LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, VI LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA

DIN DOMENIUL LEGĂTURILOR FOLCLORICE BALTO-SLAVE

— V. N. TOPOROV

În prezent, cu greu se poate vorbi despre rezultate ale unui studiu comparativ sistematic al folclorului baltic și slav, deși ideea comparării faptelor corespunzătoare, precum și exemple particulare de paralele folclorice balto-slave, erau deja prezente într-o serie de studii mai vechi¹. Dacă lăsăm deoparte unele motive mai mult sau mai puțin întâmplătoare pentru ignorarea studiului comparativ al creațiilor populare ale popoarelor baltice și slave, se cuvine să menționăm, se pare, două împrejurări care au împiedicat multă vreme (și, în parte, încă împiedică) dezvoltarea cercetărilor în acest domeniu. Este vorba, în primul rând, despre cantitatea insuficientă de materiale folclorice autentice, clasificate în mod convenabil (mai ales cele baltice) și, în al doilea rând, despre caracterul părtinitor al unor concepții teoretice care examinau elementele similare din folclorul baltic și cel slav numai dintr-o perspectivă strict genetică (incluzând aici stabilirea direcției împrumutului).

Primul dintre obstacolele menționate poate fi considerat practic înlăturat, ca urmare a amplei activități de studiere și publicare a

¹ См. А. А. Потебня, Объяснение малорусских и сродных народных песен, Варшава, 1887, II, стр. 41—44, 65—67; его же, О мифическом значении некоторых обрядов и поверий, М., 1865, стр. 21 и след.; А. Н. Веселовский, Разыскания в области русского духовного стиха, Сб. ОРЯС, т. 32, 1883, стр. 110 и след.; Э. Вольтер, Материалы для этнографии латышского племени Витебской губернии, ч. I, Праздники и семейные песни латышей, СПб., 1890, стр. 19 и след.; П. В. Владимиров, Введение в историю русской словесности, Киев, 1896, стр. 83—84; ср. также некоторые замечания по этому поводу в статье: B. Sruoga, Lithuanian Folk Songs (Dainos), „Folk-Lore“, Vol. 43, Nr. 3, 1932, стр. 301—324 и др.

149

textelor folclorice letone și lituaniene². Celălalt obstacol va deveni, cu timpul, tot mai puțin serios, pe măsură ce metodele structurale se afirmă în folcloristică și se extind asupra studierii relațiilor reciproce dintre două (sau mai multe) sisteme folclorice³. Înlăturarea acestui obstacol nu va face doar posibilă compararea obiectivă a textelor folclorice baltice și slave corespunzătoare, ci va permite și — cu o abordare adecvată — soluționarea problemelor genetice, presupunând, în particular, distincția dintre asemănarea tipologică și cea genetică a unităților folclorice elementare și a configurațiilor acestora.

În ceea ce privește perspectivele studiului comparativ al folclorului baltic și slav, acestea sunt determinate în primul rând de două particularități — apropierea considerabilă dintre limbile baltice și slave, fapt de o importanță deosebită, având în vedere că multe genuri folclorice sunt orientate spre forma lingvistică în sine; și evoluția paralelă (cel puțin sub multe aspecte) a unei serii întregi de forme în folclorul baltic și cel slav, ceea ce creează condiții foarte favorabile pentru reconstituirea formelor pierdute într-o tradiție folclorică pe baza ansamblului

² Este suficient să menționăm publicații precum K. Barons un H. Wissendorffs. Latvju dainas, I—VI, Jelgavā un Petrogradā, 1894—1915; P. Smits, Tautas dziesmas (papildinājums Kr. Barona „Latvju dainām“), I—IV, Rīgā, 1936—1939; L. Bērziņš, Latvju dainas, I—VI, Rīgā, 1928—1932; J. Endzelīns un R. Klaustiņš, Latvju tautas dainas, I—XII, Rīgā, 1928—1932; Latviešu tautas dziesmas, I—XI, København, 1952 (Red. A. Švābe, K. Straubergs, E. Hauzenberga-Sturma); Latviešu folkloras krātuves materiāli, I—X, Rīgā, P. Smits, Latviešu tautas pasakas un teikas, I—XV, Rīgā, 1925—1937; Latviešu tautas pasakas, Rīgā, 1956; Latviešu pasakas, I—IV, Rīgā, 1946—1950; Tautosakos darbai I—VII, Kaunas, 1935—1940; J. Balys, Lietuvių liaudies sakmės, I, Kaunas, 1940; fără a mai vorbi despre numeroasele ediții și reeditări ale textelor vechi (Rėza, Stanevičius, Słowacki, Smulkioji lietuvių tautosaka XVII—XVIII amžiuje, Daukantas, lucrările lui Juškevičius) și despre edițiile de selecții de texte folclorice, precum J. Basanavičius, Rinktinės pasakos, Kaunas, 1948; Lietuvių tautosakos rinktinė, Vilnius, 1954; Lietuvių liaudies dainos, Vilnius, 1955; B. Sruoga, Lietuvių dainų rinktinė, Kaunas, 1949; J. Balys, Simtas liaudies baladžių, Kaunas, 1941; Patarlės ir priežodžiai, Vilnius, 1958. Dintre studiile dedicate folclorului baltic, merită menționate în primul rând lucrările lui K. Straubergs, P. Šmits, J. Niedre, L. Bērziņš, A. Melnė, A. Bērzkalne, B. Sruoga și J. Balys (cf. Lietuvių tautosakos skaitymai, I—II. Tübingen, 1948 și altele).

³ Esența metodei structurale aplicate folclorului constă în descrierea textului printr-un set limitat de unități diferențiale primare care îl caracterizează, în indicarea relațiilor sintactice (în sensul larg, semiotic, al cuvântului) dintre aceste unități și în stabilirea regulilor de corelare a structurilor formale cu cele de conținut. Este evident că, într-o asemenea abordare, structura acestei clase de texte poate fi descrisă ca rezultatul unui proces generator mai mult sau mai puțin simplu. O altă modalitate convenabilă de reprezentare a textului folcloric se obține prin alcătuirea unor matrici, care în cazurile cele mai simple sunt unidimensionale, iar în cele mai complexe (basm, epopee etc.) sunt multidimensionale (de aici decurg, în particular, reversibilitatea timpului în aceste genuri, distincția dintre forma pură și realizarea ei concretă etc.) și constituie un model al structurii definite de un grup de transformări ale unui număr mic de elemente primare. O încercare de aplicare a metodelor structurale la analiza baladelor populare lituaniene este cuprinsă într-unul dintre articolele noastre, care va apărea în curând.

150

... trăsăturilor păstrate într-o altă tradiție (în acest caz, desigur, cercetătorul recurge la o metodă de analiză mai puternică decât cea genetică — cea tipologică).

Se poate crede că reînnoirea interesului pentru studierea legăturilor folclorice baltico-slave (cf. lucrările lui P. Arumaa și V. Rūķe-Draviņa)⁴ marchează doar începutul unei serii de cercetări în acest domeniu promițător.

Ne vom opri doar asupra unui singur exemplu, care însă demonstrează limpede perspectivele studierii comparative a folclorului baltic și slav.

(I). A zburat o barză cu o gușă mare.

— Barză, barză, ce ai în gușă?

— Banii preotului.

— La ce sunt banii aceia?

— Pentru a cumpăra o coasă.

— La ce-i coasa aceea?

— Pentru a cosi fânul.

— La ce-i fânul acela?

— Ca să-l mănânce vacile.

— La ce sunt vacile acelea?

— Pentru a mulge lapte.

— La ce-i laptele acela?

— Ca să-l bea ciobănașii.

— Pentru ce sunt acei păstorași?

— Ca să pască porcii.

— Pentru ce sunt porcii aceia?

— Ca să scurme pantele.

— Pentru ce sunt pantele acelea?

— Ca să semene grâu.

— Pentru ce este grâul acela?

— Ca să coacă covrigi.

— Pentru ce sunt covrigii aceia?

— Ca să-i mănânce babele.

— Pentru ce sunt babele acelea?

— Ca să macine praf de pușcă.

— Pentru ce este praful de pușcă?

— Ca să împuște iepuri.

⁴ Vezi P. Arumaa, Zur Poetik der litauischen und ostslavischen Volksdichtung, „Festschrift für Dmytro Čyževs'kyj“, Berlin, 1954, pp. 51—58; V. Rūķe-Draviņa. Über einige altertümliche Konstruktionen in der slavischen und baltischen Volksdichtung, „Scando-Slavica“, VII, 1961, pp. 114—126; câteva observații valoroase privind asemănarea structurilor metrice au fost făcute de R. O. Jakobson, vezi R. Jakobson, Studies in Comparative Slavic Metrics, „Oxford Slavonic Papers“, vol. 3, 1952, pp. 65 și urm. Un studiu amănunțit al limbii cântecelor populare letone (care permite să se contureze încă o serie de trăsături lingvistice comune baltico-slave în limba textelor folclorice; autorul însă nu le menționează) a realizat A. Ozols, vezi A. Ozols, Latviesu tautasdziesmu valoda, Rīga, 1961.

151

În „Nemuno šalies pasakos“ de P. Cvirka este inclus un basm interesant din punct de vedere formal, intitulat „Klausimai”:

— La ce iepurii aceștia? — Ca să-i mănânce boierii. — La ce boierii aceștia? — Ca să fie spânzurați de gard.⁵

Acest basm este cunoscut în câteva variante ușor diferite, consemnate în dialecte din diferite părți ale teritoriului lituanian. Având în vedere deosebirile față de textul citat și importanța datelor folclorico-geografice, vom prezenta și alte câteva variante ale acestui basm.

(II). La ce boierii aceștia?⁶

Vine o barză cu o desagă mare. — La ce desaga aceea? — Ca să pui bani în ea. — La ce banii aceia? — Ca să cumperi pajiști. — La ce pajiștile acelea? — Ca să pască vacile. — La ce vacile acelea? — Ca să dea lapte. — La ce laptele acela? — Ca să închegi brânzeturi. — La ce brânzeturile acelea? — Ca să le ronțăie ciobanii. — La ce ciobanii aceia? — Ca să pască porcii. — La ce porcii aceia? — Ca să scurme scurmătorile. — La ce scurmătorile acelea? — Ca să se culce iepurii. — La ce iepurii aceștia? — Ca să-i împuște boierii. — La ce boierii aceștia? — Ca să deschidă procese. — La ce procesele acelea? — Ca să le scrie pe coada câinelui.

(III). Întrebări.⁷

A zburat un berbec cu o traistă mare. „Berbecule, berbecule, ce ai în traistă?” — „Banii preotului”. — „La ce banii aceștia?” — „Ca să cumpăr coase”. — „La ce coasele acelea?” — „Ca să tai fân”. — „La ce fânul acela?” — „Ca să mănânce porumbeii”. — „La ce porumbeii aceia?” — „Ca să dea lapte”. — „La ce laptele acela?” — „Ca să-l mănânce ciobănașii”. — „La ce ciobănașii aceia?” — „Ca să pască porcii”. — „La ce porcii aceia?” — „Ca să scurme coastele”. — „La ce coastele acelea?” — „Ca să semene grâu”. — „La ce grâul acela?” — „Ca să coacă covrigi”. — „La ce covrigii aceia?” — „Ca să-i mănânce babele”. — „La ce babele acelea?” — „Ca să macine praful de pușcă”. — „La ce praful de pușcă acela?” — „Ca să împuște iepurii”. — „La ce iepurii aceștia?” — „Ca să-i mănânce boierii”. — „La ce boierii aceștia?” — „Ca să fie spânzurați de un cârlig de fier”.

(IV). Întrebări.⁸

„Împletesc, împletesc o cosiță”. — „La ce cosița aceea?” — „Ca să torni bani”. — „La ce banii aceștia?” — „Ca să cumperi vaci”. — „La ce vacile acelea?” — „Ca să dea lapte —

⁵ Vezi R. Cvirka, Raštai, V, Vilnius, 1949, p. 97—98.

⁶ Din manuscrise folclorice lituaniene păstrate la Institutul de Limbă și Literatură din Vilnius. Înregistrat la Naujamiestis, la vest de Panevėžys, în 1905. Vezi Lietuvių tautosakos rinktinė, Vilnius, 1954, p. 396.

⁷ Din înregistrările făcute în regiunea Kabliai (Musteikos, Kabeliai), vezi Tautosakos darbai, IV, Vilniaus krašto lietuvių tautosaka, Kaunas, 1938, p. 274 (LTA 794/30/).

⁸ Din înregistrările făcute în regiunea Melagėnai (Miečionys, Melagėnai), „Tautosakos darbai“, IV, p. 274 (LTA 948/62/).

152

dzyč». — „Pentru cine e laptele acesta?” — „Pentru a face brânză”. — „Pentru cine sunt brânzeturile acestea?” — „Pentru păstorași, să le mănânce”. — „Pentru cine sunt păstorașii aceștia?” — „Să pască purcelușele”. — „Ale cui sunt purcelușele?” — „Să scurme munții”. — „Ce este în munții aceia?” — „O piuă de fier”. — „Ce este în piua aceea?” — „Un castronel de cositor”. — „Ce este în castronelul acela?” — „O linguriță de argint”. — „Ce este în lingurița aceea?” — „Un bob de mac”. — „Unde este bobul acela de mac?” — „L-a înghițit cocoșelul”. — „Unde este cocoșelul?” — „A zburat dincolo de mări”. — „Unde sunt mările acelea?” — „Au crescut cu verdeață”. — „Unde sunt verdețurile acelea?” — „Le-au cules fetițele”. — „Unde sunt fetițele acelea?” — „S-au măritat la țărani”. — „Unde sunt țăranii aceia?” — „În grajduri, cucurigu; cățelușii pupă purcelușii”.

Variantele lituaniene ale basmului citate sunt texte cu caracter glumeț, în care efectul se obține datorită unei nepotriviri cunoscute între logica strictă a structurii compoziționale, care funcționează automat și încheagă trainic întregul text, și caracterul surprinzător al asocierilor semantice ce se succed în lanțul compozițional. În multe cazuri, legătura dintre două părți învecinate, impecabilă din punct de vedere compozițional, se dovedește, la nivel semantic și logic, nu mai firească decât în cunoscuta zicală în grădină socul, iar la Kiev unchiul, în diverse forme de comic popular de tipul coq-à-l'âne din literatura franceză veche⁹ și în genuri asemănătoare; cf. „Kam tos kiaulės?“ — „Slaitams knisti“ („Pentru ce sunt porcii aceștia?” — „Să sape taluzurile”); „Kam tos bobos?“ — „Parakui trinti“ („Pentru ce sunt femeile acestea?” — „Să macine praful de pușcă”); „Kam tie ponai?“ — „Ant tvoros pakarti“ („Pentru ce sunt acești domni?” — „Să fie spânzurați de gard”) etc.

Particularitățile structurii morfologice a acestui basm sunt determinate de succesiunea unor construcții identice, care alcătuiesc un fel de idiom sintactic: kam + Nom₁→Dat₂ + Inf^I →kam + Nom₂→Dat₃ + Inf^II →kam + Nom₃→Dat₄ + Inf^III... (Kam tie pinigai? — Dalgui pirkti. – Kam tas dalgis? – Šieneliui pjauti. – Kam tas šienelis? – Karvėms ėsti...).

Este firesc ca, într-o asemenea structură, în care răspunsul la întrebarea precedentă atrage inevitabil o nouă întrebare, a cărei legătură cu răspunsul următor este mai mult sau mai puțin arbitrară, să fie suficient să existe doar un alfabet al denumirilor obiectelor și o schemă generală de generare¹⁰ pentru a prelungi basmul prin adăugarea oricâtor verigi noi, în principiu — la nesfârșit.

⁹ Cf. „Sottie des Menus propos“, unde lipsa de sens logic a frazelor rostite se explică prin faptul că acestea alcătuiesc o conversație între trei nebuni, sau „Epître du Coq-à-l'âne, dédiée à Lyon Jamet“ (1535) de Clément Marot, unde absența unor legături regulate între fraze găsește o anumită justificare în conținut (haosul știrilor pariziene), sau, în sfârșit, discursurile lui Baisecul, Gâvines și ale altora din „Gargantua și Pantagruel”, unde, în opinia lui M. Bahtin, se observă «un fel de recreare a cuvintelor și lucrurilor», eliberarea lor «din strânsoarea sensului, a logicii și a ierarhiei verbale».

¹⁰ Trebuie însă avut în vedere că, deși ordinea generală de includere în lanț a unităților alfabetului rămâne neschimbată, între două unități consecutive se pot intercala unități noi. Cf. IV: pinigai — karvės, dar I: pinigai — dalgis — šienelis — karvės sau: I: pienelis — piemeneliai, dar IV: pienas — sūriai — piemenelei.

153

În acest sens, basmul de tipul indicat poate fi privit ca rezultatul creolizării a două tipuri autonome de basm, dintre care unul se caracterizează prin forma întrebare-răspuns, iar celălalt — prin posibilitatea continuării la nesfârșit (în acest caz, necirculare). Cu alte cuvinte, originalitatea basmului lituanian analizat rezultă din sinteza schemei basmelor de tipul 2018, conform clasificării lui Aarne, în forma propusă de Thompson¹¹, și a schemei basmelor de tipurile 2030 și 2300. Prima schemă, în afară de basmul descris, se regăsește în folclorul lituanian și într-o serie întreagă de basme de tipul: „Kur tas grūdas?“ — „Gaidys pagavo“. — „Kur tas gaidys?“ — „Mariose nuskendo“. — „Kur tos marios?“ — „Nendrėm užaugo“... sau: „Kur tu buvai?“ — „Svečius lydėjau“. — „O kur tavo vaikai buvo?“ — „Paskui mane sekė“. — „Ko nemušei?“ — „Mušiau, mušiau, po akmeniu palindo“... etc. (cf. LTA 10 b (263), 102 (82), 544 (257), 612 (290), 687 (20); LMD I 627 (76) și altele¹²). A doua schemă se întâlnește într-un cerc și mai larg de basme lituaniene (așa-numitele pasakos be galo sau nuobodinio pasakos¹³), fără a mai vorbi de alte tradiții folclorice¹⁴ și de variantele reduse ale acestei scheme (un exemplu de acest fel va fi analizat mai jos)¹⁵.

Totuși, descompunerea structurii morfologice a basmului de tip „Klausimai” în două substructuri nu lămurește problema nucleului său inițial și a raportului acestuia cu lumea realităților (dacă nu în prezent, măcar în trecut).

O condiție preliminară pentru a răspunde la această întrebare trebuie considerată compararea variantelor acestui basm și reconstituirea internă a părții comune care unește variantele prezentate mai sus. Să expunem câteva rezultate ale analizei comparative a variantelor, observând de la bun început că varianta I este, în esență, o prelucrare literară a variantei III, păstrând aproape în întregime inventarul denumirilor obiectelor și succesiunea lor în text (de aceea, în continuare, când va fi nevoie, ne vom referi la varianta I/III)¹⁶.

¹¹ Vezi A. Aarne, The Types of the Folk-Tale. A. Classification and Bibliography, „Folklore Fellows Communications“, Vol. 25, Nr. 74, Helsinki, 1928 (tradus și extins de S. Thompson).

¹² Vezi J. Balys, Lietuvių pasakojamosios tautosakos motyvų katalogas, „Tautosakos darbai“, II, Kaunas, 1936, p. 167—168.

¹³ Ibidem, II, p. 170.

¹⁴ Vezi A. Aarne, lucrarea citată (2300); J. Bolte und G. Polivka, Anmerkungen zu den Kinder- und Hausmärchen der Brüder Grimm, Bd. II, 1915, p. 209.

¹⁵ Cf. basmele lituaniene cu formulă finală de tipul: eina velnias žydą smaugt, eina žydas jautį pjaut, eina jautis vandens gert, eina vanduo ugnies liet..., eina ožkelė iš lazdyno (Thompson 2030).

¹⁶ Diferențele dintre I și III sunt nesemnificative și privesc cel mai adesea alegerea unor cuvinte pentru aceeași noțiune; cf. atskirdo — atėkė, gandras — avalys, melžti — laidzys, gerti — valgyc, riestinainiai — baronkas, ant tvoros — ant geležinio kruko.

154

I/III¹⁷

II

1. Atskrido gandras su dideliu gurkliu

Ateina garnys su dideliu gūželiu

Gandre, gandre, kas tavo gurkly?¹⁸

2.

Kam tas guželis?

Kunigo pinigai

3.

Pinigams dėti

4. Kam tie pinigai?

Kam tie pinigai?

5. Dalg(i)ui pirkti

Pievoms pirkti

6. Pentru ce este acea coasă?

Kam tos pievos?

Šeneliui pjauti

Karvėms ganyti

La ce servește fânul acesta?

7. Pentru hrănirea vacilor

La ce servesc vacile acestea?

8. La ce servesc vacile acestea?

La ce servesc vacile acestea?

9. Pentru mulsul lăpticelului

Lăptic de dat

10. La ce servește lăpticelul acesta?

La ce servește laptele acesta?

11.

Pentru presarea brânzeturilor

12.

La ce servesc brânzeturile acestea?

13. Pentru băut de către păstorași

Pentru ronțăit de către păstori

14. La ce servesc păstorașii aceștia?

La ce servesc păstorii aceștia?

15. Pentru pășunatul porcilor

Pentru păscutul porcilor

16. La ce sunt porcii aceștia?

La ce sunt porcii aceștia?

17. Pentru râmatul pantelor.

Pentru râmatul râmelorrâmat

18. La ce sunt pantele acelea?

La ce sunt râmelor acelea?

Pentru semănatul grâului — la ce este grâul acela? Pentru coptul covrigilor — la ce sunt covrigii aceia? Pentru mâncatul bătrânelor — la ce sunt bătrânele acelea? Pentru măcinatul prafului de pușcă — la ce este praful acela?

19. Pentru împușcarea iepurilor¹⁹

Pentru culcatul iepurilor

20. La ce sunt iepurii aceia?

La ce sunt iepurașii aceia?

¹⁷ Textul este prezentat în forma variantei I. Părțile textelor comparate care sunt asemănătoare semantic (într-o anumită măsură), dar diferite formal, sunt evidențiate cu italice; părțile care prezintă o asemănare completă (cu excepția detaliilor de formare a cuvintelor și a unor alte detalii) sunt evidențiate cu italice rarefiate. Cu privire la numerotare, vezi mai jos.

¹⁸ Kas tavo gurkly? (I) și Кам tas guželis (II) sunt modalități diferite de trecere la nucleul narațiunii. Existența unei părți comune (pronumele interogativ și denumirea gușii) permite căutarea combinației originare (pentru variantele I/III și II).

¹⁹ Atrage atenția locul diferit ocupat de šaudyti în I/III și în II, precum și distribuția diferită a acestui micromotiv (kiškiams šaudyti în I/III, dar ponams šaudyti în II).

155

21. Ponams valgyt

22. Kam tie ponai?

23. Legați de gard

Ponams šaudyt¹⁹

Kam tie ponai?

A ridica dosare

La ce folosesc dosarele?

A scrie pe coada câinelui

Astfel, partea comună variantelor I/III și II poate fi prezentată în felul următor:

Transcriere semantică

A zburat un barză cu o gușă mare.

.................

La ce sunt banii aceștia?

....... să cumpăr.

La ce sunt aceș-............?

.................

Ca să hrănim vacile.

La ce sunt vacile acestea?

Ca să mulgem vacile (să dea lapte).

La ce este laptele acesta?

.................

Ca să le dăm de băut păstorilor.

La ce sunt păstorii aceștia?

Ca să păzească porcii.

La ce sunt porcii aceștia?

Ca să sape șanțuri (gropi).

La ce sunt șanțurile (gropile) acestea?

.................

Ca să vâneze iep²⁰..........

De ce iepurii aceștia?

Ca domnii să²¹.........

De ce domnii aceștia?

Ca să.............

Transcriere fonomorfologică

............. cu unul mare...........

.....................

Pentru ce sunt banii aceștia?

............. pirkti.

Kam t-.....................?

......................

Karvėms................

Pentru ce sunt vacile acestea?

²⁰ I: ca să împuște iepuri, dar II: ca iepurii să stea culcați.

²¹ I: ca domnii să mănânce, dar II: ca să-i împuște pe domni.

156

Pien(eliui)ui..........

Pentru cine este laptele (lăpticelul)?

.............

Piemen(ėliams)ims........

Pentru cine sunt acei păstorași?

Pentru păscutul porcilor.

Ale cui sunt acele porci?

........... knisti.

Kam t-....................?

.............

Kam tie.....................?

Ponams.............

Pentru cine sunt acei domni?

........................

I/III

IV

1. A zburat o barză cu un cioc mare

Barză, barză, ce ai în cioc?

Banii preotului

Împletesc, împletesc o împletitură

Pentru cine este împletitura?²²

2.

Bani pentru castel

3.

Pentru cine sunt banii aceștia?

Pentru cine sunt banii aceștia?

5. Pentru seceriș a cumpăra

Pentru vaci cumpărare

6. Pentru ce este coasa aceea?

Pentru a cosi fânul

La ce folosește fânul acela?

7. Pentru ca vacile să mănânce

La ce folosesc vacile acelea?

La ce folosește vaca aceea?

Pentru a mulge lăptic

Pentru a da lapte

La ce folosește lăpticul acela?

La ce folosește laptele acela?

11.

Pentru a pune la saramură

12.

La ce folosesc acei brânzi?

Pentru ca păstorașii să bea

Păstorașii să roadă

La ce folosesc păstorașii aceia?

La ce folosește păstorașul acela?

Pentru păscutul porcilor

Kiaulelėm ganycie

La ce sunt porcii aceia?

La ce sunt purcelușele acelea?

17. Pentru răscolirea pantelor

Pentru răscolirea munților

La ce sunt pantele acelea?

Ce este în munți?

etc.²³

etc.²³

²² Trecerea spre nucleu se realizează prin creșterea gradului de organizare sonoră a părții de text care precedă nucleul, într-o direcție determinată de primul element complet al nucleului — pinigai, cf. pinu, pinu pynį, (kam ta pynė) pinigam pilcie (kam cie) pinigai?

²³ Părțile ulterioare diferă prea mult (originea târzie a terminației din varianta IV nu lasă loc de îndoială, cf. kam... kas... kur). De aceea, compararea lor este lipsită de sens din perspectiva posibilităților de reconstrucție.

157

Partea comună variantelor I/III și IV poate fi prezentată astfel:

Transcriere semantică

........................

La ce servesc acești bani?

........ купить.

........................

La ce servesc aceste vaci? Ca să le mulgem. La ce servește laptele?

........................

Ca să le dea de băut păstorilor (ca păstorii să roadă). La ce servesc acești păstori? Ca să pască porcii. La ce servesc acești porci? Ca să sape un taluz (o colină). (De ce/ce) (pe) acest(e) (taluzuri/coline)?

Transcriere fonomorfologică

...........

Kam tie pinigai?

........ pirkti.

...........

Kam tos karvės? Pien(eliu)i.......... Kam tas pien(elis)as?

............. Piemenėliams........ Kam tie piemenėliai? Kiau(le)lėms ganyti. Kam tos kiau(le)lės?.......... knisti. Ka-t-........?

II

1. Vine barza cu un cuib mare

2. Kam tas gūželis?

3. Pinigams dėti

4. Kam tie pinigai?

5. Pievoms pirkti

6. Kam tos pievos?

7. Pentru vaci a pășuna

8. Kam tos karvės?

IV

Pinu, pinų pynį

Kam ta pynė?

Pinigam pilcie

Kam cie pinigai?

Karvėm pirkcie²⁴

Kam tas karvės?

²⁴ Karvėm pirktcie (IV) poate fi corelat nu numai cu pievoms pirkti (II), ci și cu karvėms ganyti (II).

158

9. Pienui duoti 10. Kam tas pienas? 11. Sūriams slėgti 12. Kam tie sūriai? 13. Piemenims graužti 14. Kam tie piemens? 15. Kiaulėms ganyti 16. Kam tos kiaulės? 17. Knisykloms knisti 18. Kam tos knisyklos? etc.

Pienui leidzyc Kam tas pienas? Sūriam decie Kam cie sūriai? Piemeneliam graušcie Kam cie piemene le? Kiaulelēm ganycie Kam tas kiauleles? Kalnam kniscie Kas tuos kalnuos? и т. д.

25

Partea comună variantelor II și IV poate fi prezentată în felul următor:

Notare semantică

· · · · · · · · · · · · · · · · De ce aceș- · · · · · · · · · · ·? Pentru a pune (a turna) bani. De ce acești bani? · · · · · · · · · a cumpăra. De ce aceste vaci? Ca să dea lapte. De ce acest lapte? Ca să se facă brânzeturi. De ce aceste brânzeturi? Ca să roadă păstorii. De ce acești păstori? Ca să pască porcii. De ce acești porci? Ca să sape gropi (un deal). (de ce/ce) (pe) aces- (gropi/dealuri)? Ca să sape gropi (un deal). (de ce/ce) (pe) aces- (gropi/dealuri)?

Notare fonomorfologică

............................ Kam ta-................? Pinigams................. Kam tie pinigai?............... pirkti............................ Kam tos karvės? Pienui................. Kam tas pienas? Sūriams...............

²⁵ În continuare, variantele II și IV diverg puternic și nu oferă temeiuri pentru concluzii pozitive de niciun fel.

159

Kam tie sūriai? Piemen(ėliam)ims graužti. Kam tie piemen(elei)s? Kiau(le)lėms ganyti. Kam tos kiau(le)lės?.............. knisti. Ka- t-..............?

Comparația pereche a variantelor²⁶ permite prezentarea relației dintre ele și a părții comune tuturor sub forma următorului tabel sinoptic.

Варианты | I/III | II | IV Текст (в семантической записи) 1. Прилетел аист с большим зобом | + 2. Зачем эт-............? | + 3. Чтобы деньги положить (насыпать) | + 4. Зачем эти деньги? | + 5............. купить. | + 6. Зачем эт-............? | + 7. Чтобы коров кормить | + 8. Зачем эти коровы? | + 9. Чтобы молоко доить (дать) | + 10. Зачем это молоко? | + 11. Чтобы сыры сделать. | + 12. Зачем эти сыры? | + 13. Чтобы пастухов поить (пастухам грызть) | + 14. Зачем эти пастухи? | + 15. Чтобы свиней пасти | + 16. Зачем эти свиньи? | + 17. Чтобы откос (ямы, холм) рыть | + 18. (Зачем/что) (на) эт- (ямы/откосы/холмах) | + 19. Чтобы зайц- | + 20. Зачем эти зайцы? | + 21. Чтобы господ- | + 22. Зачем эти господа? | + 23. Чтобы............ | +

Notă: În tabel sunt luate în considerare doar acele unități textuale care apar în locurile corespunzătoare în cel puțin două variante. Numerotarea unităților notării semantice reflectă schema cea mai completă a textului (se exclud elementele consemnate într-o singură variantă) și este fixă. Semnul + indică prezența unității corespunzătoare de notare semantică în variantele indicate.

²⁶ Este firesc să fie de dorit luarea în considerare a tuturor variantelor sau, cel puțin, cunoașterea exactă a răspândirii geografice a fiecăreia dintre variantele prezentate aici.

160

Din tabel se vede că toate variantele²⁷ basmului realizează schema comună în felul următor:

De ce acești bani?

......... a cumpăra.

...........

De ce aceste vaci? Ca să mulgă (să dea) lapte. De ce acest lapte?

...........

Ca să adape păstorii (să roadă păstorii): De ce acești păstori? Ca să pască porcii. De ce acești porci? Ca să sape un taluz (gropi, un deal). (De ce/ce) (pe) aces- (gropi/taluzuri/dealuri)?

...........

Variantele I/III și II concordă, de asemenea, la nivel semantic în alte opt cazuri (1, 6, 7, 19, 20, 21, 22, 23). Variantele II și IV, pe lângă cele menționate, concordă la nivel semantic în alte patru cazuri (2, 3, 11, 12). Variantele I/III și IV nu au unități comune la nivel semantic, în afara celor prezente și în varianta II și care, prin urmare, sunt comune tuturor variantelor.

Schema comună realizată de toate variantele basmului poate fi reprezentată la nivel fonomorfologic în felul următor:

........................

4. Kam tie pinigai?

5.......... pirkti.

6. Cui t-..........?

8. Cui îi aparțin vacile acelea?

9. Laptelui(șor).........

10. Cui îi aparține laptele(lușorul) acela?

......................

13. Păstorilor(celora mici).......

14. Cui le aparțin păstorii aceia (cei mici)?

15. Pentru păscutul porcilor.

16. Cui îi aparțin porcii aceia?

17........ a scurma.

18. Cui t-..........?

Variantele I/III și II concordă, de asemenea, la nivel morfologic fonetic în alte câteva cazuri (1. at-... su dideliu...; 19.... -ams... -ti; 20. cui acei... -ai; 21. domnilor... -ti; 22. cui acei domni;

²⁷ Excluzând variantele evident corupte, cf., de exemplu, textul din Lazūnai: — Dōu, dōu, dōu — kur aisī? — Dalgaitį kālt, šienaitį šienaut. — O kū tū šienaičiu ituoj džyrpsī? — Karvāitį penėsiu, vaikelus gīrdzysiu ir ugdysiu, kad any̆s auktų ir kad manīs senōs dazdairīt. J. Senkus, Lazūnų tarmės tekstai, LKK, II, 1959, стр. 222.

11. Kalbotyros klausimai VI.

161

23. ant... -os... -ti). Variantele II și IV, în afară de ceea ce s-a menționat, concordă la nivel fonomorfologic într-o serie de alte unități ale textului (2. kam ta-...; 3. pinigams... -ti; 11. sūriams... -ti; 12. kam tie sūriai; 13. graužti). Variantele I/III și IV nu au, în mod firesc, unități comune la nivel fonomorfologic, cu excepția celor prezente în toate variantele basmului.

Compararea diferitelor variante ale basmului „Klausimai”, dacă este abordată în scopul unei interpretări istorico-culturale, nu are, desigur, nimic de-a face cu reconstrucția. Același lucru se poate spune despre identificarea nucleului basmului la nivel semantic și fonomorfologic și chiar despre restrângerea sa ulterioară (de exemplu, prin excluderea punctelor 4 și 5: kam tie pinigai?... pirkti, îndoielnice dacă basmul este atribuit unor vremuri suficient de îndepărtate). În cel mai bun caz, tot ce se poate face ulterior cu textul se reduce la o simplă extrapolare. În urma acesteia, cercetătorul ajunge să aibă în mâini un text a cărui coerență și lipsă de contradicții interne par (cel puțin în această etapă a cercetării) indubitabile și exclud orice posibilitate de reconstrucție internă. Și totuși apare îndoiala că acest text sau un text anterior, legat de el genetic, poate fi interpretat din punct de vedere istoric prin prisma îmbinării comice a surprizelor (la nivel semantic) și a așteptărilor (la nivel formal-lingvistic), așa cum este interpretat dintr-o perspectivă sincronică, raportată la prezent. Din păcate, astfel de situații sunt foarte frecvente în folcloristică. Probabil că nu există un mijloc universal de a le rezolva. Cu toate acestea, o anumită categorie de probleme poate fi soluționată prin extinderea materialului (în cadrul aceleiași tradiții sau al unei tradiții legate de aceasta genetic și, în consecință, tipologic). Este vorba, înainte de toate, despre cazurile în care, dintre mai multe interpretări posibile ale unui text, una devine obligatorie, fiindcă numai ea explică însăși structura textului și, în unele exemple, și situația care determină această structură.

Se poate considera justificată ideea că, în cazul examinat, avem temeiuri pentru a continua reconstrucția textului, mai exact, pentru a-i stabili locul (raportat la o epocă mai veche) în cadrul tradiției folclorice și legăturile sale cu realități extrafolclorice.

Extinderea materialului care ar putea ajuta la interpretarea istorică a „Klausimai” în cadrul tradiției folclorice lituaniene nu va permite, probabil, să sperăm la succes. În practică, este vorba despre enumerarea unor forme ale literaturii populare care atestă cu certitudine existența (de regulă, separată) în folclorul lituanian a unor elemente structurale sintetizate în „Klausimai” și despre gradul aproximativ de înrădăcinare a acestora în ansamblul procedeelor structurale ale folclorului lituanian și, parțial, ale limbii. Aici se încadrează cazurile în care pronumele interogativ care apare în succesiune

162

leagă textul sau îi predetermină continuarea, în special kam²⁸; a se compara, de exemplu:

De ce l-ai luat pe tatăl meu, De ce l-ai luat pe tatăl meu? Pe tatăl meu și pe mămica, Pe tatăl meu și pe mămica? De vreme ce mi-ai luat părinții, De vreme ce mi-ai luat părinții, Ia-mă și pe mine, orfăncuța, Ia-mă și pe mine, orfăncuța...²⁹

sau: De ce ți-ai hrănit căluțul, De ce ți-ai lustruit săbiuța? Unde vei călări, frățioare, Pe trifoiul alb?...³⁰

sau: De ce ai făcut Berea amețitoare...? De ce l-ai îmbătat Pe tăticul meu...?³¹

sau: De ce te lipești așa de mine, fetița mea? De ce stai pe gânduri, draga mea?...³²

Exemple de acest fel sunt numeroase și în tradiția folclorică letonă, printre altele, și în texte asociate anumitor ritualuri:

Jūnēdz pāra jumal'en' Pa teirum' dzanōdams: Kam nawīra bīzes putres, Kam nacače plōcēneišu!³³ și altele.

Un alt tip structural, înrudit cu cel prezentat în „Klausimai”, este succesiunea de întrebări și răspunsuri. Fără a insista mai mult asupra lui, putem doar menționa câteva tipuri comune folclorului baltic și celui slav. A se compara: Kāpēc tu gaudi?... Kā, lai neraudu...³⁴; Ko tu verki, kūmute? — Kā aš neverksiu...³⁵ sau Kur tu eini, Vabale, verkdamas? — Ką aš neverksiu? S-a născut un fiu,

²⁸ Același procedeu (cu ajutorul lui чаму) este folosit pe scară largă în cântecele belaruse.

²⁹ Lietuvių liaudies dainos, Vilnius, 1955, стр. 138.

³⁰ În același loc, p. 453.

³¹ Lietuvių tautosakos rinktinė, Vilnius, 1954, стр. 152.

³² L. Rėza, Lietuvių liaudies dainos, Vilnius, 1958, стр. 297.

³³ E. Volter, Materiale pentru etnografia tribului leton din gubernia Vitebsk, Sankt Petersburg, 1890, p. 87.

³⁴ J. Niedre. Latviešu pasakas, III, p. 60.

³⁵ J. Basanavičius, Rinktinės pasakos, 1948, стр. 284.

163

Nu primesc nași, iar n-am nici măcar ce să mănânc. — Nu plânge, eu îți voi fi nașă...³⁶ etc., în conformitate cu formulări similare din basmele rusești, precum: De ce plângi, cumătră? Cum să nu plâng... Nu plânge, eu îți voi fi nașă... și așa mai departe.³⁷

În sfârșit, trebuie menționat și tipul de construcție în lanț al textului, consemnat, pe lângă „Klausimai”, într-o serie întreagă de opere folclorice³⁸, de la cele precum cunoscuta sutartină (sutartinė) „Aviža prašė” (Aviža prašė gražiai pasėti..., gražiai priakėti..., gražiai nupiauti..., gražiai surišti..., gražiai statyti..., gražiai parvežti..., gražiai iškulti..., gražiai sumalti..., gražiai iškepti...)³⁹ până la popularul basm despre cocoș și găină, ale cărui exemple pot fi considerate „Vištytė ir gaidžiukas”⁴⁰ și „Gailītis un vistiņa”⁴¹, fără a mai vorbi de reflectarea acestui subiect în alte tradiții folclorice⁴². Deosebit de caracteristică este varianta basmului din Dauglon, publicată de Basanavičius: „...Gaidžiukai! gaidžiukai! kam tu vištytei akytes išmušei?“ — „E kam man lazdynas kelyntes perplėšė!“ — „Lazdynai! lazdynai! kam gaidžiukui kelyntes perplėšė?“ — „E kam man' aška pagraužei?“ — „Aška! aška! kam tu lazdynų pagraužei?“ — „E

³⁶ Tot acolo, p. 265.

³⁷ O varietate a acestui tip, reprezentată de variante foarte apropiate în folclorul baltic și slav, poate fi considerată cântecul lituanian:

Ei žirgeli juodbėreli, Ko neėdi žalią žolę, Ko negeri srovę upėje?................... Ką ašėsiu žalią žolę, Ką aš gersiu srovę upėje?

(vezi basmul „Apie devynis brolius” în ediția lui Basanavičius) și cântecul sârbesc corespunzător, care, în cele din urmă, a servit drept bază (prin Mérimée) pentru „Ce nechezi, calul meu năvalnic” al lui Pușkin. Despre această paralelă se va spune mai multe în altă parte. Acum aș dori doar să atrag atenția asupra metrului cântecului lituanian: (˘) — / — / (˘) — / —, care coincide cu metrul unei serii de texte sârbești apropiate ca structură.

³⁸ Ср. Аарне-Томпсон 2032, 2033, 2200, 2300 и др. Случай, когда вся цепь представлена в заключительной формуле, иллюстрируется сказками типа: «Дом, который построил Джек» (2035). См. Bolte, Polivka, Указ. соч. II, стр. 108.

³⁹ Lietuvių tautosakos rinktinė, p. 26. Există și o altă variantă: aviža prašė dirvoną iškelti..., gražiai užakėti..., gražiai pasėti..., gražiai nupiauti..., gražiai nuvežti..., gražiai sukrauti..., gražiai iškulti..., žirgelį pašerti... Vezi Lietuvių liaudies dainos, p. 131. Este caracteristic faptul că, în această variantă, lanțul care reflectă succesiunea ciclurilor de lucrări agricole este complicat de un motiv nou (žirgelį pašerti), care leagă textul de „Klausimai” (karvėms ėsti).

⁴⁰ См. J. Basanavičius, Lietuviškos pasakos įvairios, d. II, Kaunas, 1928, стр. 323, d. III, стр. 57; Lietuvių pasakos, Vilnius, 1905, стр. 6 (= C. Cappeller, Litauische Märchen und Geschichten, Berlin, 1924, стр. 2); Lietuvių tautosakos rinktinė, стр. 281 и др.; см. также J. Balys, Lietuvių pasakojamosios tautosakos motyvų katalogas, стр. 169—170.

⁴¹ См. P. Smits, Latviešu tautas pasakas. I, Rīgā, 1925, стр. 320 (=Latviešu tautas pasakas, Rīgā, 1956, стр. 92—93); ср. также A. Medne, Latviešu dzīvnieku pasakas, Rīgā, 1940, стр. 73—74.

⁴² Vezi despre aceasta Bolte, Polivka, op. cit., II, p. 80.

164

„De ce nu mi-a păscut capra, păstorule!?“ — „Păstorule! păstorule! de ce nu mi-ai păscut capra?“ — „Păi de ce nu mi-a copt gospodina chiflele!“ — „Gospodină! gospodină! de ce nu i-ai copt chiflele păstorului?“ — „Fiindcă porcul a scormonit brazdele?“ — „Păi de ce mi-a luat lupul purcelul!“ — „Lupi! lupi! de ce i-ai luat porcului purcelul?“⁴³. Nucleul acestei povești este determinat de succesiunea unor construcții de tipul⁴⁴:

[Voc₁ + către cine + Vb (+ Dat) → către cine + Nom₂ + Vb (+ Datₚₙ)] →

[Voc₂ + către cine + Vb (+ Dat₁) → către cine + Nom₃ + Vb (+ Datₚₙ)] →

[Voc₃ + către cine + Vb (+ Gen₂) → către cine + Nom₄ + Vb (+ Genₚₙ)] →

[Voc₄ + către cine + Vb (+ Gen₃) → către cine + Nom₅ + Vb (+ Datₚₙ)] →

..., care, prin înlocuirea lui Voc cu Nom⁴⁵, formează o variantă transformațională de tipul:

[către cine + Nom₁ + Vb (+ Dat) → Nom₂ + Vb (Dat₁)] →

[către cine + Nom₂ + Vb (+ Dat₁) → Nom₃ + Vb (+ Gen₂)] →

[către cine + Nom₃ + Vb (Gen₂) → Nom₄ + Vb (+ Gen₃)] →

[către cine + Nom₄ + Vb (Gen₃) → Nom₅ + Vb (+ Gen₄)] →

..., adică *De ce i-a scos cocoșelul ochișorii găinii? (Atunci) alunul i-a rupt chiloțeii cocoșelului. De ce i-a rupt alunul chiloțeii cocoșelului? (Atunci) capra a ros alunul. De ce a ros capra alunul? (Atunci) păstorul caprei n-a păscut. De ce n-a păscut păstorul caprei? (Atunci) gospodina nu i-a copt chiflele păstorului...

Această transformare se dovedește foarte apropiată de schema „Klausimai”, atât din punct de vedere structural⁴⁶, cât și, într-o anumită măsură, din punct de vedere al conținutului (cf. motivele legate de păstor, coacere, porc). Totodată, nu există nicio îndoială că varianta analizată a poveștii lituaniene este mult mai veche decât versiunea letonă din culegerea lui P. Šmits, care reprezintă o formă degenerată a prototipului vechi al poveștii⁴⁷.

Este extrem de interesantă comparația dintre povestea baltică despre cocoș și găină (de exemplu, în versiunea lituaniană analizată) și povestea rusească corespunzătoare, ignorată până acum de cercetători. Această comparație este instructivă sub mai multe aspecte. În primul rând, și în cea baltică—

⁴³ Vezi ‘J. Basanavičius, II, p. 323.

⁴⁴ Voc — Vocativus, Vb — Verbum, pn — pronume personal, 1 — cocoșelul, 2 — alunul, 3 — capra, 4 — păstorul, 5 — gospodina, / (bară) — găinușa.

⁴⁵ Incluzând, desigur, modificările care decurg din aceasta.

⁴⁶ Vezi schema de la p. 5.

⁴⁷ Compară, fie și numai... Kungs prasa: „Ko tad nu blauj?“ Tā un tā. „Kā svieda riekstu — iedrāza acī“. „Kas svieda?“ „Gailītis svieda, gailītis!“ „Nu tu debess brīnumi! Kur viņš palika? Lai nāk uz muižu!“ Gailītis atnāk muižā, kungs pretī: „Ko tu tur svaidies? Kālab izgāzi vistinai acī?“ „Es jau negāzu! Uzkāpu laz­dā riekstot, lazda uz reizi sakustējās, un tā rieksts acī iekša“. „Vai tā bija? Nu labi! lai tad nāk lada uz muižu!“ „Lazda atnāk, kungs pretī: „Kāpēc kustējies un ietrieci vistinai riekstu acī?“ „Es jau nebūtu kustējies, bet āce, kaimiņa kaza grauza man mizu, ko tad darīšu?“. „Nu labi lai tad nāk kaza uz muižu!“ „Kaza atnāk, kungs pretī: „Saki man, kālab grauzi laz­dai mizu?“ „Vai es būtu grauzusi? Bet gan jau neganīja mani nemaz, ko tad darīšu?“ „Sauc tad to ganu uz muižu!“ „Atsauc ganu kungs pretī: „Vadži, saki man, kālab nenogāniji kazu? Lūk, kāda tā lazda izskatās!“ „Arel es jau būtu noganījis ari, bet saimniece piekrāpa: apsolīja raušus dot līdz, bet dievs pieņēma, paliku neēdis“...

165

În regiunea rusă și în cea est-slavă, această poveste este destul de populară⁴⁸. În al doilea rând, făcând parte dintr-un cerc mai larg de povești pe această temă (cf., de exemplu, povestea nr. 80 din culegerea fraților Grimm), variantele baltice și est-slave formează o unitate evidentă și, în forma în care ne sunt cunoscute, sunt specifice tocmai acestei regiuni folclorice. În al treilea rând, analiza unor variante rusești ale poveștii despre cocoș și găină, clarificând câteva detalii ale poveștii baltice analoage, va permite stabilirea unei legături destul de directe cu textul lituanian „Klausimai”.

În legătură cu problema care ne interesează aici, au o importanță deosebită unele variante rusești și belaruse⁴⁹ (acestea din urmă fiind, totuși, mai puțin relevante din două motive: vecinătatea cu aria folclorică lituaniană și prezența evidentă a elementelor substratului baltic în această regiune).

Iată nucleul uneia dintre variantele poveștii rusești „Cocoșul și găina”⁵⁰, extrem de apropiată sub toate aspectele de textul lituanian din Dau-liuon (vezi p. 31):...„Кычаток, кычаток! на що ты курычке вышиб глазок?“ — „Мне арешня партки рыздрала“. „Арешня, арешня! на що ты кычатку партки рыздрала!“ — „Миня козы пыдгладали“. „Козы, козы! на що вы арешню пыдгладали?“ — „Нас пы(а)стухи ни бирягут“. „Пыстухи, пыстухи! що вы коз ни биригёте?“ — „Нас хазяйка блинами ни кормит“ — „Хазяйка, хазяйка! що ты пыстухов блинами ни кормишь?“ — „У меня свинья apar прылила“ — „Свинья, свинья! на що ты у хазяйки apar прылила?“ — „У меня волк прасёночка унёс“. „Волк, волк! на що ты у свинье(и) прасёночка унёс?“ — „Я и(е)сть зыхател, мне бог пывидел“.

În notația adoptată, textul poate fi reprezentat astfel⁵¹:

[Voc₁ + на що + Vb (+ Dat′)→Nom₂ + Vb (+ Datₚₙ)]→ [Voc₂ + на що + Vb (+ Dat₁)→Nom₃ + Vb (+ Datₚₙ)]→ [Voc₃ + на що + Vb (+ Acc₂)→Nom₄ + Vb (+ Accₚₙ)]→ [Voc₄ + що + Vb (+ Gen₃)→Nom₅ + Vb (+ Genₚₙ)]→

—... sau în varianta transformată:

[на що + Nom₁ + Vb (+ Dat′)→Nom₂ + Vb]→ [на що + Nom₂ + Vb (+ Dat₁)→Nom₃ + Vb (+ Acc₂)]→ [на що + Nom₃ + Vb (+ Acc₂)→Nom₄ + Vb (+ Gen₃)]→ [що + Nom₄ + Vb (+ Gen₃)→Nom₅ + Vb (+ Gen₄)]→

⁴⁸ Vezi Н. П. Андреев, К обзору русских сказочных сюжетов, „Художественный фольклор”, fasc. II—III, Moscova, 1927, pp. 66—67; potrivit datelor lui Н. П. Андреев, povestea „Петушок подавился” (241 I) este atestată în folclorul rus în șase înregistrări.

⁴⁹ Например, А. Н. Афанасьев, Народные русские сказки, вып. IV, М., 1860, стр. 85 (архангельская запись); Д. Н. Садовников, Сказки и предания Самарского края, СПб., 1884, стр. 170; Е. Р. Романов, Белорусский сборник, том I. Губерния Могилевская, Вып. 3, Сказки, Витебск, 1887, стр. 6 и др.

⁵⁰ Vezi А. Н. Афанасьев, Указ. собр., fasc. II, Moscova, 1859, p. 1.

⁵¹ Simbolistica este aceeași ca în înregistrarea poveștii lituaniene de la p. 165.

166

După cum se vede, identitatea dintre aceste două tipuri de consemnare și consemnările corespunzătoare ale basmului lituanian este practic absolută: unele abateri nu sunt semnificative și se explică fie prin caracterul oarecum diferit al regimului verbal în lituaniană și rusă, fie prin defecte evidente ale consemnării (de exemplu, Nom₂+Vb în a doua variantă a consemnării basmului rusesc, față de Nom₂+Vb(+Dat₁) în varianta corespunzătoare a consemnării basmului lituanian, confirmată de expresia (на что+) Nom₂+Vb(+Dat₁), care urmează după forma defectuoasă Nom₂+Vb; sau: что în loc de на что în al patrulea rând al celei de-a doua consemnări). Așadar, este vorba aici, de fapt, despre un singur text, consemnat cu ajutorul a două limbi diferite (dar suficient de apropiate între ele).

În alte variante rusești ale acestui basm, lungul șir de acțiuni întreprinse de găină pentru a salva cocoșul include și următoarele: „… găinușa a dus un cărbune la fierari, fierarii au făurit o coasă; a dus coasa la cosași, cosașii au cosit fân; a dus fânul la vacă, vaca a dat lapte; a dus laptele la fată…”⁵² sau: „… Stejarule, stejarule, dă-i lui parsoacă ghindă!” — „Nu, nu-i dau ghindă: du-te la vacă, să-mi dea lapte” … „Vacă, vacă, dă-i ghindei lapte!” — „Nu, nu dau lapte: du-te la cosaș, să-mi dea cosașul fân!” — … „Cosașule, cosașule, dă-i vacii fân!” — „Nu, nu dau fân: du-te la fierar, să-mi dea fierarul un cuțitaș!” … „Fierarule, fierarule, dă-mi un cuțitaș!” — „Du-te acolo unde se fac banii, adu-mi-i, atunci îți dau…”⁵³ și apoi, în ordine inversă: găinușa a adus banii, fierarul a făcut cuțitașul etc.

Din examinarea variantelor basmului est-slav reiese posibilitatea reconstituirii a cel puțin două fragmente comparabile cu părțile corespunzătoare ale basmului lituanian „Klausimai”:

Schema lituaniană

Schema est-slavă

A zburat barza și a adus bani

I Găina a adus bani

La ce folosesc acești bani?

… … … … … … …

… … ….să cumpere o coasă

Fierarul a făcut un cuțitaș

La ce folosește coasa aceasta?

… … … … … … …

Pentru a cosi fân

Cosașul a cosit fân

La ce folosește fânul acesta?

… … … … … … …

Pentru a hrăni vacile

Au hrănit vaca cu fân

La ce sunt vacile acestea?

… … … … … … …

Ca să mulgă (să dea) lapte

Vaca a dat lapte

La ce este laptele acesta?

… … … … … … …

Ca să le dea de băut păstorilor

II … … … îi hrăneau pe păstori

La ce sunt păstorii aceștia?

⁵² Vezi A. N. Afanasiev, Culegerea citată, fasc. IV, p. 85.

⁵³ Vezi E. R. Romanov, Culegerea citată, p. 6.

167

Ca să pască porcii⁵⁴.......... Ca să coacă pâini. De ce aceste pâini? Ca să le mănânce femeile..........

.......... Ciobanii pășteau caprele..... coceau pâini.......... Gospodina..........

Este evident că, exceptând detaliile particulare, schemele lituaniană și est-slavă se află într-un raport de transformări, dintre care una este rezultatul acțiunii operatorului interogativ. Nu este exclus ca, anterior, corespondența dintre variantele schemelor să fi fost și mai mare, deoarece este cunoscut și transformantul interogativ rusesc al basmului (на що, vezi mai sus).

Aducerea în discuție a versiunilor est-slave ale basmului despre cocoș și găină este valoroasă prin faptul că, fiind fără îndoială legate de „Klausimai”, pe de o parte, și de variantele baltice ale basmului despre cocoș și găină, pe de altă parte, ele contribuie astfel la stabilirea unei legături între „Klausimai”, izolate în tradiția folclorică lituaniană, și basmele de tipul „Vištytė ir gaidžiukas” din aceeași tradiție.

Totuși, în folclorul rus este cunoscut un text care nu numai că reproduce schema generală a lituanienelor „Klausimai”, ci reprezintă o reflectare directă a textului-sursă comun atât lui, cât și „Klausimai”. Și mai important este faptul că o serie de particularități ale textului rusesc corespunzător lituanienelor „Klausimai” explică natura acestor opere de literatură populară, legându-le de o altă clasă amplă de texte și, prin intermediul acesteia, de un anumit rit.

Când vorbim despre textul rusesc care rezolvă problema lituanienelor „Klausimai”, avem în vedere variantele consemnate în raionul Dmitrov, la nord de Moscova⁵⁵.

Pajiște după pajiște. Un prieten după altul. Focurile ard, fierturile clocotesc. Pentru ce clocotesc fierturile? Ca să se ascută coasa. Pentru ce coasa? Ca să cosească iarba. Pentru ce iarba? Ca să hrănească vacile. Pentru ce să le hrănească? Ca să mulgă laptele. Pentru ce laptele? Ca să adape porcii. Pentru ce să-i adape? Ca să sape munții. Pentru ce să sape munții? Ca să semene grâul. Văcuță, văcuță, cu capul unsuros. Se uită pe fereastră, țâșnește pe sub poartă.

(A. B. Zernova, p. 16)

⁵⁴ Motivul porcului apare și în basmul est-slav („Parsiuk”).

⁵⁵ Vezi A. B. Zernova, Materiale despre magia agricolă în ținutul Dmitrov, „Etnografia sovietică”, 1932, nr. 3, p. 15—52.

168

După ce corectăm unele defecte evidente ale textului („cu ce să hrănim?” se înlocuiește cu „ce vaci?”; „cu ce să adăpăm?” se înlocuiește cu „ce porci?” etc.), putem vorbi despre o corespondență deplină între textele lituanian și rus⁵⁶; cu atât mai surprinzător este faptul că aceste texte sunt izolate, iar cel rusesc este cunoscut în această formă numai din însemnările din Dmitrov.

Textul lituanian

Textul rusesc

— Pentru a cumpăra o coasă. — La ce bun coasa? — Pentru a cosi fânul. — La ce bun fânul? — Pentru ca vacile să-l mănânce. — La ce bun vacile? — Pentru a mulge laptele. — La ce bun laptele? — Pentru a pășuna porcii. — La ce bun porcii? — Pentru a scurma pantele⁵⁹. — La ce bun pantele? — Pentru a semăna grâu.

— Să bat coasa⁵⁷. — La ce bun coasa? — Să cosesc iarba. — La ce bun iarba? — Să hrănesc vacile. — Cu ce să le hrănesc?⁵⁸ — Să mulg laptele. — La ce bun laptele? — Să adăp porcii. — Cu ce să-i adăp? — Să sap munții. — La ce bun să sap munții? — Să semăn grâul.

Continuarea textului lituanian, care trece prin motivul coacerii unei chifle sau a unui covrig la un final comic, are un corespondent (dar pe deplin serios) în textul rusesc: „văcuță, văcuță, căpșor unsuros”. Este vorba, firește, despre coacerea rituală, când, în prima zi de Crăciun, se coc din aluat figurine de vaci, berbeci sau căluți și se împart colindătorilor (magie agricolă)⁶⁰. În alte variante ale acestui text rusesc, sensul frazei finale este și mai limpede. Cf. „dați-ne văcuța, căpșorul unsuros; stă în cuptor și se uită la noi”⁶¹; „dați-ne văcuța, căpșorul unsuros; stă pe foc și se uită la mine—

⁵⁶ Această corespondență este cu atât mai uimitoare cu cât în limbile slave este cunoscută construcția arhaică Dat.+Inf., identică cu cea lituaniană corespunzătoare. Cf. rusă veche malъze мастеры олову льяти, cehă veche pytel peřezóm klásti etc. Vezi J. Marvan, Verbum infinitum în limbile baltice și raportul său cu situația din limbile slave, „Acta Universitatis Carolinae. — Philologica 2. Slavica Pragensis II“, Praha, 1960, p. 7—16.

⁵⁷ Ср. dalgaitį kalt в литовском тексте сказки из Лазун, LKK, II, 1959, стр. 222.

⁵⁸ Vezi corecturile propuse mai sus.

⁵⁹ Există varianta kalnams knisti „să sap munții”.

⁶⁰ А. Б. Зернова, lucrarea citată, p. 37.

⁶¹ Ibidem, p. 16.

169

...! Dați o clătită, ca vatra să fie netedă⁶²; iar lor să le are ogorul și să spargă răzoarele; dați o plăcintă⁶³ și așa mai departe.

Unele consemnări ale aceluiași text rusesc, fiind reflectări mai puțin exacte ale textului inițial, se dovedesc totuși la fel de importante pentru interpretarea textului și pentru cercetarea legăturilor sale suplimentare. Cf. textul ritualului „a cânta capra”, consemnat în satul Iarovo, raionul Dmitrov:

Țapul a pornit spre o curte nouă să ceară o coasă. La ce-i trebuie coasa? Să cosească iarba. La ce-i trebuie iarba? Să hrănească caii. La ce-i trebuie caii? Să ducă stâlpii. La ce-i trebuie stâlpii? Să construiască poduri. La ce-i trebuie podurile? Să treacă Hristos. La ce-i trebuie lui Hristos? Să se roage lui Dumnezeu. Dați o vacă, cu capul unsuros; Stă în cuptor, se uită la noi, Iar ușa vine — mătură cu coada⁶⁴

sau:

Kolinda e tânără, La curtea lui Ivan, La Irina cea mare, A cumpărat o oală — Să fiarbă kutia, să-și hrănească soția. Ca să nască copii, Iar ei să are ogorul Și să spargă răzoarele. Dați o plăcintă⁶⁵.

După cum se vede din aceste variante, toate sunt legate nemijlocit de ritualuri agrare cunoscute sub denumirile „a cânta capra”⁶⁶, „a chema pajiștea (plugul)”⁶⁷, „colindatul”. Această legătură este reflectată nu numai de textele însele, ci și de faptul că ele sunt interpretate (după cum atestă A. B. Zernova) în perioada Crăciunului și sunt însoțite de acțiuni corespunzătoare. Vechimea lor este confirmată de existența unor astfel de

⁶² A. B. Zernova, op. cit., p. 17.

⁶³ Д. К. Зеленин, Описание рукописей ученого архива РГО, т. II., СПб., 1915, стр. 712.

⁶⁴ Vezi A. B. Zernova, op. cit., p. 16.

⁶⁵ Vezi D. K. Zelenin, op. cit., p. 712. Pentru „a hrăni soția, ca să nască copii”⁵ cf. vaikelius gyrdzyiu ir ugdysiu din varianta consemnată la Lazuhai (vezi J. Senkus, op. cit., p. 222).

⁶⁶ Unul dintre rezultatele degenerării acestui text este jocul copiilor „a mâna capra”.

⁶⁷ См. А. А. Потебня, Объяснение малорусских и сродных народных песен, II, Варшава, 1887, стр. 45 и след., 173 и след.; Его же, О мифическом значении некоторых обрядов и поверий, М., 1865, стр. 6, 21; А. Н. Веселовский, Разыскания в области русского духовного стиха, Сб. ОРЯС, т. 32, 1883, стр. 114 и след.

170

texte în aproape toate tradițiile folclorice slave, precum și în unele altele, în primul rând în cea românească și neo-greacă⁶⁸. Este, de asemenea, interesant faptul că aceste texte „de colindă” repetă o serie întreagă de trăsături caracteristice pentru „Klausimai” și pentru textele rusești de tipul „La ce coasa? Ca să cosești iarba...”. Dintre aceste trăsături, o atenție deosebită merită forma întrebare-răspuns (adesea cu un deznodământ neașteptat), care se extinde, e drept, și asupra unor forme înrudite, precum cântecele corale de primăvară de tipul „Iar noi mei am semănat, am semănat”⁶⁹. Există temeiuri să credem că „Klausimai” și „La ce coasa? Ca să cosești iarba” reflectă o formă dialogică reală a vechilor colinde⁷⁰. Nu mai puțin semnificativ este și faptul divergenței de gen a textelor corespunzătoare: „Klausimai” lituaniene, ducând la limită structura formală a vechiului text de colindă, s-au transformat într-un fel de basm, pe când textul analog din folclorul est-slav a rămas un cântec de colindă, păstrând totodată vechea măsură versificatorie. Nu este exclusă încercarea de a reconstitui forma metrică a textului din care își au originea „Klausimai”. Este aproape sigur că aceasta este apropiată de măsurile colindelor slave: 4+4 (————/————), întâlnită în folclorul sârb și bulgar și în textul rusesc analizat⁷¹:

La ce coasa? Ca să cosești iarba. La ce iarba? Ca să hrănim vacile.

— ´ — ´ | — ´ — ´ — ´ — ´ | — ´ — ´

sau 5+5 (—————/—————), caracteristică colindelor rusești. Cf. alternarea posibilităților metrice, în măsura în care pot fi apreciate pe baza textului „Klausimai”:

Pentru ce sunt coasele acelea? Pentru a cosi fânul. Pentru ce este fânul acela? Pentru ca vacile să-l mănânce. Pentru ce sunt vacile acelea? Pentru a mulge lapte...

(˘) — ´ — | — ´ — ´ — (˘) — — ´ — | ´ — ´ — (˘) — ´ — | — ´ — ´ —

⁶⁸ Vezi P. Caraman, Obrzęd kolędowania u słowian i u rumunów. Studium porównawcze, Kraków, 1933.

⁶⁹ Cf., de exemplu, П. В. Ш т е й н, Великорус в своих песнях, обрядах, обычаях, верованиях, сказках, легендах, СПб., 1898, № 382; А. Т е р е щ е н к о, Быт русского народа, СПб., 1848, V, 19; VI, 307; А. Б. З е р н о в а, Указ. соч., стр. 26 и след. și altele.

⁷⁰ Cf. structura cântecului de colindă comun polonezilor, ucrainenilor, belarușilor și românilor. Vezi P. Caraman, Указ. соч., стр. 213. Deosebit de interesantă este colinda letonă citată de Э. А. В о л ь т е р, Указ. соч., стр. 105—107.

⁷¹ În general însă, măsura 4+4 nu este caracteristică colindelor rusești (spre deosebire de щедривки ucrainene).

171

sau, într-o altă variantă:

(1) — ´ — — | ´ — — ´ —

(2) — ´ — — | ´ — — ´ —

Kām tōs kārvės? Pienui duoti. Kām tās pienas? Sūriams slėgti...

(este semnificativă constanța terminațiilor trohaice ale fiecărui hemistih).

În sfârșit, printre particularitățile care reunesc textele lituaniene și est-slave menționate cu operele folclorice înrudite cu acestea se pot include și cele care țin de nivelul conținutului. Este vorba, în special, de repetarea unor motive asemănătoare (uneori chiar necu totul clare în contextul textului respectiv), care permit reconstituirea unei noi serii de realități. Lăsând examinarea detaliată a acestor motive pentru o altă lucrare, ne vom limita aici la indicarea generală a câtorva paralele.

Într-una dintre variantele citate ale colindei rusești apare expresia a construi poduri, care leagă acest text de multe altele ce conțin expresia respectivă⁷². Fără a enumera exemplele (sunt frecvente și bine cunoscute), să remarcăm că tema podului, în diferite variante, este prezentă și în textele slavilor de alte confesiuni; cf. sârbo-croată mi-si moste gradimo, iz česa je gradite?... puščajte nas krez at most, a ča nam za to date (dintr-un cântec croat); slovacă: pa čo vám to kamenía? zlaté mosty stavať? či sú mosty hotové? už sú mosty hotové...; poloneză: jaworowi ludzie, czego tu stoicie? стоjemy, стоjemy, mosty budujemy... etc.⁷³. Aceeași temă este prezentă și în folclorul baltic:

Fă-mi un podeț, fă un podeț peste Nemunėlis...⁷⁹

⁷² Cf.: Luați topoarele! — La ce să luăm topoarele? Tăiați pinii! — La ce să tăiem pinii? Despicați scândurile! — La ce să despicăm scândurile? Construiți poduri! — La ce să construim poduri? etc.

Vezi P. V. Ștein, Velikoruss, vol. 1, fasc. I, Sankt Petersburg, 1898, p. 307 (nr. 1038). Este caracteristică și asemănarea structurii formale a acestui text cu colinda consemnată de A. B. Zernova.

⁷³ См. А. А. Потебня, Объяснения малорусских и сродных народных песен, I, Варшава, 1883, стр. 127 и след. Здесь же дана интерпретация этого выражения.

⁷⁴ Vezi Lietuvių liaudies dainos, p. 93.

172

Marea Jurė a prins să se legene, podul de aramă a răsunat. Sub acel pod, sub podul acela mic, pescuiau trei pescarișori...⁷⁵

Nu-i lung podul de arin, să pot trece cu trăsura mea...⁷⁶

Un podeț de scânduri peste un pârâiaș. Să nu-mi ud piciorușele!⁷⁷ și așa mai departe.

Printre motivele comune textelor folclorice baltice și slave se numără și aprinderea focului și pregătirea țapului pentru jertfă. A se compara, pe de o parte, basmul rusesc despre Alionușka și frățiorul Ivanușka și reflectarea aceleiași teme în colinde și în textele înrudite cu acestea (... pădurile stau întunecate, prin acele păduri ard focuri, ard focuri mari,... el își ascute cuțitul de oțel, cazanul fierbe clocotind, lângă cazan stă un țap; vrea să taie țapul...⁷⁸), iar, pe de altă parte, formele degenerate ale acestui motiv în folclorul baltic, inclusiv jocul de copii din Lituania „lupul păzește oile“⁷⁹. Sensul acestor comparații și al altora asemănătoare este că faptele puse în paralel, aparținând unor texte în multe privințe apropiate de „Klausimai“ și „La ce coasa? Să cosească iarba“, lărgesc acel fundal balto-slav comun pe care s-au format textele folclorice analizate în acest articol și realitățile reflectate în ele.

Moscova

DESPRE LEGĂTURILE BALTO-SLAVE ÎN DOMENIUL FOLCLORULUI.

V. TOPOROV

R e z u m a t

Scopul acestui articol este de a ilustra, pe baza folclorului balto-slav, marile posibilități pe care abordarea structurală și tipologică le oferă pentru textele folclorice, chiar și în vederea soluționării problemelor genetice

⁷⁵ Šimtas liaudies baladžių, Kaunas, 1941, стр. 89 (ср. стр. 96).

⁷⁶ E. A. Volter, Materiale pentru etnografia tribului leton din gubernia Vitebsk, p. 361.

⁷⁷ Ibidem, p. 183.

⁷⁸ См. И. М. Снегирев, Русские простонародные праздники и северные обряды, М., 1837, I, стр. 103, II, стр. 68 и др. Ср. также вырожденный вариант «Коза» (А. Н. Афанасьев, Народные русские сказки, № 27), кумулятивное построение которой возвращает нас к текстам вроде «На что косу? Траву косить».

⁷⁹ Vezi E. A. Volter, op. cit., p. 91, 100—101, 109—110.

173

probleme. Obiectul analizei îl constituie o clasă unică de texte lituaniene, reprezentată de numeroase variante ale unei povești populare lituaniene „Klausimai” („Întrebări”) (texte comice în care efectul este produs printr-o anumită discrepanță între logica strictă a structurii compoziționale, care funcționează automat sub forma întrebărilor și răspunsurilor și unește întregul text, și asocierile semantice neașteptate, care se succed în lanțul compozițional). Rezultatele analizei sunt următoarele: un tabel sinoptic care reprezintă relațiile dintre diferitele variante ale „Klausimai” la nivelul transcrierii semantice; o schemă generală a unei povești populare, realizată de toate variantele sale, la nivelul transcrierii fonomorfologice. Încercarea de a analiza poziția unor asemenea texte în cadrul tradiției folclorice lituaniene impune analiza altor texte caracterizate printr-o „structură în lanț”, cf. mai întâi de toate poveștile populare de tipul „Vištytė ir gaidžiukas” (letonă „Gailītis un vistiņa”), a căror structură centrală [kam+Nom₁+Vb(+Dat₁)→Nom₂+Vb(+Dat₁)]→[kam +Nom₂+Vb(+Dat₁)→Nom₃+Vb(+Gen₂)] etc. pare destul de asemănătoare cu schema „Klausimai”. Compararea poveștii populare baltice cu variantele corespunzătoare ale poveștii populare est-slave arată că relațiile dintre versiunile baltice și slave sunt transformări, dintre care una rezultă din acțiunea operatorului de interogare. Luarea în considerare a poveștii populare est-slave despre cocoș și găină este deosebit de instructivă, deoarece, fiind în mod evident legată atât de „Klausimai”, cât și de variantele baltice ale poveștii despre cocoș și găină, ea ajută la stabilirea legăturilor dintre „Klausimai”, izolate în tradiția folclorică lituaniană, și povestea populară din aceeași tradiție de tipul „Vištytė ir gaidžiukas”. Sarcina interpretării istorice a „Klausimai” și a stabilirii legăturilor sale genetice poate fi îndeplinită prin analiza unui text folcloric rusesc înregistrat în regiunea Dmitrovski (la nord de Moscova) — „На что косу? Траву косить.” Acest text, corespondență formală și semantică aproape ideală a lituanienei „Klausimai”, aparține cu siguranță tipului Koliada și este legat de ritualurile agrare. Prin urmare, se propune ca și lituaniana „Klausimai” să fie interpretată ca rezultatul degradării parțiale a unui vechi text de tipul Koliada. Articolul se încheie cu câteva exemple de degradare a unor asemenea texte (de pildă, în jocuri de copii) și cu o ipoteză privind forma metrică probabilă a textului din care descinde „Klausimai”.

174

DIN DOMENIUL LEGĂTURILOR FOLCLORICE BALTICO-SLAVE

V. TOPOROVAS

Rezumat

Scopul articolului este de a ilustra, pe baza materialului folcloric baltic și slav, posibilitățile ample pe care le deschide analiza structural-tipologică a textelor folclorice chiar și pentru soluționarea problemelor genetice. Este analizată o clasă unică de texte lituaniene, reprezentată de numeroase variante ale poveștii „Klausimai” (texte cu caracter satiric, în care efectul este obținut printr-o anumită discrepanță între structura compozițională foarte logică, care funcționează automat, bazată pe întrebări și răspunsuri și care unește ferm întregul text, și asocierile semantice neașteptate, care se succed în lanțul compozițional). Rezultatele analizei: un tabel sinoptic care prezintă relațiile dintre diferitele variante ale „Klausimai” la nivel semantic; o schemă generală a poveștii, cu toate variantele realizării sale, la nivel fonomorfologic. Pentru a stabili locul unor asemenea texte în folclorul lituanian, sunt analizate câteva alte texte cu structură „în lanț”, de exemplu, mai întâi de toate, povestea de tipul „Vištytės ir gaidžiuko” (letonă „Gailītis un vistiņa”), a cărei structură centrală [kam+Nom₁+Vb(+Dat₁)→Nom₂+Vb(+Dat₁)→[kam+Nom₂+Vb(+Dat₁)→Nom₃+Vb(+Gen₂)] și așa mai departe, pare destul de apropiată de schema „Klausimai”. Compararea poveștii baltice cu variantele corespunzătoare ale poveștii est-slave arată că versiunile baltice și slave se află într-un raport de transformare, una dintre ele fiind rezultatul acțiunii operatorului de interogare. Comparația cu povestea est-slavă despre cocoș și găină merită atenție deoarece, fiind, fără îndoială, legată atât de „Klausimai”, cât și de variantele baltice ale poveștii despre cocoș și găină, ea ajută totodată la stabilirea legăturii dintre „Klausimai”, izolate în tradiția folclorică lituaniană, și poveștile de tipul „Vištytės ir gaidžiuko”. Istoria „Klausimai” și legăturile sale genetice pot fi stabilite prin analiza unui text folcloric rusesc („На что косу? Траву косить”), înregistrat în regiunea Dmitrov (la nord de Moscova). Acest text, aproape identic cu „Klausimai” lituaniană atât ca formă, cât și semantic, aparține fără îndoială tipului Koliada și este legat de ritualurile agrare. De aceea se propune ca și lituaniana „Klausimai” să fie privită ca rezultat al degradării parțiale a unui vechi text de tipul Koliada. Articolul se încheie cu câteva exemple de degradare a unor texte similare (până la transformarea lor în jocuri de copii) și cu o ipoteză privind forma metrică a textului din care derivă „Klausimai”.