Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

Rolandas Kregždys

Preparing document pages…

ROLANDAS KREGŽDYS

Institutul de Limba Lituaniană

Direcții de cercetare: gramatica comparată a limbilor baltice și a altor limbi indo-europene, etimologie; lexicografie, lexicologie.

LEXICUL ÎMPRUMUTAT DIN OPERELE LUI KRISTIJONAS DONELAITIS: POLONISME

Împrumuturi lexicale în operele lui Kristijonas Donelaitis: polonisme

REZUMAT

Articolul analizează polonismele folosite în operele poetice ale lui Kristijonas Donelaitis (în poemul Metai; în fragmentul timpuriu al poemului Metai „Povestea lui Prieškus despre nunta lituaniană”; în 6 fabule: „Stejarul, truditor pentru câștig”, „Ospățul vulpii și al berzei”, „Povestea despre mâncătorul de rahat”, „Rudikis, târgovețul”, „Câinele cu cap mare”, „Lupul judecător”), precum și în primul ceas, scris în lituaniană. În total, studiul analizează 59 de polonisme și 24 de variante morfofonetice ale acestora, derivate secundare.

Pe lângă descrierea originii polonismelor (dacă acestea nu sunt de origine slavă), articolul trece în revistă și criteriile sistemelor de clasificare a polonismelor, precum și principiile prezentării descrierii etimologice.

ADNOTARE

Articolul tratează etimologia și particularitățile evolutive ale polonismelor (59), precum și ale variantelor lor morfofonetice și ale derivatelor secundare (24), utilizate în operele poetice (poemul Anotimpurile [în lituaniană: Metai], un fragment timpuriu din Anotimpurile – „Povestea lui Pričkus despre o nuntă lituaniană” [în lituaniană: „Pričkaus pasaka apie lietuvišką svodbą”] și șase fabule: „Stejarul lăudăros” [în lituaniană: „Aužuols gyrpelnys”], „Ospățul vulpii și al berzei” [în lituaniană: „Lapės ir gandro česnis”], „Fabula despre cărăbușul de bălegar” [în lituaniană: „Pasaka apie šūdvaibalį”], „Câinele la târg” [în lituaniană: „Rudikis jomarkininks”], „Câinele isteț”

CUVINTE-CHEIE: împrumuturi lexicale, polonisme, semipolonisme, operele lui Kristijonas Donelaitis.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

[în lituaniană: „Șuo didgalvis”], „Lupul judecător” [în lituaniană: „Vilks provininks”]) și scrisoarea 1^st scrisă în lituaniană de Kristijonas Donelaitis.

Articolul prezintă, de asemenea, metodologia și criteriile de identificare a polonismelor în operele clasicului literaturii lituaniene.

0. INTRODUCERE. DEFINIȚIA POLONISMELOR DIN LIMBA LITUANIANĂ. SCURTĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA LUCRĂRILOR LEXICOGRAFICE DESTINATE STUDIERII VOCABULARULUI SCRIERILOR LUI K. DONELAITIS

Polonismele din limba lituaniană sunt cuvinte de origine poloneză care au intrat în uzul limbii nu numai direct din arealul lingvistic polonez, ci și din limbile slave răsăritene învecinate (în primul rând din limba cancelariei LDK¹), atunci când structura morfologică și valoarea semantică a lexemelor împrumutate din arealul slav de apus nu diferă de cele ale împrumuturilor din aceste limbi. Trebuie menționat că polonismelor li se atribuie în mod tradițional nu numai cuvinte indigene slave de apus, ci și cuvinte italice (și romanice moderne), germanice, turcice etc., intrate în uzul limbii lituaniene prin intermediul limbii poloneze (cf. Brückner 1877: 66 ș.u.; Skardžius IV 80 ș.u.; LEW; ALEW; Palionis 1967: 273–286; Zinkevičius 1988: 136; Gaivenis, Keinys 1990: 152; Urbutis² 2009: 410, 419, 432; ЭСБМ și altele).

Lexicul operelor lui Kristijonas Donelaitis a fost cercetat, probabil cel mai amănunțit, de Jonas Kabelka (1964). Totuși, el nu este primul cercetător al particularităților vocabularului operelor acestui clasic al literaturii lituaniene. Autorul unui inventar nepublicat al lexicului lucrărilor acestui poet este Liud-

¹Se obișnuiește să se afirme că numeroase polonisme au început să fie folosite în limba cancelariei LDK din perioada timpurie (pentru termen, vezi Zinkevičius 1987: 133; Zinkevičius II 7–10; Kabašinskaitė 2013: 68), limbă care trebuie deosebită de vechea slavă (se consideră că din aceasta au pătruns în lituaniană primele slavisme [vezi Buga I 350–351; vezi și Zinkevičius II 7]), odată cu acceptarea botezului (vezi Palionis 1987: 188), adică la sfârșitul secolului al XIV-lea, respectiv în 1386–1387 (cf. Smułkowa 1988: 239, 2002: 296 ș.u.; Čekmonas 2001: 88; Коряков 2002: 17; Norvilaitė 2004: 37, 40; Лавриненко 2006: 209; Гарбуле̇ 2009: 26), iar termenii din sfera creștină (polonisme) ar fi putut apărea în limba lituaniană începând din secolul al XIII-lea (perioada încoronării lui Mindaugas [cf. Chodynicki 1914: 249; Kardelis 2003: 52]).

Originea belarusă a termenilor religioși lituanieni este argumentată până în prezent pe baza afirmației ad hoc a lui K. Būga (RR I 348), ilustrată printr-o listă de împrumuturi slave răsăritene, și a postulatului lui Henryk Łowmiański (1957: 370), potrivit căruia catolicismul ar fi apărut în Lituania pe temelia ortodoxiei (cf. Адамавичюте 1980: 9), deși se știe că activitatea polonezilor și a Ordinului Teutonic a avut o influență deosebit de mare asupra introducerii creștinismului (pentru detalii, vezi Chodynicki 1914: 250; Liedke 2004: 34).

De asemenea, probabil că nu ar trebui ignorată posibila influență asupra creării terminologiei a scribilor de naționalitate poloneză, care redactau documente în limba latină în cancelaria LDK în secolele XIV–XV (pentru detalii despre ei, vezi Ušinskienė 2014: 47–48).

²În lucrările ulterioare, acest cercetător (LKE 590–591) clasifică astfel de împrumuturi drept slavisme nedeterminate, nu polonisme.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

vikas Rheza (plačiau žr. Citavičiūtė 2003: 328, 331), o 1865 m. pasirodė Augusto Schleicherio žodynėlis K. Donelaičio raštų leidime, 1869 m. tokį parengė Ferdinandas Nesselmannas (plačiau žr. Subačius 2012: 162). Vėliau K. Donelaičio žodžių vartosenos ypatumus tyrė Jurgis Lebedys (1972: 213, 228–232), Jonas Stoskelūnas (1990), Zigmas Zinkevičius (1990: 279–280; 1993), Elvyra Bukevičiūtė (1993), Daiva Krištopaitienė (2004, 2005, 2007), Palmira Zemlevičiūtė (2007) ir kt.

CRITERIILE SISTEMELOR DE CLASIFICARE A POLONISMELOR. PRINCIPIILE PREZENTĂRII DESCRIERII ETIMOLOGICE

Împrumuturile poloneze din limba lituaniană sunt împărțite în acest articol în 3 grupuri: 1) monogenice (respectiv primare, care nu presupun alternanți ai polonismelor est-slave și ai împrumuturilor secundare non-slave din aceste limbi [respectiv semipolonisme]); 2) nedeterminate, adică sunt codificate fără arhilexeme poloneze și semipolonisme (vezi mai sus) împrumuturi din limbile veche belarusă și rusă, din perioade vechi sau mai târzii (precum și semantisme indigene [morfologic] [pentru alte argumente, vezi nota 1 (pentru termen, vezi Durkin 2014: 136)]), care reflectă prin structura semantică și fonomorfologică un polonism primar, ce ar fi putut pătrunde în lituaniană și din aria lingvistică est-slavă (cf. metodologia aplicată de Liudmila Garbul [Гарбуль 2009: 42], urmată anterior la alcătuirea Dicționarului etimologic al limbii ruse de Max Vasmer și a Dicționarului etimologic al limbii belaruse de către grupul de autori³;

³ Trebuie regretat că autorii Dicționarului etimologic al limbii lituaniene vechi (ALEW [2012 11 30–2014 02 17 (consemnarea literelor a, b, c, č, d, e, f, g, h, i, j, l, n, o, r, u)]) nu aplică acest principiu de clasificare a lexemelor (vezi s. v. abavem; abivātelis, obivetelis; adversōrius; afierà, ofiera; afieravonė; afieravōti, ofieravoti; afiernykas; apeliācija; apeliāvoti; apertūra; arkabūzas; ārnotas; ār̄tas „un asemenea ban antic” etc.). Din acest motiv, polonismelor din limba lituaniană li se atribuie nu numai belarusisme (ākrūtas, deși sunt indicate tendințele de modificare a elementelor structurale; chvoldas, chvoldavoti [vezi СБГП V 259] etc.) sau polonisme alternative și slavisme nedeterminate (vezi s. v. aktovā; vezi și s. v. abičájus; adpustas; babkà; nestotkas), ci este prezentată o evoluție etimologică extrem de îndoielnică a formelor slave (vezi bespičėnas, -à; vezi și s. v. ābazas, ābāzas [vezi ЭСБМ I 55]; atkonýčia [vezi Miklosich 1977: 1016; СБГП V 99] etc.). Se recurge, de asemenea, la principiul regularității poziționale a accentului, care denaturează sistemul accentual al limbii lituaniene și ar presupune substratul originar al împrumutului (principiu folosit de regulă de autorii lucrărilor etimologice despre limbile slave [cf. Фасмер I 509, II 301, 581, 610, 621, 627; Шанский I⁵ 94, II⁶ 102, II⁹ 227, II¹⁰ 95, 173, 201, 231, 293; Barszczewska, Jankowiak 2012: 48]) — nu se ține seama de regularitățile adaptării fonologice (despre acestea, vezi mai pe larg Pakerys 1982: 104–106, 1991: 8–9), cf., de exemplu, lit. veche britōnas este derivat din forme est-slave, nu din forma limbii poloneze din perioada de mijloc care le-a generat, deși este atestată și forma lit. britōnas (vezi s. v. britōnas, britonas). Pe baza unei asemenea metodologii, împrumuturile lituaniene accentuate pe ultima silabă ar trebui, aparent, atribuite lexicului moștenit, întrucât un asemenea model accentual este neobișnuit pentru substantivele slave polisilabice (vezi s. v. brazalijà și multe altele).

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

3) alternatyviųjų, skirstytinų į 2 pogrupius: 3a. praslavų prokalbės veldinių refleksijas, kai gudų a⁴ rusų kalbose nėra užfiksuotas dar ybinis semantinis alternantas; 3b. ne slavų kalbų prototipinių leksemų dupletinius variantus, kai lenkų ir rytų slavų (gudų ir / ar rusų) kalbų žodžiai, disponityviai suponuojantys lietuvių kalbos skolinį, kildinami iš skirtingų substratinių lyčių. Pastarajam pogrupiui taip pat priskiriami tie semipolonizmai (resp. alternatyvieji polonizmai–semitizmai⁵ / polonizmai–lotynizmai⁶–graikizmai), kurių etiologinė priklausomybė, remiantis struktūriniu bei semantiniu substratinės lyties tapatumu, yra duali, tačiau tradiciškai identifikuojama, remiantis vakarų slavų leksiniu superstratu (plačiau žr. Крегждис 2014).

În plus, argumentarea bazată pe identitatea poziției accentului este complet inadecvată atunci când paradigma accentuală a formelor din limbile slave variază; cf., de exemplu, un slavism nedeterminat (despre astfel de împrumuturi, a se vedea nota 4):

pãgrebas^3b (subst.) „priveghi” BS 84: Căci, întrucât a vărsat acest mir pe trupul meu, a făcut-o pentru pregătirea înmormântării mele Ch¹ Mt. 26.12

← (substantiv / verb) pol. (dial.) pogrzeb „înmormântare; cortegiu funerar; sicriu; priveghi etc.” (SW IV 471–472; SPW XXVI 193–195; Karłowicz IV 211–212),

‖ bel. vechi погребы „înmormântare” (ГСБМ XXV 138–139), bel. по́гребъ „același lucru” (Носовичъ 1984: 458; ЭСБМ IX 259), rus. vechi погребъ „înmormântare etc.” (СРЯБ XV 198–199), rus. dial. по́греб „mormânt” (СРНГ XXVII 311; Шанский, Иванов, Шанская 1971: 346), rus. погре́б „înmormântare” (Даль III 157)

< proto-sl. *pagrebъ (БЕР V 426–427).

Trebuie subliniat că unele cuvinte din vechile texte lituaniene (forme de împrumut) nu sunt menționate deloc (de exemplu, s. lie. arganykas; s. lie. árfa; s. lie. archeiretikás; s. lie. arcibýskupas; s. lie. arcibažničnykas; s. lie. archaniolas; s. lie. **archa și multe altele); astfel se comit greșeli evidente în codificarea substratului etimologic. De exemplu, nu este înregistrat s. lie. arkušas „foaie de hârtie sau de sticlă” SD 329, cu -š- fricativ, care reflectă pol. (vechi) arkusz; în schimb este menționat s. lie. árkužas, care nu derivă din forma poloneză menționată, așa cum susțin alcătuitorii ALEW, ci din forma ei dialectală arkuž. Prin urmare, probabil că nu se poate avea încredere în istoricul principiilor de adaptare a sunetelor polonismelor din lituaniană stabilite de autorii ALEW (cf., de exemplu, afirmația: Auffällig ist die unregelmäßige Wiedergabe des slavischen stimmlosen Sibilanten [ʃ] im Lit. mit stimmhaftem [ʒ] in LxL, CIG und der modernen Standardsprache gegenüber erwartetem [ʃ], <β> in SzD³ [a se vedea ALEW – sub voce árkužas]), când nu sunt menționate formele dialectale ale acestor limbi slave de apus care reflectă arhaisme.

Este de menționat că autorii ALEW tratează, dintr-un motiv oarecare, lexemele din perioada medie a limbii poloneze (pe care, în general, nu o menționează) ca aparținând perioadei vechi, deși ignorarea unei asemenea diferențieri temporale a cuvintelor în alcătuirea unui repertoriu etimologic este, se pare, nu doar inadecvată, ci și extrem de greșită. Metoda identică de analiză a cuvintelor, aplicată în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea în lucrările lui Alexander Brückner (1877) și Pranas Skardžius (RR IV), cu greu corespunde nevoilor lexicografului sau lexicologului contemporan, deoarece schimbările fonomorfologice din polona veche din secolele XII–XV diferă de cele proprii polonei din secolele XVI–XVIII, respectiv perioadei medii.

⁴ Dacă alternanții genetici din limbile slave de răsărit ai lexemelor poloneze sunt înregistrați atât în repertoriile lexicografice belaruse, cât și în cele rusești, asemenea forme trebuie atribuite subgrupului slavismelor nedeterminate.

⁵ Apie lietuvių kalbos polonizmus-semitizmus plačiau žr. Kregždys 2014_a.

⁶ Pentru detalii despre particularitățile atribuirii polonismelor-latinismelor din limba lituaniană, a se vedea Kregždys 2014.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

Din punct de vedere structural, împrumuturile din limba polonă se disting⁷ în împrumuturi morfologic pure și hibride (din perspectiva lexemelor poloneze)⁸, precum și în calc-uri semantice productive, pamorfemice (sau partitive). În funcție de răspândirea în uz, acestea presupun dialectisme, adică cuvinte a căror utilizare este atestată doar în zonele dialectale ale limbii lituaniene, și forme ale limbii standard (într-un dicționar analitic de tipul celui menționat [despre acesta, vezi și Kregždys 2012: 125–126], cele din urmă pot fi grupate suplimentar în forme acceptabile din perspectiva normelor lingvistice, adică unități lexicale codificate, iar celelalte, în cuvinte străine care trebuie înlocuite cu echivalente din lexicul propriu [resp. barbarisme]).

1.1. Polonisme monogenice

ãlasas 3^b (subst.) „v o c e”: Ale nedingokit, kad mes dėl ãlaso mielo ar dėl jūs dainų šventų jus šeriame tvartuos K. Donel (RG 66 [Kabelka 1964: 49])

← pol. dial. ałas „strigăt, zgomot; bubuitură etc.” (← pol. dial. hałas [(v.) pol. hałas]⁹ „idem” < ucr. zálac¹⁰ „zgomot; țipăt; zvon” [SGP I² 103; SW II: 10; SPW VIII 286; Karłowicz II 163; Sławski I 397; ECYM I 458; CYM II 19]),

‖ ǂ bel. zálac „țipăt; zgomot” (Байкоў, Некрашэвіч 1993: 76; ЭСБМ III 25–26),

bel. dial. gólas, gólos „voce; melodie; zgomot” (СБГП I 461; TC I 213)

bòstras 2 „p a s ă r e d e p r a d ă”: Ir aukùodamos ant alkūnių garbino bostrą K. Donel (PL 307), Irgi moma taipjau su bòstrais žolę nuėdė Vp 25 (Kabelka 1964: 63; vezi și Krištopaitienė 2004: 260)¹¹

⁷ V. Urbučio (2009: 416) teigimu, „Tikru leksikos slavizmu tegali būti laikomas žodis (apimantis visus fonetinius ar kitus galimus variantus, nereikalaujančius skirtingo kilmės aiškinimo), tiesiogiai atsiradęs iš atsakančio slavų žodžio“, t. y. iš skolinių sąrašo eliminuotini slaviškųjų afiksų vediniai, hibridiniai dariniai, hibridiniai dūriniai, antriniai pirminių skolinių variantai ir nomina propria. Vis dėlto rengiant Lietuvių polonizmų žodyną nesiremiama teiginiu, kad „<...> dariniai iš skolinių jau laikomi savais žodžiais“ (Urbutis 2009: 434), mat toks vedinių ir superstatinės leksikos kai kurių elementų tapatinimas vertinamas kaip netikslingas ir mistifikuojantis kalbos gramatinę sistemą.

⁸ Acest termen desemnează nu numai formații lituaniene moștenite, resp. aparținând stratului lexical substratic, cu elementul slav al lui darb-, ci și împrumuturi propriu-zise din limba polonă, cu afixe necaracteristice acestora.

⁹ Lateralinio sonanto le. ł (< prale. *l + *j [Dejna 1973: 114]) vavacija (resp. „wałczenie“, t. y. le. ł > /u/), reflektuoja gudų leksinių pavyzdžių (šis dėsningumas taikytinas tik vėlyvojo laikotarpio lietuvių raštuose bei šnektose užfiksuotiems polonizmams). Minėtina, kad vavacija, lenkų kalbos dialektuose įsigalėjusi nuo XVI a. pabaigos (t. y. viduriniuoju lenkų kalbos laikotarpiu), yra nebūdinga rytinėms (taip pat ir Suvalkų) bei pietinėms Lenkijos šnektoms (Dejna 1973: 115).

¹⁰ Velara praslavă *g a suferit spirantizare în toate dialectele ucrainene, adică ucr. (dial.) z = /h/ (pentru detalii, vezi Шевельов 2002: 444–445).

¹¹ Daiva Krištopaitienė (ibd.) šią leksemą, prieštaraudama J. Kabelkai (1964: 24, 63), kažkodėl priskiria germanizmams.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

← prus. / vid. vok. žem. baster „copil nelegitim; urmaș al unor animale din specii diferite; un soi de vin etc.” (< germ. med. sup. bastart „copil nelegitim” ← lat. med. bastardus „copil al unui cleric, urmaș nelegitim” [SW I 103; SPW II 26; ЭСБМ I 281; MLex 10; Blaise 1994: 99; cf. Moszyńska 1975: 163; vezi și ALEW]) → ≠ rusă veche bielorusă бастр „copil nelegitim” (ГСБМ I 201; Булыка 1980: 125), biel. бастра „același lucru” (Носович 1984: 16)

čyžė 1 (subst. fem.) „dare, impozit, arendă”: Și iată, de multe ori mi s-a întâmplat așa din pricina dării K. Donel (VD 376 [Kabelka 1964: 67; vezi și Krištopaitienė 2004: 255])

← pol. veche czyża „dare, cens” (prusă / pol. veche czyża „un astfel de impozit” [SW I 415; SPW III 729; vezi și Kabelka 1964: 24, 67; Palionis 1967: 282] ↔ [pol.] czynsz „plată pentru folosirea proprietății altuia; impozit pe avere; profit, avere” < germ. med. sup. zins „dare” ← lat. med. census „taxă [de drum]; taxă impusă părții învinse [în război], contribuție; impozit anual etc.” [SW I 412; SPW IV 336–338; SSt I 425; GS 25–26; Brückner 1985: 82; Фасмер IV 363–364; MLex 336; Niermeyer 1976: 167–168; vezi și Palionis 1967: 282; Walczak 1995: 92; Филичева 2003: 141])

grẽčnas, -à 4 (adj.) „bun, cinstit, frumos, minunat; destul de mare, destul de bun”: Țăranul dorește să aibă parte de un grâu bun K. Donel (VD 267 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 86])

← (pol.) pol. (dial.) grzeczny „potrivit, bun, excelent, minunat; inteligent, înțelept; frumos; grațios; liniștit etc.” (SW I 933; SPW VIII 214; Karłowicz II 140; vezi și Zinkevičius 1990: 280; Drotvinas 2012: 73; ALEW)

lė́bauti, -auja, -avo (verb. intr.) „a benchetui, a chefui, a ține mereu ospețe, petreceri”: N-ai avut milă, tu, chefuind și răsfățându-te mereu, ai mâncat câmpul cu gardurile și toată casa K. Donel (PL 465–466 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 124])

↔ (pol.) pol. labować „a se bucura; a fi mulțumit; a se distra” (< germ. med. sup. / germ. laben „a considera ceva drept ceva; a mulțumi, a liniști; a amuza etc.” ← lat. med. lavare „a curăța” [SW II 671; SPW XII 2; Brückner 1985: 288; Kluge 2002: 551; Blaise 1994: 527; MLex 120])

nuõpertas, -à 3ᵇ (adj.) „viclean, ticălos, necinstit” Ei urmăreau pe ascuns ceva sau, poate, au dat peste ceva. Krizas îi ocăra pe ticăloși (Slunkius și Pelėda) când îi vedea K. Donel (RG 234 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 147])

↔ pol. veche (dial.) naparty „îndărătnic, sâcâitor, încăpățânat” (SW III 115; SPW XVI 46; Karłowicz III 249–250; vezi și ALEW)

pakamõrė 2 (subst. fem.) „administrator al moșiei”: Pe când Selmas se zbătea astfel, iată că administratorul moșiei strigă K. Donel (VD 543 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 157])

↔ pol. veche podkomorze „administrator funciar care soluționează litigiile privind proprietatea asupra pământului; titlu de cel mai înalt dregător de curte al Poloniei etc.” (SW IV 364; SPW XXV 443–444) – calc partitiv (cu fricativizarea lui le. *ř → /ž/)¹²

¹² Fricativizarea lui le. *ř, respectiv transformarea lui ř în /ž/ sau /š/, a început în secolul al XIII-lea, însă ř dur s-a pronunțat până în secolul al XVII-lea (Rozwadowski I 192; Walczak 1995: 69–70, 76, 95, 107, 120; Ананьева 1994: 128; Strutyński 2002: 69). Prin urmare, acest împrumut a pătruns în limba lituaniană din aria lingvistică slavă de vest înainte de secolul al XVII-lea (pentru detalii, vezi Креждис 2014).

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

paliauóti, –ója, –ójo (verb. tranz.) „a g l a z u r a”: Dar Enskys, argatul lui, a adus o mulțime de vase glazurate... K. Donel (RG 721 [Kabelka 1964: 158])

← (s. / v.) pol. polewać „a acoperi cu un strat, a unge; a glazura etc.” (SW IV 530; SPW XXVI 445–446; Boryś 2005: 460)

péržegnoti (verb. tranz.) „a b i n e c u v â n t a”:... iar eu, iubindu-vă și binecuvântându-vă, voi fi și voi rămâne K. Donel (L 1 [Kabelka 1964: 175])

↔ (s. / v.) pol. przeżegnać „a face semnul crucii cu mâna; a binecuvânta” (SW V 253; SPW XXXII 491; ЭСБМ III 199; vezi și Zinkevičius 1988: 137) → ɘ s. bel. пережегнатися „a-și face semnul crucii” (ГСБМ XXIV 145) – calc partitiv (pentru etimologie, vezi žegnoti)

šaltyšius 2 (subst. masc.) „ș e f d e s a t”: Domnul îl disprețuiește pe vechiul șef de sat la fel ca pe un țăran K. Donel (RG 519 [LKŽė; vezi și Kabelka 1964: 223])

← pol. vechi szoltys(z) (pol. vechi [dial.] szaltys) ([v.] pol. vechi szoltys) „funcționar rural de rangul cel mai de jos, responsabil de câteva așezări; șef de sat etc.” (< germ. med. schultheize „șef de sat” [SW VI 266; Linde V 558; SSt VIII 333–334; Karłowicz V 188–189; Kluge 2002: 828; vezi și Zinkevičius 1990: 63; Walczak 1991: 95; Kabasińskaitė 1998: 19–20; Połomski 2010: 7]) → ɘ s. bel. шолтыс, шолтис „șef de sat” (Булыха 1980: 25)

výskupas (subst. masc.) „cleric c r e ș t i n, c a r e a p r i m i t c e l e m a i î n a l t e h i r o t o n i r i”: Iată că au adus pe poartă o pereche de cai înhămați, asupra căreia sfântul episcop, cununând-o la altarul lui Dumnezeu, pusese binecuvântarea după cuviință K. Donel (RG 132 [Kabelka 1964: 28, 260])

← pol. dialectal (DLd [Kujawy]) wiskup „episcop” (< [s.] ceh. biskup „episcop” ← germ. veche biscop „același sens” ← lat. episcopus „același sens” ← gr. [târziu] ἐπίσκοπος „reprezentantul de cel mai înalt rang al clerului bisericii creștine, episcop; supraveghetor etc.” [SW VII 629; Karłowicz VI 131; Sławski I 34; Machek 1968: 54; Rejzek 2001: 80; Pleskalová 2009: 17, 34; ЭСБМ I 353; Аникин I 308, III 205; Lampe 1961: 532–534; Wackernagel 1878: 36; Köbler 1993: 282; Seebold 2008: 173; Schützeichel 2012: 51; vezi și Sabaliauskas 1966: 83; Palionis 1967: 273; Zinkevičius 1987: 138; Petit 2010: 82; vezi și Walczak 1995: 53; Титаренко 2002: 161 // Skardžius IV 351; Kabasińskaitė 1998: 20; Buß 2008: 147; cf. Kardelis 2003: 105]

1.1.1. Alternanți morfofonetici ai polonismelor monogenetice, derivate secundare

adpeñtai 2 (masc. pl.) „(biser.) p e r i o a d ă d e p a t r u s ă p t ă m â n i î n a i n t e d e C r ă c i u n”: O adpeñtai su Kalėdomis jau prisiartin K. Donel (RG 894 [LKŽė; Kabelka 1964: 49]) – vezi advėntai (cu alternanța sporadică a elementului structural -v- > -p-)

atpeñtai 2 (masc. pl.) „(biser.) p e r i o a d ă d e p a t r u s ă p t ă m â n i î n a i n t e d e C r ă c i u n”: Atpeñtai nor poryt pasibaigti K. Donel (ŽR 16 [LKŽė; Kabelka 1964: 49]) – vezi adpeñtai (cu alternanța sporadică a elementului structural -v- > -p- și devocalizarea lui -d- > -t- [vezi și Kabelka 1964: 49])

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

adveṅtai 2 (masc. pl.) „(biser.) p e r i o a d ă d e p a t r u s ă p t ă m â n i î n a i n t e d e C r ă c i u n” Lkš: Prima duminică de Advent K; Cântece de Advent Gs ← pol. (dial. [ŽV-Md]) adventy „perioadă de post de 4 săptămâni, cu prilejul comemorării nașterii lui Isus Cristos; sosire, venire” (← [pol. veche / medievală] pol. aduent „perioadă de post de 4 săptămâni, cu prilejul comemorării nașterii lui Isus Cristos; sosire, venire” ↔ ceh. advent „același sens” ← lat. vulg. adventus „postul Adventului; sosire etc.” [SW I 10; SPW I 87; SSt I 21; SGP I¹ 39; Machek 1968: 34; Rejzek 2001: 45; Niermeyer 1976: 24; vezi și Адомавичюте 1980: 9; Zinkevičius 1987: 138; Kregždys 2014: 407])

česnìs 4 (fem.) „o s p ă ț”: Ei bine, acum, după ce ne-am lepădat de toate aceste necazuri, să ne veselim și noi odată, adunându-ne la ospăț K. Donel (RG 372 [LKŽe; Kabelka 1964: 66]) – vezi čestnis (cu absorbția elementului structural -t- [vezi și Zinkevičius 1990: 280])

čestnis (fem.) 1. „o n o a r e, r e s p e c t” N; 2. „ospăț” Q 378, C II 5: A ține un ospăț N; A pregăti un ospăț Bt. Luk 14.13

↔ pol. dial. (SLd [Katowice]) češć „onoare, respect, recunoaștere, considerație; ospăț, banchet, delicatese etc.” (SGP V¹ 121; cf. Būga III 771; Zinkevičius 1990: 280)¹³ – cu metateza sonantei -n-, adică lit. *če-n-stis → če-st-n-is

svìklas 2 (masc.) „(bot.) s f e c l ă r o ș i e (Beta vulgaris)”: Sădiți… napi, păstârnac, sfecle și ridichi K. Donel (PL 656 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 28, 221]) – vezi sviklà

sviklà 2 (fem.) „(bot.) s f e c l ă r o ș i e (Beta vulgaris)” NdŽ, P, N, KŽ – vezi čvikla

čvikla (fem.) „s f e c l ă; s f e c l ă r o ș i e m i c ă”: czwikla PrD 136.25 (Skardžius IV 117)

← (pol. veche / medievală) pol. ćwikła „sfeclă; garnitură de sfeclă fiartă” (< ceh. cvikla „sfeclă” ← gr. σεῦτλον „sfeclă comestibilă” [SW I 419; SPW IV 396; LS 1382, 1546–1547; cf. Фасмер III 571; Machek 1968: 91])

delmõnas 2 (masc.) „p o r t m o n e u”: Și banii, în portmoneu, îi ascunzi cu grijă? K. Donel (PL 595 [Kabelka 1964: 71; vezi și Kr ištopaitienė 2004: 255])

dalmõnas 2 (masc.) „b u z u n a r” Q 444, Lex 49, K, Pgg, Šk: Își pune pâinea și plăcinta în buzunar, când merge la școală | ∧ Atunci ești mare boier, când ai buzunarul plin de bani Sim ← pol. (dial.) dolman, pol. (veche) dolman „mantă scurtă de husar; mantie de femeie” (< magh. dolmány „mantie” ← turc. dolama „mantie roșie purtată de infanterist în epoca sultanatului turc; mantie” [SW I 499; SPW V 298; SGP VI¹ 42; Brückner 1985: 92; Wołosz 1989: 248–249; Géza 1991: 52; Фасмер I 525–526; Юсипова 2005: 147; vezi și Zinkevičius 1990: 280; Urbutis 2009: 426]) → bielorusă veche даламань, до-ломань „mantie bărbătească scurtă cu mâneci” (ГСБМ VIII 263–264; Булыка

¹³ Afirmația lui Z. Zinkevičius (ibid.), bazată pe explicația lui K. Būga (ibid.), potrivit căreia lit. čestnis / česnìs ar fi bielorusisme, respectiv derivate din biel. чецубь / чэцьубь „onoare, respect; ospăț etc.” (Носовичъ 1984: 698; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 346), este puțin probabilă, deoarece autorii ei nu explică geneza sonantei -n- și nici nu menționează exemple dialectale poloneze.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

1980: 113), rus. долома́нь „mantaua unui cavalerist (husar); mantie lungă, prinsă cu nasturi” (Даль I 463)

iškādininkas, -ė 1 (subst.) „cel care provoacă pagube; făptuitor de daune”: Jūs, iškādininkai, jūs, vagys, jūs, piktadėjai, ar nesibijotes žmonėms iškadą daryti? K. Donel (Pš 26–27 [LKŽe; Kabelka 1964: 94]) – vezi iškadninkas, -ė (vezi și Zinkevičius 1988: 39)

iškadnīkas, -ė 2], iškādnykas 1 (subst.) „cel care provoacă pagube” Ds: Kiškis didis iškādnykas Er; Tokio iškādnyko nei į vidų nesileisk Vl; Aš tau parodysiu, tu iškādnyke! Vv; Nuog iškādnykų mus gelbėk Mž 59; iškādōrius¹⁴ 2 (subst.) „idem” [K], N, BS 87 ↔ cf. pol. zaszkodca „cel care dăunează sau împiedică” (SW VIII 298; Linde VI 789) – calc partitiv (pentru origine vezi iškadà)

jóm arkas 1 (subst.) „târg”: Valkata Slunkius jóm arke man iš papykio kone visą nupešė kiaušę K. Donel (VD 428 [LKŽe; Kabelka 1964: 100–101]) – vezi jór-markas (cu absorbția primului -r- repetat [vezi și Jancza 1984: 117])

jóm arkininkas 1 (subst.) „cel care participă la târg”: Rudikis jóm arkininks K. Donel (în titlul Rj [LKŽe; Kabelka 1964: 101]) ⇦ jóm arkas

jórmarkas 1 (subst.) K, R 214 1. „târg”: Ir aš pasigundžiau į jormarką eit MŽ; Po jormarko PrL XVII 3 (LKŽe); 2. „piață”: gen. sg. Iormarko^{3v II₃} (Aleknavičienė 2012: 121, 243, 413, 515)

← pol. veche iarmark „târg, piață; adunare, zarvă; taxă de târg” (↔ [pol. / veche] pol. jarmark, pol. dialectală [DLd (Kujawy, Poznań, Kalisz), MLd (Rudawa), Psd (LĮs)] jarmarek „târg, piață; adunare, zarvă; taxă de târg” < v. germ. veche jārmarket / germ. veche superioară jārmarkāt, jārmercat „târg; târg anual” / germ. Jahrmarkt „târg, perioadă de negoț, piață mare” [SSt III 116; SW II 136; SPW IX 262–264; Karłowicz II 234; Sławski I 502; Siatkowski 2004: 7, 40–41; Фасмер IV 561; Köbler 1993: 1199; Schützeichel 2012: 169; vezi, de asemenea, Palionis 1967: 276; Адомавичюте 1982: 43; Zinkevičius 1988: 131; Walczak 1995: 92; Połomski 2010: 7; Markus-Narvila 2011: 176])

mãckas 4 (adj.) „foarte mic, minuscul”: Giltinė su rauplėms piktoms atšokusi smaugia ar su karšlige dar tikt mažką pasuka biedžių K. Donel (VD 89 [LKŽe; Kabelka 1964: 128]) – vezi mãč itkas, -à (cu absorbția elementelor structurale -it-, adică mac-it-kas → mac-kas)

mãčitkas, -à^3b (adj.) „foarte mic, minuscul”: Jūs bùlbàs rāvit, tas macitkàs Dv (DvŽ I 376)

↔ pol. dialectal maciutki „foarte mic; mititel, foarte micuț” (SW II 840, 857)

šaltyšiáuti, -iauja, -iãvo (verb intr.) „a sluji ca șaltyšius”: Rods, tarė Pričkus, taip ir man daugsyk pasidarė, kad aš šaltyšiaudams šen ir ten jodinėjau K. Donel (RG 486 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 28, 223]) ⇦ šaltyšius (pentru origine vezi subcapitolul 1.1 [s. v. šaltyšius])

¹⁴ De asemenea, cf. pol. dialectal szkodur „animal dăunător; cal nărăvaș, periculos” (SW VI 623; Karłowicz V 301).

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

šėtra 1 (sf.) ‘c o r t’: Ta liepsna... ne tiktai mūsų būriškas sudegina šėtras K. Donel (ŽR 239 [Kabelka 1964: 224]) – vezi šatrà (cu alternanța -a- > -ė- a rădăcinii, se pare, prin contaminare cu le. dial. s-iá-ter ‘șopron’ [Karłowicz V 286; vezi și Kardelis 2003: 86])

šatrà 4 (sf.) Š, NdŽ, 2 ‘c o r t’ NdŽ, M, Rtr, KŽ: Kada šatrosu gyvensit, būsit kaip šviesumas sparnų karvelio Mž 289

← (v.) pol. szatra ‘adăpost din crengi pentru animale pe pășunile montane; cort; tabără de țigani’ (< tătar. čadpa ‘acoperământ’ ↔ с̌амып ‘cort’ ← pers. chādar ‘cort; acoperământ; voal, văl etc.’ [SW VI 574–575; Linde V 516; Фасмер IV 413; Dawletschin, Tezcan 1989: 130, 289; Steingass 1963: 383–384; vezi și Kardelis 2003: 86]), ‖ ≠ biel. шаўер ‘cort’ (ТСБМ V² 361; PBC III 742), rus. шапёр ‘același lucru’ (Даль IV 624)

viñčiavoti, -oja, -ojo (verb. tr.) ‘a c u n u n a’: Parvėžė porą, ant kurios švents vyskupas pas dievstalį šventą viñčiavodams, kaip reik, žegnonę buvo padėjęs K. Donel (RG 133 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 258]) – vezi veñčiavoti, venčiavóti

veñčiavoti, -oja, -ojo (verb. tr.) KB II 195, K II 233, K, BzF27, NdŽ, KŽ, Sg, KIp, venčiavóti, -ója, -ójo ‘a c u n u n a’ BzF 21, FrnW, NdŽ, Q 527, R, MŽ, N, M. Valanč: Tur būti venčiavoti Vln 27; Nesa ji yra vyro venčiavuota motė BB 1Moz. 20.3; Jone, bau nori turėti Margretą už savo venčiavotąją moterį Vln 49 și altele (End, KIpD 2, NdŽ, Akm, LKK XXI 201 [Lz], N 148, VoL 100)

↔ pol. dial. (ŽV-Md) wieńcować ‘a cununa’ (Karłowicz VI 114) ≠ (v.) pol. wieńcować, pol. wieńczować ‘a încununa, a încorona’ (SW VII 582; Linde VI 214), ‖ ≠ sl. bis. вѣнчавати ‘a încununa; a încorona’, вѣнчевати ‘a încununa; a răsplăti; a lăuda, a slăvi; a încheia’ (СРЯВ II 76, 78)

1.2. Polonisme nedeterminate

blùznyti, -ija, -ijo (verb. tr., intr.) ‘a b l a s f e m i a, a b l e s t e m a’: Dievą blùznydams taip baisiai šaukti pagavo K. Donel (PL 215 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 63])

← (sl. / bis.) pol. bluznić (bluznić) ‘a blasfemia; a vorbi aiurea; a trage de timp’ (SW I 170; SPW II 191–192; SSt I 105; vezi și Zinkevičius 1988: 132; Kardelis 2003: 107; Kazak 2011: 79) → sl. bis. блюзнути, блузнути ‘a blasfemia’ (ГСБМ II 77–78; Булыка 1980: 182), biel. dial. блю́зьніц ‘același lucru’ (Бялькевіч 1970: 89) ≠ biel. блюзні́ць, блю́зніць ‘a spune nimicuri; a flecări; a vorbi în somn’ (ТСБМ I 390; ЭСБМ I 364; Аникин III 274; Гілевіч 2005: 19)

budavõnė 2 (sf.) ‘c u i b, c u i b u ș o r’: Vyrs tuojauš žagarų budavõnei (lizdui) parnešė glėbį K. Donel (PL 57 [LKŽe; Kabelka 1964: 64])

← (sl. / bis.) pol. budowanie ‘construcție; mod de construcție, structură; clădire’ (← [sl. / bis.] pol. buda ‘șopron din scânduri, fân, lut; cort temporar pentru comerț în piață; partea acoperită a unui car etc.’ ↔ sl. ceh. búda / ceh. bouda ‘căsuță făcută din scânduri etc.’ <? >¹⁵ germ. de sus.

¹⁵ În privința statutului acestui cuvânt nu există un consens (vezi Machek ibd.): unii susțin că este un împrumut din limbile germanice (Фасмер ibd; Rejzek ibd.), iar alții, dimpotrivă, clasifică germ. de sus buode printre slavisme (Филичева ibd.).

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

buode / v. Bude „cort” [SW I 226, 227; SPW II 193–195, 488–489; SSt I 174; ЭСБМ I 399; Фасмер I 230; Machek 1968: 61–62; Rejzek 2001: 87; Kluge 2002: 158; MLex 28; Филичева 2003: 201; vezi și Palionis 1967: 277; Kardelis 2003: 107; Urbutis 2009: 423, 425; ALEW]) → s. belarusă budovane, būdovane, būdovanie, būdoanne „construcție; edificiu; fortificație; materiale de construcție” (ГСБМ II 234–235), belarusă будаванне „construcție; edificiu, clădire” (Байкоў, Некрашэвіч 1993: 49)

cimbõlai 2 (subst. m., pl.) „instrument muzical cu coarde, vechi, asemănător cu o harpă”: Plyckius cimbõlus, o Kubas čiirškino smuiką K. Donel (RG 220 [Kabelka 1964: 66])

← (s. / v.) pol. (dial.) cymbal (pol. cembał) „un astfel de instrument muzical cu coarde; semnal sonor al ceasului; clopoțel etc.” (< pol. cymbalum „idem” ← gr. κύμβαλον „instrument muzical de percuție” [SW I 360; SPW III 719; SGP IV³ 592–593; Фасмер IV 306; vezi și Palionis 1967: 284; Zinkevičius 1988: 132]) → belarusă (dial.) цымба́лы „instrument muzical asemănător lirei; instrument muzical folosit de evrei; buze groase; fese” (Носовичъ 1984: 691–692; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 340; СБГП V 370), rus. цымба́лы „un astfel de instrument muzical; talgere de aramă” (Даль IV 575) ≠ s. belarusă цимбаль „clopoțel (de ceas)” (СЛw)

čestavójimas 1 (subst. m.) „ospăț, tratație”: Rasi gana bus už čestavójimą tavo K. Donel (Lg 51 [Kabelka 1964: 66])

↔ s. / v. pol. czestowanie „ospăț, tratație; cinstire” (SW I 390; SPW IV 150) → belarusă честованнэ „ospăț” (Носовичъ 1984: 698)

čestavóti, -ója, -ójo (verb. tranz.) „a ospăta, a răsfăța”: Būrs čestavóts jau proto viso netenka K. Donel (RG 731 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 66])

← s. / v. pol. czestować „a ospăta; a cinsti” (SW I 390; SPW IV 149) → belarusă честова́ць „a ospăta; (fig.) a certa, a bate” (Носовичъ 1984: 698)

glóda (subst. f. indeclinabilă) 1. „absență, lipsă”: Taipgi dabar kisieliaus jau ir šiupinio glóda K. Donel (VD 593); 2. „pieire, sfârșit (de foame)”: Vino, crivățule cumplit... pedepsește-i, apasă-i cu geruri (pe lupi), ca să piară de foame! K. Donel (ŽR 77 [LKŽe; Kabelka 1964: 29, 85])

↔ (s. / v.) pol. głód „stomac gol, foame; sete; dorință, poftă; lipsă de hrană; penurie” (SW I 849; SPW VII 375–381) → belarusă dial. глод „foamete” (СБГП I 461)

gvõltas 2 (subst. m.) „violență, constrângere”: A lua cu forța, a înșela, a jefui și a-și însuși prin constrângere K. Donel (RG 873 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 88])

← (s. / v.) pol. (dial.) gwałt „violență; putere, presiune; ajutor; zgomot, strigăt; strigăt de ajutor, chemare; situație dificilă; obligație comunitară” (< idiș gvald¹⁶ respectiv גוואלד „violență; strigăt (de ajutor)” / ← germ. med. ge-walt / germ. Gewalt „forță, putere; violență” [SW I 945; SPW VIII 243–253; SSt II 523; Karłowicz II 149;

¹⁶ Consoanele sonore finale ב, ד, ג, ז, ו, װ din idiș nu se asurzesc (cu excepția unor cazuri extrem de rare [pentru detalii, vezi Weinreich 1992: 19–20]).

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

Sławski I 382; Sokólska 1999: 145; Галай 2011: 361; Фасмер I 398; ЭСБМ III 74; Lötzsch 1992: 84; سالاتاش 2011: 99; MLex 70; vezi și ALEW; Walczak 1995: 92, 142]) → cf. bel. гвалт, гвалты «violență; atac ilegal; opresiune; viol (asupra unei femei); amendă pentru violență; zgomot, strigăt (de ajutor); obligație publică etc.» (ГСБМ XV 39–42; Булыка 1972: 148, 1980: 41), bel. (dial.) гвалт(ь) «violență, opresiune; țipăt, strigăt» (Носовичъ 1984: 111; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 80; СБГП I 438; CC I 107; vezi și Прыгодзіч, Прыгодзіч 2011: 148), bel. dial. гвалт «strigăt de ajutor» (ТС I 198), rus. dial. гвалтъ «violență; țipăt, strigăt; neliniște; zgomot; atac, jaf» (Даль I 346)

gvõltyti, -ija, -ijo (verb. tranz.) «a face violență; a disprețui; a nu cruța, a nu respecta»: Și m-a constrâns mult să le promit că le voi da ultimul și singurul vițel la sacrificat K. Donel (VD 387 [LKŽe; Kabelka 1964: 88])

← (cf. / v.) pol. gwałcić «a viola, a încălca» (SW I 945; SPW VIII 241–243) → cf. bel. гвалтumu, гвалтumu «a (viola); a încălca drepturile» (ГСБМ XV 34), bel. гвалццъ «a viola; a constrânge» (Носовичъ 1984: 111; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 80) – pentru origine, vezi gvõltas

iškadà 2 (subst. fem.) «pierdere, pagubă»: Poate produce mult folos și multe pagube K. Donel (ŽR 212 [Kabelka 1964: 94])

↔ pol. vechi. zaszkoda «vătămare; ceea ce dăunează; pagubă» (< germ. vechi med. schade / saxon vechi. scado, skado «pagubă, pierdere» [SW VIII 298; Linde VI 789; Brückner 1985: 549; Фасмер IV 449; Wackernagel 1878: 249; Köbler 1993: 1739; Seebold 2008: 735; Schützeichel 2012: 284; vezi și Zinkevičius II 272]) → cf. bel. зашкода «pagubă, daună» (ГСБМ XI 277) – calc parțial (vezi și Zinkevičius 1988: 38, 130)

kó botas 1 (subst. masc.) «haină scurtă de femeie, călduroasă și fără mâneci; corsaj»: Iar dacă uneori îți vedem kóbotą, atunci ni te arăți ca o pasăre obișnuită, nu ca o vrabie (despre privighetoare) K. Donel (PL 113 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 115])

← (cf. / v.) pol. kabat «haină exterioară pentru bărbați și femei, bluză; cămașă de forță; cămașă cu care erau îmbrăcați condamnații pentru a fi arși pe rug; tunică militară etc.» (< I. cehă veche kabát «mantie scurtă până la talie; o astfel de haină de războinic; jachetă» ← bulg. кабад, кабам «haină veche de femeie; mantie fără mâneci etc.» ← gr. [târziu] καβάδιον «haină bărbătească» ← pers. nouă qabāh «haină exterioară, mantie»; II. magh. kabát «mantie; jachetă; geacă; jachețică scurtă de damă»; III. lat. medievală cal[p]pa «mantie cu glugă», lat. medievală capatus «îmbrăcat cu mantie» [SW II 193; SPW X 2–3; SSt III 215; Sławski II 9; БЕР II 119; Wołosz 1991–1992: 5–6; Niermeyer 1976: 129; ЭСБМ IV 9; Machek 1968: 233; Bělič, Kamiš, Kučera 1978: 91; Du Cange I 525; Steingass 1963: 951; Géza 1991: 144; cf. Фасмер II 150]) → cf. bel. кабать, кобать «haină scurtă fără mâneci, pentru bărbați și femei» (ГСБМ XIV 213; Булыка 1980: 112), bel. (dial.) каба́м(ъ) «corset de femeie simplă, de care se coase fusta; bluză» (Носовичъ 1984: 226; ТС II 176), rus. vechi (dial.) каба́ть «haină exterioară a străinilor; veșmânt exterior al țarului, cu mâneci largi; cămașă de lucru lungă și largă, purtată de țărani peste hainele exterioare; geacă» (Даль II 70; СРЯБ VII 8)

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

karbãčius 2 (subst. masc.) «un astfel de bici, un harapnic»: Într-adevăr, pe mine... m-ar fi biciuit cu acele karbãčiais ca pe un câine K. Donel (Pp 135 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 107])

← pol. vechi (dial.) karbacz, pol. vechi korbacz «bici, nuia etc.» (< magh. korbács «idem» ← turc. kırbaç «bici, nuia» [SW II 260, 472; Linde II 960; Karłowicz II 431; Sławski II 474; Булыка 1980: 104; Фасмер II 195; Wołosz 1989: 270; Géza 1991: 171; Юсипова 2005: 340]) → cf. bel. карбач «bici, nuia» (ГСБМ XIV 283; Булыка ibid.), rus. карбач «bici» (Даль II 91)

klãpas 2 (subst. masc.) «băiețel; flăcău»¹⁷: Enskys îndeamnă fetele să danseze cu klãpais K. Donel (Pp 68 [Kabelka 1964: 114])

← (cf. / v.) pol. (dial.) chłop «țăran (liber), țăran fără pământ, iobag; fermier (sărac); lucrător agricol angajat (argat); bărbat; om simplu; om necivilizat, grosolan; om etc.» (SW I 283; SPW III 240–242; SSt I 237; SGP III³ 560–569; Sławski I 68–69; ECYM VI 182–183; LEW 210; vezi și ЭССЯ VIII 62–64; Фасмер IV 257; Palionis 1967: 282; Трубачев 2006: 167; Леонтьева 2014: 334–335) → bel. хлоп «argat (lucrător agricol)» (Носовичъ 1984: 679), rus. dial. хлапъ «flăcău, băiețaș; bărbat necăsătorit; ucenic» (Даль IV 551)

klãpčius 2 (subst. masc.) «servitor, băiețaș, curier»: Dar Enskys, servitorul lui, a adus multe ulcioare vopsite, iar vase de lut vopsite și mai multe K. Donel (RG 721 [LKŽe; Kabelka 1964: 114])

← (cf. / v.) pol. chłopiec «băiat; tânăr; servitor adolescent; ucenic; băiat care învață o meserie; fiu etc.» (SW I 284; SPW III 244–245; Brückner 1985: 180; Фасмер IV 245; vezi și Arumaa 1933: 82; LKA I 121, 125; Zinkevičius 1978: 150) → bel. (dial.) хло́нец(ъ) «băiat, urmaș; tânăr; băiat în serviciu» (Носовичъ 1984: 679; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 335; СБПП V 310; TC V 243), rus. хло́нец «băiat, tânăr; bărbat necăsătorit; muncitor auxiliar» (Даль IV 551)

kùkarka 1 (subst. fem.) «bucătăreasă»: Iar kùkarka lui, bătrâna, s-a speriat K. Donel (Pp 79 [Kabelka 1964: 119])

← (cf. / v.) pol. (dial.) kucharka «bucătăreasă; servitoare; sobă metalică» (SW II 617; SPW XI 528–529; Karłowicz II 508) → cf. bel. кухарка «bucătăreasă» (ГСБМ XVI 253–254), bel. куха́рка «idem» (ТСБМ II 765; РБС I 703), rus. куха́рка «bucătăreasă, ajutoare» (Даль II 228; Фасмер II 436) – pentru origine, vezi kùkorius

kùkorius 1 (subst. masc.) «bucătar»: Bucătarii pregătiseră deja bucate noi K. Donel (RG 294 [Kabelka 1964: 25, 119])

← (s. / v.) pol. kucharz «bucătar; dans executat cu bucătăreasa care a pregătit mâncărurile de nuntă» (< [s.] ceh. kuchař «idem» ← germ. veche de sus kuchenære «bucătar» ← germ. veche de sus kuoche / saxonă veche de jos kuohho «prăjitură; produs de patiserie» [SW II 617; SPW XI 529; SSt III 459; Sławski III 304; Фасмер II 436; Machek 1968: 305; Kluge 2002: 543; Köbler 1993: 1286; Seebold 2008: 488; Schützeichel 2012: 186; vezi și Zinkevičius 1988: 130]) → rusă veche bielorusă кухаръ, кухарь «bucătar» (ГСБМ XVI 254; Булыка 1980: 89), bielorusă (dial.) ку́хар(ъ) «idem»

¹⁷ J. Palionis (1967: 282) įvardija sememą ‘valstietis’, kuri LKŽe kažkodėl nenurodoma.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

(Носовичъ 1984: 262; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 155; ЭСБМ V 175; ТС II 255), rusă, dialectal kúхарь «idem» (Даль II 228)

kulkà 2 (subst. fem.) «un mic proiectil de plumb în formă de con, introdus într-un tub cu substanță explozivă și tras cu arma etc.»: Oare degeaba v-a dat el gloanțe și praf de pușcă K. Donel (ŽR 105 [Kabelka 1964: 26, 120])

← (s. / v.) pol. kulka «glonț; bilă; rostogolire; globul ocular etc.» (< germ. veche de sus kûle «bilă; glonț» [SW II 627; SPW XI 545; Фасмер II 413; ЭСБМ V 157; MLex 118; vezi și Palionis 1967: 278; Zinkevičius 1988: 136; Kabašinskaitė 1998: 76]) → rusă veche bielorusă кулька, кулка «glonț mic» (ГСБМ XVI 216), bielorusă ку́лька «glonț mic; biluță» (Носовичъ 1984: 259)

lenciūgas 2 (subst. masc.) «lanț»: De aceea l-au legat strâns cu lanțuri K. Donel (ŽR 326 [Kabelka 1964: 125])

← pol. dial. łańcug (pol. veche łancuch, [pol.] łańcuch, pol. dial. [DLd, Kšbd] lencuch, leńcuch «lanț metalic; cătușe, lanțuri; șir, coloană etc.» (< germ. veche de sus *lannzug ← germ. veche de sus lanne «lanț» + germ. veche de sus zuc, zug «tragere, întindere» [SW II 794; SPW XII 467–470; SSt IV 96; Karlowicz III 64; Brückner 1985: 306; ЭСБМ V 227; Фасмер II 458; MLex 121, 339; vezi și Атомавичюте 1982: 47; Zinkevičius 1988: 135; ALEW; Mikulėnienė 2004: 78]) → rusă veche bielorusă ланцугъ, ланцугь (ланухъ, ланухъ) «lanț metalic; cătușe, lanțuri» (ГСБМ XVI 290, 291–292; Булыка 1980: 101), bielorusă (dial.) лану́г, ланцу́г (ланух, ланцу́к) «lanț metalic» (Носовичъ 1984: 264; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 156; СБГП II 617; Шатэрнік 1929: 145; vezi și Барысюк 2011: 123), rusă dial. ла́нугъ «lanț, lănțișor» (Даль II 236)¹⁸

macnùs 4 (adj.) «puternic, viguros, robust»: Astfel s-a certat obscen cu berea tare K. Donel (RG 734 [LKŽe; Kabelka 1964: 129])

← (s. / v.) pol. mocny, mocen «plin de putere, puternic, trainic, viguros; intens etc.» (SW II 1022–1023; SPW XIV 523–536; vezi și Zinkevičius 1988: 130) → bielorusă (dial.) мо́чны(ў) «puternic, viguros» (Носовичъ 1984: 292; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 172; ЭСБМ VII 75; ТС III 95)¹⁹

maskòlius 2 (subst. masc.) «rus»: Oare nu-i pasă că țăranii se poartă cu toții astfel? Suedezul, maskòlius, polonezul și evreul nu fac altfel K. Donel (ŽR 170 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 131])

← (pol.) moskal «locuitor al Moscovei; soldat în armata țarului Moscovei; un fel de prăjitură (din fulgi de ovăz); cocoloș de aluat; persoană care mănâncă mult, mâncău; un anumit pește» (SW II 1046–1047; SPW XV 34; ЭСБМ VI 246; Фасмер II 659) → bielorusă москва́ль / маска́ль «moscovit, rus; soldat din armata rusă» (Носовичъ 1984: 290; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 167; ЭСБМ VI 245–246), rusă моска́ль «moscovit, rus; soldat» (Даль II 349)

¹⁸ Z. Zinkevičius (1988: 135) lie. lenciūgas ‘grandinė’ priskiria rytų slavų kalbų skolinių grupei.

¹⁹ Vezi lituaniană veche mãčnas, -à 4 (adj.) «puternic, viguros, robust»: Eu sunt… mãčnas, răzbunător Mž 20; mãčnai (adv.): Ca să nu se îndoiască…, ci să creadă cu tărie Vln 28 (LKŽe); din cauza elementului structural -č-, aparține, se pare, rusismelor, cf. rusă veche мощный «puternic, trainic; viguros» (СРЯВ IX 283–284) ≠ bielorusă veche мощный «cu drepturi depline; legal» (ГСБМ XVIII 193).

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

mieščiónis 1 (s.m.) „cel care locuiește în oraș, orășean”: Miesčiónys be vargų mieste šokinėją K. Donel (PL 248 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 134])

← (s. / v.) pol. mieszczanin „locuitor al orașului, orășean; cetățean” (~ cehă veche měščěnin „idem” [SW II 964; SPW XIV 91–95; SSt IV 237; Bělič, Kamiš, Kučera 1978: 134; vezi și Zinkevičius 1988: 131–132; Шанский II¹⁰ 187]) → rut. veche мещанин, мещанинъ „orășean; locuitor, cetățean; reprezentant al stării nobiliare” (ГСБМ XVIII 33–34; Булыка 1980: 26), belarusă мещані́н „locuitor permanent al orașului, orășean; cetățean” (Байкоў, Некрашэвіч 1993: 169; ЭСБМ VII 30–31), rusă veche мъщанинъ „orășean de condiție modestă (de obicei meșteșugar), plătitor de impozite; orășean; comerciant” (СРЯВ IX 143–144), rusă мщанинъ „orășean de condiție modestă, supus obligației militare; meșteșugar care nu face parte din breasla negustorilor” (Даль II 373; Фасмер II 616)

mišià 4 (s.f.) „slujba creștină solemnă”: Jūs apjakėliai, mišiõn sudriske bei škaroti nukaksit. K. Donel (VD 592 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 135])

← (s. / v.) pol. (dial.) msza, (pl.) msz(e) „liturghie; muzica interpretată în timpul acestei ceremonii” (< cehă veche mše „liturghie” ← germ. veche de sus messe, misse / germ. veche de jos missa „liturghie; târg [organizat după liturghie]” ← germ. med. de sus / germ. med. missa „liturghie; ceremonie sfântă; lectura Sfintei Scripturi etc.” [SW II 1063; SPW XV 156–160; SSt V 239; Karłowicz III 195; Būga I 347; ЭСБМ VII 110; Фасмер III 22; Machek 1968: 382; Rejzek 2001: 395; Wackernagel 1878: 199; Köbler 1993: 1459; Seebold 2008: 591; Schützeichel 2012: 225; Niermeyer 1976: 693–694; vezi și Zinkevičius 1987: 138; Walczak 1995: 53]) → rut. veche мша (имша) „liturghie catolică” (ГСБМ XIV 104; XVIII 242; Булыка 1972: 211, 1980: 183), belarusă dial. мша́ „liturghie” (Цыхун 1993: 89), rusă мша „liturghie catolică” (Даль II 364)²⁰ ≠ belarusă dial. імша́²¹ „idem” (СБГП II 344)

molïavóti, -ója, -ójo (verb. tranz.): O moliavóty stuopų dar daugiaus sugabeno K. Donel (RG 722 [Kabelka 1964: 136])

← (s. / v.) pol. malować „a picta; a desena; a împodobi etc.” (< germ. veche de sus mâlen / germ. veche de jos mâlên „a desena, a picta; a vopsi” / germ. malen „a desena, a picta; a vopsi [și fața]; a împodobi” [SW II 859; SPW XIII 58–60; SSt IV 146; Wackernagel 1876: 191; Köbler 1993: 1402; Schützeichel 2012: 213]) → rut. veche малевати, маловати, малиовати „a desena, a picta; a descrie, a explica” (ГСБМ XVII 234–235; Булыка 1980: 166), belarusă мале́ваць / маляваць „a desena, a vopsi; a descrie; a discuta” (Носовичъ 1984: 278; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 165; ЭСБМ VI 206), rusă veche малевати, молевати „a desena, a picta” (СРЯВ IX 243), rusă малева́ть „idem” (Даль II 292)

moliõrius 2 (s.m.) „pictor”: Kad aš tai pamatau, tuojaus man giltinė rodos, kaip ją mõlioriaus ranka moliavodama rašo K. Donel (RG 539 [LKŽe; Kabelka 1964: 136])

← (s. / v.) pol. (dial.) malarz (pol. dial. [SLd (Silezia Superioară)] malarz) „vopsitor; pictor” (< germ. veche de sus mâlære „pictor; vopsitor” [SW II 856; SPW XIII 54–55, 56; SSt IV

²⁰ B. Kabašinskaitė (2013: 68) šį skolinį interpretuoja kaip monogeninį polonizmą, nors iš pateiktų pavyzdžių matyti, kad taip nėra.

²¹ Lituaniană dial. imšà 4 (s.f.) „liturghie”, datorită structurii morfologice, trebuie clasificată drept împrumut din belarusă.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

146; Karłowicz III 102; Фасмер II 565; ЭСБМ VI 207; MLex 133]) → s. blr. малярь, маляръ (малеръ, молеръ) „pictor” (ГСБМ XVII 251–252; Булыка 1980: 160), blr. маля́р „zugrav; pictor” (Байкоў, Некрашэвіч 1993: 165; ЭСБМ ibd.), s. r. моляръ „pictor” (СРЯВ IX 257), r. маля́рь „zugrav” (Даль II 296)

nõbažnas, -a 1 (adj.) „p i o s”: Aš, ținându-mi mâinile țărănești împreunate cum se cuvine, aștept tot timpul rugăciunea, împreună cu cei nobili și pioși K. Donel (RG 300 [LKŽe; Kabelka 1964: 143–144])

← (s. / v.) pol. nabożny „pios, evlavios; care trezește evlavie etc.” (< ceh. na bože „lui Dumnezeu, Domnului” [SW III 12; SPW XV 379–383; ЭСБМ VII 166; ЭССРЯ I 552; vezi și Palionis 1967: 273; Zinkevičius 1988: 133; Kabašinskaitė 1998: 18; ALEW]) → sl. v. набожный „religios, pios” (ГСБМ XVIII 291–292), blr. набо́жный „pios, religios, credincios” (Носович 1984: 298; ЭСБМ VII 166), rus. vechi набожный „pios, evlavios, sincer credincios” (СРЯВ X 20), rus. набожный „la fel” (Даль II 380)

padõnas 2 (subst.) „s u p u s, s l u j i t o r, o m l i b e r, p e r s o a n ă d e p e n d e n t ă, ș e r b”: <...> stăpânul, se pare, râde de țăran și își ține supusul pe jumătate mort mai rău decât pe un câine K. Donel (Pp 129 [Kabelka 1964: 155])

← (s. / v.) pol. poddany „supus; argat (lucrător agricol), șerb” (< [traducere] lat. subditus „supus; vasal” < lat. subditus „supus; dependent” ← lat. subditus „înrobit; supus” [SW IV 346; SPW XXV 394–399; SSt VI 236; Niermeyer 1976: 996; ЭСБМ VIII 104; ЭССРЯ II 147; vezi și Palionis 1967: 282; Kregždys 2014: 411]) → sl. v. подданный „supus” (Булыка 1980: 21), blr. (dial.) пода́бный / пада́бны „șerb; supus” (Носович 1984: 440; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 208; Шатэрнік 1929: 188; Расторгуев 1973: 184), blr. dial. пада́бный „la fel” (Бялькевіч 1970: 304), (rus. vechi) rus. подданный „supus” (СРЯВ XV 248; Даль III 170; vezi și Гарбуль 2009ᵃ: 528)

pasileicavóti (verb. refl.) „a s e d e d i c a”: Iar voi, dragii mei, când sărbătoriți o toamnă bogată, dorindu-vă multă veselie, mă dedic K. Donel (VD 710 [LKŽe; vezi și Kabe l-ka 1964: 166])

↔ (s. / v.) pol. polecać „a lăuda prezentând pe cineva, a recomanda; a încredința, a da în grijă, a însărcina” (SW IV 527; SPW XXVI 430–431; vezi și Kazak 2011: 79; ALEW [vezi s. v. liecavóti]) → sl. v. полецати, полицати „a încredința (ceva cuiva), a da, a transmite; a indica; a recomanda” (ГСБМ XXVI 136; Булыка 1972: 251)

pažyčyti (verb. tr.) „a d a c u i v a î m p r u m u t, c u c o n d i ț i a r e s t i t u i r i i”: «Dă», spuse, «fată, dă numaidecât împrumutul» K. Donel (Šd 21 [Kabelka 1964: 172])

← (s. / v.) pol. pożyczyć „a împrumuta, a da cu împrumut; a trimite salutări etc.” (SW IV 930; SPW XXIX 433–435; vezi și Markus-Narvila 2011: 180, 291) → sl. v. пожичити, пожычьити „a împrumuta; a lua cu împrumut” (ГСБМ XXV 391–392; Булыка 1972: 249), blr. dial. пажычьць „la fel” (СБГП III 328) ≠ blr. (dial.) пазьічьць „la fel” (ТСБМ III 604; СБГП III 334; ЭСБМ VIII 119), blr. dial. позьічьць „a împrumuta, a da cu împrumut; a fura, a înșfăca” (ТС IV 126), rus. vechi позычити „a împrumuta” (Срезневский II 1093), rus. dial. позычить „a împrumuta (cuiva)” (Даль III 233; СРНГ XXVIII 342)

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

pōnas 2 (substantiv masculin) „om din clasa privilegiată; om bogat, moșier, proprietar; stăpân; persoană care nu prestează muncă fizică, funcționar”: Căci știi că nu poți sluji la doi stăpâni K. Donel (PŠ 45 [Kabelka 1964: 180])

← (pol. / veche pol.) pol. pan „conducător, rege; Dumnezeu; susținător; om bogat și altele” (SW IV 30–31; SPW XXIII 76–139; SSt VI 17; ЭССРЯ II 107; vezi și Palionis 1967: 282; Адомавичюте 1982: 43, 46; Zinkevičius 1987: 139; Walczak 1995: 68, 73; Титаренко 2010: 177–178) → veche belarusă панъ „conducător, rege; aristocrat; stăpân, proprietar funciar, Dumnezeu; bărbat și altele” (ГСБМ XXIII 439–442; Булыка 1972: 235, 1980: 21), belarusă (dialectală) пан(ь) „administrator al averii; proprietar funciar; stăpân, nobil; om de neam; stăpânul casei; gospodar” (Носовичъ 1984: 392; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 220; СБГП III 386; ТС IV 11; ЭСБМ VIII 146), rusă veche панъ „demnitar al statului Lituania și Polonia; nobil, moșier; emigrant din Polonia sau Lituania” (СРЯВ XIV 143)

ponavóti, -ója, -ójo (verb tranzitiv, intranzitiv) „a fi stăpân, a domni”: Boierii nu pot domni peste acest pământ fără el K. Donel (ŽR 470 [LKŽe])

← (pol. / veche pol.) pol. panować „a domni, a conduce; a avea drept de proprietate și altele” (SW IV 39; GS 126; SPW XXIII 175–182; SSt VI 30; vezi și Palionis 1967: 282) → veche belarusă пановаць, пановать „a domni, a conduce; a fi conducător; a participa; a domina; a dispune” (ГСБМ XXIII 431–432; Булыка 1972: 235, 1980: 34), belarusă панова́ць / панава́ць „a duce o viață boierească, a trăi ca un boier; a domni” (Носовичъ 1984: 391; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 220; ЭСБМ VIII 146), rusă пано́вать „a trăi ca un boier; a trăi ca un nobil” (Даль III 16)

porà 3, 4 (substantiv feminin) 1. „bărbat și femeie ca soți, îndrăgostiți și altele asemenea”: Socrul îi întâmpină cu urări de bun venit pe mire și mireasă, împreună cu toți oaspeții K. Donel (Pp 38 [vezi și Krištopaitienė 2005: 295]); 2. „masculul și femela păsărilor, animalelor”: Ciocârliile, zburdând în perechi, se jucau K. Donel (VD 62 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 181])

← (pol. / veche pol.) pol. para „două lucruri identice, o pereche; o pereche de oameni; număr par; câteva, puține și altele” (< germana veche superioară pâr, par „egal, identic; pereche” ← latină par [adjectiv] „egal, identic; corespunzător; par”, [substantiv] „pereche, doi” [SW IV 50–51; SPW XXIII 246–247; SSt VI 37; Brückner 1985: 395; Būga I: 109; LEW 639; Фасмер III 203; ЭСБМ VIII 160; MLex 157]) → veche belarusă пара „pereche” (Булыка 1980: 154), belarusă па́ра „idem” (ТСБМ IV 35), rusă veche пара „idem” (СРЯВ XIV 150), rusă па́ра „idem” (Даль III 17)

pōteriai 1 (substantiv masculin) „(bisericesc) anumite rugăciuni rostite pe de rost”: Se apucă să citească rugăciunile lui Pōteriai, după cum se cuvine creștinilor K. Donel (RG 185 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 181])

← poloneză dialectală Pater (noster) (poloneză veche Pater noster) „rugăciunea «Tatăl nostru»” (SPW XXIII 313; Karłowicz IV 56–57) ≠ (pol. / veche pol.) pol. pacierz²² „Tatăl nostru (rugăciunea); rugăciune, rugăciune făcută;

²² Nina Borowska (1957: 332), matyt, remdamasi lenkų leksemos afrikatos -c- ir baltarusių dantinio -t- diferenciacija, teigia, kad lie. pōteriai pasiskolintas iš senosios gudų kalbos (dar žr. Адомавичюте 1980: 9). Dėl tos pačios priežasties lie. dial. pōterka 1 (sf.) ‘atskiras karolių rutuliukas’: Raikštelis nutrūko, ir pabiro pōterkos LŠ; Paimk siūlą, verk poterą prie poterko s Lp; Jau kap skūpi, pōterkėlė (toks maloninis

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

«mărgea de rozariu; rozariu; coloană vertebrală etc.» (< s. č. páter «Tatăl nostru [rugăciune]; rozariu» ← v. germ. paternoster «rozariu» [SW IV 5; SPW XXIII 7–9; SSt VI 3; Kuzinowski 1974: 100; Brückner 1985: 390; ЭСБМ VIII 244; Machek 1968: 437–438; Rejzek 2001: 453; Bělič, Kamiš, Kučera 1978: 296; Blaise 1994: 661; cf. Zinkevičius 1987: 139]) → bblr. veche паперъ (наперъ) «rugăciune» (ГСБМ XXIV 55; Булыка 1980: 180) ≠ bblr. (dial.) па́пер(ъ), (pl.) на́перы (на́піръ) «rugăciune; Tatăl nostru (rugăciune); rozariu» (Носовичъ 1984: 395; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 228; СБГП III 468; ЭСБМ ibd.)

pročià 2 (s.f.) «m u n c ă, o s t e n e a l ă»: Ir už pročią jums menkai dėkavos išlėkę K. Donel (PL 345 [Kabelka 1964: 188])

← (s. / v.) pol. praca «activitatea omului, muncă; efort; oboseală; rezultatul muncii etc.» (< cehă veche práce «muncă, activitate; operă» [SW IV 965; SPW XXX 1–20; SSt VII 20; ЭСБМ X 18; Machek 1968: 477–478]) → bblr. veche праца «activitatea omului, muncă; grijă; rezultatul muncii» (ГСБМ XXVII 484–485; Булыка 1972: 257, 1980: 95), bblr. (dial.) пра́ца «idem» (Носовичъ 1984: 493; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 249; СБГП IV 104; ТС IV 215; ЭСБМ X 18–19), rus. dial. пра́ца «muncă, activitate» (Даль III 382)

pùlokas 1 (s.m.) «p i s t o l»: Bet ir Duraką pùloks perplyšdams pagadino K. Donel (ŽR 310 [LKŽe; Kabelka 1964: 190])

← (v.) pol. pułhak, półhak «un astfel de tip de armă» (< [traducere prin calchiere] germ. Halbhaken «jumătate + armă» [SW IV 943, V 432; SPW XXXIV 436; ЭСБМ X 212; vezi și Palionis 1967: 278; Адамовичюте 1982: 43, 46]) → bblr. veche пулгакъ (полгакъ) «pușcă de dimensiuni medii» (ГСБМ XXVI 115, XXIX 344–345; Булыка 1980: 70), bblr. пулга́к «idem» (ЭСБМ ibd.)

pūstélninkas 1 (s.m.) «b e ț i v, b e ț i v a n»: Jūs pūstélninkai! Ar tam dievs savo gėrybes mums kasdien ir taip dosniai dovanoja, kad mes jas tikt vis kaip kiaulės ėsdami rytum? K. Donel (RG 433 [LKŽe; Kabelka 1964: 191])

↔ (s. / v.) pol. pustelnik «persoană care trăiește într-un loc izolat, nelocuit de alții; singuratic, eremit» (SW V 438; SPW XXXIV 471) → bblr. veche пустельникъ, пустэльникъ «singuratic, pustnic» (ГСБМ XXIX 356; Булыка 1980: 175), bblr. (dial.) пустэ́льнік «idem» (Байкоў, Некрашэвіч 1993: 263; СБГП IV 193; ЭСБМ X 241)

rodà 2 (s.f.), róda 1 «s f a t»: Duodatės pasimokydint ir gerą rodą priimat K. Donel¹ (LKŽe)²³

← (s. / v.) pol. rada «sfat; consiliu; deliberare; rațiune; loc de întrunire a consiliului; primărie; consilier» (< germ. veche rât «sfat, consfătuire; consiliu» / germ. Rat «idem» [SW V 461–462;

kreipinasis), negali! Lz (LKŽe) și lit. póterkos 1 (s.f., pl.) «mărgele» A1, Smn, Brt: Ant kaklo kelios eilios póterkų Ds; Aš tau pirksiu poterkėles NS 83; Žyčytos poterkaitės Drsk (LKŽe; vezi și ZtŽ 505), se numără, se pare, printre bielorusisme, adică sunt derivate din bblr. veche намєрку «mărgele» (ГСБМ XXIV 42), bblr. (dial.) на́меркі, намэркі (на́ерки, на́еркі, на́міркы / на́ерка) «mărgele (de chihlimbar sau de sticlă)» (Носовичъ 1984: 395; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 228; ТСБМ IV 133; СБГП III 467; ЭСБМ VIII 222, 244), care ar presupune pol. paciorka, (pl.) pacierki «mărgea de rozariu; rozariu; mărgele de rozariu» (SW IV 5); se pare că în polonă nu sunt atestate variante derivaționale cu consoana dentală –t-.

²³ Această lexemă nu este inclusă în repertoriul de cuvinte ale lui K. Donelaitis întocmit de J. Kabelka (vezi Kabelka 1964: 197).

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

SPW XXXV 25–60; SSt VII 420; GS 166; MLex 164; ЭСБМ XI 24; vezi și LEW 741; Zinkevičius 1988: 133]) → rus. biel. pada „consiliul magistratului care soluționează chestiuni privind administrarea orașului și litigiile; sfat” (CLW; Булыка 1980: 189), biel. (dial.) ра́да „sfat; mijloc” (Носовичъ 1984: 544; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 267; СБГП IV 238), rus. veche pada „sfat; consiliul consultativ al nobililor regelui Poloniei; consiliu; hotărâre colegială; sfetnicul regelui” (СРЯВ XXI 120–121), rus. па́да „sfat; consiliu” (Даль IV 9)

rokùndas 1 (m.) „d e c o n t, r e g l a r e d e c o n t u r i”: Tu, išpūteli pilvots... Tikt dabok, kas bus, kad stipdams rasi rokuñdą K. Donel (Ag 26 [Kabelka 1964: 198])

↔ (pol. / vechi) pol. rachunek „calcul; factură; aritmetică; raport financiar etc.” (< germ. veche rech[e]nunge „factură” [SW V 458–459; SPW XXXV 6–7; SSt VII 418; Siatkowski 2004: 43; Фасмер III 450; ЭСБМ XI 154; MLex 164; vezi și Walczak 1995: 80, 142; Kabasińskaitė 1998: 11]) → rus. biel. рахунокъ, рахункъ, рохунокъ „calcul” (ГСБМ XXX 34), biel. (dial.) раху́нокъ / раху́нак „document; calcul, contabilitate; ordine; raport” (Носовичъ 1984: 561; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 278; СБГП IV 293) ≠ rus. veche рахунка, рахунка „calcul, factură” (СРЯВ XXII 119) ≠ rus. dial. раху́нок „ordine” (СРНГ XXXIV 346)

skárbas 3 (m.) „b a n i, a v e r e”: Amtsrots, tris žakus naujų skarbų pamatydams, vėl atsigavo ir sunkiai dūsauti paliovė K. Donel (ŽR 436 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 204])

← (pol. / vechi) pol. skarb „comoară; avere; tezaur (al statului)” (< germ. veche schērf / germ. veche superioară skerf, skerpƒ, scerf „monedă [măruntă]; leptă – monedă grecească de mică valoare” ← germ. veche superioară scarbôn, skarbôn „a grava; a mărunți” ↔ *„suprafața gravată a monedei” [SW VI 131; ISJP 18; SSt VIII 216–217; Фасмер III 633; ЭСБМ XII 118; Kluge 2002: 799; Wackernagel 1878: 253; Köbler 1993: 1749, 1762; Schützeichel 2012: 288; vezi și Zinkevičius 1988: 130]) → rus. biel. скарбъ „bani; obiecte de valoare; tezaurul statului; avere; depozit de valori” (ГСБМ XXXI 301–303; Булыка 1972: 299, 1980: 81), biel. (dial.) скарб(ъ) „tezaur (al statului); avere; comoară; bijuterii” (Носовичъ 1984: 581; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 288; СБГП IV 440), rus. (dial.) скарбъ „bunuri mobile; avere mobilă; obiecte de uz casnic; (dial.) tezaur (al statului)” (Даль IV 193; СРЯВ XXIV 177–178)

skrynė 4 (f.) „l a d ă o r n a m e n t a t ă, d i n t r-o a n u m i t ă l e m n, c u c a p a c ș i p i c i o r u ș e, p e n t r u p ă s t r a r e a u n o r l u c r u r i (d e o b i c e i h a i n e, z e s t r e)”: Kas iš to, kad Diksas nuogs pas kupiną skrynę, klūpodams ir ūis vaitodams, garbina skarbus K. Donel (VD 24 [LKŽe; Kabelka 1964: 206])

← (pol. / vechi) pol. skrzynia „ladă cu capac; cufăr etc.” (< cehă veche skříňe „dulap; ladă” ← germ. veche superioară schrīn / saxonă veche scrīni, skrīni „ladă; dulap” ← lat. scrinium „ladă rotunjită pentru păstrarea cărților și documentelor” [SW VI 190–191; SSt VIII 261–262; Linde V 273; Буга II 487; Фасмер III 657; ЭСБМ XII 156–157; Machek 1968: 550; Rejzek 2001: 578; Bělič, Kamiš, Kučera 1978: 503; Wackernagel 1878: 258; Köbler 1993: 1787; Seebold 2008: 757; Schützeichel 2012: 293; vezi și Palionis 1967: 275; Zinkevičius 1987: 140; Филичева 2003: 137]) → rus. biel. скрыня, скрыня „ladă;

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

de formă dreptunghiulară; ascunzătoare; sicriu” (ГСБМ XXXI 388–389), biel. (dial.) скрыпня „ladă mare; coș (ladă cu orificii pentru păstrarea peștilor vii); ladă pentru făină și cereale; iesle” (Носовичъ 1984: 588; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 291; СБГП IV 464; Сцяцко 1972: 102–103; vezi și Прыгодзіч, Прыгодзіч 2011: 148), rus. veche скрыпна „ladă ferecată, cufăr; ladă cu capac” (СРЯВ XXV 31; vezi și Гарбуль 2009: 405–406), rus. скрыня „ladă, cutie cu capac” (Даль IV 209)

skūrā 4, 2 (f.) „pielea animalului, fie doar jupuită, fie și tăbăcită, blana”: O ir kiaulių bei ožkų taip daug mėsinėjau, kad jau vos žinojau, kur skūras pakabyti K. Donel (VD 382 [LKŽe; Kabelka 1964: 206])

← (pol. / vechi) pol. skóra „pielea omului și a animalului; șezut; piele tăbăcită; scoarța copacului etc.” (SW VI 169–170; SSt VIII 250–251; Linde V 261–262; vezi și Mikulėnienė 2004: 78) → rus. biel. скупа „piele; piele de animal tăbăcită; viață” (ГСБМ XXXI 396), biel. (dial.) ску́па „pielea omului; piele de animal tăbăcită” (Носовичъ 1984: 589; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 292; СБГП IV 471–472; ТС V 52; ЭСБМ XII 167) ≠ rus. шку́ра „pielea netăbăcită a unui animal sălbatic, cu blană; scoarța copacului; femeie de nimic etc.” (Даль IV 638–639; Фасмер IV 451)

šmõtas 2 (m.) „parte separată a unui obiect, bucată”: Ratas ant ašies braškėdamas sukasi sunkiai irgi, žemes bjaurias išplėšdams, teškina šmõtais K. Donel (RG 17 [LKŽe; Kabelka 1964: 227])

← (vechi) pol. szmat ([pol. vechi] le. szmata) „bucată; petic; mult etc.” (< germ. veche superioară snat[t]e „fâșie; cicatrice” / germ. dial. [șvabă] Schnatte „tăietură în lemn sau carne” / germ. Schnat „graniță, linie, porțiune” [SW VIII 638; Linde V 554; Фасмер IV 458–459; LEW 1015; vezi și Zinkevičius 1990: 35; Kardelis 2003: 89]) → rus. biel. шматъ „bucată; bucată de carne” (СЛш; Булыка 1980: 186), biel. (dial.) шмат(ь) „bucată; cantitate mare; volum mare, mult” (Носовичъ 1984: 714; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 350; СБГП V 486–487), rus. шматъ „bucată; rest de material; parte; distanță etc.” (Даль IV 640)

šoblė 4 (f.) „sabie, spadă”: Rodės man, kad visas sviets, kovot susibėges, kardus ir šoblės į margas sunėšė pievas K. Donel (VD 439 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 227])

← (pol. / vechi) pol. szabła „sabie cu lamă curbată etc.” (< maghiară szablya „sabie curbată” [SW VI 549; SSt VIII 526–527; Linde V 500; Фасмер III: 541; Wołosz 1989: 301–302; Géza 1991: 278; Tóth 2007: 130; vezi și Palionis 1967: 278; Zinkevičius 1988: 129]) → rus. biel. шабля „sabie” (Булыка 1980: 70), biel. (dial.) шабля „sabie; spadă” (Носовичъ 1984: 703; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 346; СБГП V 450)

trõpytis, -ija, -ijo (verb reflexiv impers.) „a se întâmpla, a se petrece”: Andai trõpijos, kad aš, į baudžiavą jodams, kaip šaltyšiui reik, įdrožiau tinginį Slunkių K. Donel (RG 501 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 241])

← (pol. / vechi) pol. trafić „a nimeri ținta; a ataca, a atinge; a întâlni, a găsi; a apărea la momentul potrivit; a alege; a plăcea; a fi capabil; a expune, a explica limpede etc.” (< germ. veche treffen „a nimeri” [SW VII 91–92; SSt IX 179; Linde V 644–645; Фасмер IV 94; ЭСБМ XIII 350]) → rus. biel. трафи́ти „a nimeri, a ajunge; a întâlni” (Булыка 1972: 324, 1980:

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

189) ≠ biel. veche mpanumu „a chinui; a distruge; a pune la încercare; a ataca” (ГСБМ XXXIII 420–422), biel. (dial.) mpánulь / mpániub, mpáfьub „a nimeri ținta; a găsi, a întâlni; a ghici; a ajunge la timp, a reuși; a putea etc.” (Носовичъ 1984: 638; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 314; СБГП V 117; ТС V 151; ЭСБМ XIII 349–350), rus. mpáfьutb, mpánutb „a nimeri ținta” (Даль IV 426; Фасмер ibd.)

vožyti, -ija, -ijo (verb. tr.) „a prețui, a considera valoros”: Tu neliūbiji pyragų neigi ragaišių irgi nevožiji gardžiausio gėrimo ponų K. Donel (PL 135 [LKŽe; Kabelka 1964: 262])

← (s. / v.) pol. ważyć „a cântări cu cântarul; a cântări; a hotărî; a risca; a evalua; a face semn cu mâna; a intenționa; a urî; a risca; a atinge un nivel, o valoare etc.” (← [s. / v.] pol. [dial.] waga „cântar; clădire în care se cântărește; cântărire; atracție; cărare de animale; greutate; cantitate cântărită; greutate; importanță, însemnătate; respect; pârghie; cablu, frânghie; greutăți suspendate; bară de tracțiune; greutățile războiului de țesut etc.” < germ. sup. mediev. wâge / germ. sup. veche wâga / germ. Wage „cântar; greutate; greutate” [SW VII 442–443, 476–477; Linde VI 125–126, 150–151; SSt X 34–35, 52–54; Karłowicz VI 64; Brückner 1985: 598–599; Фасмер I 263; ЭСБМ II 12; Wackernagel 1878: 368; Köbler 1993: 2185; Schützeichel 2012: 367; vezi și Zinkevičius 1988: 131, 134; cf. Шанский²⁴ I³ 4; Судник 1975: 142]) → biel. veche важити, важити „a cântări; a costa; a cântări cu cântarul; a evalua, a prețui; a chibzui; a avea valoare; a intenționa” (ГСБМ II 291–294; Булыка 1980: 184), biel. (dial.) ва́жыць / ва́жыць „a cântări cu cântarul; a risca; a îndrăzni, a intenționa; a evalua; a avea în vedere” (Носовичъ 1984: 42; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 55; СБГП I 268; ЭСБМ II 23), rus. dial. важить „a cântări; a (a)spânzura” (Даль I 159)

zalnierius 2 (subst. masc.) „soldat”: Ir kaip koks zalnierius, krygei nosį palikęs... į baudžiavą slenka K. Donel (Pp 180 [Kabelka 1964: 262])

← pol. dial. (DLd [Kujawy]) żołnier, żołnierz „soldat” (← pol. veche [dial.] żołnierz / [pol. veche żołnierz] „soldat; armată” < cehă žoldnéř „idem” ← germ. sup. mediev. soldenäere, soldner / germ. Söldner „soldat mercenar” ← it. soldato „războinic” [Karłowicz VI 447; SW VIII 717; SSt XI 590; ISJP 69; Kudzinowski 1974: 101; Machek 1968: 730; Kluge 2002: 855; vezi și Palionis 1967: 279; Адамавичюте 1982: 43, 46; Zinkevičius 1988: 131; Walczak 1995: 80; Rejzek 2001: 751; cf. Жирмунский 1948: 106]) → biel. veche золнеръ „războinic” (Булыка 1980: 61)

žegnōnė 2 (subst. fem.) 1. „binecuvântare”: Bet... stalą su tokiom žegnōnėms pekliškoms įžegnojęs, duoną nutveria riekt K. Donel (VD 122); 2. „(fig.) a primi roadele muncii prin harul lui Dumnezeu”: O iš mėšlo smirdinčio žegnōnė pareina K. Donel (VD 277 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 264])

← (pol. veche / pol. veche) pol. żegnanie „imitarea semnului crucii, binecuvântare; consacrare etc.” (SW VIII 703; SSt XI 580; Linde VI 883) → biel. жегна́нне „binecuvântare; rămas-bun” (Носовичъ 1984: 154) – pentru origine, vezi žegnóti

²⁴ Unii slaviști susțin că acesta este un împrumut comun slav din germana înaltă veche wâga (pentru detalii, vezi Преображенский I 61–62; Шанский ibd.; ЭССРЯ I 92).

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

žegnóti, -ója, -ójo (verb. tr.) „a binecuvânta (de obicei cu semnul crucii)”: Toate acestea sunt nimicuri; ce vom face, oare vom începe, dacă mânuța ta care binecuvântează nu ne va ajuta K. Donel (ŽR 672 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 264])

← (s. / v.) pol. zegnać (się) „a face semnul crucii cu mâna; a binecuvânta; a consacra; a confirma (în credința evanghelică); a descânta (de boală, de deochi); a-și lua rămas-bun, a încredința în voia lui Dumnezeu etc.” (< ceh. žehnati „a binecuvânta; a-și exprima recunoștința” ← germ. med. ségenen / germ. segnen „a binecuvânta, a face semnul crucii cu mâna; a dărui” ← lat. târzie signare „a face cuiva semnul crucii, a binecuvânta; a-și face semnul crucii; a boteza; a confirma etc.” [SW VIII 703; SSt XI 579–580; Linde VI 882; Brückner 1985: 664; ЭСБМ III 199; Machek 1968: 724; Niermeyer 1976: 970; MLex 189; vezi și Palionis 1967: 274; Судник 1975: 84, 170; Zinkevičius 1987: 138; Walczak 1995: 54; PEŽ IV 106; Филичева 2003: 141; cf. Kardelis 2003: 66]) → sl. bel. жегнати, жегнати / жегнатися, жегнатися „a-și lua rămas-bun, a conduce la plecare; a boteza” (ГСБМ IX 282; Булыка 1980: 182), bel. жегнаў (жагнаў) „a binecuvânta; a face semnul crucii cu mâna” (Носовичъ 1984: 154; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 100; ЭСБМ III 199)

žýčyti, -ija, -ijo (verb. intr., tr.) „a da cuiva pe datorie, a împrumuta”: Așadar, oaia... văzând un asemenea culcuș și nemaivând nicăieri în lume ajutor în nenorocire, făgăduiește să dea înapoi orzul împrumutat K. Donel (Šd 25–27 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 265])

← (s. / v.) pol. życzyć „a dori binele, a se bucura de succesul altuia; a atrage de partea sa, a recruta; a sfătui, a da un sfat; a permite, a consimți; a împrumuta, a da spre folosință” (SW VIII 730–731; SSt XI 604; Linde VI 1064–1065; vezi și Walczak 1991: 72; Kardelis 2003: 106; Kazak 2011: 80) → sl. bel. жичити, жычити, жычити, жычьити „a dori, a ura” (ГСБМ X 39; Булыка 1972: 114, 1980: 133), bel. жичыць „a dori” (Носовичъ 1984: 156), rus. dial. жичить „a împrumuta” (СРНГ IX 201) ≠ sl. bel. зичити, зычити „a dori, a ura” (ГСБМ XIII 271–272), bel. (dial.) зычыць / зьічьць „a dori; a sfătui” (Носовичъ 1984: 222; ЭСБМ III 353; ТС II 170), rus. dial. зычить „a dori” (Даль I 697)

1.2.1. Variante morfofonetice ale polonismelor incerte, derivate secundare

čiepelis (subst. dim.) „puiet tânăr altoit”: Și acasă, puieții frumoși, după ce au crescut, i-au smuls K. Donel (Vp 29 [Kabelka 1964: 67]) ⇦ čiepas

čiepas 4, 2 (subst.) Plv 1. „ramură, lăstar cu care se altoiește o altă plantă, altoi, mlădiță de altoit” SD 361, R 276, K: Acesta este un altoi slab, nu se va prinde Pbs; Lăstarii de viță, sau altoii, trebuie să fie sănătoși, cu interiorul neperforat S. Dauk; 2. „puiet tânăr altoit, altoi” R 327: Altoiul plantat anul trecut crește bine Plv; Iarna aceasta au înghețat toți altoii Pgr; Iepurele a ros peste iarnă toți puieții altoiți Grž etc. (LB 66, RD 73, BB Ps 128.3); 3. „(de obicei la plural) vaccin, vaccinare”: Vaccinuri contra variolei rš; M-au vaccinat, dar vaccinurile nu s-au prins Kp; 4. „semnul vaccinării pe corp”: Iată, nici urmă de semnul vaccinării Plv; Ce semne mari de vaccinare! Slnt; 5. „crestătura lamei unui cuțit pliant”: Crestătura lamei cuțitului este alungită Jrb – vezi ščiepas (vezi și Roszko 2009: 76)

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

ščėpas 4 (subst.) Ndž, Švnč, ErnW 1. „ramură, lăstar cu care se altoiește o altă plantă, altoi, mlădiță de altoit” Sut, MP 93: Am luat altoi din păr Ign; (fig.): Trebuie... să sădim în el (în suflet) vlăstare ale tuturor virtuților sfinte DP 96; 2. „puiet tânăr altoit, altoi”: Am cumpărat puieți altoiți OZ 55 /\ Când eram tânăr altoi Aps; Copiii tăi sunt ca lăstarii de liliac Mž 386

← (s. / v.) pol. szczep „portaltoi; puiet altoit etc.” (SW VI 581; SSt VIII 538–539; Linde V 521; vezi și ALEW [s. v. čiepas]),

‖ ≠ bel. (dial.) ишчэпа „portaltoi” (Байкоў, Некрашэвіч 1993: 353; Сцяшковіч 1983: 568) ≠ rus. щепа „așchie de lemn, bucățică” (Даль IV 655; cf. Фасмер IV 502–503)

dabóti, -ója, -ójo (verb. tr.) „a păzi, a supraveghea”: Oare nu ai grijă de copii, așa cum se cuvine unui tată? K. Donel (ŽR 299 [LKŽe; Kabelka 1964: 67])

dabótis, -ója, -ójo (verb. refl.) 1. „a se feri”: Așadar, păzește-te să nu te pui rău cu un stăpân trufaș K. Donel (ŽR 409); 2. „a se îngriji, a depune eforturi”: Din copilărie m-am străduit să mă port cuviincios K. Donel (Pš 30 [LKŽe; Kabelka 1964: 67]) – vezi dbóti (cu -a- epentetic, respectiv neetimologic [pentru acest fenomen fonetic vezi Zinkevičius 1966: 135–136; vezi și Адомавичюте 1982: 47; Zinkevičius 1988: 38, 130; Zinkevičius II 272])

bóti, bója, bójo (verb. intr.) „a ține seama, a da atenție”: Dar nu lua în seamă, dragule, nu plânge, întristându-te peste măsură K. Donel (PL 529 [LKŽe; Kabelka 1964: 63]) – vezi dbóti (cu afereza lui d- inițial)

dbóti, -ója, -ójo (verb. tr., intr.) „a observa (ceva), a se uita (după ceva)”: Copiii se uită la pasărea chemătoare Ch 5Moz 18.10; Ah, nu te uita la nimic, surioară dragă JR 165; Nu bag în seamă nici vorbele, când băiatul îmi stă în inimă JV 276

← (s. / v.) pol. dbać „a se îngriji; a da atenție etc.” (SW I 431; GS 28; SPW IV 561–565; SSt II 44; ЭСБМ III 129–130; Urbutis 2009: 423) → sl. bel. дбати „a se îngriji; a se gândi la ceva; a acorda atenție, a observa” (ГСБМ VII 271–272; Булыка 1980: 197), bel. (dial.) дбаць „a se îngriji; a gândi, a acorda atenție” (Носовичъ 1984: 127; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 92; TC II 9), rus. dial. дбать „a se îngriji; a strânge, a aduna” (Даль I 416)²⁵

kaštuótis, -úoja, -ãvo (verb. refl.) „a face cheltuieli”: De aceea părinții ei... au cheltuit mult pentru ea și abia au rămas cu ceva K. Donel (RG 142 [LKŽe; Kabelka 1964: 108]) – vezi kaštavóti

kaštúodintis (-ytis), -inasi, -inosi (verb. refl.) «a face cheltuieli, a costa»: Kiti taip daug nenorėjo kaštūodytis K. Donel (LKŽe)²⁶ – vezi kaštavóti

kaštavóti, -ója, -ójo (verb. intr.) «a costa, a se ridica la» [K]: Ar tau daug čebatai kaštavojo? Ds (LKŽe; vezi și ZtŽ 278; ZŠT I 353)

²⁵ Unii slaviști reconstruiesc proto-slava *дбати «a se îngriji», adică tratează lexemele est-slave enumerate drept moștenite, nu împrumuturi din arealul lingvistic slav de vest (Фасмер I 486 [inserția lui O. Trubačiov]; ЭССЯ V 172–173).

²⁶ Acest lexem nu a fost inclus în repertoriul cuvintelor lui K. Donelaitis întocmit de J. Kabelka (vezi Kabelka 1964: 197).

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

← (pol. / pol. veche) pol. kosztować «a costa; a avea cheltuieli, a costa» (← [pol. / pol. veche] pol. [dial.] koszt «cheltuieli, fonduri; preț, valoare» < ceh. kość «idem» ← germ. medie kost[e] «cheltuieli, fonduri» [SW II 495–496; SPW XVI 14–16, 17; SSt III 357; Karlowicz II 446; Sławski II 545–546; Siatkowski 2004: 16; Polomски 2010: 7; cf. Kluge 2002: 531; Фасмер II 361; ЭСБМ V 107; LEW 228; MLex 113; vezi și Palionis 1967: 276; Адомавичюте 1982: 43; Zinkevičius 1988: 136]) → sud. blr. коштовати «a costa» (ГСБМ XVI 72), blr. (dial.) коштова́ць «a încerca; a costa» (Носович 1984: 250; TC II 231), rus. veche коштовати «a costa, a se ridica la» (СРЯВ VII 396–397), rus. dial. коштова́ть «a costa; a fi evaluat; a se potrivi etc.» (Даль II 183)

krõmininkas 1 (subst. masc.) «negustor, vânzător»: Rudikis... tarp krõmininkų ir kupčių greitai nulindo K. Donel (Rj 6 [LKŽe; Kabelka 1964: 118]) – vezi krõmininkas

krõmininkas (krõmnykas), -ė 1 (subst. comun) 1. «negustor, vânzător»: Kromnykams... pabučiais ir pakiemiais landinėti užsakyta (uždrausta) turėtų būti BzBk II 119; 2. «(fig.) cocoșat»: Mes ir kuprius kromnykais vadinam Ds; 3. «(fig.) țap»: Kieno gi čia toks krõmnykas atbėga? Ds

← (pol. veche / pol.) pol. kramnik «negustor de mărunțișuri; comerciant ambulant» (← [pol. veche / pol.] kram «chioșc comercial; prăvălie mică; atelier de meșteșugar; mărfuri etc.» < germ. medie krâm «marfă, mărunțișuri etc.» / germ. veche krâm «loc de comerț în piață etc.» // germ. Kram «mărunțișuri; resturi; treburi etc.» [SW II 526, 527; SPW XI 121–122, 124; SSt III 375; Kluge 2002: 534; Wackernagel 1878: 165; Köbler 1993: 1264; Schützeichel 2012: 182; vezi și Kabelka 1964: 25, 118; Palionis 1967: 276; Адомавичюте 1979: 99–100, 1982: 43; Walczak 1995: 142]) → sud. blr. крамникъ «negustor, vânzător» (ГСБМ XVI 89–90), blr. (dial.) кра́мникъ «vânzător; proprietar de prăvălie» (Носович 1984: 251; СБГП II 514)

kùknė 2 (subst. fem.) «bucătărie»: Todėl tuo drąsa lindau į atvirą kùknę K. Donel (Pp 114 [Kabelka 1964: 26, 119]) – vezi kùchnė

kùchnė 2 (subst. fem.) «bucătărie» ZtŽ 322; ŽŠT I: 254; kuchnià 2 «idem»: Eik in kucknią, rasi užminkytos duonos ir valgyk ps. Rimašiai (DvŽ I: 316; vezi și ZtŽ 322; ŽŠT II: 446); ← (pol. veche / pol.) pol. kuchnia «cuptor pentru gătit; aragaz; încăpere în care se prepară mâncarea; mod de preparare a felurilor de mâncare etc.» (< ceh. kuchyně «bucătărie» ← germ. veche kuhhinna «loc de gătit; bucătărie; han» ← lat. coquina «bucătărie; arta culinară» [SW II 618; SPW XI 531–532; SSt III 459; Фасмер II 436; ЭССРЯ I 454–455; Machek 1968: 305; Wackernagel 1878: 168; Köbler 1993: 1278; Seebold 2008: 482; vezi și Palionis 1967: 277; Walczak 1995: 92; Siatkowski 2004: 14; Филичева 2003: 136]) → sud. blr. кухня «încăpere în care se prepară mâncarea; provizii alimentare» (ГСБМ XVI 256–257; Булыка 1980: 97), blr. (dial.) ку́хня «bucătărie; aragaz» (ТСБМ II 764; СБГП II 592; ЭСБМ V 175), rus. veche кухня «încăpere destinată preparării mâncării; ustensile de bucătărie» (СРЯВ VIII 150), rus. ку́хня «bucătărie» (Даль II 228)

nabãšininkas 1 (subst. masc.) «răposat (despre o persoană decedată)»: Ale nabãšininks amtsrots taip nedarydavo būrui K. Donel (VD 177 [Kabelka 1964: 137]) – vezi na-bãštininkas (cu -ti- absorbit)

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

nabāščikas, -ė 1 (subst.) „d e f u n c t (d e s p r e o p e r s o a n ă m o r t ă)” – vezi nebāščikas nebāštikas, -ė 1 (subst.) 1. „m o r t”; 2. „d e f u n c t (d e s p r e o p e r s o a n ă m o r t ă)” – vezi nebāščikas, -ė (cu defricarea elementului structural -č-)

nabāštikas, -ė 1 (subst.) 1. „m o r t”; 2. „d e f u n c t (d e s p r e o p e r s o a n ă m o r t ă)” – vezi nebāštikas, -ė (cu alternanța -e- > -a- în primul component, din cauza asimilării regresive, adică n-e-b-a-štikas → n-a-b-a-štikas)

nabāštininkas, -ė 1 (subst.) 1. „m o r t”; 2. „d e f u n c t (d e s p r e o p e r s o a n ă m o r- t ă)” – vezi nabāštikas

nabāštininkas, -ė 1 (subst.) „m o r t” – vezi nabāštininkas, -ė

nebāščikas, -ė 1 (subst.) „d e f u n c t, r ă p o s a t p e v e c i (s p u s d e s p r e o p e r s o a n ă m o a r t ă)”: Kāp numirė žmogus, vėža nebāščikų Micaičiai (DvŽ II 9; vezi și ZtŽ 427; ZŠT II 445)

← (s. / v.) pol. nieboszczyk „defunct; brânză de smântână îngropată în pământ pentru a căpăta un anumit gust” (SW III 260; SPW XVII 147; Brückner 1985: 33) → vechiul bel. небож-чыкъ, небожчыкъ, небожчыкъ, небожущикъ, небожущыкъ, небозчикъ, небосчикъ, небощикъ, небощыкъ „defunct, mort” (ГСБМ XIX 391), bel. (dial.) нябожчык, нябо́йчык, небо́чык (bel. dial. нібо́чык) „mort; sărman” (Байкоў, Некрашэвіч 1993: 196; СБГП III 242–243; ЭСБМ VIII 58)

ponātis (masc.) „f i u d e b o i e r”: Ogi dabar jau kaip ponātis skiauturę rodai K. Donel (PL 268 [Kabelka 1964: 180]) – vezi ponāitis (cu monoftongarea diftongului ai [despre aceasta vezi mai pe larg Zinkevičius 1966: 91, 2006: 187; vezi și Kregždys 2012: 41])

ponāitis 1 (masc.) 1. „t â n ă r, n e c ă s ă t o r i t, f i u d e b o i e r; n o b i l t â n ă r” R, N, I: Tuos pakajuos už stalo sėdi viena pana, o jau tų ponaičių – baisi daugybė BsP IV 47; Vieną kartą jis ėjo per mišką ir sutiko ponaitį LTR (Bsg); Tik kaip matai atsirado ties juo gražiai apsitaisęs ponaičiukas ir eina drauge su juo S I 366 și altele (Šts, JD 27, JV 50, 444, 916, Gmž, BsO 215, Krž, Grk, Jrg, Lkš, Škn, LTR (Brž), Dv, Ad, Ml, Pnd, Dglš); 2. „Domnul”²⁷: Garbink ponaitį, žmonelių gelbėtoją Mž 208; 3. „l e n e ș, p a r a z i t, a l i n t a t” Grž (LKŽe; vezi și DvŽ II 121; ZtŽ 502)

↔ vechiul / actualul pol. panic, (vechiul) pol. panicz „tânăr chipeș, frumusețe; fiu de boier; nobil tânăr; tânăr boier necăsătorit; dandy, leneș; bărbat necăsătorit” (SW IV 35; SPW XXIII 153) → vechiul bel. паничъ, пануцъ „tânăr boier; mire” (ГСБМ XXIII 425), bel. панічъ / паніч „fiu de boier; tânăr de viță nobilă; tânăr îmbrăcat îngrijit și curat; tânăr boier” (Носовичъ 1984: 391; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 221)

pōniškas, -a 1 (adj.) „c a r e a p a r ț i n e b o i e r i l o r”: Pōniški vaikai, su buriškais susisėdę, kartais broliškai purvus krapštydami, žiopso K. Donel (PL 309 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 181]) ⇦ pōnskas, -à

pañskas, -à 4 (adj.) „b o i e r e s c, r ă s f ă ț a t”: Kad tu labai jau pañskas pasidaręs – niekai iš tavę! Mžš; Ar tu mokėsi jį priimt – jis labai pañskas! Brt; Pañskas daiktas (se spune despre

²⁷ Dominykas Urbas (1996: 294) nurodo sememą ‘jaunas ponas’, o ne reikšmę ‘Viešpats’.

Straipsniai / Articles

R O L A N D A S K R E G Ž D Y S

un om răsfățat), dar nu-i dai orice ar cere Mžš; põnskas, -à 4 (adj.) «de nobil, al nobililor» Pagaujenai (DvŽ II 122; vezi și ZtŽ 503; ŽŠT I 235, II 352)

← (s. / v.) pol. pański «al domnului, al regelui, al monarhului; al lui Dumnezeu, al lui Hristos, al Domnului; aristocratic, excelent, minunat etc.» (SW IV 42; SPW XXIII 190–213) → s. bel. панский, паньский «al stăpânitorului, al regelui; al nobilului etc.» (ГСБМ XXIII 432–434), bel. па́нскі(ŭ) «al nobilului, nobil» (Носович 1984: 392; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 221; ЭСБМ VIII 146), s. rus. панский «al nobililor; al emigranților din Polonia, Lituania și alte țări occidentale care locuiau la Moscova» (СРЯВ XIV 145), rus. панской «idem» (Даль III 16)

rokúoti, -úoja, -ávo (verb.) 1. (intr.) «a r i t m e t i c a s o l v i, a c a l c u l a»: Așadar, să nu ne văităm că domnii își arată creasta și, rostind zilnic numele diavolilor, blestemă K. Donel (ŽR 514 [Kabelka 1964: 198]); 2. (tr.) «a a t r i b u i»: Nu are minte, de aceea nu trebuie să-i imputăm păcatul (câinelui) K. Donel (Rj 36 [LKŽe; vezi și Kabelka ibid.]) – vezi rakavoti

rakavoti, -oja, -ojo (verb. tr.) «a c a l c u l a» SD¹ 153; rokavóti, -ója, -ójo 1. «a r i t m e t i c a s o l v i, a c a l c u l a» Ds; 2. (refl.) «a d a d a s o c o t e a l ă»: După ce a trecut multă vreme, stăpânul acelui slujitor s-a întors și s-a socotit cu ei Ch 125.19; Cum te-ai socotit cu sufletul tău (conștiința ta)? DK 68 (vezi și DvŽ II 194)

← (s. / v.) pol. rachować «a număra, a (re)gândi; a spera; a se încrede etc.» (< v. v. a. rechen, rechnen «a număra» / v. rechnen «a calcula» / [SW V 457–458; SPW XXXV 4–5; SSt VII 418; Brückner 1985: 451; Połomski 2010: 14; Фасмер III 450; ЭСБМ XI 151; MLex 164; vezi și Kazak 2011: 81]) → s. bel. раховати, раховать, роховати «a număra; a cugeta, a acorda atenție» (ГСБМ XXX 32; Булыка 1980: 81), bel. (dial.) раховаýb / рахаваýb «a (re)număra; a avea în vedere» (Носович 1984: 561; Байкоў, Некрашэвіч 1993: 278; СБГП IV 293; TC IV 287), rus. dial. ра́хова́ть «a număra, a măsura; a discuta, a cugeta» (Даль IV 86; СРНГ XXXIV 345) ≠ bel. dial. рахова́цца «a avea în vedere, a cugeta» (TC ibid.)

1.3. Polonisme alternative

kùsinti, -ina, -ino (verb. tr.) «a t e n t a, a î n d e m n a, a c o n v i n g e»: Slunkius... a îndemnat-o pe Pelėdpalaikė să se pregătească de luptă K. Donel (Pp 206 [LKŽe; vezi și Kabelka 1964: 122])

↔ (s. / v.) pol. kusić «a gusta; a încerca; a ispiti; a împiedica» (< s. sl. ИСКѪСИТИ «a încerca; a ispiti; a evalua» ← protoslavă *kusiti «a gusta; a atinge» ← got. kausjan Luk 14.19 «a verifica, a încerca; a gusta» [SW II 649; SPW XI 589–591; Sławski III 429–430; Фасмер II 431–432; ECУM III 160; ССЯ I 796–797; Uhlenbeck 1900: 94, 95; Lehmann 1986: 219; vezi și ЭССЯ XIII 135; Kardelis 2003: 107),

‖ s. bel. кусити «a ispiti; a încerca» (ГСБМ XVI 246) ≠ s. rus. кусити «a atinge; a gusta» (СРЯВ VIII 144 [germanisme]).

A c t a L i n g u i s t i c a L i t h u a n i c a L X X I

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

2. REZUMAT

În operele lui K. Donelaitis, polonismele utilizate se împart în grupurile polonismelor monogenice (11), nedefinite (47) și alternative (1). Din punct de vedere structural, aceste împrumuturi se împart în (α) împrumuturi morfologic pure (ālasas, blūznyti, bòstras, budavōnė, cimbōlai, čestavōti, čỹžė; grẽčnas, –à; gvõltas, gvõltyti, karbãčius, klãpas, klãpčius, kóbotas, kūkarka, kūkorius, kulkà, lenciūgas, macnùs, maskōlius, miesčionis, mišìa, moliavōti, moliōrius; nõbažnas, –a; padõnas, paliavōti, pažỹčyti, põnas, ponavōti, porà / póra, procià, pùlokas, rodà / róda, skárbas, skrynė, skūrà, šaltyšius, šmõtas, šoblė, trõpyti, vỹskupas, võžyti, zalniẽrius, žegnonė, žegnóti, žỹčyti), (β) hibride (čestavójimas, glóda, kùšinti, lėbauti; nuõpertas, –à; pasilie cavōti, pōteriai, pūstėlninkas, rokùndas) și (γ) calcuri semantice productive, morfematice (sau partitive) (iškadà, pakamõrė, péržegnoti). Au fost numărate 24 de alternante morfofonetice și formații secundare (adpẽntai, atpẽntai, bóti, česnis, čiepėlis, dabóti, dabótis, delmõnas; iškādininkas, –ė; jóm arkas, jóm arkininkas, kaštúodintis, kaštúotis, krõmininkas, kūknė, mąčkas, nabãšnikas; ponãtis; põniškas, –a; rokúoti, svìklas, šaltyšiáuti, šėtra, viñčiavoti).

În funcție de răspândirea și tendințele de utilizare, acestea implică două grupuri principale: 1) lexicul nenormativ — dialectisme folosite numai în arealele dialectale ale limbii lituaniene, precum și arhaisme / istorisme menționate în scrierile lituaniene vechi și din perioade ulterioare (adpẽntai, ālasas, atpẽntai, blūznyti, bòstras, bóti, budavōnė, česnis, čestavójimas, čestavōti, čiepėlis, čỹžė; dabóti, dabótis, delmõnas, glóda; grẽčnas, –à; gvõltas, gvõltyti; iškādininkas, –ė; jóm arkas, jóm arkininkas, karbãčius, kaštúodintis, kaštúotis, klãpas, klãpčius, kóbotas, krõmininkas, kūkarka, kūknė, kūkorius, kùšinti, lenciūgas, lėbauti, mąčkas, macnùs, maskōlius, mišìa, moliavōti, moliōrius; nabãšnikas, nõbažnas, –a; nuõpertas, –à; padõnas, pakamõrė, paliavōti, pasilie cavōti, pažỹčyti, ponãtis, ponavōti, procià, pùlokas, pūstėlninkas, rodà / róda, rokùndas, rokúoti, skárbas, skūrà, svìklas, šaltyšius, šaltyšiáuti, šėtra, šmõtas, šoblė, trõpyti, viñčiavoti, võžyti, zalniẽrius, žegnonė, žỹčyti); 2) cuvinte ale limbii standard (cimbōlai, kulkà, miesčionis, péržegnoti, põnas; põniškas, –a; porà / póra, pōteriai, skrynė, vỹskupas, žegnóti).

3. CONCLUZII

1. În funcție de (α) sursa primară a împrumutului lexical alternativ (din perspectiva areală), (β) corespondența variantelor fonetice / morfologice / semantice ale lexemelor (pe baza modulării α) și utilizarea formelor slave primare (nu neapărat indigene) în limbile slave occidentale și slave răsăritene secundare (pe baza factorilor α și β), polonismele din operele lui K. Donelaitis se împart în 3 grupuri: I. m o n o g e n i c e (care nu implică echivalente ale polonismelor și / sau împrumuturi în limbile slave răsăritene); II. n e d e f i n i t e ([din perspectiva factorului α] împrumuturi din limba polonă folosite și / sau care au fost folosite în limbile slave răsăritene din diferite perioade

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

slave); III. a l t e r n a t i v e (III.1. reflexe indigene ale proto-slavei, folosite în polonă și în cel puțin una dintre limbile slave răsăritene [belarusă sau rusă (din perspectiva areală)]; III.2. perechi de variante lexicale de origine neslavă, în care lexemele din limbile slave occidentale și răsăritene, care ar fi putut sta la baza polonismului lituanian, sunt derivate din prototipuri diferite; III.3. semipolonisme).

2. În operele lui K. Donelaitis sunt folosite: a) 11 polonisme monogenice și 12 alternante morfofonetice și formații secundare ale acestora; b) 47 de polonisme nedefinite și 12 alternante morfofonetice și formații secundare ale acestora; c) un împrumut lexical alternativ de origine polonă.

3. Valoarea utilitară a repertoriului polonismelor din operele lui K. Donelaitis este argumentată prin explicarea identificării etnice a lexemelor, al cărei rezultat esențial este separarea și codificarea împrumuturilor din polonă și belarusă, precum și a germanismelor.

ABREVIERILE TITLURILOR OPERELOR LUI K. DONELAITIS

Ag – „Stejarul care aduce profit” (fabulă)

L 1 – prima scrisoare (păstrată) a lui K. Donelaitis (scrisă în limba lituaniană)

Lg – „Sărbătoarea vulpii și a cocorului” (fabulă)

PL – „Bucuriile primăverii” (parte a poemului Metai)

Pp – „Povestea lui Pričkus despre nunta lituaniană” (fragment timpuriu al poemului Metai)

Pš – „Povestea despre gândacul de bălegar” (fabulă)

RG – „Bucuriile toamnei” (parte a poemului Metai)

Rj – „Rudikis, negustor ambulant” (fabulă)

Šd – „Câinele cu cap mare” (fabulă)

VD – „Muncile verii” (parte a poemului Metai)

Vp – „Lupul guvernator” (fabulă)

ŽR – „Grijile iernii” (parte a poemului Metai)

ABREVIERI ALE LIMBILOR

blr. – cuvânt din limba belarusă (respectiv, din limba rusă veche)

bulg. – cuvânt din limba bulgară

č. – cuvânt din limba cehă

dial. – cuvânt dialectal (dialectism)

DLd – dialectul Poloniei Mari (pol. wielkopolski) (Polonia de Vest)

go. – cuvânt din limba gotică (limbă dispărută a germanilor răsăriteni)

gr. – cuvânt din limba greacă (din perioada veche)

it. – cuvânt din limba italiană

jdš. – cuvânt din idiș (limbă hibridă bazată pe dialectele germane de sus [graiurile bavarezo-austriece], pe moșteniri ebraice din perioadele veche și mijlocie și pe un superstrat lexical al limbilor Europei Centrale și de Est) (lexemele sunt transcrise, re-

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

pe baza Yidisher Visnshaftlekher Institut [YIVO], transliterate conform sistemelor de redare a idișului polonez [PN–74/N–01212])

Kšbd – zonă dialectală cașubiană

pol. – cuvânt din limba polonă (din perioada modernă [începând cu secolul al XIX-lea])

lit. – cuvânt din limba lituaniană

lat. – cuvânt din limba latină

MLd – dialectul Poloniei Mici (pol. małopolski) (sudul Poloniei)

mod. – cuvânt din perioada modernă (a limbii) (numai în combinație cu abrevierea limbii)

pers. – cuvânt din limba persană

proto-sl. – formă (reconstituită) din proto-slavă

Psd – dialectele poloneze de frontieră (pol. polszczyzna kresowa [Lituania, Letonia, Belarus, Ucraina])

rus. – cuvânt din limba rusă

vechi – cuvânt din perioada veche (a limbii) (numai în combinație cu abrevierea limbii)

sl. veche – cuvânt din limba slavă veche

SLd – dialectul silezian (pol. śląski) (sud-vestul Poloniei)

pol. veche – cuvânt din limba polonă veche (perioada lingvistică [a doua jumătate a secolului al XII-lea – secolul al XV-lea])

germ. veche sup. – cuvânt din limba germană veche de sus (perioada lingvistică [secolele VIII–XI (până în 1050)])

tot. – cuvânt din limba tătară

turk. – cuvânt din limba turcă

ukr. – cuvânt din limba ucraineană

v. – cuvânt din germana înaltă modernă (din 1650)

vengr. – cuvânt din limba maghiară

v. le. – cuvânt din limba polonă din perioada medie (secolele XVI–XVIII)

V. lo. – cuvânt din limba latină medievală

v. v. a. – cuvânt din germana înaltă medie (din 1050 până în 1350)

ŽV-Md – dialectul Vistulei Inferioare-Mazovia (le. mazowiecki) (Polonia Centrală)

Pentru abrevierile de toponime, gramaticale etc., vezi LKŽe (acces online: www.lkz.lt).

ABREVIERI GRAFICE

← – simbolul sursei împrumutului primar

↔ – simbolul sursei împrumutului partitiv (respectiv, parțial, adică numai al unor părți ale cuvântului)

→ – simbolul împrumutului secundar (din limbile slave, de exemplu, din polonă în belarusă; din germanică în polonă etc.)

⇦ – simbolul sursei împrumutului secundar (al formațiilor mixte)

≠ – simbolul contradicției semantice (al neconcordanței de sens [din perspectiva lexemelor limbii lituaniene])

∥ – simbolul unui împrumut primar alternativ

≯ – simbolul neconcordanței structurii fonetice sau morfologice (din perspectiva lexemelor limbii lituaniene)

(...) – variante ale lexemelor care diferă prin structura fonetică sau morfologică

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

LITERATŪRA

ALEW – Altlitauisches etymologisches Wörterbuch. Projektleitung: Prof. Dr. Wolfgang Hock, Mitarbeiter: Dr. Rainer Fecht, PD Dr. Anna Helene Feulner, PD Dr. Eugen Hill, PD Dr. Christiane Schiller, PD Dr. Dagmar S. Wodtko, Fördereinrichtung: DFG, 2007–2013 (http://www2.hu-berlin.de/indogermanistik/alew.php).

Aleknavičienė Ona 2012: Jokūbo Brodovskio patarlių, priežodžių ir mįslių rinkinys Litauische Sprichwörter und Rätsel. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas (knygos maketas).

Arumaa Peeter 1933: Untersuchungen zur Geschichte der litauischen Personalpronomina. Tartu: K. Mattiesens Buchdruckerei ant.-ges.

Barszczewska Nina, Jankowiak Mirosław 2012: Dialektologia białoruska. Warszawa: Instytut Slawistyki Polskiej Akademii Nauk.

Bėlič Jaromír, Kamiš Adolf, Kučera Karel 1978: Malý staročeský slovník. Praha: Státní pedagogické nakladatelství.

Blaise Albert 1994: Dictionnaire Latin-Français des auteurs du Moyen-Age. Lexicon Latinitatis Medii Aevi. Tvrnholti: Typographi Brepols editores pontificii.

Boryś Wiesław 2005: Słownik etymologiczny języka polskiego. Kraków: Wydawnictwo Literackie.

Borowska Nina 1957: Wpływy słowiańskie na litewską terminologię kościelną, na podstawie Dictionarium Szyrwida. – Studia z filologii polskiej i słowiańskiej 2. Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe, 320–365.

Brückner Alexander 1877: Litu-Slavische Studien 1. Teil: die slavischen Fremdwörter im Litauischen. Weimar: Hermann Böhlau.

Brückner Alexander 1985: Słownik etymologiczny języka polskiego. Warszawa: Wiedza Powszechna.

Būga I–III – Būga Kazimieras. Rinktiniai raštai 1–3, sud. Zigmas Zinkevičius. Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla, 1958–1961.

Bukevičiūtė Elvyra 1993: Keletas pastabų apie K. Donelaičio raštų frazeologiją. – Darbai apie Kristijoną Donelaitį. Sud. L. Gineitis, A. Samulionis. Vilnius: Vaga, 113–118.

Bušs Ojārs 2008: No ģermānismiem līdz superlatīvam. Rīga: LU aģentūra LU Latviešu valodas institūts.

Chodynicki Kazimierz 1914: Próby zaprowadzenia chrześcijaństwa na Litwie przed 1386 rokiem. – Przegląd Historyczny 18, 215–318.

Citavičiūtė Liucija 2003: (rec.) Leonas Gineitis (par.). Iš vokiškųjų raštų apie Kristijoną Donelaitį, 2002. – Archivum Lithuanicum 5, 325–336.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

Čekmonas Valerijus 2001: Russian varieties in the southeastern Baltic area. Urban Russian of the 19th century. – The Circum-Baltic Languages: Typology and Contact. Edited by Östen Dahl and Maria Koptjevskaja-Tamm. Amsterdam & Philadelphia: John Benjamins Publishing Company, 81–99.

Dawletschin Tamurbek, Dawletschin Irma, Tezcan Semih 1989: Tatarisch-Deutsches Wörterbuch. Wiesbaden: Otto Harrassowitz.

Dejna Karol 1973: Dialekty polskie. Wrocław & Gdańsk: Zakład Narodowy im. Ossolińskich.

Drotvinas Vincentas 2012: Frydricho Kuršaičio žodyno „Littauisch–deutsches Wörterbuch“ (Halle a. S., 1883) leksikografinio metodo bruožai. – Mažoji Lietuva: paribio kultūros tyrimai, sud. Grasilda Blažienė, Nadežda Morozova, Jolanta Zabarskaitė. Vilnius: Europos kalbų ir kultūrų dialogo tyrėjų asociacija, 59–86.

Du Cange I–II – Carolus de Fresne, Dominus du Cange (Charles du Fresne, sieur du Cange // Du Cange) Glossarium ad Scriptores Mediæ & Infimæ Græcitatis, in quo Græca Vocabula Novatæ Significationis, aut usus rarioris, Barbara, Exotica, Ecclesiastica, Liturgica, Tæctica, Nomica, Jatrica, Botanica, Chymica explicantur, eorum Notiones & Originationes reteguntur... 1–2. Lugduni: Apud Anissonios, Joan. Posuel, & Claud. Rigaud, 1688.

Durkin Philip 2014: Borrowed Words. A History of Loanwords in English. Oxford: Oxford University Press.

DvŽ I–II – Dieveniškių šnektos žodynas 1–2. Autoriai: Laima Grumadienė, Danguolė Mikulėnienė, Kazys Morkūnas, Aloyzas Vidugiris. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005–2010.

Gaivenis Kazimieras, Keinys Stasys 1990: Kalbotyros terminų žodynas. Kaunas: Šviesa.

Géza Bárczi 1991: Magyar szófejtő szótár. Budapest: Trezor Kiadó.

GS – Glosariusz staropolski: dydaktyczny słownik etymologiczny, red. Wanda Decyk-Zięba, Stanisław Dubisz. Warszawa: Wydawnictwo Uniwersytetu Warszawskiego, 2008.

ISJP – Indeks a tergo do słownika języka Jana Chryzostoma Paska. Zespół redakcyjny: Stanisław T Urbańczyk, Jan Basara, Kazimierz Rymut. Wrocław & Gdańsk: Wydawnictwo Polskiej Akademii Nauk, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, 1976.

Kabašinskaitė Birutė 1998: Lietuvių kalbos liaudies etimologija ir artimi reiškiniai. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

Kabašinskaitė Birutė 2013: Etimologija: istorijos ir teorijos bruožai lietuvių kalbos kontekste. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Kabelka Jonas 1964: Kristijono Donelaičio raštų leksika. Vilnius: Mintis.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

Kardelis Vytautas 2003: Rytų aukštaičių šnektų slavizmų fonologijos bruožai. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Karłowicz I–VI – Karłowicz Jan. Słownik gwar polskich 1–6. Kraków: Drukarnia C. K. Uniwersytetu Jagiellońskiego, 1900–1911.

Kazak Anželika 2011: XVI–XVII a. LDK tekstų veiksmažodinių hibridų problema. – Perspectives of Baltic Philology II. Poznań: Rys, 71–84.

Kluge Friedrich 2002: Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache, 24 Aufl. Bearb. von Elmar Seebold. Berlin & New York: Walter de Gruyter.

Köbler Gerhard 1993: Wörterbuch des althochdeutschen Sprachschatzes. Paderborn: F. Schöningh.

Kregždys Rolandas 2012: Charakterystyka słownika polonizmów w języku litewskim. – LingVaria 14(2). Kraków: Księgarnia Akademicka, 125–146.

Kregždys Rolandas 2012ₐ: Baltų mitologemų etimologijos žodynas I: Kristburgo sutartis. Vilnius: Lietuvos kultūros tyrimų institutas.

Kregždys Rolandas 2014: Lietuvių kalbos polonizmų-lotynizmų atribucijos ypatumai. – Funkcjonowanie języków i literatur na Litwie. Litewsko-polskie związki naukowe i kulturowe. Monografia zbiorowa, red. Mirosław Dawlewicz, Irena Fedorowicz, Algis Kalėda. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla, 407–421.

Kregždys Rolandas 2014ₐ: Leksiniai skoliniai – tautų kultūrinės interferencijos refleksija: lietuvių kalbos polonizmai-semitizmai. – Baltu filoloģija 22(2 [2013]), 55–93.

Krištopaitienė Daiva 2004: Kristijono Donelaičio raštų leksika ir jos redagavimas. – Senoji Lietuvos literatūra, 18 knyga. Vilnius: LLTI, 252–264.

Krištopaitienė Daiva 2005: Kristijono Donelaičio raštų rengimo ir redagavimo principai: ankstesnieji ir 1977 bei 1994 metų leidimai. – Archivum Lithuanicum 7, 287–302.

Krištopaitienė Daiva 2007: Kristijonas Donelaitis ir brošiūra apie separacijos naudą (1769): kalbos analizė. – Archivum Lithuanicum 9, 215–234.

Kudzinowski Czesław 1974: Rzeczowniki o osnowie na -ęu/ąu- w Postylli Daukszy. – Studia indoeuropejskie, red. Jerzy Kuryłowicz. Kraków: Zakład Narodowy im. Ossolińskich; Wydawnictwo PAN, 97–102.

Lampe Geoffrey W. H. 1961: A Patristic Greek Lexicon. Oxford: Clarendon Press.

Lebedys Jurgis 1972: Lituanistikos baruose II. Recenzijos, paskaitos, sumanymai, par. Juozas Girdzijauskas. Vilnius: Vaga.

Lehmann Winfred P. 1986: A Gothic etymological Dictionary. Based on the third edition of Vergleichendes Wörterbuch der Gotischen Sprache by Sigmund Feist. Leiden: E. J. Brill.

LEW – Fraenkel Ernst. Litauisches etymologisches Wörterbuch 1–2. Heidelberg: Vandenhoeck & Ruprecht, 1962–1965.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

Liedke Marzena 2004: Od prawosławia do katolicyzmu. Ruscy możni i szlachta Wielkiego Księstwa Litewskiego wobec wyznań reformacyjnych. Białystok: Wydawnictwo Uniwersytetu w Białymstoku.

Linde I–VI – Linde M. Samuil Bogumił. Słownik języka polskiego 1–6. Warszawa: w Drukarni Xięży Piiarów, 1807–1814.

LKA I–III – Lietuvių kalbos atlasas 1–3. Vilnius: Mokslas, 1977–1991.

LKE – Lietuvių kalbos enciklopedija, par. Kazys Morkūnas. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 1999.

LKŽe – Lietuvių kalbos žodynas 1–20, 1941–2002. Antrasis elektroninis leidimas, redaktorių kolegija: Gertrūda Naktinienė (vyr. redaktorė), Jonas Paulauskas, Ritutė Petrokienė, Vytautas Vitkauskas, Jolanta Zabarskaitė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2013.

Lötzsch Ronald 1992: Duden Jiddisches Wörterbuch (2., durchgesehene Auflage). Mannheim & Zürich: Dudenverlag.

Łowmiański Henryk 1957: Uwagi o wpływach słowiańskich na litewską terminologię kościelną. – Studia z filologii polskiej i słowiańskiej 2. Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe, 366–372.

LS – Liddell Henry George, Scott Robert. A Greek-English lexicon. New York & Cincinnati: American Book Company, 1882 (eighth edition).

Machek Václav 1968: Etymologický slovník jazyka českého. 2. vydání. Praha: Československá akademie věd.

Markus-Narvila Liene 2011: Rucavas izloksnes vārdnīca: leksikogrāfiskais un leksiskais aspekts. Promocijas darbs filoloģijas doktora grāda iegūšanai valodniecības nozares latviešu diahroniskās valodniecības apakšnozarē. Liepāja: Liepājas Universitāte.

Miklosich Franz von 1977: Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum. Darmstadt: Scientia Verlag Aalen.

Mikulėnienė Danguolė 2004: Skolinių atranka ir vertinimas „Kalbos patarimuose.“ – Skoliniai ir bendrinė lietuvių kalba. Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 77–89.

MLex – Matthias Lexers Mittelhochdeutsches Taschenwörterbuch. 37 Auflage. Leizig: S. Hirzel Verlag, 1986.

Moszyńska Danuta 1975: Morfologia zapożyczeń łacińskich i greckich w staropolszczyźnie. Wrocław & Gdańsk: Zakład Narodowy im. Ossolińskich.

Niemeyer Jan Frederik 1976: Mediae Latinitatis lexicon minus. Leiden: E. J. Brill.

Norvilaitė Ilona 2004: Polonizmai XVI–XVII amžių poterių tekstuose. – Lituanistica 57(1), 36–42.

Pakerys Antanas 1982: Lietuvių bendrinės kalbos prozodija. Vilnius: Mokslas.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

P a k e r y s A n t a n a s 1991: Tarptautinių žodžių kirčiavimas. Kaunas: Šviesa.

P a l i o n i s J o n a s 1967: Lietuvių literatūrinė kalba XVI–XVII a. Vilnius: Mintis.

P a l i o n i s J o n a s 1987: Dėl lietuvių literatūrinės kalbos kilmės „interdialektinės“ koncepcijos. – Baltistica 23(2), 184–192.

P e t i t D a n i e l 2010: Untersuchungen zu den baltischen Sprachen. Leiden & Boston: Brill.

PEŽ I–IV – M a ž i u l i s V y t a u t a s. Prūsų kalbos etimologijos žodynas 1–4. Vilnius: Mokslas (t. 1), Mokslo ir enciklopedijų leidykla (t. 2, 3), Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas (t. 4), 1988–1997.

P l e s k a l o v á J a n a 2009: Stará čeština pro nefilology. Brno: Masarykova univerzita.

P o ł o m s k i T o m a s z 2010: Rola zapożyczeń z języka niemieckiego w procesie kształtowania się polszczyzny na przestrzeni wieków. – XV Sesja naukowa „Język i czas“. Nowy Sącz, 1–15 (priega internetu: http://www.zse.nowysacz.pl/old/publics/sprache_und_zeit.pdf).

R e j z e k J i ř í 2001: Český etymologický slovník. Praha: Leda.

R o s z k o D a n u t a 2009: Zapożyczenia leksykalne w litewskiej gwarze puńskiej. – Acta Baltico Slavica 33, 75–90.

Rozwadowski I–III – R o z w a d o w s k i J a n M i c h a ł. Wybór pism 1–3. Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe, 1959, 1961.

S a b a l i a u s k a s A l g i r d a s 1966: Lietuvių kalbos leksikos raida. Lietuvių kalbotyros klausimai 8. Vilnius, 5–141.

S c h ü t z e i c h e l R u d o l f 2012: Althochdeutsches Wörterbuch (7., durchgesehene und verbesserte Auflage). Berlin &Boston: Walter de Gruyter GmbH & Co. KG.

S e e b o l d E l m a r 2008: Chronologisches Wörterbuch des deutschen Wortschatzes 2 (Der Wortschatz des 9. Jahrhunderts). Berlin & New York: Walter de Gruyter.

SGP I–VIII^(1–26)... – Słownik gwar polskich 1–8, red. Mieczysław Karaś, Jerzy Reichan, Stanisław Urbańczyk, Joanna Okoniowa, Barbara Grabka. Wrocław & Gdańsk: Zakład narodowy imienia Ossolińskich; Wydawnictwo Polskiej Akademii Nauk, 1979–1991 (I1–III3); Kraków: Instytut Języka Polskiego PAN, 1992–2013 (IV1–VIII3)...

S i a t k o w s k i J a n u s z 2004: Studia nad wpływami obcymi w ogólnosłowiańskim atlasie językowym. Warszawa: ISZiP.

Skardžius I–VII – S k a r d ž i u s P r a n a s. Rinktiniai raštai 1–7, par. Albertas Rosinas. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla, 1996–2013.

Sławski I–V – S ł a w s k i F r a n c i s z e k. Słownik etymologiczny języka polskiego 1–5 (1. A–J; 2. K–Kot; 3. Kotar–Kysz; 4. La–Łapucha; 5. Łasia–Łżywy). Kraków: Towarzystwo Miłośników Języka Polskiego, 1952–1982.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

Smułkowa Elżbieta 1988: O polsko-białoruskich związkach językowych w aspekcie czasowym i terytorialnym. – Studia polsko-litewsko-białoruskie. Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe, 220–258.

Smułkowa Elżbieta 2002: Białoruś i pogranica: studia o języku i społeczeństwie. Warszawa: Wydawnictwo Uniwersytetu Warszawskiego.

Sokólska Urszula 1999: Siedemnastowieczna polszczyzna kresów północno-wschodnich (słowotwórstwo, słownictwo, frazeologia). Białystok: Trans Humana.

SPW I–XXXVI... – Słownik polszczyzny XVI wieku 1–36. Wrocław & Kraków: Wydawnictwo Polskiej Akademii nauk, 1966–2012...

SSt I–XI – Słownik staropolski 1–11, red. Stanisław Urbańczyk (t. 1, A–Ć, Warszawa 1953–1955; t. 2, D–H, Wrocław–Kraków–Warszawa 1956–1959; t. 3, I–K, Wrocław–Kraków–Warszawa 1960–1962; t. 4, L–M, Wrocław–Warszawa–Kraków 1963–1965; t. 5, N–Ó, Wrocław–Warszawa–Kraków 1965–1969; t. 6, P–Pożżenie, Wrocław–Warszawa–Gdańsk 1970–1973; t. 7, Póć–Rozproszyć, Wrocław–Warszawa–Kraków–Gdańsk 1973–1977; t. 8, Rozpróchnieć–Szyszki, Wrocław–Warszawa–Kraków–Gdańsk–Łódź: 1977–1981; t. 9, Ściadły–Używowanie, Wrocław–Warszawa–Kraków–Gdańsk–Łódź 1982–1987; t. 10, W–Wżgim, Kraków 1988–1993; t. 11, Z–Ż, Kraków 1995–2002). Zakład narodowy imienia Ossolińskich; Wydawnictwo Polskiej Akademii nauk.

Steingass Francis Joseph 1963: A comprehensive Persian-English Dictionary. London: Routledge & Kegan Paul Limited.

Stoskeliūnas Jonas 1990: Donelaičio „Metų“ stilius. – Kristijonas Donelaitis literatūros moksle ir kritikoje, sud. Kostas Doveika. Vilnius: Vaga, 353–378.

Strutyński Janusz 2002: Elementy gramatyki historycznej języka polskiego. Kraków: Tomasz Strutyński.

Subačius Giedrius 2012: Lietuvių kalbos balsių abėcėlės tvarka ir netvarka: istorija ir nūdiena. – Archivum Lithuanicum 14, 155–190.

SW I–VIII – Karłowicz Jan, Kryński Adam A., Niedźwiedzki Władysław (red.). Słownik języka polskiego 1–8. Warszawa: W drukarni E. Lubowskiego (1–2), W drukarni „Gazety Handlowej“ (3–6), W drukarni „Współczesnej“ (7), Wydawnictwo kasy pomocy dla osób pracujących na polu naukowym imienia J. Mianowskiego (8), 1898–1923.

Tóth Alfréd 2007: Etymological Dictionary of Hungarian. The Hague: Mikes International.

Uhlenbeck Christianus Cornelius 1900: Kurzgefasstes etymologisches Wörterbuch der Gotischen Sprache. Amsterdam: Johannes Müller.

Urbutis Vincas 2009: Baltų etimologijos etiudai 2. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Ušinskienė Viktorija 2014: Komunikacja prawna Wielkiego Księstwa Litewskiego w świetle nowego projektu naukowego Biblioteki Uniwersytetu Wileńskiego. – Funkcjono-

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

wanie języków i literatur na Litwie. Litewsko-polskie związki naukowe i kulturowe. Monografia zbiorowa, red. Mirosław Dawlewicz, Irena Fedorowicz, Algis Kalėda. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla, 42–53.

Wackernagel Wilhelm 1878: Altdeutsches Handwörterbuch. Basel: Schweighauserische Verlags-Buchhandlung (Hugo Richter).

Walczak Bogdan 1991: Słownik wileński na tle dzisiejszej polskiej leksykografii. Poznań: Wydawnictwo Naukowe UAM.

Walczak Bogdan 1995: Zarys dziejów języka polskiego. Poznań: Kantor Wydawniczy SAWW.

Weinreich Uriel 1992: College Yiddish. New York: Yivo Institute for Jewish Research.

Wołosz Robert 1989: Wyrazy węgierskie w języku polskim. – Studia Slavica Hungarica 35 (3–4), 215–317.

Wołosz Robert 1991–1992: Wyrazy węgierskie w języku polskim II. – Studia Slavica Hungarica 37, 3–27.

Zemlevičiūtė Palmira 2007: Terminologinė medicinos leksika lietuviškuose 1738–1831 metų Prūsijos valdžios įsakuose. – Archivum Lithuanicum 9, 121–182.

Zinkevičius Zigmas 1966: Lietuvių dialektologija. Vilnius: Mintis.

Zinkevičius Zigmas 1978: Mintys pasirodžius Lietuvos kalbos atlasui I. – Baltistica 14(2), 147–151.

Zinkevičius Zigmas 1987: Lietuvių kalbos istorija II. Iki pirmųjų raštų. Vilnius: Mokslas.

Zinkevičius Zigmas 1988: Lietuvių kalbos istorija III. Senųjų raštų kalba. Vilnius: Mokslas.

Zinkevičius Zigmas 1990: Lietuvių kalbos istorija IV. Lietuvių kalba XVIII–XIX a. Vilnius: Mokslas.

Zinkevičius Zigmas 1993: K. Donelaičio raštų kalba istorinės gramatikos ir dialektologijos požiūriu. – Darbai apie Kristijoną Donelaitį, sud. Leonas Gineitis, Algis Samulionis. Vilnius: Vaga, 104–108.

Zinkevičius Zigmas 2006: Lietuvių tarmių kilmė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

Zinkevičius I–IV – Zinkevičius Zigmas. Rinktiniai straipsniai 1–4. Vilnius: Lietuvių katalikų mokslo akademija, 2002–2004.

ZŠT I–II – Zietelos šnektos tekstai 1–2, sud. Aloyzas Vidugiris, Danguolė Mikulėnienė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005–2010.

ZtŽ – Vidugiris Aloyzas. Zietelos šnektos žodynas. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 1998.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

Адамавичюте Ирена Эльжбета 1980: К проблеме взаимоотношения литовских белорусизмов и полонизмов. – Slavia Orientalis 29(1–2), 7–12.

Адамавичюте Ирена Эльжбета 1982: Этапы польско-литовского лексического взаимодействия. – Acta Baltico-Slavica 14, 41–48.

Ананиева Наталия Евгеньевна 1994: История и диалектология польского языка: Учебник. Москва: Изд-во МГУ.

Аникин I–VI... – Аникин Александр Евгеньевич. Русский этимологический словарь 1–6. Москва: Рукописные памятники Древней Руси, 2007–2012...

Байкоў Мікалай Я., Некрашэвіч Сцяпан М. 1993: Беларуска-расійскі слоўнік. Факсімільнае выданне. Мінск: Народная асвета.

Барысюк У. У. 2011. Германізмы ў “Заўслед” (слоўніку гаворкі вёскі Белы Мох Мсціслаўскага раёна). – Беларускае слова: дыялектнае запазычанае. Матэрыялы навуковых чытанняў, прысвечаных памяці дацэнта Еўдакіі Суцяпанаўны Мяцельскай, пад агульнай рэдакцыяй М. Р. Прыгодзіча. Мінск: «Права і эканоміка», 101–126.

БЕР I–VII – Български етимологичен речник 1–7..., ред. Владимир И. Георгиев (Иван Василев Дуриданов). София: Издательство на Българската академия на науките, 1971 ([т. 1] а – з), 1979 ([т. 2] и – крепя), 1986 ([т. 3] крес – минго), Академично Издателство „Проф. Марин Дринов“, 1995 ([т. 4] минго – падам), 1999 ([т. 5] падёж – пъска), 2002 ([т. 6] пъскам – словарь), 2010 ([т. 7] слово – терясвам)...

Булыка Аляксандр Мікалаевіч 1972: Даўнія запазычанні беларускай мовы. Мінск: Навука і тэхніка.

Булыка Аляксандр Мікалаевіч 1980: Лексічныя запазычанні ў беларускай мове XIV–XVIII стст. Мінск: Навука і тэхніка.

Бялькевіч Іван Кандратавіч 1970: Краёвы слоўнік Усходняй Магілёўшчыны. Мінск: Навука і тэхніка.

Галай Ольга Максимовна 2011: Элементы яўрэйскага культурнага ўплыву ў беларускай мове. – Белорусско-еврейский диалог в контексте мировой культуры. Материалы I Международной научной конференции (Минск, 28–30 апреля 2008 г.). Ред. Г. В. Синило. Минск: БГУ, 360–362.

Гарбуль Людмила Павловна 2009: Семантические полонизмы в русском приказном языке первой половины XVII века. Вильнюс: Издательство Вильнюсского университета.

Гарбуль Людмила Павловна 2009: Семантические полонизмы в русском приказном языке первой половины XVII века. Докторская диссертация. Вильнюс: Вильнюсский университет.

Гілевіч Ніна 2005: Дыялектны слоўнік. Мінск: Беллітфонд.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

ГСБМ I–XXXIII... – Гістарычны слоўнік беларускай мовы 1–33. Мінск: Навука і тэхніка; Беларуская навука, 1982–2013...

Даль I–IV – Даль Владимир. Толковый словарь живого великорусского языка 1–4. Москва: Русский язык, 1989–1991.

ЕСУМ I–VI... – Етимологічний словник української мови 1–6, отв. ред. Олександр Савич Мельничук. Київ: Наукова думка, 1982–2012...

Жирмунский Виктор Максимович 1948: История немецкого языка. Москва: Издательство литературы на иностранных языках.

Коряков Юрий Борисович 2002: Языковая ситуация в Белоруссии и типология языковых ситуаций. Диссертация на соискание ученой степени кандидата филологических наук. Москва: Московский Государственный Университет им. М. В. Ломоносова.

Крегждис Роландас 2014: Методика и критерии идентификации полонизмов литовского языка. – LingVaria 18(2). Kraków: Księgarnia Akademicka, 195–217.

Лавриненко А. 2006: О некоторых полонизмах и их восточнославянских соответствиях в деловой письменности южной и юго-западной Руси XIV–XV веков. – Studia wschodniosłowiańskie 6. Białystok, 209–226.

Леонтьева Татьяна Валерьевна 2014: «Чей хлап с утра ходил по улице?»: к истории рус. диал. хлап. – Acta Linguistica Petropolitana 10(1), 334–343.

Носовичъ Иван И. 1984: Словарь бѣлорусскаго нарѣчія (Specimina philologiae Slavicae). München: Verlag Otto Sagner.

Преображенский I–III: Преображенский Александр Григорьевич. Этимологический словарь русского языка 1–3. Москва: Типография Г. Лисснера и Д. Совко, 1910–1914 (т. 1–2); Москва & Ленинград: Издательство академии наук СССР, 1949 (т. 3).

Прыгодзіч Алена Аляксандраўна, Прыгодзіч Мікалай Рыгоравіч 2011: Да пытання аб храналогіі даследаванняў іншамоўных запазычанняў у беларускай мове. – Беларускае слова: дыялектнае запазычанае. Матэрыялы навуковых чытанняў, прысвечаных памяці дацэнта Еўдакіі Сцяпанаўны Мяцельскай. Пад агульнай рэдакцыяй М. Р. Прыгодзіча. Мінск: «Права і эканоміка», 146–149.

Расторгуев Павел Андреевич 1973: Словарь народных говоров Западной Брянщины (материалы для истории словарного состава говоров). Минск: Наука и техника.

РБС I–III – Русka-беларускі слоўнік 1–3, рэд. Якуб Колас, Кандрат Крапива, Пятро Глебка. Мінск: Беларуская энцыклапедыя, 2002.

СБТТ I–V – Слоўнік беларускіх гаворак Паўночна-Заходняй Беларусі і яе пагранічча 1–5. Мінск: Навука і тэхніка, 1979–1986.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

СЛw – Старабеларускі лексікон: Падручны перакладны слоўнік. Укладальнікі: Прыгодзіч Мікалай, Ціванова Галіна. Менск: Беларускае выдавецтва Таварыства «Хата», 1997 (http://slounik.org/starbiel/).

Срезневский I–III – С р е з н е в с к и й И з м а и л И в а н о в и ч. Материалы для словаря древне-русскаго языка по письменнымъ памятникамъ 1–3. СанктПетербургъ: Типография Императорской Академии Наукъ, 1893–1912.

СРНГ I–XLIII... – Словарь русских народных говоров 1–43. Ленинград (Санкт Петербург): Наука, 1965–2010...

СРЯВ I–XXIX... – Словарь русского языка XI–XVII вв. 1–29... Москва: Наука, 1975–2008, Азбуковник, 2011...

СС I–... – Слоўнік Сенненшчыны 1 (а – к), рэд. В. М. Курцова, Л. П. Кунцэвіч. Мінск: Беларуская навука, 2013...

ССЯ I–IV – Словарь старославянского языка 1–4. Санкт Петербург: Издательство Санкт-Петербургского университета, 2006.

С у д н и к Т а м а р а М. 1975: Диалекты литовско-славянского пограничья. Очерки фонологических систем. Москва: Наука.

СУМ I–XI – Словник української мови 1–11. Київ: Наукова думка, 1970–1980.

С ц я ц к о П а в а л У. 1972: Народная лексіка і словаўтварэнне. Мінск: Навука і тэхніка.

С ц я ш к о в і ч Т а т ь я н а Ф. 1983: Слоўнік Гродзенскай вобласці. Мінск: Навука і тэхніка.

Т и т а р е н к о В а л е н т и н а М. 2002: Запозичена лексика у грамотах Київського міського магістрату XVI – XVII ст. – Волинь-Житомирщина. Історико-філологічний збірник з регіональних питань № 9. Житомир: Житомирський державний університет імені Івана Франка, 157–161.

Т и т а р е н к о В а л е н т и н а М. 2010: Мовна диференціація суспільства в XVI – XVII ст. (На матеріалі північноукраїнських пам’яток). – Волинь-Житомирщина. Історико-філологічний збірник з регіональних проблем № 22(I). Житомир: Житомирський державний університет імені Івана Франка, 171–179.

Т р у б а ч е в О л е г Н и к о л а е в и ч 2006: История славянских терминов родства и некоторых древнейших терминов общественного строя. Москва: КомКнига.

ТС I–V – Тураўскі слоўнік 1–5, рэд. Аляксандр Антонавіч Крывіцкі. Мінск: Навука і тэхніка, 1982–1987.

ТСБМ I–V^1–2 – Тлумачальны слоўнік беларускай мовы 1–5, рэд. Кондрат Кондратович Атраховіч (Кондрат Крапіва). Мінск: БелСЭ, 1977–1984.

Фасмер I–IV – Ф а с м е р М а к с. Этимологический словарь русского языка 1–4. Москва: Прогресс, 1986–1987.

Straipsniai / Articles

ROLANDAS KREGŽDYS

Филичева Нинель Ильинична 2003: История немецкого языка. Москва: Издательский центр «Академия».

Цыхун Павел А. 1993: Скарбы народнай мовы (з лексічнай спадчыны насельнікаў Гродзенскага раёну). Гродна: Гродзенскі дзяржаўны ўніверсітэт імя Янкі Купалы.

Шанский I–II – Шанский Николай Максимович. Этимологический словарь русского языка 1^(1–5)–2^(6–8) (9–10 ред. А. Ф. Журавлёв). Москва: Издательство Московского университета, 1963–1982; 1999–2007...

Шатэрнік Мікола 1929: Краёвы слоўнік Чэрвеншчыны. Менск: Выданьне Беларускае акадэміі навук.

Шевельов Юрій 2002: Історична фонологія української мови. Харків: Акта.

ЭСБМ I–XIII... – Этымалагічны слоўнік беларускай мовы 1–13, рэд. В. У. Мартынаў ([ппо 2004 м.] Г. А. Цыхун). Мінск: Акадэмія навук БССР (Беларусі), 1978 ([т. 1] а – бячэйка), 1980 ([т. 2] в – вяшчэль), 1985 ([т. 3] г – ішчэ), 1988 ([т. 4] к – каята), 1989 ([т. 5] каяць – ліпянка), 1990 ([т. 6] ліра – маячыць), 1991 ([т. 7] мгла – нема-расць), Навука і тэхніка, 1993 ([т. 8] немарачь – пяць), Беларуская навука, 2004 ([т. 9] пе-пе-пе – праснак), 2005 ([т. 10] прасніца – пяць), 2006 ([т. 11] раб – саян), 2008 ([т. 12] с – стэсам), 2010 ([т. 13] су – трапкач)...

ЭССРЯ I–II – Этимологический словарь современного русского языка. Составитель Александр Константинович Шапошников. Москва: Издательство «Флинта», Издательство «Наука», 2010.

ЭССЯ I–XXXVIII... – Этимологический словарь славянских языков 1–38. Отв. ред. Олег Николаевич Трубачёв ([ппо 2007 м.] Анатолий Фёдорович Журавлев). Москва: Наука, 1974–2012...

Юсипова Роза Ризовна 2005: Турецко-русский словарь, ред. Т. Е. Рыбальченко. Москва: Русский язык, Медиа.

מאַסקסאָן. גרוס ייִדיש־רוסיש ווערטערבוך. 2011. אַלכּסנדר סאַלראַטאַן.

Acta Linguistica Lithuanica LXXI

Kristijono Donelaičio veikalų skolintinė leksika: polonizmai

Lexical borrowings in the works by Kristijonas Donelaitis: Polonisms

SUMMARY

The article presents methodology and criteria of identification of the Polonisms in the poetic works and the 1^st letter written in Lithuanian by Kristijonas Donelaitis. The article deals with the etymology and developmental peculiarities of the 59 Polonisms and 24 morpho-phonetic alternatives and secondary derivatives.

Due to the analysis suggested here the following conclusions are proposed:

1. In accordance with the principles of (α) establishment of the primary source of variants of the Lithuanian loanwords (by virtue of areal attribution), (β) their phonetic / morphological / semantic identity (agreeably to modulation α), and also the usage peculiarities of primary forms (unessentially of the inherited layer) on the West Slavic ground and their secondary variants in the East Slavic languages (being based on the influence of factors α and β), Polonisms of the works by K. Donelaitis might be distributed into 3 groups: I. monogenic (i.e., not submitted in lexis of the East Slavic languages [by means of the factor α]); II. indeterminate (because of presence of variants of the loanwords from Polish in the East Slavic lexis [under the factor α] of the different period of time); III. alternative (III.1. the forms of the inherited layer specific to Polish and one of the East Slavic languages [in relation to the factor α]; III.2. doublet lexical variants of the foreign origin, derived from the different primary source; III.3. Semipolonisms).

2. The usage of the following Polonisms are identified in the works by K. Donelaitis: a) 11 monogenic lexical borrowings and 12 morpho-phonetic alternatives and secondary derivatives; b) 47 indeterminate lexical borrowings and 12 morpho-phonetic alternatives and secondary derivatives; c) 1 alternative loanword.

3. Lexis of the Polonisms of the works by K. Donelaitis is valuable for its clarification and evaluation features facing with the problem of segregation and codification of the Polonisms, White-Russianisms and Germanisms.

Įteikta 2014 m. spalio 7 d.

ROLANDAS KREGŽDYS

Lietuvių kalbos institutas

Petro Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius, Lietuva

[email protected]

Straipsniai / Articles

LEXICUL ÎMPRUMUTAT DIN OPERELE LUI KRISTIJONAS DONELAITIS: POLONISME

Împrumuturi lexicale în operele lui Kristijonas Donelaitis: polonisme

REZUMAT

ADNOTARE

0. INTRODUCERE. DEFINIȚIA POLONISMELOR DIN LIMBA LITUANIANĂ. SCURTĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA LUCRĂRILOR LEXICOGRAFICE DESTINATE STUDIERII VOCABULARULUI SCRIERILOR LUI K. DONELAITIS

CRITERIILE SISTEMELOR DE CLASIFICARE A POLONISMELOR. PRINCIPIILE PREZENTĂRII DESCRIERII ETIMOLOGICE

1.1. Polonisme monogenice

1.1.1. Alternanți morfofonetici ai polonismelor monogenetice, derivate secundare

1.2. Polonisme nedeterminate

1.2.1. Variante morfofonetice ale polonismelor incerte, derivate secundare

1.3. Polonisme alternative

2. REZUMAT

3. CONCLUZII

ABREVIERILE TITLURILOR OPERELOR LUI K. DONELAITIS

ABREVIERI ALE LIMBILOR

ABREVIERI GRAFICE

LITERATŪRA

Lexical borrowings in the works by Kristijonas Donelaitis: Polonisms

SUMMARY

Document details