai ales în Lituania Mică, în regiunea Suvalkija și în Samogitia. În Lituania de Est, aceleași împrumuturi au pătruns, de regulă, prin intermediul limbilor slave; adesea, forma germană a cuvântului este mai rară decât cea slavă. Dintre toate germanismele discutate, în limba lituaniană standard se folosesc doar patru (klumpė „opincă de lemn”, šerpė „eșarfă”, šydas „văl”, šliaurė „șorț”).

Au fost identificate 25 de denumiri comune de origine germană în limbile lituaniană și letonă (desigur, forma lor fonetică poate diferi): lituaniană bikšės, letonă bikses „pantaloni”; lituaniană blūzė, letonă blūze „bluză”; lituaniană jēkė, letonă jaka „jachetă”; lituaniană kamziolė, letonă kamzolis „camizol”; lituaniană plioras, letonă pluore „rochie” etc. Jumătate dintre ele sunt folosite în limba letonă standard.

În limba lituaniană, aceste cuvinte s-au grupat în câteva categorii lexicale. Este vorba despre germanisme care denumesc șorțuri, paltoane, articole pentru acoperirea capului, văluri, ciorapi, cravate și altele. Există în special multe denumiri pentru șorțuri.

Iese în evidență varietatea fonetică a acelorași cuvinte. De cele mai multe ori, această varietate s-a format chiar în limba lituaniană. Uneori, același cuvânt a pătruns în lituaniană din diferite graiuri germane. Majoritatea împrumuturilor provin din graiurile germane din Prusia Orientală.

Primele denumiri de origine germană pentru îmbrăcăminte și încălțăminte sunt consemnate în limba lituaniană în secolul al XVI-lea.

Aproximativ jumătate dintre împrumuturile de acest tip sunt de origine germanică. Pentru unele cuvinte, limba germană a fost doar un intermediar. Astfel, în limba lituaniană au pătruns multe cuvinte de origine latină, precum și unele denumiri de origine greacă, arabă și persană. Unele dintre ele sunt răspândite în Europa de Nord și Centrală.

120