HANS-HARRY DRÖBIGER

Universität Vilnius,

Facultatea de Științe Umaniste, Kaunas

Domenii de cercetare: lingvistică cognitivă, metaforă, metonimie, teoria și practica traducerii.

CU PRIVIRE LA MODUL DE TRATARE A DENUMIRILOR GERMANE ALE REALIILOR ÎN POVEȘTILE COPIILOR ȘI ALE CASEI ALE FRAȚILOR GRIMM TRADUSE ÎN LIMBA LITUANIANĂ

Echivalentele denumirilor realiilor germane în traducerile în limba lituaniană ale Poveștilor pentru copii și ale casei ale Fraților Grimm

REZUMAT

Articolul examinează rolul metonimiei conceptuale în echivalența denotativă a denumirilor germane ale realiilor în limba lituaniană. Prin urmare, el reprezintă o încercare de a realiza o conexiune interdisciplinară între traductologie și lingvistica cognitivă.

Obiectul cercetării îl constituie Poveștile copiilor și ale casei ale Fraților Grimm, care, cu cele 200 de povești ale lor, formează un corpus de cercetare unitar și reprezintă, ca texte din secolul al XIX-lea, o sursă pentru cercetarea socială și cultural-istorică. Metoda principală de investigare a echivalenței este comparația lingvistică, susținută de codificarea lexicografică a denumirilor realiilor în dicționarele germane și lituaniene.

În secțiunea „Fundamente teoretice” sunt explicate pe scurt conceptele de basm, cultură, realii, denumiri ale realiilor, metonimie și sistemul tipurilor de echivalență propus de Werner Koller (2011). În secțiunea „Denumirile realiilor în KHM: între echivalență și metonimie” este analizat modul de tratare a denumirilor germane ale realiilor în cele lituaniene

CUVINTE-CHEIE: basm, Frații Grimm, denumirea unei realii, contiguitate, metonimie, echivalență, limba germană, limba lituaniană.

CUVINTE-CHEIE: basm, Frații Grimm, cuvinte specifice unei culturi, contiguitate, metonimie, echivalență, limba germană, limba lituaniană.

Straipsniai / Articles

201

HANS-HARRY DRÖBIGER

Traducerile basmelor au fost analizate. Prin compararea originalului cu traducerile sunt evidențiate trei tipuri de echivalență: 1. echivalență completă, în care metonimia nu joacă niciun rol; 2. echivalență în cazul căreia au loc deplasări conceptuale în spațiul contiguității, care se manifestă ca deplasare metonimică, răsturnare metonimică și distorsionare metonimică; 3. non-echivalență, a cărei caracteristică principală este încorporarea cuvintelor străine.

Articolul se încheie cu concluzii care indică noi posibilități de cercetare a echivalenței și a metonimiei conceptuale.

ADNOTARE

Scopul articolului este de a corela modelul metonimiei cognitive cu modelul tipurilor de echivalență denotativă la nivelul cuvântului, pentru a verifica potențialul explicativ al modelului metonimiei cognitive în descrierea și explicarea utilizării și apariției echivalentelor lexicale în traducerile lituaniene ale basmelor fraților Grimm realizate de Juozas Balčikonis (1938–1939) și Adomas Druktenis (1999–2001). În sens larg, basmele fraților Grimm (GFT) pot fi considerate o sursă pentru istoria culturii și a vieții sociale în țările vorbitoare de germană din secolul al XIX-lea.

Cuvintele specifice unei culturi a) se referă la cunoștințe culturale speciale care, din punct de vedere istoric, nu sunt sau nu sunt pe deplin compatibile cu structura cunoștințelor din zilele noastre și b) se referă la cunoștințele culturale comune ale comunității țărilor vorbitoare de germană. Traducerile GFT prezintă modalități de tratare a cuvintelor germane specifice unei culturi pentru cititorii străini. În acest articol doresc să arăt dacă și în ce fel traducătorii au obținut o înțelegere corectă și adecvată a cuvintelor specifice unei culturi prin alegerea echivalentelor. Acest lucru permite evidențierea procedurilor semantice și cognitive care stau la baza utilizării anumitor echivalente. Comparând originalul german cu cele două traduceri lituaniene, este posibil să se stabilească dacă și în ce fel cuvintele specifice unei culturi din textele originale sunt redate în traduceri și, în cele din urmă, să se deducă inductiv în ce măsură metonimia conceptuală participă la redarea cuvintelor specifice unei culturi în textele-țintă. Cercetarea acestui aspect poate conduce la modificări ale teoriei metonimiei conceptuale în cadrul lingvisticii cognitive.

INTRODUCERE: SCOPUL, OBIECTUL ȘI METODELE ARTICOLULUI

Scopul prezentului articol este de a stabili, prin considerații privind metonimia conceptuală, legături cu modelul tipurilor de echivalență denotativă propus de Werner Koller (2011) și, astfel, de a verifica în ce măsură potențialul metonimiei conceptuale este adecvat pentru a aborda tratarea desemnărilor realiilor germane în traducerile lituaniene ale basmelor copiilor și ale celor de casă

202

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

fraților Grimm realizate de Juozas Balčikonis și Adomas Pruktenis. Corpusul cercetării îl constituie culegerea de basme a fraților Grimm, devenită cunoscută în întreaga lume sub titlul Kinder- und Hausmärchen (KHM). De la prima apariție, în 1812, această culegere a avut mai multe ediții și tiraje, unele revizuite substanțial. În cercetarea mea mă bazez pe Ausgabe letzter Hand mit den Originalanmerkungen der Brüder Grimm din 1857, într-o ediție nouă din 2010, care cuprinde cele 200 de basme canonizate. Prin urmare, KHM constituie un corpus închis, ceea ce este avantajos pentru cercetările preconizate, întrucât calitatea conținutului (în calitate de sursă de istorie culturală și socială) și forma lingvistică a basmelor sunt strâns legate de perioada în care au fost culese, consemnate în scris și tipărite (1812–1857). Ambele traduceri lituaniene se bazează pe Ausgabe letzter Hand, însă se constată diferențe cronologice și editoriale. Traducerea lui Balčikonis a fost realizată în 1938–1939, iar cea a lui Druktenis în 1999–2001. Din ediția traducerii lui Balčikonis (2010) lipsesc 20 de basme¹; ediția traducerii lui Druktenis (1999–2001) este completă.

Interesul pentru desemnările realiilor din KHM este justificat de faptul că aceste unități lexicale speciale a) fac referire la cunoștințe culturale care, din punct de vedere istoric, nu mai sunt compatibile cu structurile actuale ale cunoașterii și b) trimit la cunoștințele culturale generale ale comunității lingvistice și culturale germane. Echivalentele lituaniene folosite în traduceri influențează accesibilitatea acestor cunoștințe culturale, străine din punct de vedere spațial și temporal, pentru cititorii lituanieni. În general, tratarea desemnărilor realiilor în traducere este legată de problema echivalenței lexicale și semantice dintre două limbi.

Pentru atingerea scopului menționat — verificarea deductivă a modelului tipurilor de echivalență al lui Koller prin analiza cuvintelor din textele de basm luate în considerare — vocabularul care denumește obiecte culturale în acțiunile basmelor este extras din corpusul textual, folosindu-se drept criteriu pentru a stabili dacă este vorba despre desemnări ale realiilor, pe lângă dicționarele actuale și istorice ale limbii germane, în special dicționarul onomasiologic al lui Franz Dorn-

¹ Lipsesc basmele nr. 38 „Die Hochzeit der Frau Füchsin”, 39.2 „Die Wichtelmänner. Zweites Märchen”, 39.3 „Die Wichtelmänner. Drittes Märchen”, 41 „Herr Korbes”, 42 „Der Herr Gevatter”, 43 „Frau Trude”, 45 „Däumerlings Wanderschaft”, 66 „Häsichenbraut”, 95 „Der alte Hildebrand”, 105 „Märchen von der Unke”, 131 „Die schöne Katrinelje und Pif Paf Poltrie”, 132 „Der Fuchs und das Pferd”, 138 „Knoist und seine drei Söhne”, 139 „Das Mädchen von Brakel”, 140 „Das Hausgesinde”, 149 „Der Hahnenbalken”, 150 „Die alte Bettelfrau”, 170 „Lieb und Leid teilen”, 183 „Der Riese und der Schneider”, 190 „Die Brosamen auf dem Tisch”.

Straipsniai / Articles

203

HANS-HARRY DRÖßIGER

seiff servește la stabilirea sistematicii faptelor privind amploarea și conținutul cunoștințelor culturale². Prin compararea textului original german cu cele două traduceri lituaniene se poate stabili, în cele din urmă, dacă și cum au fost redate în traduceri denumirile realităților prezente în original, împreună cu referința lor culturală, astfel încât să se poată deduce inductiv în ce măsură metonimia conceptuală este implicată în tratarea denumirilor realităților în traduceri. În cele din urmă, de aici decurg posibilități de modificare a abordărilor cognitiv-lingvistice ale metonimiei conceptuale.

FUNDAMENTE TEORETICE

1. Basme

Basmul este considerat o specie epică (numită și gen) și este caracterizat aici drept o narațiune fantastică, situată deasupra realității și variabilă, care se distinge de mit prin absența sferei divine, iar de legendă prin lipsa unor repere istorice și geografice concrete. Printre trăsăturile principale ale basmului sunt menționate, în general, atemporalitatea și aspațialitatea, suspendarea firească a legilor naturii și ale cauzalității (de exemplu, metamorfozele, animalele, plantele sau obiectele vorbitoare) și apariția unor făpturi fabuloase, precum uriași, pitici, vrăjitoare și dragoni (cf. Metzler Literatur Lexikon 1990: 292). Cu toate acestea, în basme apar anumite recuzite, care pot constitui adesea o parte esențială a acțiunii, dar care sunt, în orice caz, obiecte aparținând culturii transmise de basm (cultura cotidiană, politico-socială, curteană ș.a.m.d.) și reprezintă, astfel, un indiciu al autenticității istorice. Dacă urmăm concepția potrivit căreia basmele sunt surse de istorie culturală și socială (cf. Metzler Literatur Lexikon 1990: 293), KHM pot fi folosite tocmai prin apariția acestor recuzite pentru a elabora reprezentări despre epocile istorice trecute, care pot fi desemnate, în sens larg, drept Evul Mediu. Ceea ce este numit aici recuzită cuprinde acele obiecte istorice de cultură la care se face referire prin denumiri speciale ale realităților. Trebuie, desigur, să constatăm și că KHM fac parte din patrimoniul literar și lingvistic general al comunității lingvistice și culturale germane și că, prin urmare, numeroase unități lexicale, în calitate de denumiri mai generale ale realităților, trimit și ele la fundalul cultural general.

² Conform sistematicii lui Franz Dornseiff (2004), este vorba despre grupele tematice 2 „Viața”; 4 „Mărime, cantitate, număr”; 8 „Loc și deplasare în spațiu”; 11 „Gândirea”; 14 „Artă și cultură”; 15 „Conviețuire”; 16 „Mâncare și băutură”; 18 „Societate”; 19 „Unelte, tehnică”; 20 „Economie, finanțe”; 21 „Drept, etică”; 22 „Religie, supranatural”.

204

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

2. Cultură, realități, denumiri ale realităților

Haß-Zumkehr, care se bazează pe conceptul mai nou și extins de cultură al lui Hansen³, descrie astfel conceptul de cultură:

El „depășește factorii politico-sociali și include orientările valorice și opțiunile mediilor sociale, precum și caracterul lor constructiv. Orientările culturale nu sunt doar «preluate» în mod receptiv de grupurile sociale, ci sunt și transformate și transmise în mod activ.” (Haß-Zumkehr 2001: 2)

Cavagnoli apreciază în mod asemănător că limba poate fi înțeleasă atât ca produs al unei culturi, cât și ca oglindă și mijloc de exprimare a reprezentărilor culturale; iar cultura include toate schemele comportamentale, valorile și experiențele (cf. Cavagnoli 2005: 79 f.). Această „includere” sau „cuprindere” se referă la așa-numitele cunoștințe de fundal, care contribuie în mod esențial la configurarea unei comunități lingvistice și culturale. Prin urmare, cunoașterea nu poate fi concepută fără cultură. Iar transferul de cunoștințe prin limbă, de exemplu prin traducere, este în principiu întotdeauna și un transfer cultural⁴. Cultura este „un sistem complex de semne purtătoare de sens, care servesc la orientarea în lumea respectivă (...) În această funcție de orientare sunt incluse atât valorile fundamentale ale existenței, cât și convențiile mai practice ale vieții cotidiene.” (Haß-Zumkehr 2001: 15)

Aceasta înseamnă: 1. Cultura oferă repere — într-o cultură trebuie să te orientezi. 2. Cunoașterea culturală este convenționalizată și codificată într-o anumită formă în cadrul unei comunități lingvistice și culturale. 3. Cultura, ca spațiu al cunoașterii, are componente stabile și interpretabile (cf. Haß-Zumkehr 2001: 16 f.). O exprimare adecvată în limbă a cunoștințelor culturale de fundal poate fi realizată prin diverse mijloace, de exemplu prin definiții de diferite tipuri în texte (inclusiv texte de specialitate), în dicționare și enciclopedii de specialitate bilingve și plurilingve și, în traducere, prin folosirea echivalentelor codificate sau, în lipsa acestora, prin procedee de creare a unor echivalente.

Pornind de la acest concept larg de cultură, este posibil să se considere parte a unei culturi nu doar obiectele, acțiunile oamenilor și proprietățile/caracteristicile obiectelor, oamenilor și acțiunilor, ci și conceptele morale, estetice, volitive și utilitariste.

Un concept de cultură atât de larg conduce, așadar, în mod logic, la o înțelegere largă a noțiunii de realități. Dacă urmăm definiția generală a realităților

³ Bibliografische Angaben zu Hansen. s. Haß-Zumkehr (2001).

⁴ Dornseiff (1964: 305 f.) nannte dies „Kulturübertragung“, und zwar im Sinne einer „erfreulichen Bereicherung im Begriffsvorrat“ einer Zielsprache.

Straipsniai / Articles

205

HANS-HARRY DRÖßIGER

als kulturspezifische Gegenstände und Handlungen (vgl. Nord 1993: 224) sowie als Identitätsträger einer nationalen/ethnischen Kultur im weitesten Sinne (vgl. Snell-Hornby et al. 1999: 288) folgt, wird zunächst klar,

„că realiile fac parte, prin ele însele și de facto, din fondul de cunoștințe al unei comunități lingvistice și culturale, sunt definibile în cadrul acestui fond de cunoștințe și sunt întotdeauna disponibile acolo pentru comunicare, astfel încât se poate face referire la ele și se poate recurge la ele prin denumirile corespunzătoare. Prin această apartenență — uneori și exclusivă — la o comunitate lingvistică și culturală, realiile și denumirile lor constituie o problemă specifică de traducere sau, mai general, de mediere lingvistică.” (Drößiger 2010: 36 f.)

În cazul în care este necesară tratarea denumirilor realiilor, Nord recomandă realizarea unei „traduceri explicative”, pentru a putea oferi indicii privind „încadrarea culturală” în limba-sursă (cf. Nord 1993: 226).

Formulat însă în termenii lingvisticii cognitive, este vorba despre a face cunoștințele culturale ale unei comunități lingvistice și culturale a alteia disponibile mental și, astfel, comunicabile lingvistic, fără a urmări modificarea durabilă a sistemului de cunoștințe culturale al limbii și culturii-țintă. În cazul KHM, acest lucru privește cele două tipuri de cunoștințe culturale menționate mai sus.

Indiferent de diversele modele de clasificare a realiilor⁵ și a denumirilor acestora, pe baza structurii narative simple a basmelor (cf. Kindlers neues Literatur-Lexikon 1996: 916) se pot desprinde inductiv anumite categorii de realii, care corespund componentelor narațiunii din basm. Aceste componente sunt personajele, locul acțiunii, timpul acțiunii, desfășurarea acțiunii, recuzita personajelor, locurile și acțiunile.

Termenul „denumire a realiilor” reprezintă o încercare de a reuni concepțiile lingvistice și traductologice despre acest fenomen. Astfel, denumirile realiilor au fost și sunt desemnate, printre altele, prin următorii termeni: „cuvinte străine” (H. Paul, W. Schmidt), „material lexical împrumutat” (W. Schmidt), „exotism denominativ” (T. Schip­pan, H. Glück), „realii specifice unei țări” (W. Fleischer), „exotisme” (Ch. Römer / B. Matzke), „cuvânt-realium / denumire a realiilor” (E. Riesel, Ch. Nord).⁶ Termenul denumire a realiilor ar trebui folosit într-o accepțiune generală,

⁵ Eines der Modelle wäre das von Влахов/Флорин (s. 2009: 49–72), auf das aber hier aus Platzgründen nicht eingegangen werden kann. Ebenso geeignet sind systematische Darstellungen des Wortschatzes, wie sie für das Deutsche in Gestalt von systematischen Wörterbüchern, z. B. von Dornseiff Der deutsche Wortschatz nach Sachgruppen, entwickelt wurden.

⁶ Pentru explicații detaliate privind conceptul de denumiri ale realiilor și sursele concrete, trimit la Drößiger (2010: 36–52), unde am prezentat concepțiile din diverse discipline ale lingvisticii și traductologiei.

206

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

utilizat în accepțiunea generală, fără a invoca criteriul „străinătății”, folosit foarte adesea drept criteriu de reprezentare în lexicologie și stilistică, deoarece astfel devine posibilă legătura cu cercetarea lingvistică genealogică, care accentuează mai mult asemănările dintre comunitățile lingvistice și culturale indo-europene decât diferențele dintre ele.

3. Tipuri de echivalență și metonimie

Die Systematik der denotativen Äquivalenztypen nach Koller (s. 2011: 230–243) orientiert sich an den Äquivalenzbeziehungen zwischen den Lexemen zweier Sprachen (vgl. Koller 2011: 230), so dass die Anwendung dieser Systematik auf die Handhabung von Realienbezeichnungen im Rahmen von Übersetzungen sinnvoll erscheint. Eine gewisse Analogie zwischen den Äquivalenztypen nach Koller und den Auffassungen zur Metonymie (eine Übersicht hierzu s. Drößiger 2004: 30) führt zu der Schlussfolgerung, dass das Potenzial der Metonymie (des Kontiguitätsraumes) bei der Suche nach Äquivalenten für bestimmte Bezeichnungen der Ausgangssprache (AS) in einer Zielsprache (ZS) angewendet werden kann. Die folgende Übersicht verdeutlicht die gemeinte Analogie:

TABELUL 1. Tipuri de echivalență și metonimie (Sursa: autorul contribuției)

Tip de echivalență (după Koller) | Tipuri de metonimie / deplasări în spațiul contiguității Corespondență unu-la-unu | Metonimia nu este posibilă sau necesară, deoarece limba-sursă și limba-țintă dispun de denumiri echivalente semantic; aceasta include și echivalența conotativă și pragmatică, de ex. germ. Ungeheuer > lit. siaubūnas⁷ Corespondență unu-la-mai-multe | În limba-țintă se folosesc lexeme diferite dintr-un anumit spațiu al contiguității, pentru care limba-sursă are un lexem polisemic, de ex. germ. Frau > lit. moteris (sensul de bază, în opoziție cu „bărbat”), žmona (soție, femeie căsătorită), šeimininkė (gospodină, gazdă), ponia (formulă de adresare). Corespondență mai-multe-la-unu | Mai multe lexeme din limba-sursă reprezintă un segment al unui spațiu al contiguității, în timp ce în limba-țintă se folosește un lexem hiperonimic, de ex. germ. Kammer, Stube, Zimmer > lit. kambarys.

⁷ Toate exemplele prezentate provin din KHM (originalul german și traducerile în lituaniană).

Straipsniai / Articles

207

HANS-HARRY DRÖßIGER

Tipul de echivalență (după Koller)

Tipuri de metonimie / deplasări în spațiul contiguității

Corespondență de tipul unu-la-zero

Pentru un lexem din AS nu există un echivalent în ZS, deși în ZS se poate face referire la semnificația lexemului din AS cu ajutorul altor procedee de denumire, de exemplu germ. ein rechtes Höllenfeuer > lit. baisiai prikūrenta. În astfel de cazuri se observă, de exemplu, o relație metonimică de tipul cauză-efect.

Corespondență de tipul unu-la-parte

Pentru un lexem din AS se folosește în ZS ca echivalent un lexem care se referă doar la o parte a semnificației lexemului din AS, ceea ce corespunde de regulă relației metonimice întreg-parte, de exemplu germ. Keller > lit. pogrindis.

Unicitatea anumitor realii și a denumirilor acestora în cadrul unei comunități lingvistice și culturale îl obligă adesea pe traducător să caute modalități de a trata denumirile realiilor germane în mod adecvat din punct de vedere factual și adaptat destinatarului (cf. Drößiger 2011: 7 f.; Drößiger 2012: 8 f.). Acest lucru privește și posibilitățile oferite de metonimie, deoarece procedeele individuale menționate mai sus nu permit reprezentarea teoretică a tuturor tipurilor metonimice utilizate efectiv în textele traduse. Motivul constă în natura metonimiei, întrucât „metonimia (respectiv contiguitatea) este și un proces care le permite vorbitorilor/scriitorilor să modifice, uneori într-o manieră creativă, cunoștințele date (...)”: (Drößiger 2007: 175)

Uneori, traducătorul depășește astfel măsura, adică deplasarea în spațiul contiguității este împinsă prea departe, astfel încât echilibrul dintre adecvarea factuală și adecvarea față de destinatar este perturbat, ceea ce face ca să nu mai poată fi vorba de „deplasare” în sensul obișnuit (vezi mai jos secțiunea despre distorsiunea metonimică).

DENUMIRI ALE REALIILOR ÎN KHM: ÎNTRE ECHIVALENȚĂ ȘI METONIMIE

Cunoașterea fundamentelor vieții cotidiene în comunitățile sociale, a potențialului cultural, economic, spiritual și social al naturii, a stăpânirii existenței prin muncă și prin manifestări spirituale

208

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

se exprimă, într-adevăr, în unități lexicale specifice fiecărei limbi, dar reprezintă o cunoaștere comună pentru spații geografice întinse, astfel încât, folosind conceptul larg de cultură menționat mai sus, se poate postula că fiecare comunitate lingvistică și culturală indo-europeană și-a constituit un vocabular propriu pentru desemnarea componentelor generale ale fondului cultural.

I. ECHIVALENȚĂ COMPLETĂ – FĂRĂ METONIMIE

Comparând traducerile KHM în lituaniană cu originalul german, se constată că în aceste două limbi sunt disponibile cuvinte de bază pentru desemnarea acelor obiecte culturale cotidiene care, într-o măsură considerabilă, nu provin dintr-un fond lexical de bază indo-european comun, din care s-ar fi dezvoltat în mod specific fiecărei limbi, ci fiecare limbă și-a format propriile rădăcini lexicale și, în funcție de caracteristicile morfologice ale limbii respective, propriile cuvinte de bază. Rezultatul este reprezentat de lexeme complet echivalente în aceste limbi, a căror utilizare în traduceri nu pune probleme, deoarece sunt adecvate atât din punctul de vedere al obiectului, cât și al destinatarului.

TABELUL 2. Denumiri ale realiilor complet echivalente (Sursa: autorul contribuției)

GERMANĂ LITUANIANĂ GERMANĂ LITUANIANĂ Topor kirvis Ac adata Mătură šluota Cuptor krosnis Pâine duona Castel, conac dvaras, pilis Fir siūlai Sfoară virvė Clopot varpas Cameră țărănească pirkia Vatră židinys Leagăn lopšys Curte kiemas Văduvă našlė Cufăr skrynia Ață răsucită siūlas

Câteva exemple pot fi considerate împrumuturi din germană în lituaniană, datorate anumitor condiții istorice:

Straipsniai / Articles

209

HANS-HARRY DRÖßIGER

TABELUL 3. Împrumuturi din germană (Sursa: autorul contribuției)

GERMANĂ⁸

>

LITUANIANĂ⁹

GERMANĂ

>

LITUANIANĂ

Graf

>

grafas

Rad

>

ratas

Herzog

>

hercogas

Cadru

>

cadru

Cretă

>

cretă

Sală

>

sală

Lot

>

lot

Și, desigur, în domeniul cuvintelor de bază se găsesc atestări care indică împrumuturi comune din alte limbi indo-europene, de cele mai multe ori mai vechi, astfel încât, în asemenea cazuri, se poate vorbi într-adevăr despre moștenirea lexicală indo-europeană:

TABELUL 4. Moștenirea lexicală indo-europeană (sursa: autorul contribuției)

GERMANĂ

LITUANIANĂ

GERMANĂ

LITUANIANĂ

stejar

stejar

pipă

pipă

cameră

cameră

fiică

fiică

cazan

cazan

ușă

ușă

coroană

coroană

Zahăr

zahăr

Abia desemnările mai recente ale realiilor din germană și, mai ales, cuvintele formate prin derivare lexicală — în majoritate compuneri — creează probleme în cursul traducerii, care pot fi rezolvate numai dacă în limba culturii-țintă se găsesc realități comparabile (echivalente), ce trimit la similitudini în evoluția culturală (meșteșuguri, forme de guvernare, obiecte cotidiene, construcții, mijloace de transport etc.) ale diferitelor comunități lingvistice și culturale. Pentru ilustrare, urmează câteva exemple din KHM din domeniul vestimentației:

⁸Deși pentru Kreide și Graf se presupune o posibilă împrumutare din latina medievală sau latina vulgară în limbile germanice, mi se pare că răspândirea acestor cuvinte în limbile germanice, împreună cu schimbarea de sens către sensul valabil și astăzi și cu vecinătatea geografică dintre spațiul lingvistic germanic și cel baltic, constituie o justificare pertinentă pentru împrumutarea lor în lituaniană, care, dacă nu s-a făcut exclusiv din germană, s-a făcut cel puțin din ramura germanică a familiei lingvistice indo-europene.

⁹Atestările lexicului lituanian se găsesc doar în foarte puține cazuri în Lietuvių kalbos žodynas (LKŽ). Atestări lexicografice neechivoce oferă Dicționarul german (DWB) al fraților Grimm (cf. http://dwb.uni-trier.de/de/ [2013-02-27]) și Duden. Dicționarul etimologic; date bibliografice, vezi bibliografia.

210

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

TABELUL 5. Echivalente lituaniene ale compunerilor germane (Sursa: autorul contribuției)

GERMANĂ LITUANIANĂ GERMANĂ LITUANIANĂ haine de negustor pirklių drabužiai haină de blană kailinėliai cămașă de mireasă vestuvių marškiniai încălțăminte din lemn medinės klumpės haină zdrențuită skarnalái haină pentru friptură apsiaustas

Totuși, trebuie menționat că, în cazul lui Bratenrock¹⁰, în traducerea lituaniană lipsesc sau s-au pierdut elemente componente ale termenului, deoarece lexemul lituanian folosit apsiaustas desemnează, în general, un palton sau un pardesiu.

II. ECHIVALENȚĂ METONIMICĂ – DEPLASĂRI ÎN SPAȚIUL CONTIGUITĂȚII

Traducerile lituaniene ale KHM arată că sensurile denumirilor germane de realia nu au fost întotdeauna redate prin echivalente (făcând abstracție de lexemele greșite sau omise din traduceri). Aceste cazuri de echivalență metonimică a denumirilor folosite, care implică pierderea cunoștințelor legate de cultura limbii-sursă și, prin urmare, sunt adecvate pentru destinatar, dar nu mai sunt adecvate din punct de vedere factual, pot fi împărțite în următoarele tipuri.

1. Deplasare metonimică

În exemplul menționat mai sus, Bratenrock, denumirea aleasă în traducerea lituaniană întrunește condițiile acestui fenomen metonimic: în locul lexemului german mai precis, cu anumite conotații sociale și de utilizare, în textul lituanian apare apsiaustas, care este un hiperonim pentru un astfel de articol vestimentar.

Prin folosirea hiperonimelor în textul lituanian se pierd conotații (de exemplu, nuanța peiorativă a cuvântului germ. Wanst) sau referințe la specificări conceptuale, de exemplu, soiuri și tipuri, care în germană apar foarte frecvent în primul constituent

¹⁰ Un Bratenrock era o piesă vestimentară bărbătească, purtată mai ales la ocazii formale în secolul al XIX-lea; era numită și Gehrock. Potrivit DUW, denumirea Bratenrock conține o componentă „învechită, glumeață”.

Straipsniai / Articles

211

HANS-HARRY DRÖBIGER

din compusele determinative, se pierd. Numesc acest prim tip deplasare metonimică, caz în care traducerile folosesc denumirea unui termen supraordonat prezent în spațiul contiguității. Alte exemple ale acestui prim tip din traducerile KHM în lituaniană sunt¹¹:

T A B E L U L 6. Deplasare metonimică (sursa: autorul contribuției)

GERMANĂ

LITUANIANĂ

Wanst

pilvas

Windhund

šuo [numai la Balčikonis]

Schlafgemach

kambarys [numai la Balčikonis]

cuptor

sobă

ușă din spate, ușă de intrare, poartă

ușă

cârnat prăjit

cârnat

2. Deformare metonimică

Numesc al doilea tip de echivalență metonimică deformare metonimică; în această categorie pot fi încadrate fenomenele descrise în cercetarea tradițională a metonimiei, precum deplasarea în spațiul contiguității în sensul obiect – activitate asupra obiectului, cauză – efect, întreg – proprietăți obiective / părți ale întregului etc.

Cazurile individuale prezentate în continuare, extrase din KHM, și lexemele întâlnite ca „echivalente” în traducerile lituaniene ilustrează această deformare metonimică, deși nu se poate stabili întotdeauna cu certitudine de ce traducătorul a ales să recurgă la asemenea deformări metonimice.

• KHM 1: germ. „(...) atunci a luat o minge de aur, a aruncat-o în sus și a prins-o din nou; și acesta era jucăria ei Spielwerk¹² > lit. „(...) luând o minge de aur, žaisdavo.” (Balčikonis) – Deformarea metonimică are loc aici între obiect și acțiunea asupra obiectului, deoarece žaisti este un verb care corespunde germanului spielen.

¹¹ Desigur, unele dintre aceste exemple apar doar ca cazuri izolate, dar tocmai de aceea sunt relevante pentru delimitarea categoriilor. Astfel, de pildă, Balčikonis a redat Hintertür și prin užpakalinės durys.

¹² Ortografia și punctuația ediției KHM citate nu respectă întotdeauna normele uzuale de astăzi. Evidențierea cu caractere cursive a denumirii realiei îi aparține autorului contribuției.

212

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

• KHM 11: germ. „S-a întâmplat însă că regele țării a organizat o mare vânătoare în pădure.” > lit. „Kartą ten medžiojo tos šalies karalius.“ (Balčikonis) – Aici, răsturnarea metonimică are loc între eveniment și acțiunea din cadrul evenimentului, deoarece verbul lit. medžioti corespunde verbului german jagen.

• KHM 5: germ. „Atunci lupul a plecat la un negustor și și-a cumpărat o bucată mare de cretă.” > lit. „Tada vilkas nubėgo į krautuvę, nusipirko didelį gabalą kreidos (...)“ (Balčikonis) – Răsturnarea metonimică privește aici relația dintre persoană și locul în care aceasta acționează, deoarece krautuvė este echivalentul lituanian pentru (Kram)Laden.

• KHM 6: germ. „(...) scoate arma de foc care trebuie să se afle în tocuri (...)“ > lit. „(...) ištrauktų pistoletą, kuris bus užkištas už apynasrio (...)“ (Balčikonis) – Aici, răsturnarea metonimică s-a produs de la un co-hiponim la altul, ambele având același hiperonom armă de foc.

• KHM 25: germ. „Luceafărul de dimineață s-a ridicat, i-a dat un osicel de pui și a spus: «dacă nu ai osicelul¹³, nu poți descuia Muntele de Sticlă (...)»“ > lit. „O aušros žvaigždė atsistojo, padavė jai raktelį ir tarė: – Jei tu neturėsi to raktelio, negalėsi atrakinti stiklo kalno (...)“ (Balčikonis) – Aici, răsturnarea metonimică s-a produs între obiect și funcția obiectului.

• KHM 14: germ. „Când a început petrecerea, au intrat cele trei fecioare, îmbrăcate în chip ciudat (...)“ > lit. „Prasidėjus iškilmėms, į salę įėjo trys keistai apsirengusios moteriškės (...)“ (Balčikonis) – Răsturnarea metonimică depășește generalizarea acceptabilă în lituaniană, întrucât componentele conceptuale la care se referă cuvântul german Jungfer¹⁴ s-au pierdut în traducere, deoarece lit. moteriškė se referă la o femeie adultă.

3. Distorsiune metonimică

Numesc al treilea tip de echivalență metonimică distorsiune metonimică; acesta apare ori de câte ori deplasarea în spațiul contiguității a fost dusă atât de departe, încât componentele semantice esențiale ale originalului-

¹³ DWB: „hinkel, n. pui de găină (...)“ (http://woerterbuchnetz.de/cgi-bin/WBNetz/genFOplus.tcl?sigle=DWB&lemid=GH09066 [2013-07-08]). Hinkelbeinchen desemnează, așadar, piciorul unui pui de găină.

¹⁴ DWB: „2) jungfer, pornind de la noțiunea de tânără stăpână (...), în opoziție cu cea mai în vârstă, adevărata stăpână a casei, desemnează mai întâi fiica necăsătorită a casei, apoi, în general, femeia necăsătorită, ca nume onorific, când astăzi am folosi termenul complet fecioară sau, dacă se dorește să se evidențieze mai mult un titlu (cf. 3) (...)“ (http://woerterbuchnetz.de/DWB/?sigle=DWB&mode=Vernetzung&lemid=GJ01376 [2012-12-10]

Straipsniai / Articles

213

HANS-HARRY DRÖßIGER

lexemele par eliminate, ceea ce face imposibilă identificarea adecvată a obiectului și, prin urmare, transmiterea cunoștințelor. Urmează neînțelegeri și interpretări greșite. Alegerea traducătorului de a folosi denumiri care distorsionează astfel sensul nu poate fi întotdeauna explicată în mod plauzibil, mai ales că în limba-țintă, lituaniana, există echivalente adecvate.

Câteva exemple:

KHM 2: germ. „(...) am fost rugat de Base mea să fiu naș (...) > lit. „(...) mă cheamă draugė la botez (...)“ (Balčikonis) – Prin alegerea lui draugė (literal: „prietenă“), componenta de rudenie a conceptului este eliminată; echivalentul corect ar fi lit. pusseserė.

KHM 4: germ. „»Am să te prind eu« spuse Unhold“ > lit. „– Am să te învăț eu minte, – spuse ilgabarzdis.“ (Balčikonis) – Componentele conceptuale ale pericolului și răului se pierd în cazul lit. ilgabarzdis (literal: „cel cu barba lungă“); echivalentul corect ar fi lit. pabaisa, folosit de traducător în altă parte în KHM.

KHM 6: germ. „„Atunci a strigat: »Vai, ce podoabe de aur minunate!«“ > lit. „– O, ce lucruri frumoase! – strigă ea (...)“ (Balčikonis) – Se pierd indicarea materialului și valoarea atribuită aurului, deoarece denumirea lituaniană (literal „lucruri frumoase“) transmite că obiectele de aur sunt, probabil, frumoase, dar nu toate lucrurile frumoase sunt din aur; un echivalent lit. corect ar fi aukso daiktai.

KHM 9: germ. „(...) i-a spus regelui: »Este o biată fată cerșetoare, pe care ai adus-o cu tine (...)“ > lit. „(...) spunându-i fiului său: – Te-ai însurat cu fiica unui cerșetor (...)“ (Balčikonis). În sens literal, aici este vorba despre „fiica unui cerșetor“, însă este vorba de o distorsiune metonimică, deoarece per se textul nu spune că fata desemnată este într-adevăr fiica unui cerșetor, ci doar că fata respectivă pare, după înfățișare, o cerșetoare.

III. NULECHIVALENȚĂ – INCORPORAREA CUVINTELOR STRĂINE

Accesibilizarea cunoștințelor culturale ale unei alte comunități lingvistice și culturale pentru propria comunitate se realizează foarte adesea prin preluarea directă a anumitor lexeme, deoarece în cultura limbii-țintă nu există echivalente identificabile din perspectiva genealogiei lingvistice. În traducerile KHM, este vorba despre germanisme, care în limba-țintă

214

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

au fost integrate în text fără alte legături sintactico-semantice, precum explicitarea, parafraza sau altele asemenea. În special în categoriile persoane și măsuri / cantități / monede, aceste denumiri de realia apar ca împrumuturi „adoptate”, încorporate morfologic și, uneori, și fonetico-fonologic în ZS:

T A B E L U L 7. Preluarea cuvintelor străine în lituaniană (sursa: autorul contribuției)

GERMANĂ

LITUANIANĂ

GERMANĂ

LITUANIANĂ

Taler

taleris

Herzog

hercogas

Baron

baronas

Mauschel

maūšelis

Graf

grafas

Totuși, în acest caz nu există uniformitate în modul de tratare, deoarece nu toate denumirile de monede sunt preluate ca germanisme; Taler constituie, probabil, o excepție datorită notorietății sale mai mari. Denumirile de monede care nu sunt preluate sunt Batzen (KHM 15) și Heller (KHM 4), pentru care, în spiritul deplasării metonimice, în textul lituanian sunt folosiți hiperonime, de exemplu germ. Batzen > lit. pinigėliai; germ. Scheidemünze > lit. smulkiai.

CONCLUZII

Inventarierea și descrierea denumirilor de realia din KHM contribuie nu numai la o mai bună înțelegere a anumitor detalii ale basmelor, ci și la reconstituirea cunoștințelor transmise de basme, ceea ce permite comparații cu cunoștințele actuale despre obiectele cotidiene, relațiile sociale ș.a. În acest sens, se poate vorbi într-adevăr despre basme ca despre o sursă de istorie socială și culturală. Pentru aceasta sunt însă necesare atât o concepție largă asupra culturii, cât și o înțelegere cuprinzătoare a realiilor și a denumirilor acestora. Aceste două premise conduc, în mod firesc, la o analiză sistematică a denumirilor de realia din KHM, care să cuprindă nu numai denumirile de realia deosebit de frapante, aflate într-un contrast evident cu cultura noastră actuală, ci și pe cele care se referă la fundamentele culturii noastre europene, în mare parte comune.

Din punct de vedere lingvistic, s-a constatat că un model al echivalenței în traducere axat pe vocabular, precum cel al lui Koller, poate fi combinat cu categorii lexicale-semantice sau cognitiv-lingvistice, precum met-

Straipsniai / Articles

215

HANS-HARRY DRÖßIGER

onimia, pentru a surprinde și descrie mai bine tratarea anumitor domenii lexicale în cadrul traducerilor. Din asemenea combinații rezultă modificări ale constructelor teoretice respective; de exemplu, un model lexical al echivalenței din traductologie poate fi simplificat la trei tipuri de echivalență: (1) echivalență completă, (2) echivalență metonimică, înțeleasă ca mișcări în spațiul contiguității, (3) non-echivalență, care poate impune preluarea unor cuvinte străine.

Și abordările teoretice cognitiv-lingvistice ale metonimiei pot fi revizuite și modificate, întrucât distincția dintre deplasările metonimice, răsturnări și distorsionări arată că structura și procesele din spațiul contiguității trebuie cercetate în continuare, pentru a putea formula afirmații mai bune despre cunoașterea umană în general.

QUELLEN

B r o l i a i G r i m a i 1999–2001: Vaikų ir namų pasakos 1–4. Iš vokiečių kalbos vertė Adomas Pranas Druktenis. Vilnius: Alma littera.

Brolių Grimų Pasakos 1–2. 2010. Iš vokiečių kalbos vertė Juozas Balčikonis [Original der Übersetzung: 1938–1939]. Kaunas: Vaiga.

G r i m m J a c o b, G r i m m W i l h e l m 2010: Kinder- und Hausmärchen. Ausgabe letzter Hand mit den Originalanmerkungen der Brüder Grimm. Mit einem Anhang sämtlicher, nicht in allen Auflagen veröffentlichter Märchen und Herkunftsnachweisen hrsg. von Heinz Rölleke. 3 Bde. [Original: 1857] [= KHM]. Stuttgart: Reclam.

FACHLITERATUR

C a v a g n o l i S t e f a n i a 2005: Vom Paradigma zur Umsetzung: Das Bozner Modell. – Wissenstransfer durch Sprache als gesellschaftliches Problem, hrsg. von Gerd Antos, Sigurd Wichter. Frankfurt/Main: Peter Lang, 77–89.

D o r n s e i f f F r a n z 1964: Sprache und Sprechender, hrsg. von Jürgen Werner. Leipzig: Koehler & Amelang.

D r ö ß i g e r H a n s-H a r r y 2004: Bemerkungen zur kommunikativen und kognitiven Charakteristik der Metonymie im Deutschen. – Kalbų studijos 5, 30–40.

D r ö ß i g e r H a n s-H a r r y 2007: Metaphorik und Metonymie im Deutschen. Untersuchungen zum Diskurspotenzial semantisch-kognitiver Räume. Hamburg: Dr. Kovač.

D r ö ß i g e r H a n s-H a r r y 2010: Zum Begriff und zu Problemen der Realien und ihrer Bezeichnungen. – Vertimo studijos 3, 36–52.

216

Acta Linguistica Lithuanica LXIX

Zur Handhabung deutscher Realienbezeichnungen in den ins Litauische übersetzten Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm

Drößiger Hans-Harry 2011: Terminologie in Theorie und Praxis unter dem besonderen Aspekt der interkulturellen Kommunikation. – Inostrannye jazyki v vys ej kole 2(17), 5–13.

Drößiger Hans-Harry 2012: Realien, ihre Bezeichnungen und Aspekte der Interkulturalität. – Kalbų studijos 20, 5–11.

Haß-Zumkehr Ulrike 2001: Deutsche Wörterbücher – Brennpunkt von Sprach- und Kulturgeschichte. Berlin, New York: de Gruyter.

Kindlers neues Literatur-Lexikon 1996: Bd. 6. Hrsg. von Walter Jens. München: Kindler.

Koller Werner 2011: Einführung in die Übersetzungswissenschaft. 8., neubearbeitete Auflage. Tübingen: Francke.

Metzler Literatur Lexikon 1990: Hrsg. von Günther und Irmgard Schweikle. 2., überarbeitete Auflage. Stuttgart: Metzler.

Nord Christiane 1993: Einführung in das funktionale Übersetzen. Tübingen, Basel: Francke.

Snell-Hornby M., Hönig H. G., Kußmaul P., Schmitt P. A. (Hrsg.) 1999: Handbuch Translation. 2., verbesserte Auflage. Tübingen: Stauffenburg.

Влахов Сергей, Флорин Сидер 2009: Непереводимое в переводе. Москва: Р. Валент.

WÖRTERBÜCHER

Dornseiff Franz 2004: Der deutsche Wortschatz nach Sachgruppen. 8., völlig neu bearbeitete Auflage von Uwe Quasthoff. Berlin, New York: de Gruyter.

Duden. Das Herkunftswörterbuch 2005: 3., völlig neu bearbeitete und erweiterte Auflage (CD-ROM). Mannheim: Bibliographisches Institut & F. A. Brockhaus AG.

Duden. Deutsches Universalwörterbuch 2006: 6., überarbeitete und erweiterte Auflage (CD-ROM) [= DUW]. Mannheim: Bibliographisches Institut & F. A. Brockhaus AG.

Grimm Jacob, Grimm Wilhelm 1998–2004: Deutsches Wörterbuch. [Original: 1852–1960] [= DWB]. URL: http://www.dwb.uni-trier.de/ [2013.02.22.]

Lietuvių kalbos žodynas, elektroninis variantas, redaktorių kolegija: Gertrūda Naktinienė (vyr. red.), Jonas Paulauskas, Rიტutė Petrokienė, Vytautas Vitkauskas, Jolanta Zabarskaitė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2008. Prieiga internete: www.lkz.lt. [2013.02.22].

Straipsniai / Articles

217

HANS-HARRY DRÖBIGER

Vokiškų realijų pavadinimų atitikmenys Brolių Grimų Vaikų ir namų pasakų vertimuose į lietuvių kalbą

SANTRAUKA

Šio straipsnio tikslas – remiantis rinktiniais pavyzdžiais apžvelgti vokiškų realijų pavadinimų atitikmenų vartojimą Juozo Balčikonio ir Adomo Prano Druktenio į lietuvių kalbą verstose brolių Grimų Vaikų ir namų pasakose. Vartojant realijų pavadinimų atitikmenis, didelis vaidmuo tenka metonimijai. Metonimija gali būti sąmoningai pavartota ieškant atitikmens, antra vertus, metonimija gali tapti išeitimi, kai atitikmenų lietuvių kalboje nėra.

Dalis brolių Grimų pasakose esančių realijų pavadinimų ypatingi tuo, kad žymi informaciją, nebeatitinkančią šiuolaikinio žmogaus žinių. Taigi nuo lietuviškų atitikmenų parinkimo priklauso tai, kaip lietuvis skaitytojas supras šį jam erdvės ir laiko atžvilgiu svetimą kultūrinį pasaulį. Atitikmens parinkimas susijęs su bet kurių dviejų kalbų leksinės-semantinės ekvivalencijos problema. Pasitelkiant lietuviškus atitikmenis straipsnyje įvertinami Wernerio Kollerio (2011) atitikmenų tipai.

Įteikta 2013 m. liepos 5 d.

HANS-HARRY DRÖBIGER

Vilniaus universitetas, Kauno humanitarinis fakultetas

Muitinės g. 8, LT-44280 Kaunas, Lietuva

[email protected]

218

Acta Linguistica Lithuanica LXIX