LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XL (1998)

Vidas GARLIAUSKAS

Institutul de Limbă Lituaniană, Vilnius

FORME LITUANIENE ALE OICONIMELOR ÎN SURSE NELITUANIENE

DIN SECOLELE XVI–XIX

În sursele istorice nelituaniene sunt consemnate numeroase oiconime lituaniene. Au fost consemnate și forme lituaniene ale unor oiconime istorice. Unele dintre acestea au fost deja publicate în diverse lucrări, dar nicăieri nu au fost discutate mai amănunțit. Articolul analizează formele lituaniene ale oiconimelor istorice: acestea sunt definite, iar apariția, răspândirea, utilizarea și ortografia lor sunt trecute în revistă.

J. Spruogis a fost primul care, încă din 1888, a atras atenția asupra formelor lituaniene ale altor toponime (nu oiconime). În introducerea dicționarului limbii vechi din Samogiția secolului al XVI-lea, explicând că limba samogițiană și cea lituaniană sunt aceeași limbă, el oferă câteva exemple: Дубины («по русску, а по литовску—Ожолиосъ»)¹ 1595, două sate, Gaižuva, districtul Vilkija; Моцкося Седеймася («называема вроцщомъ по литовску») 1596, sat, Gaižuva, districtul Vilkija; Паклуне («называема по литовску») 1595, ru., Romāiniai, districtul Vilkija (Spruogis 1888: VII–VIII) și altele.

Istoricul K. Jablonskis menționase și el forme lituaniene ale altor toponime înainte de al Doilea Război Mondial. El a oferit câteva exemple din registrele tribunalelor samogițiene: Лесы зарощонные... вроцщомъ называемые По Кендаля калну ир По Жырдос Калну Антнелке Вежетя Мишкай 1599, Pužai, districtul Viduklė; Нива По Тробомис 1601, Paštuva, districtul Vilkija; Кгрунт Анитас Паседис 1607, Ganýprova, districtul Kražiai. K. Jablonskis susținea că „În actele Lituaniei s-au păstrat foarte multe denumiri de acest fel, însă numai o mică parte dintre ele a fost înregistrată” (Jablonskis 1937: 142).

Formele lituaniene ale oiconimelor din Lituania Mică (ținutul Klaipėda), extrase din registrele vechi ale bisericilor, au fost publicate de W. Fenzlau într-un studiu dedicat formelor lituaniene și germane ale nomenclaturii ținutului Klaipėda (Fenzlau 1936). Acolo a comparat formele unor oiconime identice din secolele XVII–XVIII și din secolul XX.

Înainte de al Doilea Război Mondial a fost manifestat interes și față de vechile registre ale bisericilor din Lituania Mare. În planul de activitate pentru 1939 al Secției de Limbă Lituaniană a Institutului de Studii Lituaniene, discutat de J. Balčikonis, M. Biržiška, A. Salys, Pr. Skar-

¹ Întregul material extras din surse istorice (cuvinte, expresii, texte scurte) este prezentat cu caractere cursive, iar exemplele necesare sunt subliniate.

123

…, în procesul-verbal s-a consemnat: „Să se întreprindă demersuri la curiile episcopale pentru a obține vechile registre bisericești, care sunt deosebit de importante pentru onomastica noastră”². Deoarece, din cauza războiului și a ocupațiilor, aceste cărți de evidență bisericească nu au fost cercetate multă vreme, formele lituaniene ale oiconimelor consemnate acolo au rămas până astăzi necunoscute.

Clasificarea formelor oiconimelor lituaniene consemnate în sursele istorice

În sursele istorice, oiconimele lituaniene sunt consemnate în moduri foarte diferite, de aceea trebuie precizat clar care dintre formele consemnate ale oiconimelor lituaniene trebuie considerate lituaniene. Trebuie discutate și noțiunile folosite în articol.

Noțiunea de oiconime lituaniene desemnează totalitatea oiconimelor din întregul teritoriu al limbii lituaniene (fost și actual)³. Acestea sunt analizate și în prezentul articol, cu excepția celor prusace și a câtorva slave. Documentele istorice consemnează diverse forme ale acestor oiconime. Pe baza modului în care au fost consemnate, se încearcă definirea naturii lor.

Formele oiconimelor istorice consemnate cu exactitate, care nu diferă în niciun fel de cele folosite de lituanieni, sunt f o r m e l i t u a n i e n e, de exemplu: Anmaūmpuc 1584 (Spruogis: 5) = *Antaitris Tverų vls.⁴; Antalametėlis 1744 (Lkm JĮ II: 6)⁵ =

² Registrul-verbal al Secției de limba lituaniană a Institutului de Studii Lituaniene. Procesul-verbal nr. 1, 18 și 21 martie 1939. Sursa se păstrează la Secția de Onomastică a Institutului de Limbă Lituaniană.

³ Cf. noțiunea de nume de familie lituaniene, al căror „conținut îl reprezintă totalitatea numelor de familie ale persoanelor de etnie lituaniană” (Maciejauskienė 1997a: 101).

⁴ Oiconimele din sursele istorice sunt prezentate în următoarea ordine: forma lituaniană a oiconimului este redată cu caractere cursive mai închise, urmată de anul consemnării; între paranteze se indică sursa (pentru abrevierile acesteia, a se vedea lista abrevierilor), volumul cu cifre romane și pagina după două puncte. În afara parantezelor, după semnul egal, este prezentată forma reconstituită sau preluată din surse contemporane, scrisă cu caractere cursive și corespunzătoare formei din sursa istorică; urmează localizarea conform clasificării LATSŽ II, indicând în cuvinte întregi împrejurimile, ținutul sau altele asemenea, iar districtul prin abreviere. Nu este întotdeauna posibilă indicarea exactă a localizării, deoarece localizarea din sursele istorice nu coincide adesea cu cea actuală. În asemenea cazuri s-a încercat indicarea ambelor localizări sau, uneori, a unei localizări aproximative, motiv pentru care articolul poate cuprinde anumite neuniformități. De exemplu, localizarea așezărilor din lista diecezei de Telšiai și a Samogiției din 1854 este indicată la nivel de parohie, folosind abrevierile LKŽ. Localizarea așezărilor de pe harta Prusiei de Est Noi (Užnemunė) din 1807 este indicată prin careurile hărții, după localitatea cea mai importantă din fiecare careu: Darsūniškis, Ingavangis, Liepalotai, Meištai, Rokai, Šakiai, Ūdrija, Veiveriai, Zapyškis etc. Dacă localitatea de pe hartă figurează și în LATSŽ II, este indicată și localizarea de acolo. Paginile hărții sunt indicate conform numerotării din hartă (1, 2, 2a etc.). Paginile unor alte surse manuscrise (de exemplu, registre bisericești, anumite inventare etc.) sunt indicate printr-o cifră și o literă (de exemplu, 6^a, 6^b); aceasta înseamnă că în sursele respective sunt numerotate doar filele, iar literele indică fețe diferite ale aceleiași file. Localizarea așezărilor din Lituania Mică este, de asemenea, redată neuniform. Pentru așezările din studiul lui W. Fenzlau care au dispărut, localizarea este indicată la nivelul parohiilor din regiunea Klaipėda, iar pentru cele care s-au păstrat până în zilele noastre, conform LATSŽ II. Localizarea așezărilor din Lituania Mică aflate în prezent în regiunea Kaliningrad este indicată fără nicio modificare, exact așa cum apare în studiul lui Peteraťis. În cazurile în care, potrivit studiului lui Peteraťis, o așezare se află pe teritoriul actual al Lituaniei și s-a păstrat, localizarea este indicată conform LATSŽ II.

⁵ Trebuie remarcată folosirea în articol a unor abrevieri. KĮ – registru de botezuri, JĮ – registru de căsătorii, MĮ – registru de decese. Litera N după abrevierile menționate

124

*Antalamestis, astăzi Antālamēste Saldutiškis Ut; Zaščianek Antarasztas / Wieś Kiakszty / Włość Wydzka 1731 (Inw KŻ: 15) = *Antaraštas Vidžiai (astăzi în Belarus); de Avizieniu 1769 (Ut JĮ I: 50ᵃ) = *Avižieniu, Avižieniai Leliūnai Ut; Budupis 1539 (Pėteraitis: 89) = *Būd upis Stalupėnai, Katniava, Trakėnai; Dubinikas 1898 (Anonim: 42) = dialectal *Dub in ī kas, astăzi Dubininkas Merkinė (astăzi Marcinkónys Al); Dumczus / P. WILKOWISCENSIS 1744 (Syn: 107) = *Dumčus, astăzi Dumčai Pilviškiai Vlkv; Eigietonis 1898 (Anonim: 38) = Eĭgelonys Butrimónys (astăzi Pivašiūnai și Jurgeliónys Al); de Eyguliu 1686 (Mlt KĮ I: 14ᵇ) = *Eigulių Molėtai; Galinis / P. KUKUCISCENSIS 1744 (Syn: 83) = *Galinis, astăzi Galiniškis Skudutiškis Mlt; de Ginuciey 1741 (Lkm KĮ II: 8ᵃ) = dialectal *Ginu.c’ai., Ginučiai Linkmenys Ign; Gumbronas / P. ANUSZYCENSIS 1744 (Syn: 87) = *Gumbronas Onuškis Vrn; de loco Jodapurwey 1753 (Blnk KĮ II: 9ᵃ) = *Juodapurviai Balniṅkai Mlt; Kekkerfūle 1670 (Fenzlau: 124) = *Kekersuose, Kekersai Katyčiai Sl; de Kiemieszis 1741 (Lkm JĮ II: 3ᵃ) = Kemešys Saldutiškis Ut; Woyta Zutaticia Š: Kiemsiu 1607 (Jnš KĮ: 95ᵃ) = *Kemsìų, Kemšiai Skaistgirys Jnš; Laubenskas 1807 (NO: 2a) Veiveriai; Zaščianek Łynkadaržys 1820 (WDW) = *Linkadaržis Lavōriškės Viln; de uilla Linkawa 1618 (Jnš KĮ: 218ᵇ) = *Linkava, astăzi Linkuvà oraș Pkr; Miasto Merecz czyli Mierkine 1898 (Anonim: 42) = Merkinė Vrn; de Melkaliadzis 1617 (Mrk KĮ: 101ᵇ) = *M’eškas’edzis, astăzi Meškasalis Ąlovė Al; Mežymas / P. SVINCIANENSIS 1744 (Syn: 81) = dialectal *M’e.š i.mas Švenčionys; Náragus / P. DUBINCENSIS 1744 (Syn: 48) = dialectal *Na.ragas Dubingiai Mlt; Pagi Petuodžiu 1600 (Jnš KĮ: 14ᵇ) = *Peluodžių, Peluōdžiai Pašvitinys Pkr; de Villa Pietkunas 1668 (Rgv KĮ I: 3ᵃ) = *Petkūnas, astăzi Petkūnai Juostininkai An; Plunge 1854 (ED: 9) Plùngė oraș; Sarya / P. DRUIENSIS 1744 (Syn: 84) = *Sarija, Drujā (Belarus); de Skaudale 1639 (Slnt KĮ: 66ᵃ) = dialectal *Skau-dal’e, Skaudāliai Imbarė Krtn; Sodenay 1584 (Pėteraitis: 363) = *Sodėnai Dárkiemis, Žabynai; Zascianek soda Ganikta / Siolo Twirbuty / Wojtostwo Zaniemenskie / Wotosc Wielonska 1615 (Inw VI: 24ᵇ) = *Sodo (dialectal *Soda) pășune Veliuona; de loco [žaltakieliszkięb 1757 (Blnk KĮ II: 30ᵇ) = *Šaltakeliškės, astăzi Šaltakeliai Žėva Ukm; de Villa [žlapiosios Berzies 1711 (Dt KĮ: 146ᵃ) = *Šlapiosios beržės, astăzi Šlapaberžė Dotnuvà Kdn; de Upeskumpas 1810 (Mlt KĮ X: 32ᵃ) = dialectal *U.p’e.s kumpas, forma literară *Upės kampas Molėtai; de Utena 1741 (Ut JĮ I: 16ᵇ) = Utenà oraș; de Wayto ulicies 1709 (Ant KĮ I: 104ᵃ) = *Vaito ulyčios (dialectal *u.li.č’a.s) Antalieptė Zr; Веліона 1584 (Spruogis: 39) = Veliuonà Jrb; Вильня 1575 (Spruogis: 54) = dialectal *Vilnia, astăzi Vilnius oraș;

indică o copie a registrului corespunzător. De exemplu, notația KĮ N indică o copie a registrului de botezuri. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, la inițiativa autorităților Episcopiei Vilniusului, preoții parohi (parohi sau vicari) au transcris din originale asemenea registre-copie.

125

Wingis / P. PODBRZEŽENSIS 1744 (Syn: 43) = *Vingis Pabėržė Viln; Žascianek Žagarait ys pusty / WŁOŚĆ MASIADZKA 1662 (ŽV Inv: 204) = *Žagaraitis Mósėdis Skd etc. Aceste forme lituaniene pot fi dialectale sau nedialectale. Pot fi consemnate în diferite cazuri și chiar asociate într-un mod aparte cu o sintagmă (un text) într-o limbă străină. Totuși, din consemnarea într-o sursă istorică într-o limbă străină trebuie să reiasă clar că forma oiconimului este într-adevăr lituaniană, proprie sistemului limbii lituaniene și străină față de sistemul oricărei alte limbi. O asemenea formă lituaniană dintr-un text într-o limbă străină poate fi considerată un împrumut neadaptat (lituanism).

Fără nicio îndoială, toate oiconimele lituaniene au (sau au avut) forme lituaniene. Majoritatea acestor forme lituaniene sunt primare, întrucât cele mai multe oiconime provin din alte cuvinte proprii și comune ale limbii lituaniene și sunt (sau au fost) folosite în aria lingvistică lituaniană. Doar unele oiconime de origine nelituaniană ar fi putut avea inițial o formă nelituaniană, dacă nelituanienii veniți în zonă au dat unui anumit loc un nume nelituanian, iar lituanienii din împrejurimi au preluat curând acest nume de la ei și l-au adaptat conform regulilor limbii lituaniene. De exemplu, locul unde se afla o cârciumă a fost denumit de Kapanauza 1792 (Mlt KĮ VII: 109^a), de Kafenhauz 1793 (Mlt KĮ VII: 114), de Kaffenauza 1796 (Mlt KĮ VII: 134^a), astăzi Kapanáuza Suginčiai Mlt; oiconimul Kafenhauz, provenit din pol. kafenhaus „kafenhauz”, s-a transformat prin adaptare în limba lituaniană în Kapanáuza, prin urmare această din urmă formă lituaniană trebuie considerată secundară. Un caz asemănător este și Jūrbarkas, care a apărut din germ. Jurgenborg, iar această formă din Georgenburg (Vanagas 1996: 83). În aceste cazuri și în altele asemănătoare se poate vorbi despre lituanizarea oiconimelor de origine străină, care a avut loc atunci când lituanienii au luat cunoștință de un anumit oiconim și au început să-l folosească ei înșiși. Așadar, toate oiconimele lituaniene de origine nelituaniană din aria lingvistică lituaniană au forme lituaniene, care pot fi, de asemenea, consemnate în surse istorice în limbi străine.

Formele lituaniene ale oiconimelor (și ale altor onime) constituie partea cea mai valoroasă și mai sigură a materialului toponimic istoric. Acestea sunt fapte autentice ale limbii vii, consemnate în documente, care reflectă bine limba vorbită de oamenii din locurile respective în secolele trecute. Aceste forme lituaniene trebuie incluse în etimologiile numelor de locuri, deși până acum acest lucru s-a făcut destul de rar⁶. Ele pot servi drept bază pentru explicarea diverselor fenomene din istoria limbii și din dialectologie.

În sursele istorice se întâlnesc și forme ale oiconimelor lituaniene consemnate cu greșeli evidente de ortografie. Acestea se corectează ușor, iar forma autentică a oiconimului poate fi reconstituită fără dificultate. Dacă greșeala este clară (de exemplu, dacă a fost omisă o literă sau au fost inversate literele), o asemenea formă a oiconimului trebuie considerată formă lituaniană consemnată în mod greșit. Oiconimele lituaniene scrise cu o greșeală evidentă trebuie tratate ca vechi

⁶ Câteva forme lituaniene au fost incluse de A. Vanagas în explicațiile etimologiilor numelor de orașe (Vanagas 1996).

126

cuvinte scrise greșit în surse lituaniene. De exemplu, în cazul de Antalie-tes 1694 (Dgl KĮ II: 79^a), ar trebui să fie *Antalieptės; litera p a fost omisă; în cazul Š: Nor-ma-čių 1611 (Jnš KĮ: 133^b), ar trebui să fie *Normančių, nominativul *Normančiai; litera n a fost omisă. În cazul de Normon-l-ė 1636 (Slnt KĮ: 31^a) = forma dialectală *Normon’tė; cf. *Normančiai, litera t a fost scrisă fără bară. În cazul Š: Zui-n-liu 1611 (Jnš KĮ: 130^b), ar trebui să fie *Žvilių; a fost introdusă o literă n în plus. Uneori, în forma consemnată a oiconimului, literele sunt inversate, de exemplu de villa Vntat-sk-nies 1739 (Lkm KĮ I: 105^a) – probabil o eroare pornită de la forma dialectală *Untalk’s’n’e.s. În alte cazuri, când literele sunt inversate, poate fi vorba de metateză; de aceea, formele consemnate trebuie considerate lituaniene: de g-ri-butkiu ~1711 (Lnkv KĮ: 2^a) = *Gribudkių, astăzi Girbutkiai, lângă Linkuva, Pkr; Š. St-ri-peikiu 1607 (Jnš KĮ: 93^a) = *Stripeikių și Sioto St-ir-peikiu 1614 (Jnš KĮ: 162^a) = *Stirpeikių, astăzi Stripeikiai, Gataučiai, Jnš.

În izvoarele istorice există și forme în care unele morfeme s-au păstrat lituaniene, iar altele au fost modificate conform regulilor limbilor străine, ceea ce nu permite considerarea formelor respective drept lituaniene. Aceste forme sunt parțial slavizate sau germanizate, dar au terminații lituaniene, inexistente în alte limbi. Tocmai astfel de forme sunt considerate forme hibride lituaniene ale oiconimelor. Ele sunt intermediare: prin unele trăsături (în special păstrarea terminației lituaniene) sunt mai apropiate de formele lituaniene, iar prin altele (morfeme modificate sau nelituaniene) de formele slavizate și germanizate. Conținutul noțiunii de formă hibridă lituaniană a unui oiconim diferă într-o anumită măsură de cel al termenului hibrid – „cuvânt care conține morfeme de origine din alte limbi” (Gaivenis, Keinys 1990: 78). Forma hibridă lituaniană a unui oiconim este una în care cel puțin un morfem, uneori două, alteori toate morfemele, c u e x c e p ț i a t e r m i n a ț i e i l i t u a n i e n e, sunt modificate conform regulilor altor limbi sau sunt nelituaniene. Este posibil și cazul în care toate morfemele lituaniene se păstrează în forma hibridă, dar fonetica este ușor modificată sub influența limbilor străine. Totuși, și în aceste cazuri, terminația lituaniană a formei trebuie păstrată neschimbată.

Cazuri în care, în formele hibride ale oiconimelor, un morfem lituanian este înlocuit cu unul nelituanian.

În cazul de Gryb-eniu⁷ 1683 (Mlt KĮ: 3^b), morfemul rădăcină gryb- este înlocuit cu morfemul nelituanian gryb-, cf. pol. grzyb „ciupercă”, numele de familie pol. Grzybowski, însă celelalte morfeme (sufixul și terminația) sunt lituaniene – cf. forma lituaniană de Grybeniu 1683 (Mlt KĮ I: 3^b) = *Grybenių⁸. Prefixul lituanian este înlocuit cu unul nelituanian în cazurile Pod-auksztoji 1901 (Volter: 176), Marijampolė – forma lituaniană ar fi *Paaukštoji; numai din Pod-kierocio parap. Łabanoro 1907 (Int ZK: 44^a) – litu-

7 Forme analogice ale cuvintelor comune lituaniene există și în monumentele limbii lituaniene, cf. t-rz-ilfdiezm tis (treizeci) (Universitas 1991). 8 Din cauza ortografiei imperfecte, nu este întotdeauna posibilă reconstituirea formei exacte, mai ales dacă oiconimul nu a ajuns până în zilele noastre. În acest caz se poate totuși reconstitui *Grybenių.

127

Forma lituaniană ar fi *Pakeročio. Sufixul lituanian este înlocuit cu unul slavizat în cazul din satul Vaverany, parohia Gierw-iat-u, 1906 (Int ZK: 42ᵇ), cf. Gervėčių, Gervėčiai (Belarus); un sufix nelituanian este inserat în cazul din Bebrušet-k-as, parohia Maletų, 1905 (Int ZK: 41ᵃ).

Cazuri de forme hibride în care singurul morfem lituanian este terminația: Pagi Kozak-u 1601 (Jnš KĮ: 19ᵃ), cf. numele de familie slav Kozak – forma lituaniană Pagi Kazoku 1600 (Jnš KĮ: 12ᵃ) = *Kazokų, cf. numele de familie lituanian Kazõkas; din Marazówk-os 1903 (Int ZK: 36ᵃ); Nowodol-is 1901 (Volter: 216), Kybartai; din Nowosod-u 1910 (Int ZK: 49ᵇ); Podlubuwk-as 1901 (Volter: 128), Liubãvas; din satul Sos-nówk-os 1905 (Int ZK: 40ᵇ); Zasciank-as 1901 (Volter: 188), Fredà, Kn.

Cazuri în care fonetica este ușor modificată în formele hibride ale oiconimelor.

În cazul na Zascianku PA-c-iesartis nad Rzeką Cesarką / Wies Kaližė / Wlość Malatska 1731 (Inw KZ: 119), nu s-a putut evita influența fonetică a formei slavizate Cesarka (cf. râul lituanian Siesartis în Mlt și în alte locuri, LUEŽ: 145). Această modificare fonetică nu permite considerarea formei respective drept lituaniană. Forma lituaniană ar fi *Pasiesartis sau *Pasiesartys. Forme asemănătoare sunt cea din O-rnionių 1903 (Int ZK: 37ᵃ), cf. Arniónys Mlt; din Kolokoss-u 1908 (Int ZK: 45ᵃ), din Kollokoss-u 1909 (Int ZK: 46ᵇ) – în acest caz, fonetica este slavizată, iar geminatele sunt necaracteristice ortografiei lituaniene; cf. pol. z wiosk. Kotokossy 1903 (Int ZK: 36ᵇ), astăzi Kuolakãsiai, Inturke, Mlt.

În oiconimele din sursele prusace, consoanele sonore și surde sunt confundate. Consoana surdă [t] este redată prin literele -dt- în cazul Wan-dt-laukey 1584 (Pėteraitis: 432), cf. *Vantlaukiai, ulterior Vantiškiai, sat, Dárkiemis, Klišiai, Vykiškiai. Prin urmare, în acest caz forma este germanizată. În mod analog, consoana sonoră lituaniană [d] este redată prin literele -tt- (ceea ce reprezintă germanizare) în cazul Wi-tt-gerey 1583 (Pėteraitis: 444), cf. Vidgiriai || Lėgiai, Pilkalnis, Málviškiai⁹, Draugupėnai.

Se întâlnesc cazuri în care consoana lituaniană [s] este redată prin literele sch, sz, care trebuie citite [š]: Antrau-sch-wey 1584 (Pėteraitis: 53), cf. Antrausviai, Stalupėnai; Krucki-sz 1584 (Pėteraitis: 201), care trebuie reconstituit ca *Krukis, *Krukys, ulterior Krukiai, Dárkiemis, Klišiai; de Gatakiemi-fz 1743 (Lkm KĮ II: 13ᵇ), astăzi Gãtakiemis, Saldūtiškis, Ut și altele asemenea. O asemenea redare a lui [š] trebuie considerată germanizare (în Prusia) sau slavizare (în Lituania). Pentru redarea lui [s] la sfârșitul cuvântului, vezi și pp. 192–193.

Uneori, la începutul cuvântului, înaintea unei vocale sau a unui diftong, se adaugă consoana [h], necaracteristică limbii lituaniene: H-eygirey 1785 (Pėteraitis: 114), de reconstituit ca lituanianul *Eigiriai, Eigarai, Ragainė, Būdviečiai – formele lituaniene Eyggarey 1625, Eygerey 1625 (Pėteraitis: 114); de H-ellu 1735 (Ut JĮ I: 9ᵃ) – forma lituaniană *Alių, Aliai, M外ckėnai, Ut. Și în aceste cazuri avem forme hibride lituaniene ale oiconimelor. Adăugarea consoanei [h] la începutul cuvântului în sursele prusace reprezintă germanizare, iar în cele lituaniene — slavizare.

⁹ V. Pėteraitis duoda šio vv. lytį Malviškas. Bet žr. (Razmukaitė, Vitkauskas 1994: 106).

128

Un anumit grad de germanizare și slavizare apare și în cazurile în care, într-o morfemă a unui oiconim (rădăcină, sufix), un diftong este monoftongizat, deși în limba lituaniană, de regulă, nu se monoftongizează: Abst-e-nischkej 1540 (Péteraitis: 55), în lituaniană ar fi *Absteiniškiai, cf. forma ulterioară Abstainiai Stalupėnai, Eitkūnai; Na Zascianku... Ant-e-siatynis / Wieś Paszeksczie Włość Malatska 1731 (Inw KZ: 127) – forma lituaniană a oiconimului consemnat ar fi *Ant(a)-ei-setinis (ant(a)- +Eisetas +-inis), cf. Aišetas lac (LEUV: 2); siota Giedw-a-niu 1615 (Jnš KĮ: 165ᵇ), Pagi Giedw-i-niu 1599 (Jnš KĮ: 5ᵃ), Pagi Gedw-i-niu 1599 (Jnš KĮ: 5ᵃ), cf. forma actuală Gedvainiai Stupurai Jnš; de villa J-o-n-i-kaiciu 1599 (Jnš KĮ: 3ᵇ) – forma lituaniană *Jauneikaičių, cf. forma actuală Jauneikiai Pociūnai Jnš; Villae Jurda-ciu Advocati Zutaičia 1599 (Jnš KĮ: 1ᵇ), cf. Aduo Zutaičia Pagi Jurday-ciu 1605 (Jnš KĮ: 62ᵃ) = *Jurdaičių, Jurdaičiai Buivydžiai Jnš; de Kird-y-key 1742 (Lkm KĮ II: 62ᵇ), cf. forma actuală Kirdeikiai Saldutiškis Ut; de T-e-guilu 1673 (Lnkv KĮ: 40ᵃ), de [t-e-guilu 1679 (Lnkv JĮ: 12ᵇ), cf. forma actuală Steigviliai Lauksodis Pkr; de [tryg-a-liszkis 1741 (Lkm KĮ II: 62ᵇ), cf. forma actuală Strigailiškis Palūšė Ign; de Jot-e-niu 1682 (Rgv JĮ I: 126ᵃ), ar fi dialectal *Jotʹeinʹú, în limba literară *Jotainių, Jotáiniai Ramýgala Pn etc. Formele subliniate trebuie considerate hibride.

În sursele istorice sunt consemnate forme care nu au fost niciodată folosite în vorbirea curentă. Acestea sunt forme artificiale apărute din cauza unor greșeli sau din alte motive, prin denaturarea formelor autentice: de Padwadu 1685 (Mlt KĮ I: 11ᵇ), de Pa-daaru 1691 (Mlt KĮ I: 41ᵃ), cf. formele lituaniene de Padwaru 1682 (Mlt KĮ I: 1ᵃ), de Padwaru 1686 (Mlt KĮ I: 16ᵃ) = *Padvar(i)ų, forma actuală Padvariai, Gied-rai čiai sau Padvarys, Žalvariai Mlt etc. Uneori, când forma oiconimului este denaturată, nu se poate stabili forma autentică: de Brabradeļu 1683 (Mlt KĮ I: 5ᵇ); de mieluntu 1689 (Mlt KĮ I: 29ᵇ); de Kowasiszku 1689 (Mlt KĮ I: 29ᵇ); de Mugin-ciu 1689 (Mlt KĮ I: 29ᵇ) etc.

Prin urmare, drept forme lituaniene ale oiconimelor sunt considerate doar cele care nu diferă de formele folosite de lituanieni înșiși sau în care s-a strecurat o greșeală evidentă (acestea trebuie tratate ca niște cuvinte scrise greșit în vechile texte lituaniene). Alte forme de oiconime, hibride¹⁰ sau neautentice, nu trebuie considerate lituaniene, chiar dacă au o terminație lituaniană.

¹⁰ Trebuie reținut că unele forme de oiconime hibride sau chiar complet nelituaniene sunt oficializate în prezent: Abruciovkà Šimónys Kp; Alekséjevka Lauksodis Pkr; Babiagūra Būda Prn; Budeviskas Jurgėžeriai Mrj; Chlopòvka Degučiai Zr; Čižovkà Noriūnai Kp; Dambráuka Igliáuka Mrj etc.; Dlužniavà Petriškiai Pn; Dukuvkà Bukónys Jon; Granicà Žalvariai Mlt; Jasnogūrka Kuniōnys Kdn etc.; Komisàrukvà Šimnas Al; Kalinuškà Kurkliai An; La-mantaúčižnà Gėlvonai Šr; Micháilovka Padubysys Šl; Novogrudkà Taruškos Pn; Petrovkà Daujėnai Ps; Podhaliampòlis Ubiškės Trak; Ramygolkà Truskavà Kdn; Ribičkis Čedasai Rk; Sla-budkà Baisógala Rd; Slučájus Kaniavà Vrn; Tomiluvkà Paąžuoliai Mlt; Veseluvkà Užusalial Jon, Giedraičiai Mlt; Vilénka Smálvos Zr; Vlōkiai Vandžiōgala Kn; Zaùlcai Semeliškės Trak etc.

129

Majoritatea formelor de oiconime lituaniene consemnate în documente istorice ale Lituaniei și Prusiei redactate în alte limbi sunt slavizate, germanizate sau latinizate.

Forme slavizate: Sioto Czywilowo 1554 (LA: 102), cf. forma actuală Čivẏliai, Suginčiai Mlt; Sioto Koseykowiczy 1554 (LA: 101), в селе Кашейкахъ 1614 (OD IX: 130), cf. forma actuală Kašeikiai Suginčiai Mlt; de Mazėle 1599 (Jnš KĮ: 1ª), cf. forma actuală Mažėliai, Juodeikiai Jnš; de Pažkani 1683 (Mlt KĮ I: 3ª), de Pažkancy 1683 (Mlt KĮ I: 5ª), cf. forma actuală Paškonys, Luokesà Mlt; de Pokryža 1774 (Dgl KĮ III: 50ᵇ), de villa Potkrýže 1774 (Dgl KĮ III: 51ᵇ), cf. forma actuală Pakryžė, Daugailiai Ut; siota... Sakowiczow 1554 (LA: 101), cf. forma actuală Šakiai Skudutiškis Mlt etc.; forme latinizate: de Jodališkis 1679 (Lnkv KĮ: 14ª), cf. forma actuală Sodėliškiai, Pašvitinys Pkr; de Degiaſis 1678 (Lnkv JĮ: 21ª), cf. forma actuală Degėsiai, Gūostagalis Pkr; de Girpetriſ 1702 (Jnšk KĮ: 32ª), cf. forma actuală Girpetriai, Pūšalotas Ps; de Kautakis 1690 (Mlt KĮ I: 37ᵇ), cf. forma actuală Kaulakiai, Luokesà Mlt; de Nebuvelir 1702 (Jnšk KĮ: 32ᵇ), în lituaniană ar fi *Nebuveliai; de Moletos 1689 (Mlt KĮ I: 29ᵇ), cf. forma actuală Molėtai etc.; forme germanizate (în Lituania Mică): Agminischken 1542, Agminiscken 1554 (Pėteraitis: 108), cf. lituaniană Akmeniškiai Įsrutis; Dröwerincken 1554 (Pėteraitis: 108), cf. lituaniană Dravininkai Stalupėnai, Katniava; Trussken, Drussken 1584 (Pėteraitis: 109), cf. lituaniană Druskiai Stalupėnai; Lenkaitſchen 1785 (Pėteraitis: 223), cf. lituaniană Lenkaičiai Įsrutis; Nemersdorff 1554, Nemerskiemen 1785 (Pėteraitis: 264), cf. lituaniană Nėmerkiemis bžk. Gumbinė; Skerstupōnen 1584 (Pėteraitis: 355), cf. lituaniană Skersupėnai Stalupėnai; Thomaten (Pėteraitis: 108), cf. lituaniană Tumaiciai k Pakalnė, Gàstos; Szurlig Michel (Pėteraitis: 108), cf. lituaniană Žiurlikai k. Klaipėda, Kretingalė, Nėmirseta etc.

Gradul de adaptare a oiconimelor lituaniene diferă de la o sursă la alta: unele forme sunt adaptate minimal (s-a schimbat doar terminația cuvântului – morfema cea mai vulnerabilă), altele, într-o măsură mai mare, iar altele au fost complet schimbate sau remodelate (morfologic și fonetic). Cele mai importante sunt formele adaptate minimal. În lipsa oricăror date, formele nelituaniene ale oiconimelor din documentele vechi sunt singura mărturie a numelor de locuri care a ajuns până în zilele noastre. Prin urmare, în unele cazuri aceste forme sunt importante, în altele, dacă se repetă și nu oferă informații suplimentare, valoarea lor este destul de redusă.

Apariția formelor lituaniene ale oikonimelor: cauze, loc, timp

În secolele XIII–XV, poate chiar și la începutul secolului al XVI-lea, toponimele Lituaniei erau consemnate cel mai adesea de străini, astfel încât aproape toate formele lor erau nelituaniene (slavizate,

(LATSŽ II). Asemenea oikonime sau altele similare sunt cu totul străine nomenclaturii onomastice lituaniene, deoarece au apărut fără a se baza pe limba lituaniană.

130

germanizate etc.), adesea deformate, deși există câteva excepții¹¹. Totuși, în vorbirea vie, lituanienii foloseau, fără îndoială, numai formele obișnuite ale propriilor toponime și antroponime (cf. Maciejauskienė 1994: 27).

Din sursele istorice examinate reiese că formele lituaniene ale toponimelor (din LDK și Prusia) au început să fie consemnate mai frecvent în sursele istorice în secolul al XVI-lea. Așadar, secolul al XVI-lea reprezintă un prag în ortografia toponimelor istorice lituaniene (în special a oikonimelor). Apariția și folosirea formelor lituaniene ale toponimelor în sursele istorice din secolul al XVI-lea coincid, din punct de vedere cronologic, aproximativ cu utilizarea mai frecventă a formelor lituaniene ale antroponimelor¹² (cf. Maciejauskienė 1994: 26; 1997: 111–126). Prin urmare, atunci când se discută apariția formelor lituaniene ale oikonimelor, trebuie luată în considerare și apariția formelor lituaniene ale antroponimelor în documentele istorice, întrucât există anumite regularități ortografice comune.

Utilizarea mai frecventă a formelor lituaniene ale oikonimelor în sursele nelituaniene ar trebui pusă în legătură cu marile schimbări petrecute în secolul al XVI-lea în Lituania și Prusia și cu implicarea mai activă a lituanienilor înșiși în activitatea diferitelor instituții de stat, de învățământ și bisericești, care presupunea educație, competență și înțelegerea culturii Europei Occidentale.

Odată cu schimbarea sistemului de guvernare, în documentele prusace încep să fie consemnate, din prima jumătate a secolului al XVI-lea, forme lituaniene ale oikonimelor și se renunță parțial la tradiția germanizării toponimelor lituaniene, veche de două sute cincizeci de ani, formată și consolidată în timpul Ordinului. Formele lituaniene ale oikonimelor apărute în prima jumătate a secolului al XVI-lea în sursele prusace reprezintă contrariul absolut al formelor oikonimelor lituaniene germanizate și deformate din cronicile cruciate și alte surse din secolele XIII–începutul secolului al XV-lea. Potrivit datelor disponibile în prezent, în Prusia secolului al XVI-lea (pe teritoriul Lituaniei Mici) au fost identificate peste o sută de oikonime distincte ale căror forme lituaniene au fost, de asemenea, consemnate¹³. Se pare că aceste exemple provin din surse cu caracter administrativ.

Formele lituaniene a cincisprezece oikonime din împrejurimile localităților Įsrutis, Gumbinė, Pilkalnis și Stalupėnai au fost consemnate încă din 1539–1542, adică înainte ca în Prusia să fi fost intro-

¹¹ Și în sursele din acea perioadă apar forme de toponime care ar putea fi considerate lituaniene; cf. oikonimele: lappeberze 1371 (SRP II: 99) = *Šlapiaberžė, astăzi Šlapabėržė în Dotnuvā Kdn, von Werszaka bis in des koniges hoff czu Cannewa 1384 (SRP II: 699), von Canewa 1384 (SRP II: 699) = astăzi Kaniava Kaniavà Vrn; hidronim: eyn flies vnd heist Pellesa 1385 (SRP II: 703) = Pelesà Katrõs dš. (astăzi în Belarus), die Katra 1371 (SRP II: 703) = Katrà, afluent al Nemun sau al Ūla, die Wake 1371 (SRP II: 704), juxta aquam vulgariter Woke 1377 (SRP II: 589) = astăzi Vókė, afluent al Neris, Mara 1462 (KD: 66), râu, Lebeda 1463–1467 (KD: 58), afluent al Nemun, Dzisna 1498 (KD: 26) = dialect. dz'isna, forma literară Dysna, pe malul drept al Dauguvei, Dziwa 1463–1479 (KD: 26) = dialect. dz'itvà, forma literară Ditvà, afluent al Nemun, și altele asemenea.

¹² Sunt avute în vedere numai acele surse din LDK și Prusia care conțin date din teritoriul locuit de lituanieni.

¹³ Aceste date au fost colectate din studiul lui V. Peteraitis.

131

au fost formate de cei mai importanți pionieri ai scrierii lituaniene S. Rapolionis, J. Zablockis, A. Kulvietis și M. Mažvydas – aceștia au sosit în Prusia în anii 1542–1546 (Biržiška 1990: 8, 24, 47, 79; Jovaišas 1996: 83). Formele lituaniene consemnate numai în 1539 pentru nu mai puțin de nouă oikonime arată că asemenea forme ar fi putut exista în surse anterioare, care nu s-au păstrat. Din păcate, autorul articolului nu dispune de alte date despre repertoriul toponimic al Lituaniei Mici din a doua jumătate a secolului al XV-lea–începutul secolului al XVI-lea.

Trebuie să presupunem că în secolul al XVI-lea, în Prusia, o parte dintre oikonimele lituaniene (nicidecum toate!) erau recente și nu fuseseră consemnate anterior în documente; de aceea se foloseau numai formele lor lituaniene, deoarece formele germanizate, se pare, încă nu apăruseră. Formele lituaniene ar fi putut fi notate de la locuitorii lituanieni ai zonei de către funcționarii cancelariei, germani din Lituania Mică, dintre care, se pare, nu puțini știau limba lituaniană în secolul al XVI-lea. După prăbușirea Ordinului în Prusia, se pare că unii scribi (funcționari și preoți) s-au schimbat, iar astfel tradițiile scribilor anteriori ai Ordinului au fost întrerupte parțial. În plus, se poate presupune că după prăbușirea Ordinului au apărut în Prusia (în mod analog cu Lituania secolului al XVI-lea) și funcționari lituanieni, care puteau consemna formele lituaniene ale oikonimelor. Se pare că unii dintre aceștia încă nu știau limba germană în secolul al XVI-lea (Zinkevičius 1988: 12).

Formele lituaniene ale oikonimelor din documentele prusace, consemnate înainte de apariția primei cărți lituaniene, constituie unul dintre argumentele că și aici, încă de la începutul secolului al XVI-lea, ar fi putut exista oameni care scriau în lituaniană. Mai târziu, la mijlocul secolului al XVI-lea, odată cu sosirea în Prusia a unui grup numeros de protestanți lituanieni instruiți și cu începerea studiilor lituanienilor locali în instituțiile de învățământ din Königsberg, formele lituaniene s-au înmulțit considerabil în diverse surse prusace.

Din felul în care este consemnat repertoriul onomastic lituanian în sursele LDK din secolul al XV-lea se poate deduce că majoritatea scribilor care lucrau atunci în Lituania nu erau lituanieni. Se consideră că, la acea vreme, mulți dintre ei „erau oameni a căror limbă maternă era ucraineana sau bielorusa” (cf. Jablonskis 1979: 224). Scribii lituanieni din secolul al XV-lea (dintre care probabil au apărut mai mulți spre sfârșitul secolului) scriau, se pare, în limba slavă de cancelarie, poate că unul sau altul și în latină. Se pare că aproape toți scribii „latini” din secolele al XV-lea–prima jumătate a secolului al XVI-lea, care lucrau în magistraturile orașelor mai mari ale Lituaniei (Vilnius, Kaunas) sau pe lângă biserici, nu erau, de asemenea, lituanieni: „Preoții veniți din Europa de Vest și-au adus și propriii scribi latini, care la început erau suficienți pentru nevoile modeste ale bisericilor” (Jablonskis 1979: 223). Așadar, la sfârșitul secolului al XV-lea–începutul secolului al XVI-lea erau încă puțini scribi lituanieni. Ei erau ucenici, preluau tradițiile scrisului de la reprezentanți ai altor culturi (slavii răsăriteni, Europa de Vest) și le respectau cu strictețe. De aceea, în diverse surse din secolul al XV-lea, formele nelituaniene ale oikonimelor și antroponimelor lituaniene erau consemnate sistematic. De exemplu, în Metrica Lituaniei, cea mai mare parte a actelor fiind redactată în limba slavă de cancelarie¹⁴, toponimele lituaniene și

¹⁴ Această tradiție datează din vremea lui Vytautas: „Vytautas avea scribi care scriau în latină, rusă, în două limbi germane – una folosită în Prusia, cealaltă în Livonia –, în arabă și, probabil, în cehă. Astfel, cancelaria marelui duce, abia organizată, a început să scrie în nu mai puțin de șase limbi.”; „Lituania... a adoptat... actul culturii răsăritene – actul rusesc.” (Jablonskis 1979: 221);

132

formele antroponimelor sunt puternic slavizate. Este evident că scribii nelituanieni veniți din ținuturile slavilor răsăriteni au instituit încă din secolul al XV-lea o tradiție solidă și consecventă de scriere a formelor slavizate ale toponimelor și antroponimelor lituaniene, după modelul tradiției slave răsăritene. Această tradiție a fost respectată destul de riguros și la începutul secolului al XVI-lea. Însă, începând chiar din prima jumătate a secolului al XVI-lea, situația se schimbă fundamental. În Lituania (LDK), în prima jumătate a secolului al XVI-lea, a crescut foarte mult nevoia de documente scrise și de scribi. Atunci, mulți lituanieni, mai ales persoane din clasele superioare, au învățat să scrie, iar în cancelariile Lituaniei au apărut numeroși scribi lituanieni, care „au schimbat și însăși limba documentelor, introducând în ea multe elemente lituaniene” (Jablonskis 1979: 224; cf. și Zinkevičius 1987: 122–123). Tocmai atunci, din diverse motive, au început să fie întocmite inventare mai detaliate ale domeniilor regale și, ceva mai târziu, ale celor private, în care au fost consemnate numeroase oikonime noi și, mai ales, antroponime care desemnau oameni de rând (Maciejauskienė 1994: 31). O anumită parte dintre antroponime (mai ales elementele secundare ale numelui, din care s-au format ulterior numele de familie) nu mai sunt scrise în aceste documente conform tradițiilor de slavizare stabilite în secolul al XV-lea.¹⁵ Așadar, în secolul al XVI-lea nu mai exista un sistem unitar și consecvent de consemnare a toponimelor și antroponimelor lituaniene, așa cum se formase în secolul al XV-lea după modelul slavilor răsăriteni. În anumite cazuri, scribii lituanieni au început, în mod conștient sau nu, să renunțe la tradițiile scrise ale altor limbi, deoarece au început să scrie antroponimele lituaniene în felul lor, iar ceva mai târziu și toponimele, folosind grafia latină și alfabetul chirilic pentru a consemna formele exacte, adică lituaniene, ale toponimelor sau antroponimelor. Asemenea atestări ale scrierii trebuie considerate unele dintre primele încercări de a crea o tradiție scrisă lituaniană proprie, întrucât formele consemnate cu exactitate ale toponimelor și antroponimelor lituaniene sunt fapte autentice ale limbii lituaniene. Iar acestea se găsesc atât în Lituania (LDK), cât și în Prusia, după cum s-a discutat mai sus, încă dinaintea apariției primelor cărți lituaniene.

„Majoritatea actelor cancelariei marelui duce erau redactate «în rusă», adică în limba bielorusă” (LM 224/4: X).

¹⁵ Cf. exemplele de antroponime (elemente secundare ale numelui) din secolele al XV-lea și al XVI-lea (Maciejauskienė 1991: 53–68). În sursele din secolul al XV-lea, redactate în limba slavă de cancelarie, patronimele se formau cu sufixele slave -ovič, -evič (excepțiile erau foarte rare) (Maciejauskienė 1994: 26). Totuși, chiar și în secolul al XV-lea a fost consemnat câte un patronim lituanian cu sufixe lituaniene; cf. patronimele unor studenți originari din Lituania din matricolele Universității din Cracovia: Joannes Woytonis plebanus de Butslaw 1421, Michael Jeczonis de Suderwi 1428, Alexius Girmontonis de Lyda 1445, Nicolaus Minczilonis de Augmonitski 1458, Albertus Mozeykonis de Gyedroythy 1460, Stanislaus Yvasconis de Eykysky 1484 (Biržiška 1987: 38–40). Dacă vom considera aceste forme patronimice, trebuie să concluzionăm că în secolul al XV-lea o anumită parte dintre nobilii lituanieni încă nu își slavizau patronimele. Pe de altă parte, trebuie observat că aceste patronime apar într-un text latin. Prin urmare, se poate presupune și că aici nu este vorba de patronime, ci de forme de genitiv singular ale antroponimelor latinizate, cu terminația lat. -onis; cf. corespondența Glaponis Mons „Muntele lui Glapo” (Glap-onis cu lat. -onis) (Mažiulis 1988: 379).

133

Formele lituaniene ale oiconimelor au fost găsite în Lituania numai în cărțile districtelor și ale bisericilor din ultimul sfert al secolului al XVI-lea. Întrucât nu s-au păstrat surse anterioare de acest fel, se poate presupune că acestea au început să fie redactate în Lituania cu puțin mai devreme, poate chiar pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Formele lituaniene ale câtorva zeci de oiconime au fost consemnate în patruzeci de registre ale tribunalului funciar din Raseiniai (Spruogis 1888). În unele registre există câte una sau câteva forme lituaniene, iar în altele nu există deloc. În 1599, formele lituaniene ale aproximativ șaizeci de oiconime au fost consemnate în registrul bisericesc din Joniškis (1599–1621), pentru un teritoriu cu raza de aproximativ 20 km în jurul localității Joniškis. Forme lituaniene ale unor oiconime izolate apar și în alte surse din secolul al XVI-lea: în registrul tribunalului castelului din Ukmergė (1597), în inventarul domeniilor ecleziastice ale episcopiei de Vilnius (1595) și în altele. Așadar, pe baza datelor disponibile în prezent, în Lituania ar rezulta circa o sută de oiconime diferite ale căror forme lituaniene sunt consemnate în surse nelituaniene din secolul al XVI-lea. Cu câteva excepții, toate aceste oiconime provin din diferite locuri ale istoricului ținut al Samogiției. Este posibil să existe materiale similare și în sursele istorice ale altor regiuni din Lituania, dar acestea au fost cercetate până acum insuficient.

Formele lituaniene ale toponimelor și antroponimelor au fost găsite în texte redactate în limbi diferite: în limba slavă de cancelarie (secolele XVI–XVII), în latină (secolele XVI–XVIII) și în polonă (secolele XVII–XIX). În documentele din secolul al XVI-lea se găsesc nu numai multe forme lituaniene ale toponimelor și antroponimelor, ci și câteva substantive comune lituaniene¹⁶, ba chiar și expresii lituaniene¹⁷ (cf. Jablonskis 1941; Jablonskis 1979: 224–225; Zinkevičius 1987: 121–130; Zinkevičius 1988: 117–125, 146–151; pentru expresiile lituaniene dintr-un text latin, vezi p. 138).

De la sfârșitul secolului al XVI-lea, crearea unui sistem educațional propriu a influențat într-o anumită măsură folosirea formelor lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor în documentele lituaniene. În instituțiile de învățământ înființate atunci — Academia din Vilnius, seminarii și colegii — se preda în limba latină. Prin urmare, încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea, limba slavă de cancelarie a cedat o mare parte din pozițiile sale în domeniile literaturii, publicisticii și științei limbilor latină și, parțial, polonă, deși a continuat să rămână

16 Substantivele comune lituaniene apar în diverse surse începând aproximativ din a doua jumătate a secolului al XV-lea (Jablonskis 1941). Totuși, ele trebuie tratate drept cuvinte ale limbii slave de cancelarie, împrumuturi lituaniene, deoarece sunt scrise cu terminații nelituaniene. Asemenea forme ale cuvintelor lituaniene corespund formelor slavizate ale toponimelor și antroponimelor din sursele nelituaniene ale aceleiași perioade.

17 Unele toponime din secolul al XVI-lea, consemnate în mai multe cuvinte, pot fi considerate expresii lituaniene, de exemplu: Кальниче кальнасъ Ершекетей sfârșitul sec. al XVI-lea = *Kalnyčio kalnas Erškėčiai (dial. *Er's'k'et'ei) vs. Treigiai, districtul Šiauduva; Куляцъ дирва Анткану брастань 1599 = *Kūlijos dirva ant kapų brastos dr. Labardžiai, districtul Káršuva; Навяжась кальнасъ Антпялю Батакя 1584 = *Naudžiaus kalnas ant pjaunių Batakio, districtul Razgainiai, Viduklės; Поагла Капуретая Скнинимаст 1595 = *Po egle (dial. *agla) kepurėtaja skynimas, districtul Gaižuva, Vilkijos (Spruogis 1888).

134

limba oficială a administrației (multe documente au fost redactate în această limbă de la sfârșitul secolului al XVI-lea până în prima jumătate a secolului al XVII-lea).

În aproximativ a doua jumătate a secolului al XVI-lea¹⁸, în sistemul cancelariei lituaniene a apărut încă un grup foarte important de surse — registrele bisericești. Acestea erau o noutate în LDK. În aceste registre erau consemnate neîntrerupt oiconimele și antroponimele lituanienilor (fiind probabil cea mai cuprinzătoare sursă pentru aceste nume), iar registrele erau redactate în latină și, mai rar, în polonă. Astfel, domeniul de folosire a limbii slave de cancelarie continua să se restrângă.

Fiecare paroh¹⁹ trebuia să consemneze în registrele bisericești, într-un timp relativ scurt, aproape întregul repertoriu de nume al propriei parohii: oiconimele și antroponimele. La început, preoții se pare că nu aveau experiență în redarea oiconimelor și antroponimelor lituaniene într-un text nelituanian. Datorită specificului muncii lor (contactul permanent cu persoane vorbitoare de lituaniană, folosirea latinei în însemnări, utilizarea limitată a polonei în provincie și lipsa necesității limbii ruse), preoții consemnau foarte des în registre formele oiconimelor și antroponimelor pe care le rosteau localnicii vorbitori de lituaniană. Astfel, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, și mai ales în secolele XVII–XVIII, în registrele bisericești au fost consemnate destul de multe forme lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor. De aceea, repertoriul de nume din registrele bisericești este mult mai lituanian decât cel din alte surse scrise. Se pare că a contat și faptul că preoții consemnau datele onomastice direct de la sursă, în timp ce, de pildă, funcționarii tribunalelor și ai domeniilor nobiliare puteau obține o parte considerabilă a informațiilor și prin intermediari, indirect.

Următoarele exemple ilustrează unele tendințe de consemnare a oiconimelor lituaniene în diverse surse din secolele XVI–XVII:

Čivy̌liai (2) satul Suginčiai, Mlt – Sioto Czywilowo 1554 (IA: 102), Pisan w czjwilach 1609 (Ukm PTA 13 887: 9^b), Sioto Czywile 1636 (Inw WC: 18^b), de Ciuil 1657 (Aln JĮ: 2^a), de Civile 1663 (Aln JĮ: 9^a), de Czyuili 1683 (Mlt KĮ I: 3^a), de Czyuiliu 1684 (Mlt KĮ I: 8^b), de Cziuiliu 1685 (Mlt KĮ I: 13^b), de Czywiliu 1688 (Mlt KĮ I: 25^b), de [iuilu 1689 (Mlt KĮ I: 29^b);

¹⁸ Autorul articolului nu a reușit să găsească date mai precise despre momentul în care au început să fie redactate registrele bisericești în Lituania. Totuși, în vizitația episcopiei Samogiției din 1579 se menționează că registrele erau ținute la Vilkija, Veliuona, Butkiškė, Seredžius, Krakesė, Kražiai și Varniai (Vizitacija: 15, 17, 41, 67, 71, 99, 107, 183, 261), dar nu erau ținute la Ariogala, Betygala, Viduklė și Kaltanėnai (Vizitacija: 91, 117, 151, 215). Prin urmare, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, departe de toate bisericile din Lituania aveau registre bisericești.

¹⁹ În orașe, de exemplu la Vilnius, registrele unor biserici erau redactate nu numai de preoți, ci și de sacristani (Zinkevičius 1977: 41–43). În provincie, după cum arată datele pe care scribii le-au consemnat despre ei înșiși în multe registre bisericești din secolele XVII–XVIII, acestea erau redactate numai de preoți (parohi sau vicari), iar acolo unde pe lângă biserică exista o mănăstire, și de călugări.

135

Kašeikiai (2), satul Suginčiai, Mlt – Sioto Koseykowiczy 1554 (IA: 101), ludzi Kożeykow 1554 (IA: 102), в селе Кашейкяхъ 1614 (OD IX: 130), Sioto koszėyki 1636 (Inw WC: 19ᵇ), Sioto Koszęyki 1681 (LI: 337), de Koſęyki 1690 (Mlt KĮ I: 36ᵃ), de Kaſęykiu 1691 (Mlt KĮ I: 39ᵇ);

Šakiai (2), satul Skudučiškis, Mlt – siota... Sakowiczow 1554 (IA: 101), de zukutancy 1658, (Aln JĮ: 3ᵇ), de ſzakiu 1683 (Mlt KĮ I: 2ᵃ).

Formele Sioto Czywilowo²⁰ 1554 (IA: 102), astăzi Čivẏliai, siota... Sakowiczow 1554 (IA: 101) = *Šakenai, astăzi Šakiai; Sioto Koseykowiczy 1554 (IA: 101) = *Kašeikenai, astăzi Kašeikiai, arată cum, la mijlocul secolului al XVI-lea, oiconimele lituaniene erau consemnate (puternic slavizate) potrivit tradiției slave răsăritene. Nu este atât de simplu să le reconstituim formele lituaniene.

Mai târziu, la începutul secolului al XVII-lea, formele acelorași oiconime sunt deja mai apropiate de cele lituaniene: Pisan w cziwiliach 1609 (Ukm PTA 13887: 9ᵇ), Sioto Czywile 1636 (Inw WC: 18ᵇ), de Ciuil 1657 (Aln JĮ: 2ᵃ), de Civile 1663 (Aln JĮ: 9ᵃ), de Czyuili 1683 (Mlt KĮ I: 3ᵃ), Sioto koszęyki 1636 (Inw WC: 19ᵇ), в селе Кашейкяхъ 1614 (OD IX: 130), Sioto Koszęyki 1681 (LI: 337), de Koſęyki 1690 (Mlt KĮ I: 36ᵃ) – cf. astăzi Čivẏliai, Kašeikiai.

Formele consemnate la sfârșitul secolului al XVII-lea nu diferă de cele folosite în prezent, așadar pot fi considerate lituaniene: de Czyuiliu 1684 (Mlt KĮ I: 8ᵇ), de Cziu iliu 1685 (Mlt KĮ I: 13ᵇ), de Czywiliu 1688 (Mlt KĮ I: 25ᵇ) = *Čivylių (genitiv plural);

²⁰Trebuie remarcat că în cele mai vechi surse, redactate în limba cancelariei slave, sufixele lituaniene -ait-, -ėn-, -ūn- și altele asemenea ale oiconimelor sufixale provenite din antroponime au fost înlocuite cu sufixele slave -ovič-, -evič-. Nu există nicio îndoială că lituanienii foloseau în vorbirea curentă numai sufixele proprii (pentru numele personale lituaniene cu sufixe patronimice slave -ovič-, -evič-, vezi Zinkevičius 1987: 134–135; Maciejauskienė 1994: 24–31). În cazul Sioto Koseykowiczy 1554 (LA: 101) avem sufixul slav -ovič-. Forma lituaniană a acestui oiconim în secolul al XVI-lea trebuie să fi fost *Kašeikenai, cf. antroponimele Symon Kayszikienas de uilla Łahu̇cie 1663 (Aln JĮ: 12ᵃ), Andreas kaſzykienas de Leluici 1686 (Mlt KĮ I: 18ᵇ) = *Kašeikėnas. Procesului de eliminare a sufixelor patronimice, caracteristic numelor de familie lituaniene, îi este legată și schimbarea formelor unor oiconime sufixale provenite din antroponime: în sursele ulterioare, formele acestor oiconime sunt consemnate fără sufixe: cf. Sioto Koseykowiczy 1554 (LA: 101), care ar corespunde lituanienei *Kašeikenai – в селе Кашейкяхъ 1614 (OD IX: 130), Sioto koszęyki 1636 (JWC: 19ᵇ), care ar corespunde lituanienei *Kašeikiai, de Kaſęykiu 1691 (Mlt KĮ I: 39ᵇ) = *Kašeikių, Kašeikiai, Suginčiai, Mlt; siota... Sakowiczow 1554 (LA: 101), care ar corespunde lituanienei *Šakenai – de ſzakiu 1683 (Mlt KĮ I: 2ᵃ) = *Šakių, Šakiai, Skudučiškis, Mlt; de zukutancy 1658 (Aln JĮ: 3ᵇ), care ar corespunde lituanienei *Šakalėnai – de ſzakale 1743 (Ktk KĮ I: 36ᵃ), care ar corespunde lituanienei *Šakaliai, astăzi Šakiai, Skudučiškis, Mlt; cf. de asemenea de Ginutany 1708 (Lkm KĮ I: 3ᵇ), care ar corespunde formei *Ginutėnai – Ginuciey 1741 (Lkm KĮ II: 8ᵃ) = astăzi Ginučiai, Linkmenys, Ign; Pagi Jauneikayciu 1601 (Jnš KĮ: 20ᵇ) = *Jauneikaičių, nominativ plural *Jauneikaičiai – Siota jauneikiu 1613 (Jnš KĮ: 148ᵇ) = *Jauneikių, astăzi Jauneikiai, Pociūnai, Jnš; de uillā Skaraičių 1599 (Jnš KĮ: 1ᵇ) = *Skaraičių, nominativ plural *Skaraičiai – astăzi Skariai, Kępaliai, Jnš; Kadeūkame 1595 (Spruogis: 112) = dialectal *Žadėkaitė – astăzi Žadėkiai, Padėvytis, Šil etc. Pentru eliminarea sufixelor patronimice din numele de familie (Maciejauskienė 1994: 7), precum și pentru sufixe similare în oiconime (Vanagas 1996: 225–226).

136

de Kaſžeykiu 1691 (Mlt KĮ I: 39^b) = *Kašeikių (genitiv plural); de ſžakiu 1683 (Mlt KĮ I: 2^a) = *Šakių (genitiv plural).

Aceste exemple provin din teritoriul fostelor parohii Molėtai și Kuktiškės (astăzi parohia Suginčiai). Ele arată cum, odată cu abandonarea modelului tradiției slave răsăritene și formarea unei noi tradiții de consemnare în limba polonă, formele oiconimelor din documentele istorice redactate în limbi nelituaniene s-au schimbat treptat. În acest caz, formele lituaniene au fost consemnate pentru prima dată abia la sfârșitul secolului al XVII-lea. În diferite regiuni ale Lietuvos, momentul consemnării lor diferă (secolele XVI–XVIII). Dacă în secolele XVI–XVII s-ar fi trecut de la limba cancelariei slave la limba lituaniană, fără îndoială că încă din secolul al XVII-lea am fi avut în documentele istorice o nomenclatură toponimică destul de pur lituaniană.

Sursele formelor lituaniene ale oiconimelor

Există numeroase surse istorice în care au fost observate forme lituaniene ale oiconimelor. Pe baza materialului examinat, pot fi distinse trei criterii principale de clasificare a surselor istorice: 1) natura sursei: registrele parohiale, registrele tribunalelor districtuale, documentele domeniilor (aici s-ar încadra inventarele), Metrica Lituaniei, listele, hărțile și planurile, diverse studii (filologice, etnografice), documente de cancelarie (decrete ale autorităților, jurăminte, acte), dicționare și lucrări de referință etc.; 2) manuscris sau publicație; 3) limba în care este redactată sursa. Această clasificare se bazează pe materialul examinat de autorul articolului. După examinarea unui număr mai mare de surse, s-ar putea propune o clasificare oarecum diferită și mai detaliată.

Aici este prezentată o trecere în revistă a surselor nelituaniene potrivit primului criteriu. Sursele lituaniene (sursele care conțin oiconime scrise în limba lituaniană) sunt prezentate separat.

Registrele bisericești

Vechile registre ale însemnărilor bisericești din Lituania²¹ (secolele XVI–XVIII) sunt surse istorice valoroase, deoarece conțin probabil cele mai multe forme lituaniene ale oiconimelor. În unele dintre aceste registre — registrul de botezuri (KĮ) din Joniškis (1599–1621), registrul de botezuri și căsătorii (KĮ, JĮ) din Molėtai (1681–1692) — formele lituaniene ale oiconimelor sunt folosite în mod consecvent. În registrul de botezuri și căsătorii din Plungė (KĮ, JĮ; 1615–1660) au fost observate, de asemenea, aproximativ o sută de oiconime distincte, ale căror forme lituaniene sunt consemnate; în registrele altor biserici se găsesc câteva zeci, câte zece-cincisprezece sau chiar doar câteva. În total, în aproximativ treizeci de registre ale însemnărilor bisericești au fost găsite circa 800 de oiconime distincte ale căror forme lituaniene sunt consemnate. Formele lituaniene ale unor oiconime apar în aceste registre chiar de câteva zeci de ori, ale altora de câte zece-cincisprezece sau de câteva ori, iar ale altora o singură dată. Prin urmare, se poate afirma că cel puțin în unele dintre registrele bisericești încă neexaminate

²¹Se are în vedere acea parte a Lituaniei care făcea parte din LDK.

137

s-ar putea găsi, de asemenea, astfel de forme lituaniene. Există însă registre în care nu a fost observată nicio formă lituaniană, de exemplu registrele de botezuri și căsătorii din Alanta (1656–1665), din Dieveniškės (1696–1717), din Paberžė, districtul Vilnius (s-au păstrat fragmente din două registre de botezuri, din 1610–1612 și 1709–1712), registrul de botezuri din Rokiškis (1684–1706), registrul de căsătorii al bisericii bernardine din Vilnius (1688–1757) și altele. Oiconimele (și antroponimele) din registrele bisericești din secolele XVII–XVIII examinate în sudul Lituaniei (Aukštadvaris, Dieveniškės, Merkinė, Seirijai) sunt mai slavizate decât cele din registrele bisericilor situate la nord de râurile Neris și Nemunas. Totuși, chiar și în registrele bisericilor din sudul Lituaniei se găsesc, deși nu în număr mare, forme lituaniene ale oiconimelor.

În registrele bisericilor din Daugailiai, Dotnuva, Linkmenys, Linkuva, Plungė, Salantai, Videniškiai și din alte localități, formele lituaniene ale oiconimelor apar doar pe anumite pagini, în urma unei schimbări bruște a preotului sau călugărului care ținea registrul. În astfel de cazuri, în întregul registru sunt folosite forme nelituaniene ale oiconimelor, în timp ce pe una, câteva sau mai multe pagini abundă și formele lituaniene. S-a observat că asemenea situații sunt ceva mai numeroase în jurul anului 1709, când ciuma ar fi putut duce la schimbarea multor scribi care țineau registrele bisericești. Se pare că astfel, în jurul anului 1710, au apărut forme lituaniene ale oiconimelor în registrele din Dotnuva și Linkuva. În registrele bisericilor din Antalieptė, Alanta, Inturkė, Klovainiai, Kupiškis, Utena și, parțial, din Linkmenys, Plungė și din alte localități, formele lituaniene izolate ale oiconimelor sunt răspândite în tot registrul și nu este atât de ușor să le observi.

Trebuie remarcat că în registrele unor biserici sunt consemnate cuvinte comune lituaniene:

A fost botezat Georgius, fiul lui Mathiæ Terebitda și al Catharinæ de Tyteyki; nași: Petrus Plitnikonis de Nowosady și Elizabeth iszdutkera (=fiica) Jarostawa de Tyteyki, 1674 (Rgv KĮ I: 35^b); Augustus Berzdzias (=luna fără botezuri) Jatowy, 1684 (Rgv KĮ I: 129^a), adică o lună goală, în care nu a fost consemnat niciun botez; S. Matrimonium’ d. 9: Adamus Gilis de ſeyry cu’ Mariana Keriunkiewiu... de Agariny, în prezența martorilor Thomasz Gilis de Teyzow și Adamus Darbielucis funus (=fiul) 1685 (Srj JĮ: 12a); precum și Gertrudis sau littuiszkai (=în lituaniană) Gendruta Jokuba’s kuze uxor, toate din Janiszki, 1599 (Jnš KĮ: 1^a). O formă lituanizată a unui cuvânt comun (împrumut), *parapija, apare în De Villa dicta Petnicies Paraphia Jzaukianensi 1670 (Krž KĮ: 200^a).

În registrul de botezuri din Joniškis (1599–1621), discutat separat mai jos, au fost observate câteva fraze lituaniene. La începutul registrului, unde formele lituaniene ale oiconimelor sunt folosite în mod consecvent, sunt consemnate frazele: De la bătrâna Konarzewskiene 1599 (Jnš KĮ: 3^b) = *de la bătrâna Konarževskienė; De Onuszaicziu iš walsčiaus upites 1599 (Jnš KĮ: 3^b) = *Onušaičių din districtul Upytė; Kuisaýciu Kuniga Kleboną 1599 (Jnš KĮ: 4^a) = *preotul și parohul din Kuisaíčiai (dial. *kun’iga k’lebona). Expresia lituaniană apare în cu’ Elisabeth Bieliczu isz Toukielu 1688 (Ant JĮ: 145^b) = [cu] *Bielyčia (dial. *B’ė.l’ič’ų) din Taukelių.

138

De asemenea, trebuie remarcat antroponimul *Žemėpatuitis, care ar putea fi legat de numele divinității lituaniene Žemėpatis: Infans Magdalena Stanislai Žemepatuitis de Jucie S. Girdžjuny 1615 (Jnš KĮ: 173^a).

Pe marginea interioară a paginii 48^a din registrul bisericesc Molėtų KĮ VII (1776–1797) au fost observate urme de text în limba lituaniană.²²

Registrele bisericești (Joniškio KĮ, Molėtų KĮ I, JĮ II), în care formele lituaniene ale oiconimelor sunt deosebit de numeroase, trebuie discutate separat, deoarece se disting foarte mult de surse similare.

Cel mai vechi registru de însemnări bisericești din Lituania cunoscut autorului articolului este Joniškio KĮ (1599–1621). În această sursă, filele 1–80 (1599–1606) și 195–222 (1617–1618) sunt scrise în latină, iar filele 80–195 și 222–271, în polonă. În întregul registru, denumirile anilor și lunilor sunt scrise în latină, la fel și însemnările latine de pe filele 236, 269 și 271, referitoare la persoanele care s-au împărtășit și au primit sacramentul confirmării; pe a doua filă (1599) se află o însemnare în polonă despre un nou-născut malformat. Scrisul arată limpede că registrul a fost redactat de patru-cinci persoane. Niciuna dintre ele nu și-a consemnat numele de familie. Însemnările de botez sunt foarte neuniforme, iar modul de redactare a fost schimbat de mai multe ori. Pe câteva zeci de file ale registrului nu sunt consemnate oiconime; în unele părți sunt scrise doar prenumele persoanelor (nu și al doilea element al numelui).

În Joniškio KĮ (1599–1621) au fost identificate aproximativ 200 de oiconime diferite, ale căror forme lituaniene sunt și ele consemnate. Aproape toate aceste forme sunt prezentate la genitivul plural. La începutul sursei, în 1599 (filele 1^a–6^a), apar 75²³ de forme lituaniene ale oiconimelor (70%) și 32 de forme nelituaniene (30%), dintre care 27 slavizate și 5 latinizate. În 71 de cazuri, formele lituaniene sunt scrise la genitivul plural (Pagi Bujwidžiu, de Ville Norunu etc.), în două cazuri la nominativul singular De Skirkawa, de Norkawa, iar în alte două cazuri la genitivul singular (ville Jwoszkia, Witucia Mikucia Villce). Formele unor oiconime sunt slavizate: de Mažele, de avla Juskayci, Pagi Lepari, Pagi Ežeki, Pagi

Se pare că, pentru a consolida registrul, acolo a fost lipită o fâșie de hârtie albastră, lată de 1 cm, care se întinde de sus până jos pe filă. Rotind registrul perpendicular, pe acea fâșie se pot descifra următoarele cuvinte: yr darbus musu; myslis, zadzius. Pe pagina 49^a este lipită o fâșie albastră exact la fel. Fâșia conținea un text care, din păcate, nu poate fi citit cu certitudine, dar ar fi putut face parte dintr-un text în lituaniană. Ambele fâșii sunt lipite în partea registrului în care sunt consemnate botezurile din 1784. Hârtia albastră, asemănătoare hârtiei din care se tăiau fâșii, a fost folosită la Molėtai pentru registrele bisericești în jurul anilor 1790–1820. Atunci ar fi putut apărea textul din care s-au păstrat mici fragmente în sursa menționată. Este posibil ca acel text lituanian să fi fost scris aproximativ la sfârșitul secolului al XVIII-lea–începutul secolului al XIX-lea, probabil chiar în Molėtai. Acest lucru ar fi indicat de forma dialectală zadžius. Fragmentele păstrate ar putea sugera că era vorba despre o predică. În 1832–1833, la organizarea registrelor bisericești, textul menționat a fost tăiat în fâșii; acestea au fost lipite pentru a consolida registrul și astfel au ajuns până în zilele noastre.

²³ Inclusiv aceleași oiconime care se repetă și formele lor repetate.

²⁴ Compară, de asemenea, și alte oiconime din nordul Lituaniei: Keravà (2) satul Velžys, Pn, de uilla Linkawa 1618 (Jnš KĮ: 218^b), astăzi Linkuvà (3^b), orașul Pkr.

139

Mateykow, Paga Trapaciow, Pagi Jauneikiow, Pagi Taukunow etc. Numele orașului Joniškis apare slavizat de 12 ori (de Janiszki, de Janiszkie, de oppido Janiszki și altele asemenea). În cinci cazuri, Joniškis este redat printr-o formă adjectivală latinizată (omnes Janisc’eses²⁵, de Janissce’el, pauperum Janiscensi, cuius Janisce’sis, ex opide Janiscensi). În sursă nu este consemnată nici măcar o dată forma lituaniană a numelui Joniškis. Dacă am exclude formele slavizate și latinizate ale numelui Joniškis, ar rămâne 75 de forme lituaniene (83,3%) și 15 forme slavizate (16,7%) ale oiconimelor. Trebuie ținut seama și de faptul că, în același an 1599, pentru unele oiconime erau folosite atât forme lituaniene, cât și forme slavizate. Așadar, se poate afirma că, în 1599, în registrul de botezuri din Joniškis sunt folosite exclusiv forme lituaniene. Însă în 1607 (paginile 88ᵃ–98ᵃ), raportul formelor s-a schimbat în defavoarea celor lituaniene: s-au găsit doar 19 (12,75%) forme lituaniene, 126 (84,56%) forme slavizate și 4 (2,68%) forme nu pe deplin clare (Šiota Jauneikia, Woyita Dwihuitcia Š Dwelucia, W. Balciuna Šiota Giminena, Woyta Kirny Šiota Narbuta). În celelalte 36 de cazuri nu este indicat numele unei anumite localități, ci se menționează că persoanele sosite sunt din oraș (Z miasta), din ținut (Župickiego Powiatu), că sunt supuși ai unui anumit nobil (poddany X Biskupa, Poddany Pana Woiny, Poddany Pana Jaracz(k)iego ir t.t.), ai cărui voievod sunt (Woyta Kirnaicia, Woyta Balczuna și altele asemenea) sau se indică apartenența lor socială (Boiarow, 3boiarow și altele asemenea). În 1612 (paginile 135ᵃ–145ᵃ), formele lituaniene ale oiconimelor reapar mai frecvent: sunt 78 (30,95%), în timp ce formele slavizate sunt 92 (36,50%), iar cele neclare, scrise cu terminația -ia, (-ia), sunt chiar 82 (32,53%). În celelalte 42 de cazuri, după cum s-a discutat deja, nu este indicată localitatea de reședință. În cartea analizată, formele lituaniene ale oiconimelor sunt folosite mai mult sau mai puțin frecvent până în 1617 (fila 195). În 1617–1620 (filele 195–231) se mai întâlnește câte un oiconim a cărui formă lituaniană este consemnată. La sfârșitul cărții, aproximativ în ultimele treizeci de file (1620–1621), nu se observă nicio formă lituaniană – toate oiconimele sunt deja slavizate.

Registrul de botezuri și cununii din Molėtai (1682–1692) a fost ținut de parohul din Molėtai, Jonas Kazimieras Bržeževskis, care s-a semnat de multe ori în latină în sursa analizată: Joannes Casimirus Brzezewski Parochus Malatensis. Pe unele pagini ale sursei se găsesc însemnări făcute de mâna altei persoane, însă sunt puține. În această carte, ordinea însemnărilor este deja clar stabilită; toate sunt scrise în latină, uniform, după formulele corespunzătoare pentru înregistrările de botez sau cununie.

În registrul de botezuri din Molėtai I și în registrul de cununii II (1682–1692) au fost observate aproximativ 250 de oiconime diferite; formele lituaniene sunt consemnate pentru aproximativ 150 dintre ele. În sursa analizată, aproape toate formele lituaniene, ca și în registrul de botezuri din Joniškis, sunt prezentate la genitiv plural. Formele lituaniene ale oiconimelor abundă în înregistrările fiecărui an, deși în anumiți ani nu lipsesc unele variații. În 1683, în înregistrările de botez

²⁵ Adică Janiscenses.

140

înregistrările (paginile 2ª–7ª) conțin 117 forme lituaniene ale oiconimelor²⁶ (53,42%) și 98 forme slavizate (44,75%); dintre acestea, numele Molėtai, scris de Malaty, apare de 28 de ori (12,78%); există două forme hibride (0,91%), pentru acestea vezi p. 5–7 (de Sumuncių, de Mandunu), două forme neclare (0,91%) (de Jodeni... finalul cuvântului este rupt, de Brabradesių – forma autentică este neclară); în șase cazuri nu este indicată localitatea de reședință (de districtu Uilcomirienſi, de Palatinatu Vilnensi și altele asemenea). În înregistrările de botez din 1686 (paginile 13ª–18ª) s-au găsit 50 de forme lituaniene ale oiconimelor (41,32%) și 70 slavizate (57,85%); dintre acestea, numele Molėtai, scris de Malaty, apare de 27 de ori (23,31% din toate formele consemnate în acel an); există un caz neclar – un oiconim decolorat și ilizibil (0,86%); în trei cazuri este indicat nu un loc de reședință concret, ci un ținut sau o voievodie. În înregistrările de botez din 1689 (paginile 28ᵇ–35ᵃ) s-au găsit 77 de forme lituaniene ale oiconimelor (38,8%) și 96 slavizate (48,8%); dintre acestea, numele Molėtai, scris de Malaty, apare de 27 de ori (13,6%); există 3 forme latinizate (1,5%) (de Moletos), 22 de forme neclare (11,1%) (marginile filelor au fost roase de șoareci și, în unele locuri, putrezite, astfel încât nu se pot citi toate oiconimele; nu se poate stabili forma autentică în cazurile de mieluntu, de Kowasiszku, de Mugincu); în 14 cazuri este indicat nu un loc de reședință concret, ci un ținut sau o voievodie. În înregistrările de botez din 1690 (paginile 35ª–38ᵇ) s-au găsit 84 de forme lituaniene ale oiconimelor (51,85%) și 75 slavizate (46,29%); dintre acestea, numele Molėtai, scris de Malaty, apare de 30 de ori (18,51%); există o formă latinizată (0,61%) (de Kautakis), două forme neclare (1,23%) (un oiconim este decolorat; nu se poate stabili forma autentică în cazul de Larzadyzszu); în două cazuri este indicat nu un loc de reședință concret, ci un ținut sau o voievodie; o dată se menționează că persoana este din Rusia (de Ruthenia).

Formele slavizate ale oiconimelor au o ușoară majoritate în înregistrările din cei patru ani: sunt 329 (49,77%), față de 328 de forme lituaniene (49,62%) și 4 forme latinizate (0,60%). Dacă excludem toate cazurile de Malaty, care însumează 102 în anii analizați (15,43%), raportul dintre formele lituaniene și cele nelituaniene se schimbă considerabil: 328 (59,09%) forme lituaniene, 223 (40,18%) slavizate și 4 (0,72%) latinizate.

Se observă o tendință, după cum arată registrul de botezuri din Joniškis și registrul de botezuri din Molėtai I, de a consemna forme nelituaniene ale numelor centrelor parohiale. De exemplu, în registrul de botezuri din Molėtai I și registrul de cununii II (1682–1692), formele slave ale numelui Molėtai de Malaty apar de aproximativ 250 de ori, formele latinizate de Moletos – de trei ori, iar formele lituaniene – de Malatu în 1691 (registrul de botezuri din Molėtai I: 39ᵇ), de Maletu în 1691 (registrul de botezuri din Molėtai I: 41ᵃ), = și altele asemenea. *Ma.lėtu. – doar de două ori. În registrul de botezuri din Joniškis, după cum s-a observat deja, forma lituaniană a numelui Joniškis nu este consemnată nici măcar o dată. Este evident că centrul parohial avea un statut diferit de celelalte localități, iar tradițiile de folosire a numelui său erau diferite.

De asemenea, în registrul de botezuri din Molėtai I și registrul de cununii II (precum și în alte surse) se observă o tendință clară de a consemna numai forme slavizate (excepțiile sunt foarte rare) ale numelor orașelor și târgurilor, ale marilor moșii-

²⁶ Incluzând formele repetate identice.

141

formelor: de Vciany – Utenà, De Kurkli – Kurkliai mstl., de Jnkėtry – Inkėtriai dv., de Łobonary – Labanóras mstl., de Antopunci – *Antāpunt- dv., de Łowmiany – Lauménai dv., de Lelijzki – Liliškiai dv., de Vntanijzki – *Untanišk- plv., de Quanty – dab. Alantà mstl., dv. și altele. În cazul satelor, mai ales al celor mai îndepărtate, mai puțin cunoscute sau apărute recent, situate în parohii învecinate, se consemnează cel mai adesea formele lituaniene.

Registrele bisericești din Joniškis, Molėtai I și JĮ II arată că în cărțile unor biserici provinciale au fost consemnate multe forme lituaniene ale oiconimelor. Se poate presupune că la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea au existat și mai multe registre redactate în acest fel sau într-un mod asemănător. Din păcate, multe dintre registrele bisericești ale acelei epoci nu au ajuns până în zilele noastre.

I n v e n t a r e l e c u r ț i l o r ș i a m o ș i i l o r

Trebuie remarcat și faptul că în documentele moșiilor din Lituania, cel mai adesea în inventare, se întâlnesc și unele forme lituaniene ale oiconimelor. Totuși, comparativ cu registrele bisericești, acestea sunt mai puține. Documentele moșiilor sunt foarte numeroase, însă fiecare document în parte consemnează doar numele localităților care aparțineau moșiei respective. În descrierea hotarelor moșiilor se consemnau și numele localităților aparținând altor moșii din apropiere. S-a observat că oiconimele din registrele bisericești și din inventarele moșiilor pentru același teritoriu nu coincid pe deplin. Numele cătunelor ale căror forme lituaniene sunt consemnate în inventarele moșiilor lipsesc adesea din registrele bisericești din aceeași perioadă (de exemplu, în parohiile Molėtai, Kuktiškės și altele).

Am reușit să găsim inventare ale moșiilor din Lituania care se remarcă, de asemenea, prin abundența formelor lituaniene ale oiconimelor consemnate. În inventarul moșiilor episcopului de Vilnius din Užneris (1731) au fost găsite peste 100 de forme lituaniene. Toate aceste oiconime sunt nume de cătune²⁷. Numele satelor din sursa în discuție sunt slavizate, inclusiv cele ale căror forme lituaniene au fost găsite în diverse registre bisericești din Aukštaitija. Oiconimele au fost consemnate în mod similar și în inventarul moșiilor episcopului de Samogitia (1662). În acesta au fost identificate 25 de oiconime, nume de cătune, ale căror forme lituaniene au fost consemnate. Numele satelor sunt slavizate în această sursă, deși formele lituaniene ale numelor acelorași sate se pot găsi în registrele bisericești din Žemaitija.

Forme lituaniene ale oiconimelor se găsesc și în inventarele moșiilor regale din secolul al XVII-lea. Toate oiconimele, ca și în inventarele domeniilor bisericești, sunt nume de cătune. Aproximativ 20 de forme lituaniene ale numelor de cătune au fost găsite în inventarul starostiei de Vilnius (1636), care cuprindea domeniile moșiilor Linkmenys, Nemenčinė și Švenčionys. Circa 10 forme lituaniene ale numelor de cătune au fost identificate în inventarul Veliuona și Baisogala (1615).

²⁷ În sursa în discuție apar multe alte forme lituaniene de toponime: hidronime (mai ales nume de lacuri) și câteva zeci de nume de terenuri.

142

Inventarul starostiei Daugai (1719) este interesant prin formele lituaniene ale toponimelor (posibile oiconime), dintre care aici sunt consemnate aproximativ 80. Totuși, numai în patru cazuri se precizează explicit, lângă numele locului, că este vorba despre un cătun (Zafcianek); în celelalte cazuri, lângă un sat sunt menționate parcele nelocuite (Włoki Puste)²⁸ în pădure (w puscie). Aproape toate numele parcelelor nelocuite sunt de origine antroponimică. Cel puțin o parte dintre ele ar fi putut fi cătune ai căror locuitori au murit în timpul epidemiei din 1709. Toponimele în discuție nu diferă în niciun fel de oiconimele comparabile din aceeași sursă sau din alte surse — nume de cătune.

Faptul că în inventarele moșiilor, pentru o parte dintre numele cătunelor, sunt consemnate numai formele lituaniene permite concluzia că acele cătune sunt mai recente decât satele ale căror nume sunt slavizate. Numele vechi ale satelor puteau avea deja, în secolul al XVII-lea, o tradiție de utilizare nelituaniană.

Cărțile tribunalelor districtuale

O mare parte din materialul onomastic (firește, și oiconime) se găsește în cărțile tribunalelor districtuale, al căror volum este foarte mare, iar materialul nu a fost colectat. Articolul prezintă exemple din pozițiile deja discutate de Spruogis (Spruogis 1888) și Jablonskis (Jablonskis 1937), precum și din singura carte a tribunalului castelului Ukmergė consultată (1597). În aceste surse au fost găsite câteva zeci de forme lituaniene ale oiconimelor.

Metrica Lituaniei

Metrica Lituaniei din secolele XV–XVI, până la mijlocul primei jumătăți a secolului al XVI-lea, se remarcă printr-un repertoriu onomastic lituanian puternic slavizat. În cărțile acestei surse sunt consemnate sistematic formele slavizate (slave) ale oiconimelor lituaniene (și, în parte, ale antroponimelor). Începând din secolul al XVI-lea și ulterior, mai ales în secolele XVII–

²⁸ De comparat Juszkaliszkį, Vrbanįzkį, Paczkali(sz)kis ^{(19ᵇ, toate Wies Arciuny);} Arminiszkį, dziewonįzkį, Makaliszkį, Weyciuliszkį, Pikluszkį ^{(23ᵃ, toate Wies Konczany);} Budryniszkis, Bafjuliszkį, Vrbaniszkį, Szabliszkis, Kowaliszkis, Karmeliszkį, Stelmaciszkis, Jekuniszkį, Szukieliszkis ^{(24ᵃ, toate Wies Zwirzdany);} Za Marguliszkis, Ławyniszkį, Matuliszkį, Szarniszkis, Gnykiszkis, Staniszkį ^{(26ᵃ, toate Wies Woykontany);} Jurgiszkį, Zemaytiszkį, Podziukiszkis, Czokiszkis, Marcinkiszkį, Juryszkis, Stęgiszkis, Rukiniszkis ^{(27ᵃ, toate Wies Skobeyki);} Ławyniszkį, Weiciszkl, Matuliszkis, Mielunįkiey, Rymuliszkis, Vrbaniszkis, Pietryszkį ^{(31ᵃ, toate Wies Mieluny, câteva nu au putut fi citite din cauza paginii putrezite);} Balkiſzkis, Stulgiszkį, Tomackiszkį, Suniszkį, gudziszkis ^{(32ᵇ, toate Wies Cizuny);} Rymikiszkis, Struciszkį, Poiaviszkis, Marciniszkis, Kierfzuliskis, Biebieliszkis, Marciuliszkis ^{(35ᵃ, toate Wies Podawgi);} Trunkiszkis, Szyrwekszys, Dukiszkis, Czapukiszkis, Czafusyszkis ^{(35ᵇ, toate Wies Andrunee);} Maszniszkį, Rawoniszkis, Gudziszkis, Petryszkį, Staniekszkis, Janiszkį, Grykiszkį, fiedoriszkis, Tuniszkis ^{(36ᵇ, toate Wies Wiecuny);} Karniszkis, Kienuciszkis, Płatuszkis, Glin[?]iszkis ^{(37ᵃ, toate Wies Wieciuny);} Playkiszis, Jurgaliszkis, Jakubiszkis ^{(38ᵃ, toate Wies Meszku-cie),} Marciniszkis, Kreykiszkis, Bredziszkis, Czapizskį, Rumaciszkį, Ignaliszkį, Wilkiszkį, Szuciszkis, Miłiszkį, fwir[k]iszkį, Pakiszkis, Abramas[s]iszkį ^{(38ᵇ, toate Wies Meszkucie).} Unele nume de parcele se repetă; este posibil să se facă referire la același obiect.

143

În secolele XVIII–XIX, modul de consemnare a oiconimelor și antroponimelor lituaniene în Metrica Lituaniei s-a schimbat. Dar aceasta este o chestiune care trebuie discutată separat. În prezent, nu se poate spune dacă în Metrica Lituaniei existau forme lituaniene ale oiconimelor. În unele cărți ale Metricii Lituaniei din secolele XV–XVI consultate, autorul articolului nu a observat astfel de forme.

Liste

Câteva forme lituaniene ale oiconimelor se găsesc și în diverse liste. Începând din secolul al XVI-lea, în Lituania au fost întocmite liste de oiconime. Hotărârile sinodului diecezei de Vilnius (1744) cuprind liste ale localităților din numeroase parohii ale diecezei de Vilnius. În sursa menționată, aceste liste sunt incomplete, o parte dintre localități fiind omise. Pentru unele parohii sunt indicate numai limitele, fără a enumera localitățile sau enumerând doar câteva. În sursă au fost găsite aproximativ 30 de oiconime ale căror forme lituaniene sunt consemnate. Câteva dintre ele provin din estul și sudul Lituaniei, iar două din parohia Drūja (astăzi în Belarus). Se pare că majoritatea oiconimelor ale căror forme lituaniene sunt atestate în această sursă sunt nume de gospodării izolate. Liste similare, ceva mai detaliate, ale localităților din dieceza de Vilnius au fost întocmite și mai târziu, la inițiativa episcopului I. Masalskis, însă nu au fost publicate. Materialul din aceste liste nu a fost colectat pentru articol. De la începutul secolului al XIX-lea, listele localităților din parohii, consemnate în procesele-verbale ale vizitațiilor parohiale, sunt foarte detaliate. Ele reprezintă o sursă importantă pentru oiconime, deoarece la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea au apărut numeroase localități noi, deja consemnate în aceste liste. În sursele de la începutul secolului al XIX-lea se pot găsi și forme lituaniene ale numelor unor sate mici și gospodării izolate. Una dintre cele mai ample și mai interesante liste de la mijlocul secolului al XIX-lea este lista manuscrisă a toponimelor diecezei de Telšiai și Samogiția (1854 și ulterior). Aceasta este discutată în secțiunea consacrată surselor lituaniene, vezi pp. 146–147.

Hărți

Forme lituaniene ale oiconimelor apar și pe hărți²⁹. Pe harta germană a Noilor Prusii Orientale din 1807³⁰, care cuprinde și partea lituaniană a regiunii Užnemunė, sunt consemnate sute de nume de sate și cătune în forme lituaniene. În lipsa altor surse de natură similară, se poate afirma că aceasta este prima hartă pe care au fost publicate atât de multe forme lituaniene ale oiconimelor. Câteva se găsesc și pe hărțile rusești publicate în timpul țarilor, care acoperă teritoriul Lituaniei, însă nomenclatura acestor surse nu a fost cercetată până acum.

²⁹ Išsamiai apie senuosius Lietuvos žemėlapius žr. Vaitiekūnas 1994: 32–42.

³⁰ După prăbușirea statului lituano-polon, Užnemunė a aparținut Prusiei timp de câteva decenii (1795–1807).

144

Žinynai ir enciklopedijos

Forme lituaniene ale oiconimelor sunt prezentate și în îndreptare poloneze și rusești³¹ din secolul al XIX-lea. În îndreptarul enciclopedic polonez consultat, „Słownik geograficzny”³² (1880–1902), au fost observate forme lituaniene ale oiconimelor din diferite locuri din Lituania (Samogiția, Aukštaitija, Užnemunė, cu excepția Dzūkijei). În diversele volume ale SG, alături de forma poloneză (polonizată) a orașelor mai importante din Lituania și a unor orășele, este prezentată și forma lituaniană. Totuși, astfel sunt prezentate doar numele localităților aflate la nord de râurile Neris și Nemunas. Nu sunt prezentate formele lituaniene ale numelor orașelor din sudul Lituaniei, nici măcar ale celor mai mari și mai importante, precum Alytus, Daugai, Trakai etc. Este adevărat că în diversele volume ale SG, mai ales în suplimente, există numeroase cazuri în care pentru cătune sau conace apărute recent sunt prezentate doar formele lituaniene. În plus, în volumele de suplimente se găsesc grupuri mai consistente de oiconime din unele locuri din Lituania, pentru care sunt prezentate numai formele lituaniene. Formele lituaniene ale oiconimelor din SG ar trebui, de asemenea, tratate mai pe larg într-un studiu separat.

Cercetări

Forme lituaniene ale oiconimelor lituaniene pot fi găsite și în unele cercetări istorice și etnografice poloneze.³³ În publicația Academiei de Științe din Cracovia, redactată de un autor anonim și apărută în 1898, sunt prezentate formele lituaniene ale oiconimelor din următoarele districte: Butrimonys, Daugėliškis, Dubingiai, Giedraičiai, Jie zno, Krūonis, Kuktiškės, Linkmenys, Mielagėnai, Merkinė, Švenčionys, Onuškis, Tverečius, Valkininkai, Varėna, Žiežmariai. Totuși, în această sursă nu sunt prezentate formele lituaniene ale tuturor oiconimelor; în unele locuri sunt prezentate alternativ atât forme lituaniene, cât și poloneze. Pentru unele districte vorbitoare de lituaniană (Molėtai, Vievis) sunt prezentate doar câteva forme lituaniene ale oiconimelor. Toate oiconimele din alte districte vorbitoare de lituaniană (Adutiškis, Aukštadvaris, Dieveniškės, Musninkai, Semeliškės, Širvintos) sunt slavizate. Sunt prezentate și forme inexacte, deformate.

Formele lituaniene ale oiconimelor din Lituania Mică pentru acest articol au fost selectate din studiul lui V. Peteraitis „Mažosios Lietuvos ir Tvankstos vietovardžiai” (Vilnius, 1997). Materialul din surse nelituaniene prezentat acolo acoperă regiunea Lituaniei Mici și o reprezintă destul de bine. Multe dintre exemplele lui V. Peteraitis provin nu din registrele bisericești, ci din documente cu caracter juridico-administrativ-

31 În articol nu a fost folosit materialul din îndreptarele rusești publicate în timpul țarilor.

32 În continuare – SG.

33 Plg. Wilija po litewsku zowie się sama Neris (ztąd Po-neris, Ponary) (Wilno 1841: 339).

145

lor.³⁴ S-a observat că autorul simplifică ortografia unor toponime istorice. Prin urmare, o parte dintre oiconimele istorice din regiunea Klaipėda folosite în acest articol provin din studiul lui W. Fenzlau (Fenzlau 1936), în care materialul este consemnat mai fiabil. W. Fenzlau prezintă oiconime din registrele bisericilor din Katyčiai, Klaipėda și Vėrdainė, precum și câteva exemple din alte locuri.

Toate grupurile de surse nelituaniene sunt valoroase și pot conține date importante despre antroponimia lituaniană, care nu se întâlnesc în alte surse. Pe baza materialului consultat, se pare că cea mai mare parte a antroponimiei lituaniene din secolele XV–XVI se găsește în Metrica Lituaniei, iar cea din sfârșitul secolului al XVI-lea–secolul al XVIII-lea, în registrele bisericești și în cărțile tribunalelor districtuale, precum și, în parte, în documentele domeniilor³⁵. Cele mai de încredere dintre toate sursele sunt registrele bisericești³⁶, deoarece în acestea materialul onomastic (oiconime și antroponime – elementele secundare ale numelui, din care s-au format numele de familie), cel puțin pe teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei, este consemnat cel mai bine.

Există mult mai multe surse nelituaniene în care se pot găsi forme lituaniene ale oiconimelor. Este imposibil să le acoperim pe toate. În această trecere în revistă, care, desigur, nu este exhaustivă, s-a încercat să se arate în ce grupuri de surse pot fi căutate aceste forme lituaniene.

Surse lituaniene de oiconime

Există surse istorice în care oiconimele sunt consemnate în limba lituaniană. Acest articol se limitează la formele lituaniene ale oiconimelor din surse istorice nelituaniene, dar sunt prezentate și câteva exemple din surse lituaniene, pentru a putea compara formele din sursele lituaniene cu cele din sursele nelituaniene. Deoarece aceste surse lituaniene sunt puțin cunoscute, pare oportun să fie prezentate în acest articol.

În Lituania au fost găsite doar surse istorice lituaniene din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea. Ele pot fi numite lituaniene doar în parte, deoarece nu toate oiconimele sunt prezentate aici în limba lituaniană.

Una dintre cele mai importante astfel de surse este lista manuscrisă a toponimelor din episcopia Telšiai și Samogitia, întocmită de I. Hołowiński în 1854 și completată ulterior (la sfârșitul secolului al XIX-lea). În ea, oiconimele unor parohii sunt scrise în lituaniană, iar ale altora în poloneză, astfel că această sursă poate fi considerată lituaniană doar în parte. În listă, lie-

³⁴ Despre sursele onomasticii din Lituania Mică, inclusiv despre cele din care materialul a ajuns în studiul lui V. Pėteraitis, a scris V. Drotvinas (Drotvinas 1997: 81–87).

³⁵ Multe documente ale domeniilor se găsesc și în cărțile tribunalelor districtuale, dacă acestea s-au păstrat. Prin urmare, documentele domeniilor aflate în cărțile tribunalelor districtuale și cele din arhivele unor domenii se suprapun în parte. Totuși, acolo nu se află nici pe departe toate documentele și nici documentele tuturor domeniilor; de exemplu, lipsesc cu desăvârșire documentele domeniilor bisericești.

³⁶ Aici este avută în vedere totalitatea registrelor bisericești. În anumite registre, antroponimia lituaniană (oiconimele și antroponimele) poate fi consemnată foarte prost, mult mai prost decât, de exemplu, în documentele domeniilor.

146

numele localităților din aceste parohii scrise în lituaniană: Arióg[a]los, Baisógalos, Biržų (lista a fost întocmită după 1888), Čekiškės, Dotnuvós, Eržvilko, Gaurės, Girkalnio, Grinkiškio, Gruzdžių, Joniškėlio, Josvainių, Jurbarko, Kamajų, Kelmės, Krakių, Krekenavós, Krinčino, Labūnavos, Lyduvėnų, Lygumų, Linkuvós, Liolių, Mósėdžio, Pakruojo (lista a fost întocmită după 1888), Pasvalio, Pašušvio, Pãvandenės, Radviliškio, Rozalimo (lista a fost întocmită după 1888), Saločių, Skirsnemunės, Skuodo, Smilgių (lângă Panevėžys), Surviliškio, Svedasų, Šeduvós, Šiaulėnų, Šiluvos, Tauragės, Užpalių, Vaškų, Viekšnių, Viešintų, Vilkijos și încă una sau alta. Există parohii ale căror oikonime sunt prezentate în două limbi (polonă și lituaniană) sau au fost corectate din polonă în lituaniană. Acestea sunt oikonimele parohiilor Akmenės, Anykščių, Betygalos, Debeikių, Joniškio, Kavarsko, Kupiškio, Kurklių, Pūs aloto, Ragu vos, Subãčiaus, Traupio, Troškūnų. În listele parohiilor Pabiržės și Raseinių sunt scrise în lituaniană nu doar oikonimele, ci au fost incluse și mici liste cu 10–20 de alte toponime. În listele lituaniene, lângă numele localităților, se găsesc scurte observații în lituaniană despre acele locuri. Deși listele altor parohii sunt scrise în limbi nelituaniene, și acolo apar forme lituaniene ale oikonimelor.

O altă sursă asemănătoare, o parte a căreia este scrisă în polonă, iar cealaltă în lituaniană, este registrul de lucru al căsătoriilor al bisericii din Įnturkė (Zapowiedna książka Inturskiego kościołu, 1891–1910 – ZK). În el a fost găsită o înregistrare lituaniană din 1895; partea registrului scrisă în lituaniană acoperă anii 1900–1910. În partea nelituaniană a registrului nu s-au observat forme lituaniene ale oikonimelor. În partea lituaniană există și înregistrări poloneze. Această parte a registrului depășește limita secolului al XIX-lea stabilită orientativ în titlul articolului.³⁷ Totuși, sursa în discuție este importantă, deoarece partea ei lituaniană continuă tradiția ortografică a oikonimelor și antroponimelor din registrele bisericilor din Molėtai de la sfârșitul secolului al XVII-lea–secolul al XVIII-lea și din Įnturkė din secolele al XVIII-lea–începutul al XIX-lea. Pe baza înregistrărilor lituaniene de la începutul secolului al XX-lea se poate explica mai mult de un caz de ortografiere a oikonimelor din secolele anterioare. Partea registrului bisericii din Įnturkė scrisă în lituaniană arată cum se trece treptat de la ortografia a cărei tradiție datează din secolul al XVII-lea și care este evidentă în consemnările oikonimelor și antroponimelor din Įnturkė de la începutul secolului al XX-lea la ortografia aproximativ actuală. În plus, sunt importante formele lituaniene ale unor oikonime din împrejurimile Vilniusului (Lavóriškių, Pabradės, Sužionių), consemnate la începutul secolului al XX-lea în această sursă. Ar trebui să existe și alte surse manuscrise asemănătoare registrului din Įnturkė.

O altă sursă importantă de oikonime lituaniene, care poate fi considerată în parte lituaniană, este lista localităților din gubernia Suwałki alcătuită de E. Volter,

³⁷ Registrul din Įnturkė în discuție arată că trecerea la ortografia „Varpas”, adică la ortografia actuală, s-a făcut în jurul anului 1905, după ridicarea interdicției presei. Până în 1905, cât timp în Lituania nu exista presă lituaniană, nu exista nici o ortografie unitară. Acest lucru se reflectă și în consemnarea oikonimelor, (Volter 1901).

147

publicată la Sankt Petersburg în 1901. Această listă cuprinde formele oficiale rusești ale oikonimelor din întreaga gubernie, dar alături de acestea sunt indicate și formele lituaniene sau poloneze folosite de locuitorii din zonă.

Oikonimele multor voloste lituaniene din gubernia Suwałki sunt prezentate la nominativ. Există însă voloste (Kidulių, Metelių, Raudonės, Pilviškių, Plokščių, Tamošbudžio (aproximativ în jurul localității Liepalótus), Veiverių, Žaliosios) în care o parte sau cel puțin câteva oikonime însoțite de un termen generic sunt prezentate la genitiv. O parte considerabilă dintre formele lituaniene din volosta Paežeriai au fost scrise cu caractere rusești, însă multe dintre ele au fost repetate alături, cu caractere latine. Toate formele lituaniene din volosta Kaupiškiai au fost scrise doar cu caractere rusești. Pentru unele voloste (Javaravo, Mockavõs) sunt prezentate doar forme poloneze (polonizate); pentru alte voloste mixte (Andžiejево, Bérznyko, Krasnápolio, Seivų), alături de formele oficiale rusești sunt prezentate formele lituaniene sau poloneze ale oikonimelor, în funcție de limba folosită de locuitori. În întreaga listă apar și forme nesigure. Există destule cazuri în care numele rusesc și cel lituanian ale aceleiași localități sunt diferite. Diferitele neconcordanțe din sursa în discuție au apărut deoarece lui E. Volter i-au fost furnizate liste de toponime din localități locuite de lituanieni de către diferite persoane, probabil funcționari ai volostelor. Se pare că, din acest motiv, ortografia oikonimelor diferă foarte mult de la o voloste la alta.

Listele localităților din gubernia Suwałki alcătuite de E. Volter constituie o sursă interesantă și valoroasă pentru oikonimele lituaniene. Este o listă cuprinzătoare de oikonime dintr-o singură regiune, elaborată cu grijă și, prin urmare, considerată destul de fiabilă, în pofida formelor inexacte. Sursa în discuție depășește listele lui V. Kalvaitis și Vaižgantas, publicate tot la începutul secolului al XX-lea.

Pe lângă aceste surse lituaniene de la începutul secolelor al XIX-lea–al XX-lea, discutate mai sus, există destul de multe surse lituaniene tipărite din secolele al XVI-lea–al XIX-lea, al căror repertoriu de nume trebuie discutat separat.³⁸

Formele prusace ale toponimelor în sursele istorice

Întrucât în studiul lui V. Pėteraitis a fost observat și câte un oiconim prusac, trebuie remarcat că în sursele istorice scrise de scribi ai Ordinului s-ar putea găsi și forme prusace ale toponimelor prusace. Deoarece scrierea prusacă-

³⁸ Oiconimele (și alte toponime) din vechile surse lituaniene tipărite (secolele XVI–XVIII) nu au fost colectate și analizate. Începând cu secolul al XIX-lea apar numeroase surse lituaniene tipărite, în care se găsesc multe oiconime din Lituania Mică și Lituania Mare. Acestea sunt ziarele („Keleivis”, „Aušra”, „Varpas” etc.), calendarele lui L. Ivinskis, calendarele publicate în Lituania Mică și altele asemenea. Materialul din aceste surse, de asemenea, nu a fost colectat și analizat. La începutul secolului al XX-lea apar primele liste mai ample de oiconime (care includ și alte toponime) în limba lituaniană: V a i s g a n t a s. Sanrazas geografiskuju Lietuvos vardu / Dirva – Žinynas, 1904, Nr. 10, 35–61, Nr. 11, 3–29; K a l w a i t i s W. Lietuwiszkų Wardų Kletelė, Tilsė, 1910.

148

scrierea lor a apărut cu aproape 200 de ani mai devreme decât cea lituaniană, astfel că formele vorbite ale toponimelor prusace pot fi căutate în sursele istorice încă de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Monumentele scrierii prusace — glosarul din Elbing (sfârșitul secolului al XIII-lea–începutul secolului al XIV-lea), textul din Basel (mijlocul secolului al XIV-lea), începutul rugăciunii „Tatăl nostru” (începutul secolului al XV-lea) — arată că în acea perioadă existau oameni care scriau în prusacă. Necesitatea folosirii limbii prusace este menționată în repetate rânduri în documentele bisericești din secolul al XV-lea (Mažiulis 1966: 22–23). Călugărul S. Grūnavas, autorul „Cronicii prusace”, scrise în 1517–1526, știa și el ceva prusacă („ich kundt ein Wenig Preusch”) și a inclus în cronică un glosar german-prusac de 100 de cuvinte (Mažiulis 1966: 31). În sfârșit, folosirea limbii prusace este atestată de cele trei catehisme prusace tipărite la mijlocul secolului al XVI-lea. Este posibil ca unul sau altul dintre nobilii prusaci instruiți, cunoscători ai propriei limbi, precum și ai germanei și latinei, să fi lucrat și în cancelariile Ordinului și să fi consemnat vreun nume de loc, mai ales în perioada de la sfârșitul secolului al XIII-lea până în secolul al XVI-lea, așa cum îl pronunțau prusacii. Întrucât numele localităților din Prusia fuseseră germanizate încă din secolul al XIII-lea, este puțin probabil să se poată găsi forme autentice ale numelor localităților, deși ar putea exista câte una sau două. Ar putea fi consemnate ceva mai multe forme autentice ale altor toponime: nume de câmpuri, lacuri, păduri etc.³⁹ Prin urmare, în viitor trebuie cercetate separat și posibilele forme prusace ale toponimelor prusace. Iar formele lituaniene ale toponimelor lituaniene ar putea facilita într-o oarecare măsură explicarea unor fapte ale limbii prusace, întrucât ar putea exista regularități ortografice comune formelor toponimice atât lituaniene, cât și prusace.

Relația dintre formele lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor și textul nelituanian

Formele lituaniene ale oiconimelor lituaniene din sursele istorice, împreună cu alte fapte de limbă lituaniană (antroponime, cuvinte comune, fraze lituaniene), alcătuiesc un anumit ansamblu⁴⁰. În acest context ar trebui cercetate formele lituaniene (ale toponimelor și

³⁹ J. Gerullis pateikta prūsiškų vietovardžių, užrašytų su galūnėmis (Gerullis 1922: 263–264). Tad galimos prūsiškos toponimų lytys būtų: Gildestabs = *Gildestab(i)s, Semba 1331; Auctowangos = *Auktavangās, Semba 1331; Laumygarbis = *Laumigarbis, Notanga 1339; Greywa = *Greivā, ež. Luko apylinkėse 1422; Prautey = *Praut'ei, k. Semba 1436 ir kt.; dar akreiptinas dėmesys į galimas autentiškas pr. vietovardžių lytis Awynemedien = *Avin'amed'an, Varmės paribyje 1326; Bitpelkis = *Bitpelkīs plk. 1331; Budewaio = *Bud'avajā pv. Sasna, Morungenas 1315; Delycke = *Delike ež. Sasna, Morungenas 1315; Gislingen = *Gisling'an ež. Ortelsburgas 1389; Grabisto = *Grabistā, Morainiai, Štumas 1294; Grindes, Grindos = *Grindēs, *Grindās k. Semba 1267; Waixedies = *Vaiksēdīs k. Semba 1305; Algasis = *Algazīs ms. Semba 1339; Dalgantis = *Dalgantīs pv. Semba 1352 ir kt. Dėl Sembos vietovardžių rekonstrukcijų žr. Blažienė 1993. Dar plg. naujai paskelbtus prūsų vietovardžius Malunapis = *Malīnapis, vėliau liet. Malūnupiai Dárkiemio par. 1558 (Pėteraitis: 238); Berwis = *Berwīs k. Allenšteinas 1592, dėl pastarojo (Pospiszylowa 1983: 250). Panašių pavyzdžių įvairiuose šaltiniuose esama daugiau.

⁴⁰ Studiul neterminat al lui J. Lebedys încearcă să cuprindă diverse manifestări ale folosirii limbii lituaniene. Ansamblul faptelor este examinat mai ales din perspectiva istoriei culturii și a analizei lingvistice

149

antroponimelor). În caz contrar, anumite regularități ortografice și de utilizare pot trece neobservate sau pot să nu fie înțelese.

După cum s-a menționat deja, formele lituaniene ale oiconimelor sunt consemnate mai ales în texte latine. Se poate spune că ele sunt strâns legate de text, deoarece multe sunt folosite la genitivul plural (unele și la singular). Așa ar fi folosite și într-un text lituanian.

În formula de botez, după ce sunt menționați copilul, părinții și nașii, iar în cea de cununie soții și martorii, sunt indicate imediat numele localităților. În propoziția latină, înaintea multor nume de localități se scrie prepoziția lat. de „din, de la”. Lat. de cere cazul separativ — ablativul, care coincide în parte cu cazul instrumental din limba lituaniană. Totuși, în textele latine, împreună cu lat. de se scrie adesea forma lituaniană de genitiv plural, iar în cazuri rare și de singular: de Akmeniu 1683 (Mlt KĮ I: 7^a) = *Akmenių, Akmėniai Čiulėnai Mlt; de auxtkatniu 1715 (Dt KĮ: 166^a) = *Aukštkalnių Dotnuvà Kdn; de Eyuiciu 1683 (Mlt KĮ I: 3^b) = *Eivilčių, dab. Avilčiai Alantà Mlt; de Awizieniu 1769 (Ut JĮ I: 50^a) = *Avižienių, Avižieniai Taurãgnai Ut etc. It is therefore clear that Lithuanian-speaking people often (though not always) pronounced the names of localities in the genitive case, and the scribes of church books (priests and monks) often recorded those names in the case in which they were pronounced, sometimes even with Lithuanian iš, for example: iš Degesiu 1676 (Lnkv KĮ: 69^a) = *iš Degesių, Degėsiai Gūostagalis Pkr, iš Welziu 1676 (Lnkv KĮ: 69^b) = *iš Velžių; Velžiai Kiemėnai Ps, iš roponiu 1675 (Lnkv JĮ: 102^a) = *iš Roponių. Se întâmplă ca alături de lat. de să fie scris și lituanianul iš: De Onuszayciu iš walsciaus vpites 1599 (Jnš KĮ: 3^b), adică *Onušaičių iš valsčiaus Upytės, Upytė Pn; de Isz Jodenu 1689 (Vdn KĮ III: 50^a) = *iš Sodėnų, Sodėnai Luokesà Mlt; de Szkaczunu 1757 Ut JĮ I: 33^a), adică de *(i)š kačiūnų, Kačiūnai Kūktiškės Ut etc.

Uneori, în locul lat. de se scrie lat. ex „din”, care în latină se folosește, de asemenea, cu ablativul. Și cu lat. ex sunt scrise formele lituaniene de genitiv plural: ex Tolusioniu 1673 (Lnkv KĮ: 39^b) = *Toliūšonių etc.

Genitivul singular și plural se scrie și cu lat. de Villa, ex pago, ex uilla etc.: ex uilla Puknionu ~1711 (Lnkv KĮ: 4^b) = *Puknionių, astăzi Puknioniai Pakruojis; ex pago skroble 1630 (Pln KĮ: 59^a) = forma dialectală *Skrobl’e (gen. sg.), forma literară *Skroblio, astăzi Skrõblis Bubėnai Pln; de Villa fzlapiosios Berzies 1711 (Dt KĮ: 146^a) = *Šlapiosios Beržės, astăzi Šlapãberžė Dotnuvà Kdn etc.

nėra, apsiribojama minimaliomis pastabomis (Lebedys 1976). Naujausius duomenis kalbiniu aspektu aptaria Zinkevičius 1987: 121–131, 144–146; Zinkevičius 1988: 14–18, 107–108, 112–139, 143–156, 163–173; Zinkevičius 1990: 13–23; Jovaišas 1996: 13–31; Palionis 1995: 16–164 ir kt.

150

Există cazuri în care cu articolul lat. de este scris nominativul: de Mełkafadžius 1617 (Mrk KĮ: 105ᵇ) = dialectal *Mėškašėdžius, astăzi Mėškasalis Alovė Al; de Tumasodzius 1668 (Rgv KĮ I: 3ᵃ) = *Tumasodžius, astăzi Tumagalys Miežiškiai Pn; de Utena 1760 (Ktk KĮ N: 48ᵃ) = Utenà Ut; de Wieteykiey 1689 (Ant KĮ I: 16ᵇ) = Veleikiai Antalieptė Zr; de Wijeykiey 1760 (Ut JĮ I: 36ᵇ) = Vijėikiai Mockėnai Ut; de Wyjkintay 1643 (Pln KĮ: 161ᵇ) = *Viskintai Plungė și altele.

Nu rareori, formele de nominativ singular și plural ale oiconimelor lituaniene sunt scrise și cu lat. de villa, de pago, ex pago, in loco și altele asemenea: de Pago Szyłasiodis 1633 (Pln KĮ: 84ᵃ) = *Šilasodis Plungė; de villa Wytkienay 1769 (Ut JĮ: 50ᵃ) = *Vitkėnai, cf. Vitkūnai Pakalniai Ut; de Vila Zwinienay 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵇ) = Žvynėnai Žėlva Ukm; ex pago Žeymej dicto 1639 (Slnt KĮ: 60ᵇ) = Žeimiai Imbarė Krtn; In Loco Abugalijzkis 1784 (Ktk MĮ N: 183ᵇ) = *Abugališkis, astăzi Būgališkis Suginčiai Mlt etc.

În inventarele poloneze, formele lituaniene ale oiconimelor sunt prezentate după termeni de nomenclatură scriși în poloneză (sioto, zaścianek): fioto wikiežeri 1597 (Ukm PTA 13879: 228ᵇ) = *Vikežeris Dūsetos Zr; Sioto Armena / Lawnictwo Bakowc / Wotosc Wielonska 1615 (Inw V1: 15ᵇ) = *Armena Veliuona; zas cianek nazwany Kanczupis / Sioto Skjemie / Wojtostwo Zasieckie / Wolosc Boisa-golska 1615 (Inw V1: 38ᵃ) = *Kančiupis Skėmai Rd; na zascianku Pilimelis / Wies Pozusie Bojarowie / Włośń Szeszolska 1731 (Inw KZ: 152) = *Pylimėlis Šešuoliai Ukm; Zafcianek Traka Ławki / Wies Zwirdany / Włośń Dawgowska 1719 (Inw Dg: 23ᵇ) = *Trakalaukis Daùgai Al etc.

În inventare, liste, hărți, studii și lucrări de referință, oiconimele sunt prezentate la cazul nominativ (excepțiile sunt destul de rare): Ažubalis 1900 (SG XV/I: 56) = *Ažubalis vs. Tverėčius Ign; Meystey 1807 (NO: 2) = Meištai Meištai (astăzi Būbleliai Šk); Mielkintey 1584 (Pėteraitis: 53, 250) = Mielkintai || Antrudupėnai Stalupėnai, Enčiūnai; Starkey 1807 (NO: 2) = Starkai Šakiai (astăzi Sintautai Šk); Upis 1898 (Anonim: 62) = Ūpis Daugėliškis Ign; Užalksninis 1854 (ED: 36) = *Užalksninis Užventis; Užusamanis 1898 (Anonim: 65) = *Užusamanis Ceikiniai Ign; Waynotrakis 1807 (NO: 2a) = *Vairotrakis Rokai Kn; Witkampis 1540 (Pėteraitis: 444) = *Vidkampis sau *Vitkampis, mai târziu Vidkampiai Stalupėnai, Katniava, Jenkutkampiai, Tučiai; Warnośzylis 1807 (NO: 2) = *Varnošilis Meištai (Būbleliai Šk); Widuszy lis 1807 (NO: 2) = Vidušilis Liepalotai (astăzi Lukšiai Šk); Wingis / P. PODBRZEZENSIS 1744 (Syn: 43) = *Vingis Pabėržė Viln; Zascianek Żagaraitis pusty / WŁOSC MASIADŻKA 1662 (ŽV Inv: 204) = *Žagaraitis Mosedis Skd; Zeymelis 1807 (NO: 1) = *Žeimelis Veliuona etc. Formele lituaniene ale cazurilor oblice, în sursele tipărite nelituaniene (hărți și lucrări de referință), sunt folosite numai atunci când compilatorii acestor surse, care nu cunosc limba lituaniană, prezintă o formă la alt caz decât nominativul: Czerpoku 1807 (NO: 2) = *Čerpokų în loc de *Czerpo-

151

kai Lukšiai Šk; Willuszu 1807 (NO: 2) = *Viliusių în loc de *Wiluszey (astăzi Viliūšiai Jankai Šk); Wilniuja 1893 (SG XIII: 492) = *Wilniuje în loc de Wilnius etc.

Pentru a înțelege formele lituaniene vechi ale oiconimelor, contextul general al sursei (sau al surselor) este foarte important. Contextul vechilor registre bisericești este deosebit de important, deoarece acestea conțin numeroase forme lituaniene ale oiconimelor, dar și ale antroponimelor, la mai multe cazuri. Prin urmare, în cele ce urmează sunt prezentate exemple de texte mai caracteristice — formule din înregistrări de botezuri și cununii, bogate în forme lituaniene:

Podziunų⁴¹ advocatului Paupera Laurentium filium Climas Padziuna et Elenos l-au ridicat din cristelniță. Bartłomieius Kraguitis din cătunul Janiszki Vrbons Szariuitis din satul Wayniekiu împreună cu Elula Jonela Padziula, soția lui Jonedoycia, din aceeași localitate, ca prunc. 1599 (Jnš KĮ: 2^b).

A cincea zi de joi din octava Adormirii ⁴² Fecioarei, în satul Gimbuyciu al avocatului Zutaicia Bernarda în lituaniană sau Bernots Mothieiaus Zawariuicia și Barbara, fiul a fost ridicat din cristelniță de nașii Powitum Stanaitis din satul Juszkayciu al avocatului Budraycia pe Motieium, numit și Matulum, precum și pe Jadwiga, soția lui Stanisław Zaragauicia, ambii din satul Łąkayciu În aceeași zi Trumpayciu în satul avocatului Jonufzaycia Petra pe Ragina, fiica lui Jokuba et Gendrutos au ridicat-o din cristelniță Stasius Walenciunauitis⁴³ Petkunauitis 1599 (Jnš KĮ: 3^a)

Din Onuszayciu iβ walsciaus vpitęs, l-au adus la cristelniță pe Bernardum, fiul lui Mikatoiaus, iar Elizabethis a fost ridicată din cristelniță de Jafius Stankuns Jonelis Mothieiums, precum și de Barbara, soția lui Rymkaus, amândoi din același loc, ca prunc 1599 (Jnš KĮ: 3^b).

Duminica a XII-a după Rusalii: care este la 4 august

De la Jena Konarzewskienė Reginam Vrbona Bernotaycia et Gendrutos filiam leuauerunt de fonte Jakobs Bernotaytis Dorothea Ziaukiene ne non Anna domine Konarzewskïey filia omnes de eadem vt puer 1599 (Jnš KĮ: 3^b).

Eadem die villę Jwoszkia Aduocat: Stajlula Benuraicia Marta Gryciaus vzwalinaićia et Gendrute filia leuata est de fonte per Compatres Mikalaum 3^b/4^a Rym-

⁴¹În aceste exemple, formele onimice lituaniene și cuvintele comune lituaniene sunt evidențiate cu caractere mai închise.

⁴²Lista abrevierilor latine și poloneze este prezentată la sfârșitul articolului, după lista abrevierilor lituaniene.

⁴³Aici a fost lăsat un spațiu pentru înscrierea numelui celuilalt naș.

152

kunum et Kaſziutam Mikatoiaus Jwoszkia filiam ambii de la același ca și copilul. 1599 (Jnš KĮ: 3^b/4a)

Kuisaÿciu Kuniga Kleboną a fost botezat din cristelniță Bartolomeus Staniula Kuisaicia fiul, prin nașii Gasparum Patraitis Paulum Tamoszaitis Barbara fiica Jonula Petroszaicia precum și Zoputa, fiica Jona Barthuszaycia toți din același loc ca și copilul 1599 (Jnš KĮ: 4^a)

Tot acolo Wituicia Mikucia al satului, avocat: Dwityacia Jurgia au botezat din cristelniță pe Augustinum Jonela Bartoszayicia și AgnieszKas, fiul Grycus Buczkaitis Balcius Norwidaitis precum și Zaputa, fiica Jonela Ząfsajcia toți din același loc ca și copilul. 1599 (Jnš KĮ: 4^b).

Aduo: Szetona. Fiul Valentinus. Laurentij fiutpileuitis, naș. Joannes Mikaita, împreună cu Barbara a lui Joannis. Satul Wilginiu 1600 (Jnš KĮ: 8^b).

La: Kalitoraus. Fiul Valentinus Matulis Jurgaitis. Naș. Mathæus Jukaitis cu’ Gertrude Petraitis. Satul Kipsčia. 1600 (Jnš KĮ: 8^b).

Adu. Stanislai Kotlarz Fiica lui Gregorij Mikutaitis. Naș. Jurgelis Janaitis împreună cu Anna Poweltaicia. Satul. Kazoku. 1600 (Jnš KĮ: 12^a).

Avocat: Balciuna Fiul. Balcius Battuszkaitis Naș: Matulis Wiluns împreună cu Eluta Bariuna satul bariuna 1600 (Jnš KĮ: 13^b).

Aduo: Jurdas Fiica Zophia a lui Bartholomei Juodaitis. Naș. Grigas Warpininks împreună cu Lucia Zygmontowa, cetățeană din Janizki 1601 (Jnš KĮ: 18^a).

Aduo: Szapnag: Satul Sztapakia. Fiica. Jurgaičia Waytiek aus. Naș: Staniulis al lui Mathæi împreună cu Agneſca Pazuycia. 1601 (Jnš KĮ: 24^b).

Aduo: Szalciaus Satul Skribakią. Fiica lui Joannis și Hedwigis. Naș. Beſztauitis împreună cu Cum Agneſca Jaroszki Daugwiliene. 1601 (Jnš KĮ: 24^b).

Maſzkouÿ Fiul lui Joannis Pirtininkuitis. Naș. Paul[us] Łatwis împreună cu Elizabeta Racſunow. Satul Sargunu 1604 (Jnš KĮ: 49^a).

Satul Zalensko Fiica: Anna a lui Mathæi și Catharinae. Naș: Czepas împreună cu Heduige și Vrsula 1604 (Jnš KĮ: 51^a).

153

De asemenea, botez. An[o]stofia sigilmu’di de Pago Złokiej și Agnetæ. Prin Christophorof Grobajtis din satul Klepsciu cu Anna de Narwajże Walużajte 1635 (Pln KĮ: 102^b)

De asemenea, botez. Susanna, fiica lui Chriſtofori Dewutis și Giertrudis, soția lui Stanislauf Wienekajtis din Sm[i]lgiey cu Criſtina Lajgie de Pamiedey 1635 (Pln KĮ: 102^b)

De asemenea, botez. Criſtoforu’, fiul lui Stephani Buciuſ de Seleniey și Annæ, soția legitimă a lui Zachariaſ de Leplawkalui cu Dorothea Pietrikayte de Sieleniey 1635 (Pln KĮ: 103^a)

24 ianuarie

Botez. Caterina, fiica lui Joannij Czaponaſijs de Skroblu și Poloniæ, soția legitimă. Nașul Michael Szyłajtis din satul Sziłofodoj cu Marina Montkayte din P. Sitosodoj 1636 (Pln KĮ: 103^b)

În aceeași zi, botez. Mathiæ Gienbutaytis de Gienbutej. Cathaniſ ſierweteyti de Wytkaytey soțul legitim: Albert[us] Węctowaytis de Duowenej cu Anna Gienbutajti de Gienbutej 1643 (Pln KĮ: 161^b).

28 ale acestei luni⁴⁴ A fost botezat Georgi[us], fiul lui Stanislai Žebytaītis și al soției sale Zophiæ, din satul numit Žeymiej. Nașii Vencelaus Žebyataitis și Barbara Zutaite 1639 (Slnt KĮ: 60^b).

De asemenea⁴⁵, în aceeași zi a fost botezată Ana, fiica lui Gregory Vrbonaytis și a Evei, soția lui, din satul numit Seleney. Nașii: Stanisla[us] Balcius și Catharina Lulajte 1639 (Slnt KĮ: 60^b).

24 S-a căsătorit Adam[us] Vmbrasonis din Limeykie cu Marina Kozakaycie de Jackasodžia Martor: Valentin[us] Puodžiunas din Limeykie și Martinus Kazokonis de Jackasodžia 1672 (Rgv JĮ I: 111^b).

În aceeași zi⁴⁶, a fost botezat Stanisla[us], fiul lui Andreæ Krysztaponis și al Evei, soția sa, din Tu-masodžio. Părinții: Nicola[us] Rudžionis și Dorothea Rudyčia, amândoi din același sat 1673 (Rgv KĮ I: 29^b).

⁴⁴AdicăAprilie.

⁴⁵Adicăprima zi a lunii mai.

⁴⁶Adică22 ianuarie.

154

4 Bapᵗ[us] e’ Joannes Josephi Terbonas și Annæ Martinayčia de Kuglasodżio leg’ Patr. Joannes Siaduykas de Nowosady et Hedwigis Szczesneliene de Kuglasodżio 1673 (Rgv KĮ I: 46^b).

Bapt. Dorothea Thomce Bakiuno et Catharinæ Wertakaycie LC. Patrini Georgius Philippaytis et Anna Deluna o’nes de Atlanta 1682 (Rgv KĮ I: 87^a).

3tia Januarii A 1683 Ego Joannes Casimirus Brzezewski Paroch[us] Malacenſis Baptizaui Christophorum Patris Geczelis de Gieciu Matris Annæ Patrini Petrus Geteżenas de Juginciu și Agneſ Junktadynie de Junktadu. 1683 (Mlt KĮ I: 2^a).

21 Martii Ego Idem q sup Bap Zophia’ Patris Georgii Puciata Matris Zophiæ de Eydeciu Patrini Christophor[us] Zetenas de Czuteṅiu și Catharina Arelenia de Geciu 1683 (Mlt KĮ I: 3^b).

24 Julii Bap Dauidem Patris Thomæ Tumelis [zatrelis Matris Agnetis de Bebruſu Patrini ſtephanus Miſsunas de Vndreżunu și Catharina Douaciçie de Douiociu. 1683 (Mlt KĮ I: 4^b).

Eode’ die Bap Michaele’ Patris Casimiri ſzaykis Matris Christine de ſzayku Patrini Kardyżus de ſzayku și Margarita Krysiwenia de Itmadu 1683 (Mlt KĮ I: 6^a).

5ta 10bris Bap Andream Patris Thomce Juſzkielenas Matris Margaritæ de Łatuyciu Patrini Antonius Getezecis de Juginciu și Magdalena Kietewiſzenia de Łetuyciu 1683 (Mlt KĮ I: 7^a).

2 Bap Jozephu’ Patris Jacobi Kiemieykis Matris Agnetis de Kiewialu Patrini Michael ſiemieneuicz de Zamoku și Eua Puſzynienia de Puſynu 1684 (Mlt KĮ I: 8^b).

19 Augus. Ego Idem Georgium Medeykis de Gudelu Cu Anna ſzawkſzczelieciu de ſzawkſzczelu l-am căsătorit și binecuvântat, în prezența lui Cristophoro Kozak și a altora 1683 (Mlt JĮ I: 3^a).

În ziua de 21 9bris, Georgius Strzelczunas de Dougale a încheiat căsătoria cu Elisabeth Bielicziu iżs Toukielu Martori: Martinus Tabalkis de Dougale și Casimirus Gierwis de Tateykie 1688 (Ant JĮ I: 145^a).

155

În aceeași zi a fost botezat și fiul Matheus, al tatălui Joannis ſzykinowſkas și al mamei Eua Biguzaycia, nași Jacobus Mazgialis din satul Bikunay cu’ Anna Miegu[tiene?] De Villa Bikunÿ 1706 (Ant KĮ I: 170ᵃ).

În aceeași zi a fost botezată fiica pe nume Lucia, a tatălui Jacobi Junkitas din satul Totaykey, iar mama, Anne Junkiena; naș Stanijlaus Zapszys din satul Tolaykiey; împreună cu Anna Czeputeneycia, celălalt naș Stephanus Szymanſki, din ofzmianefl, 1706 (Ant KĮ I: 171ᵃ).

În aceeași zi a fost botezată fiica pe nume Sophia, a tatălui Stephani Grygalunas din satul Naruidzie, iar mama Luci[æ], 172ᵇ/173ᵃ...kaycia din satul Plupay’; naș Stephanus Slepetys din satul Naruidzie. Împreună cu Lucia Grygalucia din satul Plupay, 1707 (Ant KĮ I: 172ᵇ–173ᵃ).

În aceeași zi a fost botezat fiul pe nume Casimirus, al lui Jacobi Ramelis din satul Rukle, iar mama Sophie Dapszycia din satul Zabicunay; naș Andreas Jonuſzka din satul Rukle. Împreună cu Maryanna Plekiowa din satul Nuodegule, 1707 (Ant KĮ I: 173ᵃ).

În aceeași zi⁴⁷ a fost botezată Judith, fiica tatălui Joannis Bartkus, iar mama, într-adevăr, Anna Dowmaytaycia, L. Th., din locul Motienay. Naș Elisabeth Rakauskienie din locul Motieny, împreună cu Joanne Matuzaytis din locul Dowmanty, 1709 (Dt KĮ: 141ᵇ).

În data de 22 a aceleiași luni a fost botezat Andreas, fiul tatălui Joannis Warpaius, iar mama, într-adevăr, Zophia Macanawiczaitie, L. Th., din locul Rominiey; naș Ioannis Raſzczauskas împreună cu Eua Raczauicienie din locul Reminiey, 1709 (Dt KĮ: 141ᵇ).

În aceeași zi a fost botezat pruncul Mathias, al lui Casimiri ſroba și al mamei Cristine; părinții legitimi, naș Nicolaus Ziamaytaytytys împreună cu Elisabeth Balciunaycia, toți din satul ſzlapiosios Berzies, 1711 (Dt KĮ: 146ᵃ).

În ziua de 11 octombrie, după ce am publicat cele trei bannuri, i-am cununat pe Petrum Rukianas din Mackiany, împreună cu Anna Wilunicz(a) din Radziun(u). Martori Christophorus Rukianas din Mackiany, al doilea Czapulis Daniujis din Radziun(u), 1702 (Dgl JĮ II: 88ᵃ)⁴⁸.

⁴⁷ Noiembrie.

⁴⁸ În această sursă, înregistrările de botez sunt amestecate dezordonat cu cele de căsătorie.

156

L-am cununat pe Laurentius Plekis din satul Dawbarycia cu Krzystyna din Wadeyniu. Martori: Casimirus, fiul lui Chrystophoro Dawbaras din Jakszty, 1703 (Dgl JĮ II: 88^a)

În același an și în aceeași lună⁴⁹, în ziua de 8, a fost botezat un prunc cu numele Andreas, fiul lui Mathiae Kuzelis și al Mariannei Łazinskicia din Rukszany. Naș: Joannes Powkstie din łziskiniey și Marianna Rukf̦icia din Rukszany, 1739 (Lkm KĮ I: 106^a)

În același an și în aceeași lună, în ziua de 21, a fost botezată o fetiță cu numele Cristina, fiica lui Joannis Kiszkis și a Magdalenei Trasz kicia din satul Patiszey. Naș: Christophorus Romanow-skas din Akriem iey, și Regina Bilinska din satul ftagulany, 1739 (Lkm KĮ I: 106^b)

În același an și în aceeași lună⁵⁰, în ziua de 24, a fost botezat un prunc cu numele Mathias, fiul lui Andreae Balunas, al Mariannei Naslicia din Weyśniuney. Naș: Ladislaus Batawecki din Wituney și Marianna Batawecka din Wituney, 1740 (Lkm KĮ I: 107^a)

În același an și în aceeași lună⁵¹, în ziua de 29, a fost botezat un prunc cu numele Franciscus, fiul lui Josephi Alekna, al Catharinei Pipiricia din Ripayciey. Nași: Georgius Wasilewicz din Ripaiciey și Catharina Powkstienie din Kirdeykiey, 1740 (Lkm KĮ I: 109^b)

În același an și în aceeași lună, în ziua de 30, a fost botezat un prunc cu numele Magdalena, fiica lui Andreae Jowniszkis, al Magdalenc Obielicia din Patusziey. Nași: Thomas Kardelis din Lyngmiany și Catharina Kindurienie din Kinduriey, 1740 (Lkm KĮ I: 109^b)

Die 3 aprilis⁵² Baptizatus e’ infans n’ne Georgius PP: Alexandri Lechowicz Matris Jophia Jakatowskicia de Lamiestagalis: LL. Georgius Danieykis de Płowciszkiey. et Marianna Janielicia de Kukutiśzkies. 1740 (Lkm KĮ I: 110^a)

În ziua de 26 noiembrie, după îndeplinirea celor trei publicații, am binecuvântat căsătoria dintre Georgium Kurpe din Garbunay cu Anna Kinduricia din Gieytonijzkiesz. Martori: Mathias Waszkiels din Garbunay și Thomas Kinduris din Pabirziey, 1740 (Lkm JĮ II: 2^a)

În aceeași zi, am binecuvântat căsătoria după îndeplinirea celor trei publicații, dintre Georgium ſtaputenas din Kolw iey și Anna Jociucia din Peteniey. Martori: Andreas ſzatna din Patuszie și Georgius Zitenas din Weyśniuney, 1740 (Lkm JĮ II: 2^a)

T.y. MENSIS. Xber Annius 1739.

T.y. MENSIS JANUARIUS ANNUS 1740.

Adică LUNA MARTIE.

T.y. Mensis Aprilis Annus 1740.

157

În ziua de 10 a aceleiași luni⁵³ a fost botezat pruncul pe nume Christina, din Piedroniszkiey PP. Georgij Marufzka și Annae Jzukicia LL: fiman Cieykowszkas din Makszieniszki împreună cu Cristina Gotienie de feliszkiey 1741 (Lkm KĮ II: 4^a)

În aceeași zi și lună⁵⁴ a fost botezat pruncul pe nume Marianna, din Apidwariszkiesz PP. Martini Rukas și Cristine Muknicia LL: Nicolaus Muknisz din Untotksznie și Sophia Kirkienie din Kirdeykiey (Lkm KĮ II: 5^a)

d 24.⁵⁵ Baptizatus e’ infans n’ne Marta de Ripayciey PP: Georgij Urbanas et Catharine Alaknicia LL. Jacobus Alekna et Cathrina Aleknienie de Ripayciey 1741 (Lkm KĮ II: 5^a)

În ziua de 21 mai a fost botezat pruncul pe nume Regina, din Peleniey PP: Petri Petenis și Christinæ Walukicia LL: Cafimirus Mazieyka din Łowciszkiey și Anna Obelien ie din Kowaley 1741 (Lkm KĮ II: 7^a)

d 22. eiusdem⁵⁶ Baptizat este pruncul de sex feminin Marianna din Łamiestagalis PP. Thomæ Winctawienas și Catharine Pawksticia LL: Michael Winclowas din Jzikuntifzkies și Catharina Umbrasienie de Gieniszkiey 1741 (Lkm KĮ II: 7^a)

Din aceste exemple este limpede că acolo unde sunt folosite forme lituaniene ale numelor localităților, sunt scrise foarte des și formele lituaniene ale celui de-al doilea element al numelor de persoane. În aceste cazuri, oiconimele și antroponimele sunt împrumuturi lituaniene neadaptate într-un text străin, în care sunt integrate doar potrivit regulilor limbii lituaniene. Comparând textele lituaniene din registrul (neoficial) al căsătoriilor tinere din biserica din Inturkė cu cele prezentate anterior, adică cele latine, se observă o anumită asemănare în felul în care sunt scrise oiconimele și antroponimele. Prin urmare, prezentăm mai jos câteva exemple de înregistrări în lituaniană:

Naszlis Antanas Laukij din ulița Simunčiu, parohia Inturkiu. Cu Parnu Antalu⁵⁷ Imbrasicziu din ulița Jodenu, parohia Maletu – 1895 (Int ZK: 18^a).

⁵³ Adică IANUARIE 1741.

⁵⁴ Adică ziua de 5 martie.

⁵⁵ APRILIE.

⁵⁶ MAI.

⁵⁷ Forma nu este cu totul clară, dar așa este scris.

158

Bolesławas Werikas, mire, din satul Miszkiszkiu, parohia Maletu, cu Mariannu Noviniutie, fată din Bambioniu, parohia Jzitos. 1900 (Int ZK: 32^a).

Jona Sirewiczius, văduv, din parohia Dubinku, din Meszkalidimio, cu Agnieszk(u) Łamanauckicze, fată din localitatea Sztawinagalo, parohia szitos 1900 (Int ZK: 32^a).

Ignasius Sklaustis, văduv, din satul Rutienu, cu Razaliu Tumieniuuti, fată din localitatea Įtanuliszkio, amândoi din parohia szitos 1900 (Int ZK: 32^b).

Adolfas Kilczauskas, mire, din parohia Wilkorejsczio, Joniszkio, cu Mariannu Kierulicziu din Geiziunu, fată din parohia Geiziunu. 1900 (Int ZK: 32^b).

Antanas Szurwelis, văduv, din Szniuru, cu Mariannu Gobieniu, văduvă din Dudanosiu, amândoi din această parohie 1900 (Int ZK: 32^b).

Ignasius Zajęczkowskis, văduv, din parohia Utos, cu Teofilu Budkiaviczicziu, domnișoară din Szauksztialiszkias, parohia Maletu. 1900 (Int ZK: 32^b).

Principiile de ortografie a oiconimelor și numelor de familie lituaniene de la începutul secolului al XX-lea din această sursă, se poate spune, nu diferă prea mult de cele din sursele corespunzătoare din secolele XVII–XVIII. Doar că ortografia de la începutul secolului al XX-lea este poate mai standardizată și nu conține atât de multe grafii variate. În viitor ar trebui comparate în detaliu astfel de surse lituaniene și nelituaniene; atunci s-ar clarifica mai multe regularități ortografice ale toponimelor și antroponimelor din secolele XVII–XVIII și s-ar putea înțelege mai bine unele fenomene de pronunție, precum și unele cazuri de slavizare.

Cazurile gramaticale ale formelor oiconimelor lituaniene

În sursele discutate, formele oiconimelor lituaniene sunt prezentate la cazurile nominativ singular, genitiv singular, locativ singular și nominativ plural, genitiv plural și locativ plural.

Formele oiconimelor sunt prezentate conform următoarelor criterii formale⁵⁸: într-o secțiune separată sunt prezentate formele cu diferite terminații pentru fiecare caz; într-un paragraf separat sunt prezentate formele în care aceeași terminație este scrisă identic; în paragrafe separate sunt prezentate formele în care terminații diferite sunt scrise identic; în paragrafe separate sunt prezentate formele în care aceeași terminație este scrisă diferit.

⁵⁸ Unul dintre cele mai importante criterii este redarea în scris a terminației lituaniene.

159

V i e n a s k a i t o s v a r d i n i n k a s

Formele de nominativ singular apar adesea în inventarele domeniilor, dar destul de rar în registrele bisericești. Oiconimele scrise la acest caz sunt nume de gospodării izolate sau de sate mici. Un nume nou, având o formă de singular, era adesea consemnat cu exactitate, cu terminația lituaniană, chiar și în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Forme lituaniene înregistrate la nominativ singular au fost observate în inventarul domeniilor Veliuona și Baisógola (1615), în inventarul starostiei Vilnius (1636), în inventarul domeniilor de masă ale episcopului de Samogitia (1662), în inventarul domeniilor Užneris ale episcopului de Vilnius (1731), în hotărârile sinodului diecezei de Vilnius (1744) etc. Un număr ceva mai mare se găsește în registrele bisericești din Kuktiškės, Linkmenys și Raguva, iar câteva în cele din Bál ninkai și Inturkė etc.

Forme de nominativ singular

de Ablinga 1638 (Pln KĮ: 131^b) = Ablingà Ántkoptis Klp; Ackmena 1576 (Pėteraitis: 47) = Akmenà; Ackmena 1900 (SG XV/I: 13) = *Ackmena dv. Kvetkai Brž; de Atlanta 1682 (Rgv KĮ I: 87^a) = Alantà Velykiai Pn; Sioto Armena 1615 (Inw VI: 15^b) Veliuona, Armena 1807 (NO: 1) = *Armena Serėdžius, cf. Armenà river Veliuona (LUEŽ: 8); Armia / P. DRUIJENSIS 1744 (Syn: 84) = *Armija Drujà (Belarus); Beisogala târg 1854 (ED: 52), Beisogala 1880 (SG I: 125) = domeniu *B’eisogala, astăzi Baisógala Rs; Berzija 1898 (Anonim: 60) = *Beržija Linkmenys Ign; Brazdygata 1900 (SG XV/I: 229) = Brazdigala Pūmpėnai (astăzi Pasvalys Ps); ex Gondynga 1626 (Pln KĮ: 36^a), de Gondinga 1631 (Slnt KĮ: 3^a) = domeniu *Gon’d’inga, Gandingà Naūsodis Pln; Gietžingata / Wies Rymucie / Włość Malatska 1731 (Inw KZ: 120) = *Gelžingala Molėtai; Gubesa 1898 (Anonim: 22) = Gubesà Giedraičiai Mlt; de Izita 1687 (Ant KĮ I: 7^b) = *Izita Antãlieptė Zr; Klajpeda 1900 (SG XV/II: 88) = Klaipėda oraș; Kupra 1900 (SG XV/II: 197) = *Kupra Skėmai Rd; de Kretinga 1633 (Pln KĮ: 86^a) = Kretingà oraș; de Kunciagata 1675 (Rgv JĮ I: 40^b) = *Kun’c’agala, astăzi Kuciagalys Miežiškiai Pn; Melnicza adică Zakowale 1898 (Anonim: 42) = *Melnyčia Merkinė Vrn; Luszna 1807 (NO: 2) = *Lūšna Meištai (astăzi Būbleliai Šk); de Nendrya 1687 (Ant KĮ I: 9^b) = *Nendrija Antãlieptė Zr; Pagi Norkawa 1606 (Jnš KĮ: 74^b) = *Norkava Joniškis; Zascianek Pagrunda za dworną pasznią / Miasteczko Łyngmiany 1636 (Inw WC: 17^b) = domeniu *Pagrunda, cf. Pagrandà sat Saldūtiškis Ut; Punia 1595 (CB: 4^a) = Punià Punià Al; Miasteczko Ratnicza 1898 (Anonim: 42) = Ràtnyčia Merkinė Vrn; de Rudesa 1779 (Int JĮ I: 15^a) = Rudesà Inturkė Mlt; Sarya / P. DRUIJENSIS 1744 (Syn: 84) = *Sarija Drujà (Belarus); Szetekſzna / P. KOMAYSCENSIS 1744 (Syn: 79) = *Šetekšna, astăzi Šėtekšnos Púožas Kp,

160

Šėteknos Panemunėlis Rk; Udrya 1807 (NO: 2a) = Ūdrjà Al; de loco Uta 1778 (Int JĮ I: 14^b) = Ūta Joniškis Mlt; de Utena 1741 (Ut JĮ I: 16^b), de Utena 1760 (Ktk KĮ N: 48^a) = Utenà târg; Waiguva 1854 (ED: 37) = Váiguva Klm; de Welona 1699 (Dt KĮ: 35^b) = Veliuonà Jrb; Žabakšna 1807 (NO: 2a) = *Žlabakšna Darsūniškis etc.

Untanawas adică Antonowo 1898 (Anonim: 60) = domeniu *Untanavas Kálta-nėnai Švnč; Zaścianek Antarasztas / Wieś Kiakszty / Włość Wydzka 1731 (Inw KZ: 15) = *Antaraštas Vidžiai (Belarus); na Zasc: Ante­siatas / Wieś Gada-kiemie / Woytowstwo Łabonarskie 1731 (Inw KZ: 103) = *Anteisiatas Labanòras Švnč; Apuszotas 1900 (SG XV/I: 46) = *Apušotas sat Ramýgala Pn; Apuszrotas 1900 (SG XV/I: 46) = *Apūšrotas domeniu Krākės Kdn; Augustawas 1898 (Anonim: 69) = Augustāvas Švenčionėliai Švnč; Dragunas 1807 (NO: 1) = *Dragūnas Serėdžius; Dubinikas 1898 (Anonim: 42) = *Dubinykas, astăzi Dubininkas Merkinė (astăzi Marcinkónys Al); Endrikawas 1898 (Anonim: 62) = *Endrikavas Daugėliškis Ign; Erzwetas / Orweta⁵⁹ / 1898 (Anonim: 68) = Ėržvetas Tverečius Ign; Geibonas 1898 (Anonim: 50) = *Geibonas Vievis, cf. Geibónys Ausiėniškės Trak; Gumbronas / P. ANUSZYS CENSIS 1744 (Syn: 87) = *Gumbronas, Ōnuškis Vrn; Gudas 1807 (NO: 2a) = *Gudas Veiveriai; Kalvinas 1807 (NO: 2a) = *Kalvinas Darsūniškis; Zascianek Kapurnenas nad Je-ziorem ottkszniem / Sioto Ofttuksznie (?) / Woytowstwo Łygmianskie 1636 (Inw WC: 26^b) = *Kapurnenas Liñkmenys Ign; Kazimierawas 1898 (Anonim: 43) = Kazimierāvas Varėna (astăzi Nedingė Vrn); de Kučkas 1681 (Rgv KĮ I: 77^a) = *Kučkas, astăzi Kučkai Raguva Pn; Zascianek Kulnikas... pokoniec rez nad je-ziorem Birzulią / Wieś KVIAKIE / WŁOSC WORNIEŃSKA 1662 (ŽV Inv: 120) = *Kulnikas Varniai Tl; Laubenskas 1807 (NO: 2a) = *Liaubenskas Veiveriai; Ledas 1902 (SG XV/II: 215) = *Ledas Jósvainiai Kdn; Lukas 1807 (NO: 2a) = *Lukas Veiveriai; Melekas 1807 (NO: 2a) = *Melekas Veiveriai; Mežymas / P. SVINCIANENSIS 1744 (Syn: 81) = domeniu *M’e.š.ī.mas Švenčionys; Nárāgas / P. DUBINCENSIS 1744 (Syn: 48) = domeniu *Na.ragas Dubingiai Mlt; de Villa Pietkunas 1668 (Rgv KĮ I: 3^a) = *Petkūnas, astăzi Petkūnai Juostininkai An; Polimas 1898 (Anonim: 60) = *Polimas Liñkmenys Ign; Rokas 1807 (NO: 2a) = *Rokas Veiveriai; Rugenas 1807 (NO: 2) = *Rugėnas Liepalótai (astăzi Lukšiai Šk); Скроблинас 1597 (Spruogis: 293) = *Skrobylnas sat Medingėnai Pln; Spirgas 1807 (NO: 2a) = *Spirgas Darsūniškis; de Pago Stalgas 1639 (Pln KĮ: 136^a) = Stalgas Stalgėnai Pln; Szakimas 1898 (Anonim: 24) = Šakimas Dubingiai Mlt; Tartakas 1898 (Anonim: 71) = domeniu *Tartakas, astăzi Tartòkas Sariai Švnč; Urbānas / P. SVINCIANENSIS 1744 (Syn: 81) = domeniu *Urbanas Švenčionys; Wilkas 1807 (NO: 2a) = *Vilkas Veiveriai etc.

⁵⁹ O astfel de formă slavizată este prezentată alături de forma lituaniană.

161

de Antalepte 1687 (Ant Kǫ I: 9ᵇ) = Antālėpie Zr; de Untalamiestie 1742 (Lkm Jǫ II: 4ᵇ) = *Untalam ēst’ė., astăzi Antālamėstė Saldūtiškis Ut; de Beržė 1693 (Dt Kǫ: 2ᵃ), de Beržė 1711 (Dt Kǫ: 147ᵇ) = *Beržė Dotnuvā Kdn; Miasto Merecz czyli Mierkine 1898 (Anonim: 42) = Merkinė Vrn; Pātūžė / P. ŁYNGMIANENSIS 1744 (Syn: 82) = Palūšė Ign; de Pokryžė 1770 (Dgl Kǫ III: 41ᵃ) = Pakryžė Daugailiai Ut; Plunge 1854 (ED: 9) = Plūngė oraș; Rauswė 1539 (Pėteraitis: 329) = Rausvė || Degėsiai Stālupėnai, Bildviečiai; de fatele 1741 (Ktk Jǫ I: 59ᵃ) = *Salėlė Kūk­tiškės Ut; de Sienowe 1682 (Vdn Kǫ III: 3ᵇ) = *Senovė Vidėniškiai Mlt; de loco fenobe 1760 (Blnk Kǫ II: 49ᵇ) = *Senobė Vidėniškiai Mlt; ex Szłapiaberžė 1715 (Dt Kǫ: 166ᵃ) = *Šłapiaberžė, de Sztapabierže 1740 (Dt Kǫ: 390ᵇ), de Sztapaberže 1761 (Dt Kǫ: 369ᵇ) = Šłapāberžė Dotnuvā Kdn; Schnuede 1564–1565 (Pėteraitis: 396) = Šunėdė || Šunidė, Dārkiemis, Balėtai, Lenkimai; Tarpupė 1542 (Pėteraitis: 401) = *Tarpupė, Tār­pupėnai, Įsrūtis, Kumečiai; de Villa Vliczete 1684 (Vdn Kǫ III: 10ᵃ), de Vliczete 1688 (Vdn Kǫ III: 35ᵃ) = Ūlyčėlė Žalvariai Mlt; Warrupe 1590 (Pėteraitis: 456) = *Varupė, mai târziu Vorupėnai Gumbinė, Nybudžiai, Springiai și altele.

de Untalksnie 1740 (Lkm Kǫ I: 106ᵇ) = dialectal *Untalk’s’nė., Āntalksne Liṅkmenys Ut; Pakrižie 1898 (Anonim: 64) = dialectal *Pak r’ī.ž’ie., literar *Pakryžė Daugėliškis Ign; Papasžtie 1898 (Anonim: 67) = *Papaštė Kūk­tiškės (astăzi Mindūnai Mlt); išz vien. Rudinie 1903 (Int ZK: 37ᵃ) = *Rūdvnė Įnturkė Mlt; de flapēberžie 1695 (Dt Kǫ: 12ᵃ), de flapieberžie 1695 (Dt Kǫ: 12ᵃ) = Šłapāberžė Dotnuvā Kdn; w Folwarku Wactawinie 1829 (Ktk Kǫ VIII: 32ᵃ), w Folwarkie Wactawinie 1827 (Ktk Kǫ VIII: 4ᵇ) = dialectal *Va.cla.v’īnė., literar *Vaclovynė Kūk­tiškės Ut; de Wanaginie 1780 (Aln Kǫ XVIII: 16ᵃ) = *Vanaginė sau *Vana­gynė Alantā Mlt, Witkamergie, Witkmergie 1893 (SG XIII: 535) = *Vilkamerge, *Vilkmėrgė, astăzi Ukmergė oraș și altele.

Ažubala 1898 (Anonim: 60) = dialectal *Ažū.bala., Ažūbalė Kal­tanėnai Švnč; de Uliciela Par’ Malatensis 1788 (Int Jǫ I: 16ᵃ), de Uliczeta 1797 (Int Jǫ I: 39ᵃ) = dialectal *U.l’ī.č’ėla., Ūlyčėlė Žalvariai Mlt; Pogajgala 1898 (Anonim: 60) = dialectal *Pogajgala., Pāgaigalė Labanōras Švnč; Poszyta 1898 (Anonim: 22) = dialectal *Paš’īla., Pašilė Giedraičiai Mlt și altele.

Alsodia 1898 (Anonim: 60) = dialectal *Alsod’ė., literar *Alsodė Kal­tanėnai Švnč; de Villa Untalamiestia 1745 (Lkm Kǫ II: 22ᵇ) = dialectal *Untalam ē.s’t’ė., astăzi Antālamėstė Saldūtiškis Ut; Blusinia 1798 (Int Jǫ I: 29ᵇ) = dialectal *Blu.s’īnė., literar *Blusynė Įnturkė Mlt; Daubarizskia 1898 (Anonim: 62) = dialectal *Dau­bar’iš’k’ė., literar Daubariškė Daugėliškis Ign; Wasiuliskzia 1898 (Anonim: 60) = dialectal *Vas’ul’iš’k’ė., literar Vasiūliškė Liṅkmenys Ign; Pūšnia / P. GIEDROY­CENSIS 1744 (Syn: 48) = dialectal *Pu.s’n’ė., literar Pūšnė Giedraičiai Mlt; Warlinia 1791 (Int Jǫ I: 29ᵇ) = dialectal *Var’īnė., literar *Varlynė Įnturkė Mlt și altele.

162

In Loco Abugalįzkis 1784 (Ktk MĮ N: 183ᵇ) = *Abugališkis, astăzi Būgališkis Suginčiai Mlt; Ahmaińpucб 1584 (Spruogis: 5) = *Antairis dv. Tvėrai Pln; de Untotamiestis 1740 (Lkm KĮ II: 2ᵇ) = dialectal *Untolamės.t’is, de Villa Antatamiestis 1744 (Lkm KĮ II: 19ᵃ) = *Antalamestis, astăzi Antalamestė Saldūtiškis Ut; Żascianek apidemis / Sioto Woŷszniuny / Wojtowſtwo Łyngmianskie 1636 (Inw WC: 25ᵃ) = *Apydėmis Palūšė Ign, cf. Apydėmis Saldūtiškis Ut; Aukštadwarys 1784 IVK = Aukštādvaris Avižieniai Viln; Auksztakalnis 1898 (Anonim: 54) = Aukštākalnis Valkininkai (astăzi Jakėnai Vrn); Awilajtis 1900 (SG XV/I: 54) = *Avilaitis Antāžavė Zr; de loco Ažufienis 1754 (Blnk KĮ II: 14ᵃ), de loco Azusienį 1757 (Blnk KĮ II: 34ᵇ) = dialectal *Ažu.s’e.n’is Bālninkai Mlt; Ažubalis 1900 (SG XV/I: 56) = *Ažubalis vs. Tverėčius Ign; w zascianku Ažustrupis 1831 (Ktk KĮ VIII: 82ᵃ) = *Ažustrupis Kūktiškės Ut; w Zascianku Ažuwižyntis 1829 (Ktk KĮ VIII: 30ᵇ) = *Ažuvyžintis Kūktiškės Ut; Baltuwis 1807 (NO: 2a) = *Baltuvis Veiveriai; Balnupis 1900 (SG XV/I: 77) = *Balnupis dv. Raseiniai; Beynažylis 1802 (Int KĮ: 16ᵇ) = Beināšilis Inturkė Mlt; Zascianek Blakiškis / Miasteczko Swiencianÿ 1636 (Inw WC: 34ᵃ) = *Blakiškis Švenčionys; Budwiety s 1880 (SG I: 442) = Būdvietis Zypliai (astăzi Jankai Šk); Diczpalis 1807 (NO: 2a) = *Didžpalis Įngavangis Prn; Дубупис 1594 (Spruogis: 105) = *Dubupis plv. Gintiliškė; Dydwalis / P. WILKOWISCENCIS 1744 (Syn: 107) = *Didvalis Vilkaviškis; Dumsis 1898 (Anonim: 47) = *Dumsis Žąsliai Kš; Gieguzynis 1898 (Anonim: 50) = Gegužinis Krūonis (astăzi Vilūnai Kš); de Genakalnis 1760 (Lkm KĮ II: 73ᵃ) = Gėniakalnis Saldūtiškis Ut; Gerwis 1807 (NO: 2a) = *Gervis Rokai Kn; Zascianek Jurgiszkis / Sioto Girminie 1636 (Inw WC: 38ᵃ) = *Jurgiškis Vidiškės Ign; de Gudakiemis 1606 (Mrk KĮ: 13ᵇ) = Gūdakiemis Merkinė Vrn; Zaścianek... Gulbinis / Włość Wydzka 1731 (Inw KZ: 13) = *Gulbinis Vidžiai (Belarus); Jodupis lub Czarny Ruczaj 1898 (Anonim: 69) = *Juodupis Tverėčius Ign; išz wien. Jodapurwis Łabanoro parap. 1901 (Int ZK: 35ᵃ) = Jūodapurvis Labanóras Švnč; Jakubczonis 1807 (NO: 2a) = *Jakubčionis Darsūniškis; Kalnialis 1902 (SG XV/II: 44) = *Kalnelis dv. Pumpėnai Ps; Katnelis 1902 (SG XV/II: 45) = *Kalnelis dv. Ak nystà (Letonia); Kentrakalnis 1854 (ED: 5) = Kentrākalnis Tvėrai (astăzi Medingėnai Pln); Kieturkalnis 1902 (SG XV/II: 75) = *Keturkalnis Skaudvilė Trg; Zascianek Kimienianiszkis / Sioto możyźny / Wojtowſtwo Ozwińskie 1636 (Inw WC: 27ᵇ) = *Kimėneniškis Kazitiškis Ign; de Kriwȧgalis 1743 (Lkm KĮ II: 14ᵇ) = Krivāsalis Linkmenys Ign; de Lamiestagalis 1760 (Lkm KĮ II: 75ᵃ) = *Lames-tgalis; de villa Lapiekalnis 1757 (Lkm KĮ II: 56ᵇ) = Lāpiakalnis Linkmenys Ign; Zascianek Laudupis / Sioto Skiemie / Woitostwo Zas’eckie / Wolosc Boisa-golska 1615 (Inv VI: 38ᵇ) = *Liaudupis Skėmai Rd; Zaścianek Łynkadaržys 1820 (WDW: 82ᵇ) = *Linkadaržis Lavoriškės Viln; Łukiszkis 1898 (Anonim: 49) = Lūkiškis Krūonis Kš; Maknialaukis 1898 (Anonim: 62) = *Maknialaukis

163

Daugeliškis Ign; Måldenis 1854 (ED: 34) = *Maldenis, astăzi Maldėniai Tryškiai Tl; Malūnapis 1558 (Peteraitis: 238) = prus. *Malūnapis, mai târziu liet. Malūnupiai Dárkiemis; Zascianek maszniuniškis / Sioto koniuchy / Woÿtowstwo Ozwyńskie 1636 (Inw WC: 29ᵇ) = *Mašniūniškis Kazi­tiškis Ign; de Meſkafjadźis 1617 (Mrk KĮ: 101ᵇ) = dialectal *Mėšk’asėdźis, astăzi Mėškasalis Alovė Al; Meſkinwietyes / P. SZESZOLENSIS 1744 (Syn: 45) = *Meškinvietis Šešuoliai Ukm; Микитлавкис 1584–1585 (?) (Spruogis: 187) = *Mikitlaukis dv. Pajūris Šil; Wieś Nareyszabalis 1820 (WDW: 82ᵃ) = *Nareiš(i)abalis Lavoriškės Viln; Naujasodis 1902 (SG XVII: 372) = *Naujasodis sat. Ro-zalimas Pkr; Nausodis 1902 (SG XV/II: 372) = *Naušodis Naušodis Pln; Hanuszy(ski czyli Onuszki 1898 (Anonim: 39) = Õnuškis Õnuškis Trak; Potukalnis 1854 (ED: 2) = Pālukalnis Tvėrai Pln; Pomatdenis 1854 (ED: 34) = *Pa-maldenis Tryškiai; de Papūtakalnis 1760 (Lkm KĮ II: 70ᵃ) = Pāpilakalnis Taurāgnai Utn; Pirciupis 1898 (Anonim: 53) = dialectal *P’ir’č’up’is, literar *Pirčiupis, astăzi Pirčiupiai Valkininkai Vrn; Raudanalaukis tub Czerwonopole 1898 (Anonim: 69) = dialectal *Raudanalaukis Švenčionys; de Raudanupis 1821 (Int JĮ I: 110ᵇ) = *Raudonupis Inturkė Mlt; W puscie Zascianek Salawarti / Miasteczko Przetaie 1719 (Inw Dg: 41ᵃ) = *Salavartis Perloja Vrn; Simonaitis 1807 (NO: 2a) = *Simonaitis Rokai Kn; Smiltinis 1854 (ED: 2) = *Smiltinis Telšiai; Szilinis 1854 (ED: 2) = *Šilinis Telšiai; Szylwetis 1807 (NO: 2) = *Šilvietis Liepalótai, astăzi Šilvietė Lukšiai Šk; Szytalis czyli Borek 1898 (Anonim: 45) = dialectal *Šilalis, literar *Šilelis Žiežmariai Kš; de Pago Szylasiodis 1633 (Pln KĮ: 84ᵃ) = *Šilasodis Plungė; Zascianek Traka Ławkij / Wies Żwirzdany / Włość Dawgowska 1719 (Inw Dg: 23ᵇ) = *Trakalaukis Daugai Al; Upis 1898 (Anonim: 62) = Ūpis Daugeliškis Ign; Užalksni̇nis 1854 (ED: 36) = *Užalksni̇nis Užventis; Užusamanis 1898 (Anonim: 65) = *Užusamanis Ceikiniai Ign; Waynotrakis 1807 (NO: 2a) = *Vainotrakis Rokai Kn; Zascianek warnalizdis / Sioto Garbunÿ 1636 (Inw WC: 37ᵇ) = *Varnalizdis Zūikos Ign; Warnoszylis 1807 (NO: 2) = *Varnošilis Meištai (Būblėliai Šk); Witkampis 1540 (Peteraitis: 444) = *Vitkampis, mai târziu Vidkampiai Stālupėnai, Katniavà, Jenkutkampiai, Tučiai; Widuszylis 1807 (NO: 2) = Vidūšilis Liepalótai (Lukšiai Šk); Jioto wi-kiezerel 1597 (Ukm PTA 13879: 228ᵇ) = *Vikėžeris Dusetos Zr; Wilkupis 1807 (NO: 2) = Vilkupis Liepalótai (astăzi Lukšiai Šk); Wingis / P. PODBRZEZENSIS 1744 (Syn: 43) = *Vingis Pabėržė Viln; Zascianek Żaga-raitays pusty / WŁOSC MASIADŹKA 1662 (ŽV Inv: 204) = *Žagaraitis Mósėdis Skd; Žeymelis 1807 (NO: 1) = *Žeimelis Veliuona și altele.

Când un oiconim dintr-un document istoric într-o limbă străină este consemnat cu terminația -is, formal coincid terminația -is a nominativului singular al primei declinări lituaniene și terminația -is a ablativului plural al primei și celei de-a doua declinări latine, cf. formele latinizate cu -is (ablativ plural): de fodaliszkis 1679 (Lnkv KĮ: 14ᵃ),

164

cf. actual Sodėliškiai; de Degėjus 1678 (Lnkv JĮ: 21ᵃ), cf. actual Degėsiai; de Girpetrij 1702 (Jnšk KĮ: 32ᵃ), cf. actual Girpetrai; de Kautakakis 1690 (Mlt KĮ I: 37ᵇ), cf. actual *Kaulakiai, actual Kaūlakiai; de Nebuvėlj 1702 (Jnšk KĮ: 32ᵇ), in Lithuanian it would be *Nebuvėliai; de Rymucis 1691 (Mlt KĮ I: 39ᵃ), cf. actual Rimūčiai; de Jabanj 1702 (Jnšk KĮ: 32ᵃ), cf. actual Sabōniai; de Vliczelis 1689 (Mlt KĮ I: 34ᵇ), cf. actual *ūlyčelės, actual Ūlyčelė etc. It is plausible that, at the time of recording, these oikonyms were (or could have been) plural forms. On those pages of the Joniškėlis and Linkuvõs church registers from which the examples are given here, all (or nearly all) forms of oikonyms are Latinized by adding the ablativus pluralis ending -is. Such Latinization occurs somewhat more frequently in the registers of Daugailiai, Dotnuvõs, Vidēniškiai, etc. In some registers, for example the Molėtai KĮ (1682–1692), there are only one or two such cases. Often the form itself makes it clear that this is a Latinized ablativus pluralis.

However, it is not entirely clear which form—Lithuanian or Latinized—is involved in cases such as de Janižkelij 1702 (Jnšk KĮ: 31ᵃ), cf. actual Joniškėlis; Antkalnis 1706 (Dt KĮ: 99ᵇ), cf. actual Ańt̄kalnis. The spelling of other oikonym forms on the same source pages would argue against considering these Lithuanian forms: there they are written only with the Latin ablativus pluralis ending -is. On other pages, the oikonyms in question are written differently: Joniškėlis is written de Janižkiei 1701 (Jnšk KĮ: 27ᵇ), i.e. without an ending; Ańt̄kalnis —in various ways: de Antkalnia ~1702 (Dt KĮ: 296ᵇ), De antkole 1728 (Dt KĮ: 110ᵃ), and so on.

Data from other historical documents show that plural forms of the oikonyms in question were used in the 17th–19th centuries: de Janiskiey 1672 (Klov KĮ III: 60ᵇ), Janiszkelų arba Janiszkių porakvije. Poneveže pav.; Janiszkei⁶⁰ (Johaniszkiele); Joniszkelei božnicze mur[ine] mel[nyčia] vond[ens] Mōžupe 1854 (or later, second half of the 19th c.) (ED: 105). Thus, the form -is (de Janižkelij) is recorded as a Latin ablativus pluralis.

In the case of the form Antkalnis there is somewhat more doubt: it is unclear whether the form de Antkalnia could attest to the singular of this oikonym (dialectal *Antkal’n’a singular genitive ‘of Antkalnis’). This is because there are cases (admittedly, rather few) in which oikonyms are Slavicized in this way: de villa Narwidzia 1775 (Dgl KĮ III: 53ᵃ), cf. Narvydžiai, de Gornia 1771 (Dgl KĮ III: 43ᵃ), cf. Garniai, de Daržinia 1770 (Dgl KĮ III: 37ᵇ), cf. Daržiniai, etc.—in all these cases the plural nominative ending -iai is Slavicized. It is difficult to determine whether the form de Antkalnia is such a case of Slavicization, or whether this is the singular genitive, whose ending is written -ia; see also pp. 168–172. The form Antkalnei 1854 (ED: 95), *Antkalniai in Dotnuvà shows that a plural form of this oikonym was also in use in the mid-19th century.

⁶⁰ Corrected to Janiszkėliai.

165

Due to the lack of data, it is likewise impossible to reliably reconstruct the singular nominative ending in the following cases: W Zalčianku... dugnis / Miasteczko Przertaie 1719 (Inw Dg: 41^a) = *Dugnis, *Dugnys (?) Perloja Vrn; Graužiupis 1898 (Anonim: 53) = *Graužiupis, *Graužiupys (?) Valkininkai Vrn; Kiaulupis / P. WILKOWISCENCIS 1744 (Syn: 107) = *Kiaulupis, *Kiaulupys (?) Vilkaviškis; Powyžis 1854 (ED: 36) = *Pavyžis, *Pavyžys (?) Užventis, etc.

Barčys / P. DUBINCENSIS 1744 (Syn: 48) = *Barčys Dubingiai Mlt; Digris 1807 (NO: 2a) = *Digr ys Veiveriai; Zascianek nazwany Eglesys / MIASTECZKO POPIELANY 1662 (ŽV Inv: 232) = *Eglesys, actual Eglesiai Papilė Akm; Gilis 1807 (NO: 2a) = *Gylys Rokai Kn; Jāckagālis / P. ROGOVIENSIS 1744 (Syn: 72) = Jackagalys Juostininkai An; de Kiemieszis 1741 (Lkm JĮ II: 3^a) = Kemešys Saldūtiškis Ut; Koris 1807 (NO: 2) = *Korys Liepalotai (Lukšiai Šk); Łowis 1898 (Anonim: 43) = *Lovys în Varėnā; Pamerkis 1898 (Anonim: 53) = *Pamerkys, actual Pamerkiai Valkininkai Vrn; Paniewezis 1887 (SG VIII: 771) = Panevėžys oraș; in loco Pagilbis 1779 (Ktk MĮ N: 176^b) = Pagilbýs Saldūtiškis Ut; Poderies 1807 (NO: 2a) = *Poderys Veiveriai; Tumágālis / P. ROGOVIENSIS 1744 (Syn: 72) = Tumagalys Miežiškiai Pn; Įz ieymatis 1741 (Lkm JĮ II: 3^b) = Šeimatis Taurāgnai Ut.

Dumčzus / P. WILKOWISCENSIS 1744 (Syn: 107) = *Dumčus, actual Dumčai Pilviškiai VIkv; Gojus 1898 (Anonim: 44) = *Gojus Jieżnas Prn; Karalus 1807 (NO: 2a) = *Karalius Veiveriai; de Mełkafadzius 1617 (Mrk KĮ: 105^b) = dialectal *Mėškasėdžūs, actual Meškasalis Alovė Al; Nabagus 1807 (NO: 2) = *Nabagius Liepalotai (Lukšiai Šk); Naudžus 1807 (NO: 2a) = dialectal *Naudžūs Veiveriai; Szalszus 1807 (NO: 2a) = *Šalč(i)us Veiveriai; Szullus 1807 (NO: 2) = *Šulius Meištai (Būblėliai Šk); de Tumasodzius 1668 (Rgv KĮ: 3^a) = *Tumasodžius, actual Tumagalys Miežiškiai Pn; miasteczko Twerecz czyli Twereczius 1898 (Anonim: 68) = Tverėčius Tverėčius Ign și altele.

Genitivul singular

S-au observat puține cazuri de utilizare a genitivului singular. Unele dintre ele nu sunt pe deplin clare din cauza coincidenței terminațiilor, deoarece oiconimele apar într-un text nelituanian.

Forme de genitiv singular

Pagi Mateykos 1604 (Jnš KĮ: 51^a) = *Mateikos (n. sg. *Mateika) Jōniškis; De Nowiosodos 1669 (Rgv JĮ I: 108^a) = *Naujasodos, cf. modern Naujasodė Ramygala Pn; isz ul. Palakiesos 1905 (Int ZK: 40^a) = dialect. *Pala.k'esos, modern Pāluokesa Luokesā Mlt; isz Wer denos 1722 (Fenzlau: 143) *from Verdenos, modern Vėrdainė Jonaičiai Šlu etc.

166

Pagi Mateykas 1604 (Jnš KĮ: 55ᵃ) = dialect. *Mat'eikas (n. sg. *Mateika) Joniškis etc.

ex kuteno pago 1613 (Mrk KĮ: 79ᵃ) = *Kutėno (n. sg. *Kutėnas), cf. modern Kūtiškės Alovė Al; de Stalgo 1638 (Pln KĮ: 128ᵃ), de pago Stalgo 1639 (Pln KĮ: 134ᵃ) = *Stalgo, modern Stalgas (n. sg.) Stalgėnai Pln; de Sandworo 1638 (Pln KĮ: 127ᵇ) = dialect. *Sandworo, modern Šendvaris Šendvaris Klp; Pagi Žalensko 1604 (Jnš KĮ: 51ᵃ) = dialect. *Žal'ensko, cf. *Žalinsko, (n. sg. *Žalinskas) Joniškis etc.

parap. Labanora 1900 (Int ZK: 32ᵃ) = dialect. *Labanora, Labanóras Švnč; de Lamiesta 1747 (Lkm KĮ II: 26ᵃ) = dialect. *Lam'ėsta, Laméstas Saldutiškis Ut; ex Jtalga 1628 (Pln KĮ: 44ᵇ), ex Stalga 1639 (Pln KĮ: 136ᵇ) = dialect. *Stalga, Stalgas Stalgėnai Pln etc.

Miasteczko Pertojeś czyli Przetaie 1898 (Anonim: 43) = dialect. *Perlojas, cf. *Perlojos, Perloją Nedingė Vrn; De Villa dicta Petnićies Paraphia Iżaukianensi 1670 (Krž KĮ: 200ᵃ) = dialect. *P'ėt'n'įč'es, cf. *Pėtnyčios Šaukenai Klm etc.

isz Kertojos 1901 (Int ZK: 35ᵃ) = *Kertuojos, Kertuoją Įnturkė Mlt; de Wil- kosodos 1638 (Pln JĮ: 206ᵃ) = *Vilko sodos Plungė.

de Villa Berzies 1711 (Dt KĮ: 145ᵇ) = *Beržės (gen. sg.), Dotnuvà Kdn; iš Jukniszkies 1901 (Int ZK: 34ᵃ) = *Jukniškės, modern Jūčniškiai Joniškis Mlt; iš Mikolojiškies 1906 (Int ZK: 42ᵇ) = *Mikalojiškės, modern Mikalojiškis Joniškis Mlt; iš Pabradies Korkazyskų parap. 1908 (Int ZK: 46ᵇ) = *Pabradės, Pabradė Švnč; iš Rateliszkies 1901 (Int ZK: 34ᵃ) = *Rateliškės (gen. sg.), Inturkė Mlt; iš Rudinies wienasedzio 1901 (Int ZK: 35ᵃ) = *Rūdynės (gen. sg.), Inturkė Mlt; de Jenobies 1774 (Blnk KĮ II: 9ᵃ) = dialect. *S'enob'ė.s (gen. sg.), Bálninkai Mlt; iš Surguszkies 1901 (Int ZK: 34ᵃ) = *Surguškės, Surguškė Įnturkė Mlt; de Villa Iżlapiosios Berzies 1711 (Dt KĮ: 146ᵃ) = *Šlapiosios Beržės, modern Šlapabėržė Kdn; lowczus Wilkamirgies 1675 (Jablonskis 1937: 148) = *Vilkamirgės ar *Vilkamergės, modern Ukmergė city etc.

de Antalietes 1694 (Dgl KĮ II: 79ᵃ) = *Antálieptės, Antá liepė Zr; išz Kirnejles maletu parapios 1902 (Int ZK: 35ᵇ) = *Kirneilės, Kirneilė Luokesà Mlt; iš Pagojeś 1905 (Int ZK: 41ᵇ) = *Pagojės, Pagojė Įnturkė Mlt.

Nu este clară forma lituaniană a oiconimului în cazurile de ławciszkies 1742 (Lkm KĮ II: 10ᵃ) = *Laučiškės Liñkmenys Ign; de Iżikuntiszkies 1741 (Lkm KĮ II: 7ᵃ) = *Šikuntiškės Liñkmenys Ign; de Iżudiszies 1740 (Lkm KĮ II: 3ᵃ) = *Šūdiškės Liñkmenys Ign; de Weydiżkies 1741 (Lkm JĮ II: 3ᵇ) = *Veidiškės sau *Vaidiškės Liñkmenys Ign etc. Deoarece în această regiune există multe oiconime la singular (-iškė). Pe baza grafiei din textul latin putem presupune că aici este vorba de genitivul singular. Totuși, există și cazuri de nominativ plural, precum de Kukutiszkies 1740 (Lkm KĮ I: 110ᵃ) = dialect. *Kukutíšk'ė.s, modern Kūktiškės Ut. Acest lucru este atestat și de alte grafii ale acestui oiconim în documente istorice. În cazurile în care oiconi-

167

forma nu a ajuns până în zilele noastre și, în lipsa oricărui alt material care să ateste forma sa autentică, la singular sau la plural, este imposibil de stabilit ce formă este consemnată în textul nelituanian: poate fi atât genitivul singular, cât și nominativul plural – formele acestor cazuri coincid.

Ant Escherelle⁶¹ 1539 (Pėteraitis: 92) = dialect. *Ant Ežerėlia, cf. *Ant Ežerėlio || Bumbulai Gumbinė, Nybudžiai; porakvije. Panevėže înregistrat în 1854 (sau mai târziu, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea) (ED: 105) = dialect. *Pon'ev'ež'e, Panevėžys; ex pago skroble 1630 (Pln KĮ: 59^a) = dialect. *Skrob'l'e, Skróblis Bubėnai Pln; pron. wienasied. Sztawinagale 1901 (Int ZK: 35^a) = dialect. *Šlav'i.nagal'a. Arniōnys Mlt and others de Antepunčio 1682 (Mlt JĮ II: 1^b) = *Antapunčio, astăzi Antāpunte Luokesà Mlt; pron. Czistabario Dubingiu parapios 1901 (Int ZK: 35^a) = *Čistabario, *Čistabaris Dubingiai Mlt; pron. Mesžkalidimio 1900 (Int ZK: 32^a) = *Meškalydimio, Meškalydimis Joniškis Mlt; de Nounojodžio (Pln KĮ: 103^b) = *Naujosodžio, astăzi Nausodis Nausodis Pln; pron. Palakajo 1903 (Int ZK: 38^a) = *Palakajo, Palakajys Labanóras Švnč; ex Pagilbiszko 1748 (Ktk MĮ N: 156^b) = *Pagilbiškio, astăzi Pagilbys Saldūtiškis Ut; pron. în documentul polonez Poundenio Joniskzio parap. 1906 (Int ZK: 42^a) = dialect. *Paun'd'en'o, astăzi Pavāndėnė Arniōnys Mlt; pron. Sztawinagalo⁶² 1900 (Int ZK: 33^a), din Šlavinagalio 1907 (Int ZK: 44^a) = *Šlavinagalio, astăzi Šlavinà Arniōnys Mlt; de Tumasodžio 1673 (Rgv KĮ I: 29^b) = *Tumasodžio, astăzi Tumagalys Mėžiškiai Pn; pron. Wilkorejsczio 1900 (Int ZK: 32^b) = *Vilkaraiščio Įntur-kė Mlt și altele.

de Genia kalnia 1751 (Lkm KĮ II: 38^a) = *G'en'akal'n'a., Gėniakalnis Saldūtiškis Ut; de Jackasodžia 1672 (Rgv JĮ I: 111^b) = dialect. *Jackasodž'a, astăzi Jackagalys Juostininkai An; de Miestela 1776 (Aln KĮ XVIII: 48^a) = dialect. *M'e.s't'el'a., Miestelis (parte a localității Alantōs) Mlt; de Naujasodžia 1670 (Rgv KĮ I: 17^b) = dialect. *Naujasodž'a, cf. Naujasodė Ramýgala Pn; de Pagilbia 1748 (Ktk MĮ N: 155^b) = dialect.*Pag'il'b'a., astăzi Pagilbys Saldūtiškis Ut; de Raudonupia and de Raudon upia 1799 (Int JĮ I: 48^a) = dialect. *Raudonup'a., de Villa Raudanupia 1827 (Int JĮ I: 131^b) = dialect. *Raudanup'a., *Raudonupis Įnturkė Mlt; de Tumasodžia 1673 (Rgv KĮ I: 31^b) = *Tumasodž'a, astăzi Tumagalys, Mėžiškiai Pn; de Wienasedžia 1787 (Ktk MĮ N: 187^a) = *V'e.nas'ėdž'a., *Vienasėdis Kūktiškės Ut; de Werekalnia 1699 (Jnšk KĮ: 8^a), de Wierakelnia 1701 (Jnšk KĮ: 21^a) = dialect. *V'er'ekal'n'a Joniškėlis Ps; pron. wienaledžio Zwir-bliszkia 1900 (Int ZK: 32^a) = dialect. *Ž'v'ir'b'l'is'k'a., astăzi Žvirbliškės Įnturkė Mlt și altele.

Există numeroase cazuri în care formele oiconimelor din documentele istorice nelituaniene sunt scrise cu terminațiile -(i)a, -(i)ą, -(i)ą. În asemenea cazuri nu este întotdeauna posibil să se stabilească-

⁶¹ Pentru acest oiconim, a se vedea și p. 178.

⁶² Sztawinagalo trebuie citit *Šlavinagalio. Întrucât aici s-a urmat ortografia poloneză, litera l indică un l’ palatalizat.

168

bili dacă forma oiconimului este lituaniană sau dacă este, într-adevăr, genitiv singular. S-au observat deosebit de multe astfel de cazuri în KĮ din Joniškis (1599–1621). Nu este pe deplin clar cum trebuie interpretate cazurile în care oiconimul este prezentat cu terminația în discuție alături de un cuvânt nomenclator care denumește obiectul, scris în latină sau în poloneză la genitiv singular. ⁶³

⁶³ Pagi Baltkaicia 1600 (Jňs KĮ: 11ᵇ); Woita Balciuna Š: Baruna 1609 (Jňs KĮ: 109ᵇ); Woÿta Jurgiela Š: Beinoraicią 1610 (Jňs KĮ: 120ᵇ); Woita Kotlarza Š: Beinora 1611 (Jňs KĮ: 128ᵇ); W: Biwoinia Š: Biwainią 1609 (Jňs KĮ: 114ᵃ); Woita Budraicia Š: Budraicią 1609 (Jňs KĮ: 110ᵃ); Woÿta Dwila Š: Buiwidzią 1609 (Jňs KĮ: 111ᵃ); Woÿta Kirni Š: Burniskią 1609 (Jňs KĮ: 113ᵇ); Woita Biwoinia S Butwilą 1609 (Jňs KĮ: 109ᵇ); Šiota Butwilą 1610 (Jňs KĮ: 118ᵃ); Woita Kirnÿ Š: Dargią 1610 (Jňs KĮ: 122ᵃ); W: Łukoszailia Š: Dargaicia 1612 (Jňs KĮ: 137ᵇ); Woita Kotlarza Š: Daukšiškia 1611 (Jňs KĮ: 130ᵃ); Woÿta Dwila Š: Draseikig 1612 (Jňs KĮ: 140ᵇ); Woÿta Dwila Š: Dranfeikia 1611 (Jňs KĮ: 134ᵃ); W: Dwila Š: Dran|feikia 1612 (Jňs KĮ: 143ᵃ); Pagi Dziugi 1601 (Jňs KĮ: 19ᵇ); Woita Jurgiela Š: Dziugią 1610 (Jňs KĮ: 120ᵃ); Aduo: Dwiluycia Pagi Dweta 1605 (Jňs KĮ: 71ᵃ); Woita Dwila Š: Dwelacią 1611 (Jňs KĮ: 130ᵇ); Woÿta Budraicia Š: Eleknaicia 1612 (Jňs KĮ: 141ᵃ); Woita kirni Š: Giedwiną 1609 (Jňs KĮ: 109ᵃ); Woÿta Baltzewicza... Š: Gi-mineną 1611 (Jňs KĮ: 131ᵃ); Woÿta Balciewicza Š: Girminia 1611 (Jňs KĮ: 132ᵃ); Aduocat Mantiurgaičia... Pagi Jatenią 1600 (Jňs KĮ: 11ᵃ); Pagi Jaunią 1600 (Jňs KĮ: 13ᵃ); Šiota Jauneikia 1607 (Jňs KĮ: 90ᵃ); villae Jwoszkia 1599 (Jňs KĮ: 3ᵇ); Woÿta Kirni Š: Jwoskią 1609 (Jňs KĮ: 112ᵃ); Pagi Juodžią 1601 (Jňs KĮ: 19ᵇ); Ad. Szapnagis... Pagi Kiepalą 1600 (Jňs KĮ: 9ᵇ); Pagi Kiepalą 1604 (Jňs KĮ: 49ᵇ); Pagi Kipią 1601 (Jňs KĮ: 18ᵇ); Pagi Krixtanavcia 1604 (Jňs KĮ: 50ᵇ); Pagi Kipscia 1604 (Jňs KĮ: 48ᵇ); Poddaničh X Plebana Š: kuisaicia 1610 (Jňs KĮ: 115ᵇ); Woÿta Lukobaicia Š: Łaumakią 1612 (Jňs KĮ: 139ᵇ); Woita Paupera Š: Lepsiuną 1609 (Jňs KĮ: 109ᵇ); Woÿta Jurgiela Š: Linkaiczią 1609 (Jňs KĮ: 109ᵃ); Woita Kirnÿ Š: Lidekią 1610 (Jňs KĮ: 116ᵇ); Woÿta Kyrnÿ Šiota Lydakią 1612 (Jňs KĮ: 140ᵇ); Woÿta Łukobaicza fioto Łukobaicia 1613 (Jňs KĮ: 153ᵇ); Woita Sebestiana Š: Mekią 1610 (Jňs KĮ: 122ᵃ); Woÿta Balciuna Š: Melnią 1610 (Jňs KĮ: 122ᵃ); Woita Biwoinia Š: Mielaičią 1609 (Jňs KĮ: 114ᵇ); Woita Augustina Š: Melwidzįą 1611 (Jňs KĮ: 125ᵇ); Woita Zutaitia Š: Normanczią 1610 (Jňs KĮ: 123ᵇ); Woita Jucia S: Normancia 1612 (Jňs KĮ: 139ᵃ); Woÿta Biwoinia Š: Noruną 1609 (Jňs KĮ: 112ᵃ); Woita Kirnÿ Š: Nuraicia 1611 (Jňs KĮ: 124ᵇ); Pagi Petodžia 1600 (Jňs KĮ: 11ᵇ); Woÿta Melwidsia Š: Pociuną 1609 (Jňs KĮ: 112ᵃ); Woita Balciuna Š: Poszupią 1609 (Jňs KĮ: 113ᵃ); Woita kirni Š: Puplasą 1611 (Jňs KĮ: 131ᵃ); Šiota Puraicia 1610 (Jňs KĮ: 121ᵇ); Woita Jurgiela Š: Rubesniką 1610 (Jňs KĮ: 121ᵇ); Woita Jurgiela Š: Rudiskią 1609 (Jňs KĮ: 113ᵇ); Woÿta Jurgiela Š: Rudiskią 1609 (Jňs KĮ: 108ᵇ); Aduoc: Szapnag. Pagi Rimdžių 1601 (Jňs KĮ: 20ᵃ); W. Kyrnÿ Š: Rimlaukią 1612 (Jňs KĮ: 138ᵇ); Woÿta Beinoraicia Š: Rimsią 1611 (Jňs KĮ: 127ᵇ); Woita Benoraicia S: Rubezią 1609 (Jňs KĮ: 109ᵇ); Pagi Sargą 1601 (Jňs KĮ: 21ᵇ); Pagi Selmekią 1600 (Jňs KĮ: 11ᵇ); Pag: Silmekią 1600 (Jňs KĮ: 15ᵃ); Pagi. Įkilwonią 1600 (Jňs KĮ: 17ᵃ); Pagi Skribakią 1601 (Jňs KĮ: 24ᵇ); Woÿta Balciuna Šiota skri-bakią 1610 (Jňs KĮ: 121ᵃ); Š: skirwainią 1612 (Jňs KĮ: 137ᵇ); woita Biwoinia Š: stapakią 1611 (Jňs KĮ: 134ᵃ); Š: sliekįą 1611 (Jňs KĮ: 132ᵇ); W: Biwoinia Š: smiligą 1612 (Jňs KĮ: 143ᵇ); Woita Dwila Š: spirakią 1611 (Jňs KĮ: 128ᵇ); Woita Jurgiela Š: Staniulą 1611 (Jňs KĮ: 125ᵇ); Woÿta Sebestiana Š: stirpeikią 1612 (Jňs KĮ: 141ᵇ); Pagi Sutkuną 1600 (Jňs KĮ: 7ᵃ); Woÿta Kotlarza Š: sut-kuną 1609 (Jňs KĮ: 110ᵃ); Woÿta Augustina Š: swirplig 1610 (Jňs KĮ: 123ᵇ); Woÿta Sebestiana Šiota Sžilmią 1611 (Jňs KĮ: 129ᵃ); Aduo: Szapnag. Pagi Sztapakią 1601 (Jňs KĮ: 24ᵇ); W: Bi-woinia Š: Stapakią 1611 (Jňs KĮ: 134ᵃ); Š: shuostikią 1612 (Jňs KĮ: 135ᵃ); Woita Dwila Š: sluofikią 1600 (Jňs KĮ: 143ᵃ); Woÿta Paupera Š: Taurakią 1610 (Jňs KĮ: 123ᵇ); Woÿta Melwidsia

169

Deoarece notația terminației cuvântului variază, nu este pe deplin clar cum trebuie citită terminația în cazurile în care ultima literă este -ą sau -ų. Dacă aceste litere redau [a(.)] dialectal lituanian, atunci sunt posibile formele de genitiv singular lituanian. Pentru a stabili formele lituaniene ale diferitelor cazuri ale oiconimelor, trebuie luate în considerare și formele lituaniene analoage ale antroponimelor, precum și ortografia lor în aceeași sursă.

În registrul parohial din Joniškis există trei cazuri neîndoielnic clare în care forma oiconimului, scrisă cu -a, trebuie considerată lituaniană, deoarece în aceeași înregistrare formele de genitiv singular ale antroponimului și oiconimului coincid⁶⁴:

Aduocat: Balciuna Filius. Balcius Battuszkaitys Pat: Matulis Wiluns cum Eluta Bariuna Pagi bariuna 1600 (Jnš KĮ: 13^b).

În aceeași zi, în satul Jwoszkia, avocatul Stafula Benuraicia a botezat-o pe Marta Gryciaus vzwalinaičia și pe Gendrutė, fiica lui leuata, scoasă din cristelniță de nașii Mikaloium 3^b/4 Rymkunum și Kazziutam, fiica lui Mikatoiaus Jwoszkia, ambii din același loc, ca și copilul. 1599 (Jnš KĮ: 3^b/4^a).

În aceste înregistrări, formele oiconimelor și antroponimelor sunt identice: cum Eluta Bariu- na Pagi bariuna – adică „cu Eliulă Bariūno (dial. *El'ula Bar'ūna), (din) satul Bariūno (dial. *Bar'ūna)“, villæ Jwoszkia... Kazziutam Mikatoiaus Jwoszkia... – „adică satul Ivoškio (dial. *Ivoš'k'a)... Mikalojaus Ivoškio (dial. *Ivoš'k'a)“. Faptul că aici ar putea fi vorba de genitivul singular lituanian este indicat de astfel de forme antroponimice: Aduocat: Balciuna, Aduocat: Stafula Benuraicia, Marta Gryciaus vzwalinai- cia.

Într-un alt caz avem, de asemenea, o formă neîndoielnică de genitiv singular:

În aceeași zi, în satul Wiluicia Mikucia, avocatul Dwithycia Jurgia i-au botezat pe Augustinum Jonela Bartoszaycia și Agnieszka, fiul lui Grycus Buczkaytis Balcius Norwidaitis, precum și pe Zaputa, fiica lui Jonela Zaf[s]ajcia, toți din același loc, ca și copilul. 1599 (Jnš KĮ: 4^b).

În cazul Wiluicia Mikucia villæ *Vilučio mikučio (dial. *V'iluič'a M'ikuč'a), avem genitivul unui antroponim (al unei denumiri personale binomiale). Aici probabil că nu avem un oiconim propriu-zis, ci un antroponim care încă nu devenise oiconim. Acest caz ilustrează chiar începutul procesului de denumire (onimizare). Pe de altă parte, este posibil ca satul să fi avut un nume (asemănător sau diferit), dar să fi fost desemnat în înregistrare prin numele unei persoane. Pagi bariuna, vil-

Ș: Titaičia 1609 (Jnš KĮ: 111^b); Woyta Jurgiela Ș: Trumpaicia 1609 (Jnš KĮ: 115^a); Woita Biwoinia Ș: Tubiuna 1609 (Jnš KĮ: 112^b); Aduo. Balciuna... pagi uſtupia 1600 (Jnš KĮ: 14^b); Aduo: Budrayc.... Pagi Waydminig 1600 (Jnš KĮ: 17^a); Woÿta Dwila Ș: Waidminia 1609 (Jnš KĮ: 111^b); Pagi Vaguna 1604 (Jnš KĮ: 54^b); Woÿta Balciuna S Waiſnora 1610 (Jnš KĮ: 121^b); Woÿta Kimÿ Șiota Wanaga 1609 (Jnš KĮ: 113^a); Ad Jurdas... Pagi Wiknora 1600 (Jnš KĮ: 8^a); W: Benoraicia Ș: Wetnora 1612 (Jnš KĮ: 140^b); Woÿta Jurgiela Ș werbuszaicia 1612 (Jnš KĮ: 143^b); Woita Ambroſa Ș: 3adwainia 1609 (Jnš KĮ: 111^a); Woÿtata (klaida, turi būti Woÿta) Biwoinia Ș: 3elcia 1611 (Jnš KĮ: 126^a); Woÿta Šebestiana Ș: 3mirkla 1609 (Jnš KĮ: 111^b) și multe altele.

⁶⁴ În exemple sunt subliniate formele de genitiv singular lituaniene ale antroponimelor.

170

la Jwoszkia, oiconimele de origine antroponimică indică, de asemenea, că numele acestor locuri concrete sunt recente, deoarece sunt la singular. Totuși, în aceste cazuri, numele consemnat la forma genitivului poate fi deja considerat un oiconim propriu-zis; cf. mai multe oiconime masculine la singular (vezi pp. 161, 163–164, 166).

Se pare că formele de genitiv singular lituanian ale oiconimelor sunt cu adevărat posibile atunci când, din cauza ordinii cuvintelor din limba lituaniană, aceasta este inversată în fraza respectivă (ca în cazul Wituicia Mikucia ville discutat deja), în care apare oiconimul, de exemplu: de Giteno Villa 1679 (Rgv KĮ I: 46^b) = adică *Git'ėna (gen. sg.), cf. Gitėnai Miežiškiai, Pn; ex kuteno pago 1613 (Mrk KĮ: 79^a) = *Kūteno (gen. sg.), actuala Kūtiškės Alovė Al și așa mai departe. Un asemenea genitiv singular lituanian este posibil datorită ordinii cuvintelor din limba lituaniană. Cf. și cazul Walunu ville 1599 (Jnš KĮ: 4^a) = *Valiūnų kaimo, Valiūnai Buivydžiai, Pociūnai Jnš.

Faptul că, în KĮ din Joniškis, genitivul singular lituanian al unui oiconim este posibil în mai multe cazuri este demonstrat de formele analoge ale antroponimelor consemnate la acest caz. Astfel, forme precum Pagi Kipsčią 1600 (Jnš KĮ: 8^b), Pagi Sargą 1601 (Jnš KĮ: 21^b), Pagi Sztapakią 1601 (Jnš KĮ: 24^b), Pagi Skribakią 1601 (Jnš KĮ: 24^b) și multe altele, mai ales cele din înregistrările latine, ar putea fi considerate lituaniene, deoarece caracterul lor lituanian pare susținut de alte date din sursa respectivă. Trebuie însă remarcat că, în terminațiile antroponimelor consemnate la genitiv singular, în aproape toate cazurile (excepțiile sunt rare) se scrie litera -a (Jurgaitia, Jwoszkia, Szetona, Staniula Kuisaicia, Jonula Petroszaicia, Jona Barthuszaycia etc.) și rareori alte litere (-ą, -ę, -ą). Autorul articolului despre KĮ din Joniškis nu a extras toate antroponimele, astfel că este greu de spus câte cazuri de antroponime există în total în care, la formele de genitiv singular, se scrie -ą, ę, ą sau ceva asemănător. În exemplele observate se scrie Gedžią, Matetę (= dialectal *G'edž'a, *Mat'el'a):

Aduo: Staſjula Pagi Gaſciunu Fil. Anna Stephani Mixaytis Pat: Thomas Mikatoiūns cum Baniuta Gedžią 1601 (Jnš KĮ: 20^b).

Aduo: Beynoraitis, Pagi Eiktaycia. Fil: Magdalena Matetę Kuraitis Pat: Laurentius Stanaytis cum Jedwiga Jonufzaytis 1601 (Jnš KĮ: 20^a).

Acest lucru arată că literele nazale și literele cu semn diacritic puteau reda vocale lungi. Totuși, la genitivul singular, antroponimele sunt notate aproape întotdeauna cu litera -a, în timp ce oiconimele al căror caz ar putea fi același sunt consemnate cel mai adesea cu -ą, mult mai rar cu -ą sau -a (vezi exemplele prezentate în nota 63). Prin urmare, nu este pe deplin clar dacă se poate presupune că aceste litere diferite de la sfârșitul cuvântului redau același sunet (sau aceleași sunete); cf. dacă în cazurile Pagi Kipsčią 1600 (Jnš KĮ: 8^b), Pagi Sargą 1601 (Jnš KĮ: 21^b), Pagi Sztapakią 1601 (Jnš KĮ: 24^b), terminațiile -ą, -ą trebuie citite la fel ca -a în cazurile Jurgaitia, Jwoszkia, Szetona etc. Trebuie remarcat că și în KĮ, JĮ din Plungė (1615–1660) apar oiconime scrise cu litera -ą, de exemplu, ex Kapstatą 1628 (Pln KĮ: 51^a), însă nu este pe deplin clar—

171

cum trebuie interpretată terminația -ą. Unele exemple arată că, în cazuri similare, literele -ą, -ą puteau reda lituanianul [-a], de exemplu, de Witkafodas 1639 (Pln KĮ: 135ᵇ) = dialectal *Vilka sodos. Se pare că, formal, atât oiconimele, cât și antroponimele din KĮ din Joniškis consemnate la sfârșitul cuvântului cu -ą, -ę, -ą, ę ar putea fi la genitiv singular, dar nu în toate cazurile. Când forme similare sunt folosite cu termeni nomenclaturali polonezi, de exemplu cu cuvântul sioto, este îndoielnic că pot fi considerate lituaniene: Š: Mietaicia 1609 (Jnš KĮ: 114ᵇ), Š: staniulą 1610 (Jnš KĮ: 115ᵃ), Šiota Jakiskiją 1612 (Jnš KĮ: 135ᵃ) etc. Așadar, formele oiconimelor din KĮ din Joniškis consemnate la sfârșitul cuvântului cu -ą, -ę, -ą, ę nu sunt pe deplin clare și necesită cercetări viitoare.

Formele din registrele bisericești ale multor alte biserici, care nu se deosebesc formal de forme precum Pagi Baltkaicia și se termină în -(i)a (cu excepția cazurilor discutate, în care într-o frază latină ordinea cuvintelor este lituaniană), nu pot fi considerate lituaniene, deoarece materialul acestor surse nu susține caracterul lor lituanian. În cazurile de Katnaberza 1724 (Dt KĮ: 199ᵇ), de Maciana 1724 (Dt KĮ: 200ᵃ), de Daržinia 1770 (Dgl KĮ III: 37ᵇ), de Gornia 1771 (Dgl KĮ III: 43ᵃ), de villa Narwidzia 1775 (Dgl KĮ III: 53ᵃ), de villa Szyrwidzia 1775 (Dgl KĮ III: 54ᵇ), de Pumpucia 1770 (Vdn KĮ II: 16ᵃ), de Sauginia 1771 (Vdn KĮ II: 17ᵇ), de Villa Kaironia 1771 (Vdn KĮ II: 18ᵃ) Szlawanta 1807 (NO: 2a) Įngavangis, Obszruta 1807 (NO: 2a) Įngavangis etc., various Lithuanian oiconymic endings are rendered in Slavic form.

de Miliaus 1684 (Mlt KĮ I: 9ᵃ) = *Miliaus, actual Miliai Mindūnai Mlt.

Locativul singular

În sursele nelituaniene din Lituania, locativul singular a fost atestat o singură dată: Wilniuja 1893 (SG XIII: 492) = *Vilniuje, Vilnius. După cum s-a discutat deja, această formă a apărut deoarece editorii nelituanieni ai publicației nu cunoșteau forma de nominativ a acestui oiconim.

În registrul bisericii din Katyčiai apar și oiconime scrise la cazul locativ singular. La începutul secolului XX, oiconimele în discuție erau la plural. Se poate presupune că, probabil, exista forma dialectală de nominativ plural *Meišlauk'e „Meišlaukiai”, pe care un vorbitor al unui alt dialect sau un scrib (preot) nelituanian ar fi putut-o percepe drept nominativ singular feminin *Meišlaukė. De aceea, probabil, puteau apărea forme artificiale precum *Meišlaukėje, *Uostiškėje, *Šilgalėje (locativ singular): Meišzlaukė-je 1669 (Fenzlau: 122), cf. forma actuală Meišlaukiai, Usėnai Šlu, Ustjiskėje 1669 (Fenzlau: 122), cf. Uostiškiai, Katyčiai Šlu, Szilgalleje 1669 (Fenzlau: 122), cf. forma actuală Šilgalai, Pagėgiai, Rukai, Stoniškiai etc. Este greu de crezut că în secolul XVII aceste oiconime erau doar la singular, iar în secolul XX deja doar la plural.

172

Nominativul plural

Numeroase forme de nominativ plural se găsesc în Lituania Mică (acest lucru este determinat de natura surselor – nu registre bisericești), în hărți, liste și repertorii; ele sunt ceva mai numeroase în registrele bisericești din Bálninkai, Klóvainiai, Lińkmenys, Linkuvõs, Salantai, Utenõs și Vidėniškiai.

Formele de nominativ plural

de Akriemiev 1739 (Lkm KĮ I: 10⁶ᵇ) = Akrìemiai Kazitiškis Ign; Alsintisžkey 1807 (NO: 1) = *Alsintiškiai Serėdžius; Andruschey 1590 (Pėteraitis: 51) = Andrušai || Endrušai Dárkiemis, Žabynai; de Antamakėy 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵇ) = Antãmakiai Bálninkai Mlt; Asmucžey 1807 (NO: 2) = *Asmūčiai Šakiai; de loco Ažūfiley 1754 (Blnk KĮ II: 17ᵃ), de loco azuzyley 1754 (Blnk KĮ II: 15ᵃ) = Ažūšiliai Vidėniškiai Mlt; Azutrakiey 1743 (Lkm KĮ II: 14ᵇ) = *Ažūtrakiai Lińkmenys Ign; de Bernatjžkiey 1743 (Lkm KĮ II: 16ᵃ) = tarm. *B'er.na.t'iš'-k'ai, dab. Bernótiškis Tauragnai Ut; Bredzey 1807 (NO: 2) = Briedžiai Šakiai; Buley 1807 (NO: 2) = *Buliai Liepalótai (Lukšiai Šk); Buszkępeley 1807 (NO: 2) = *Buškelpeliai Šakiai; de Dayniey 1743 (Lkm KĮ II: 14ᵃ) = Dainiai Žuikos Ign; de Dienawagiey 1777 (Vdn KĮ II: 67ᵇ) = Dienavagiai Giedraičiai, Žalvariai Mlt; Daney 1807 (NO: 1) = *Daniai Serėdžius; Zulkiney 1584 (Pėteraitis: 95) = Čiūlkiniai Gumbinė, Nybudžiai, Gerviškėnai; de Vila Daubarjžkiey 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵃ), de Vila Dawbarjžkiey 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵃ) = *Daubariškiai Vidėniškiai Mlt; de Daugelisżkiey 1740 (Lkm JĮ II: 1ᵇ) = *Daugelìškiai, dab. Daugelìškis Ign; Degelgirey 1584 (Pėteraitis: 100) = *Degelgiriaì, vėliau Deglagiriaì || Raubai Dárkiemis, Balėtai; Dirsey 1807 (NO: 2) = Dirsiai Liepalótai (dab. Lukšiai Šk); de Gayweniey 1742 (Lkm KĮ II: 12ᵃ) = Gaivėniai Saldūtiškis Ut; Graszɡirey 1584 (Pėteraitis: 142) = *Gražgiriai (?), vėliau Grisgiriai Dárkiemis, Žabynai; de Vila Grodziey 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵇ) = Grúodžiai Paąžuoliai Mlt; Kalwey 1807 (NO: 1) = Kálviai Veliuona Jrb; Kalwey 1807 (NO: 2a) = Kálviai Vėveriai (dab. Ašmintà Prn); Klewiney 1807 (NO: 2) = Kleviniai Liepalótai (dab. Lukšiai Šk); Kreiwey 1807 (NO: 1) = Kreiviai Liepalótai (dab. Kriūkai Šk); Kruckey 1584 (Pėteraitis: 201) = Krukai Dárkiemis, Klišiai; Kubiley 1584 (Pėteraitis: 201) = Kubìlėliai || Juodeliai Galdãpė; Kujey 1807 (NO: 2) = Kūjai Meistai (dab. Kazlų Rūdà Mrj); ex villa Kuley 1639 (Slnt KĮ: 60ᵃ), de kuley 1639 (Slnt KĮ: 64ᵃ) = Kuliaì Kuliai Pln; Kumpupey 1807 (NO: 2) = Kumpupiai Šakiai; Pagi Mickey 1597 (Pėteraitis: 246) = Mikiai || Mekai Stãlupėnai, Bildviečiai; de loco Miley 1733 (Aln KĮ IV: 1ᵃ) = Miliai Mindūnai Mlt; de Nameykszcey 1765 (Ut JĮ I: 44ᵃ) = *Nameikščiai, dab. Nemeikščiai Mockėnai Ut; de Naszteikiey 1784 (Dgl KĮ III: 86ᵃ) = tarm. *Našlaik'ai, dab.

173

Našloniškis Spitrėnai Ut; Ratkemey 1584 (Pėteraitis: 322) = *Radkiemiai, Ra-dokiemiai Dārkiemis, Žabynai, Balupenai; Ratadelej 1539 (Pėteraitis: 321) = *Ratadāliai Pilkalnis, Kusai; de Jeliskziey 1741 (Lkm KĮ II: 4^a) = *Seliškiai, Seliškės Saldutiškis Ut; ex uilla Jeleney dicta 1639 (Slnt KĮ: 60^b) = Selėniai Sateikiai Pln; ex friebalėy⁶⁵ 1643 (Pln KĮ: 161^b) = *Šrėbaliai Plungė; Schepetzei 1584 (Pėteraitis: 384) = Šepečiai Išrutis, Didlaukiai, Žvirbliai; Szaulei a doua jumătate a secolului XIX (ED: 40) = Šiauliai orașul Šl; de villa Įzytaykey 1776 (Dgl KĮ III: 61^b) = dialect. *Š'ilai'kai, actual Šileikiškės Mągučiai Zr; Szylgaley 1807 (NO: 2) = Šilga-liai Šakiai; de villa Šiožiniew 1782 (Dgl KĮ III: 84^b) = Šiožiniai Daūgailiai Ut; Schuppinej 1557, Schuppeney, anul neprecizat (Pėteraitis: 397) = Šupiniai || Šiupiniai Ragainė, Kraūpiškas, Girėnai; de Villa Tareyley 1737 (Aln KĮ IV: 11^a) = Tarailiai Suginčiai Mlt; Teipeney 1807 (NO: 2a) = *Taipenai, *Teipenai (?) Ūdrija Al; Telszei 1854 (ED: 2) = Telšiai orașul Tl; de villa uziemiszkey 1741 (Dgl KĮ III: 88^b), de villa Uziemizkey 1785 (Dgl KĮ III: 88^b) = *užėmiškiai (?), actual Užėniškės Baibiai Zr; Ussescherey 1590 (Pėteraitis: 423) = Užėžeriai Galdapė, Dūbininkai, Ežergaliai; de Warkaley 1689 (Vdn KĮ III: 39^a) = *Varkaliai Vidėniškiai Mlt; Warneteckey 1591 (Pėteraitis: 218) = *Varnatekiai, ulterior Laukiai || Vainotai Stalūpenai, Bildviečiai; de Wieteykiey 1689 (Ant KĮ: 16^b) = Veleikiai Antālieptė Zr; de Wijeykiew 1760 (Ut JĮ I: 36^b) = Vijeikiai Mockėnai Ut; de Wyjkintay 1643 (Pln KĮ: 161^b) = *Viskintai Plungė etc. ex uilla Bajdotay 1639 (Slnt KĮ: 60^b) = Baidotai Notėnai Skd; de Garbunay 1740 (Lkm JĮ II: 2^a) = Garbūnai Žuikos Ign; Goczukay 1807 (NO: 2) = *Goči(u)kai Šakiai; Jessai 1590 (Pėteraitis: 154) = Jasai Išrutis; Krikschtenay 1577 (Pėteraitis: 199) = Krikštenai Dārkiemis, Žabynai; Kurszenai 1854 (ED: 32) = Kuršėnai oraș; de Mielnikay 1761 (Ktk KĮ N: 49^a) = în vorbirea locală Mel-nikai, forma oficială Melninkai Suginčiai Mlt; de villa... mamenay 1769 (Ut JĮ: 50^a) = dialect. *Ma.m'enai, actual Momėnai Kūk­tiškės Ut; de Loco Motenay 1709 (Dt KĮ: 141^b) = *Motėnai Dotnuva Kdn; de Pikczunay 1691 (Vdn KĮ III: 50^b) = Pik-čiūnai Vidėniškiai Mlt; de Pikcunay 1776 (Dgl KĮ III: 61^b) = Pikčiūnai Daūgailiai Ut; de villa Radziunay 1782 (Dgl KĮ III: 84^b) = Radžiūnai Spitrėnai Ut; Rokay 1807 (NO: 2a) = Rokai Kn; Sodenay 1584 (Pėteraitis: 363) = *Sodėnai, ulterior Sōdarai Dārkiemis, Žabynai; de Villa Spitrenay 1707 (Dgl JĮ II: 216^a) = Spitrėnai Spitrėnai Ut; Jtraupay 1642 (Pln JĮ: 222^a) = *Straupai Plungė; Twerai porokvije 1854 (ED: 5) = Tvėrai Pln; de Wyjkintay 1638 (Pln KĮ: 161^b) = *Viskintai Plungė; de villa Wytkienay 1769 (Ut JĮ: 50^a) = *Vitkenai, cf. forma actuală Vitkūnai Pakalniai Ut; de Vila Zwinенay 1691 (Vdn KĮ III: 50^b) = Žvynėnai Želva Ukm; de Zlybinay 1642 (Pln JĮ: 221^b) = Žlibinai Žlibinai Pln etc.

⁶⁵ Punctul de deasupra literei ė poate fi o pată accidentală de cerneală.

174

Cazuri în care terminația nominativului plural [-ai] este redată prin literele -(i)ei: Ackmeninei 1564 (Peteraitis: 47) = Akmenynai ‖ Akmenyne Stālupeņai, Pilupeņai; Meystey 1807 (NO: 2) = Meištai Meištai (astăzi Būblėliai Šk); Mielkintey 1584 (Peteraitis: 53, 250) = Mielkintai ‖ Antrudupėnai Stālupeņai, Enciūnai; Starkey 1807 (NO: 2) = Starkai Šakiai (astăzi Sintautai Šk); de Villa Wanagiew 1734 (Aln KĮ IV: 3ᵃ) = *Vanagai Kurkliai An; Witkey 1584 (Peteraitis: 444) = *Vitkai (?), Vidkampiai Stālupeņai, Katniavà, Jenkutkampiai, Tučiai și altele.

În sursele din Samogiția – registrele bisericilor și ale tribunalelor districtuale – există numeroase cazuri în care sunt consemnate forme samogitiene ale nominativului plural:

de Brukale 1658 (Krž KĮ: 28ᵃ) = forma dialectală *Brukal'e, Brukaliai Krāžiai Klm; de Dylpłże 1616 (Pln KĮ: 2ᵃ), ex Dilpße 1629 (Pln KĮ: 56ᵇ) = forma dialectală *D'il'p'š'e, Dilbšiai Paukštakiai Pln; de Giedminale 1671 (Krž KĮ: 214ᵃ) = forma dialectală *G'ed'm'inal'e, astăzi Gedminiai Krāžiai Klm; Kancyde 1585 (Spruogis: 127) = forma dialectală *Kapsu'd'e, Kapsūdžiai ținutul Gandiṅga (astăzi Žlibinai Pln); de Kaupale 1657 (Krž KĮ: 6ᵃ) = forma dialectală *Kaupal'e, astăzi Kaupai Krāžiai Klm; de Kumzayte 1636 (Pln KĮ: 104ᵃ), ex Komzaite 1629 (Pln KĮ: 56ᵇ) = forma dialectală *Komžait'e, Kumžaičiai Kuliai Pln; de kule 1632 (Pln KĮ: 75ᵃ) = forma dialectală *Kul'e, Kuliai Kuliai Pln; ex Lipgire 1629 (Pln KĮ: 55ᵃ) = forma dialectală *L'įp'g'ir'e, de liepgiere 1633 (Pln KĮ: 87ᵃ) = forma dialectală *L'en'g'er'e, Liep̆g iriai Šateikiai Pln; de liplaukale 1636 (Pln KĮ: 105ᵃ) = forma dialectală *L'iplaukale, cf. *Lieplaukalai Plūngė; de moncže 1618 (Pln KĮ: 5ᵇ) = forma dialectală *Monč'e, Mančiai Grūšlaukė Krtn; de Māzunale 1659 (Krž KĮ: 48ᵇ) = forma dialectală *Mažunal'e, astăzi Mažūnai Kelmė Klm; de Narwayße 1616 (Pln KĮ: 1ᵇ), ex Norwaiße 1628 (Pln KĮ: 44ᵇ), de Norwaysze 1636 (Pln KĮ: 104ᵇ) = forma dialectală *Narvaiš'e, *Norvaiš'e, Narvaišiai Šateikiai Pln; Пельдайме 1590 (Spruogis: 226) = forma dialectală *P'eldait'e ținutul Gandiṅga, cf. Peldžiai Kiaunoriai Klm; de Pago Rapsaite 1633 (Pln KĮ: 84ᵃ) = forma dialectală *Rapšait'e, Rapšāičiai Stalgėnai Pln; de Rezgale 1658 (Krž KĮ: 23ᵇ) = forma dialectală *R'iezgal'e, Rezgaliai Krāžiai Klm; Сипаӯме 1589 (Spruogis: 290) = forma dialectală *S'irait'e, Sirāičiai Kiaunoriai Klm sau Gadūnāvas Tl; de Jrebale 1616 (Pln KĮ: 2ᵇ), de pago Srebale 1632 (Pln KĮ: 78ᵇ) = forma dialectală *S'r'iebal'e Plūngė; ex Stanele 1629 (Pln KĮ: 57ᵇ) = forma dialectală *Stan'el'e, Stanėliai Pln; Стипбаӯме 1598 (Spruogis: 300) = forma dialectală *s't'irbait'e, de Stirbate 1636 (Pln KĮ: 105ᵃ) = forma dialectală *S't'irbat'e, Stirbāičiai Plāteliai Pln; de Tabale 1660 (Krž KĮ: 71ᵇ) = forma dialectală *Tabal'e, Tabaliai Pākražantis Klm; Варнаӯме 1590 (Spruogis: 36) = forma dialectală *Varnaīt'e, Varnāičiai ținutul Žarėnai (astăzi Mėdingenai Pln); Жадейкайме 1595 (Spruogis: 112) = forma dialectală *Žad'eikait'e, astăzi Žadeikiai Pādievytis Šll; de Žebre 1664 (Krž KĮ: 117ᵃ) = forma dialectală *Ž'eb'r'e, Žėbriai Kelmė Klm și altele.

de Kumzaycia 1636 (Pln KĮ: 104ᵇ) = forma dialectală *Kumžaič'a, Kumžāičiai Kuliai Pln; de Rapszaycia 1636 (Pln KĮ: 105ᵃ) = forma dialectală *Rapšaič'a, Rapšāičiai Stalgėnai Pln și altele.

175

Diedey 1584 (Pėteraitis: 99) = forma dialectală *D'ed'ei, Dėdžiai, Galdāpė, Tolminkiemis; Kalniučė kalnas Erškėčėi sfârșitul sec. al XVI-lea (Spruogis: 126) = forma dialectală *Kal'n'ič'ė kalnas Eršk'ėt'ei, cf. *Kalnyčio kalnas Erškėčiai în satul Treigiai, ținutul Šiauduva (astăzi Laukuva Šil); de Kaczeytey 1638 (Pln KĮ: 161ᵇ) = forma dialectală *Kač'ait'ei, Kačičiai Žalgiris Ktrn; de Kapsudey 1638 (Pln KĮ: 163ᵇ) = forma dialectală *Kapsud'ei, Kapsudžiai Žlibinai Pln; de Klepsztey 1638 (Pln KĮ: 162ᵇ) = forma dialectală *K'l'ep'š't'ei, Klipščiai Sendvaris Klp; de Moſtaytey 1638 (Pln KĮ: 162ᵇ) = forma dialectală *Mostait'ei, Mostáičiai Lapiai Klp; de Pamiedey 1634 (Pln KĮ: 102ᵇ) = forma dialectală *Pam'ed'ei, cf. *Pamedžiai Plungė și altele.

Cazuri cu terminația nominativului plural -ys: Eigietonis 1898 (Anonim: 38) = Eigel onys Butrimónys (astăzi Pivašiūnai și Jurgeliónys Al); Wiežonis 1898 (Anonim: 35) = Vėžionys Alovė (astăzi Daugai Al) și altele.

Formele de nominativ plural de gen feminin apar în surse doar sporadic: de Kukuliszkies 1740 (Lkm KĮ I: 110ᵃ) = forma dialectală *Kukut'išk'e.s, Kukt iškės Ut; Užkarklinies 1854 (ED: 36) = *Užkarklynės Užventis Klm; de Wesalkiszkęb 1678 (Lnkv KĮ: 18ᵃ) = forma dialectală *V'esal'k'išk'es, astăzi Vesėlkiškiai Linkuvà Pkr și altele.

Norgieliszkias 1898 (Anonim: 38) = Norgeliškės Butrimónys (astăzi Punià Al); de Villa Vefelkiskas ~1711 (Lnkv KĮ: 4ᵇ) = forma dialectală *V'esel'k'iškas, astăzi Vesélkiškiai Linkuvà Pkr și altele.

În sursele istorice nelituaniene, este dificil de distins formele de nominativ plural de cele de genitiv singular, vezi pp. 167–168.

Forme de genitiv plural

Formele de genitiv plural sunt consemnate în mod sistematic în registrele bisericești din Joniškis și Molėtai (aproximativ 350 de oiconime diferite). Acestea apar în registrele bisericești din Alantà, Daūgailiai, Klóvainiai, Lįnk menai, Linkuvà, Raguvà, Utenà, Vidėniškiai etc. Câteva asemenea forme au fost găsite și pe harta Noilor Prusii Orientale (1808).

Forme de genitiv plural

de Antapunciu 1692 (Mlt KĮ I: 45ᵃ) = *Antapūnčių Molėtai; de Eydeciu 1682 (Mlt KĮ I: 1ᵃ) = *Ediečių, dab. Aidiečiai Čiulėnai Mlt; de Eygiahu 1683 (Mlt JĮ II: 3ᵃ), de Eygietu 1687 (Mlt JĮ II: 7ᵃ) = *Eig'e.lu, dab. Aigelai Čiulėnai Mlt; de Eysietu 1689 (Mlt JĮ II: 5ᵇ) = *Eisetų Molėtai; de Akmeniu 1683 (Mlt KĮ I: 7ᵃ) = *Akmenių, Akmeniai Čiulėnai Mlt; de Vndrey kieniu 1683 (Mlt KĮ I: 5ᵇ) = tarm. *Un'd'r'eik'ėnu, Andreykieniu 1827 (Ktk KĮ VIII: 5ᵃ) = *Andreikėnų, Andreikėnai Kūktiškės Ut; de auxtkatniu 1715 (Dt KĮ: 166ᵃ) = *Aukštkalnių Dotnuvà Kdn; de Eyuiciu 1683 (Mlt KĮ I: 3ᵇ) = *Eivilčių, dab. Avilčiai Alantà Mlt;

176

de Awizieniu 1769 (Ut JĮ I: 50ᵃ) = *Avižienių, Avižėniai Taurāgnai Ut; de Aza-ru 1683 (Mlt KĮ I: 4ᵃ) = tarm. *Ažaru, bk. *Ežeru, Ežerai Molėtai; de Azubelu 1684 (Mlt KĮ I: 9ᵃ) = *Ažubalių, Ažūbaliai Molėtai; de Baliszku 1672 (Klov KĮ III: 61ᵇ) = *Bališkių, Bališkiai Rozalimas Pkr; de Bolszyszkiu 1672 (Klov KĮ III: 88ᵃ) = *Balsiškių, de Balgu 1677 (Lnkv JĮ: 21ᵃ) = *Balsių, dab. Balsiai Klōvai-niai Pkr; ex Bernataiciu 1618 (Pln JĮ: 178ᵃ) = *Bernataičiu Plungė; Pagi Berženu 1600 (Jnš KĮ: 10ᵃ), Pagi Berženiu 1604 (Jnš KĮ: 55ᵃ) = *Beržėnų, Bėržėnai Rūdiškiai Jnš; de Villa Beržensku 1711 (Dt KĮ: 145ᵃ) = *Beržinskų Dotnuvā Kdn; Czerpoku 1807 (NO: 2) = *Čerpokų Liepalōtai (dab. Lukšiai Šk); de Dauciunu 1685 (Mlt KĮ I: 13ᵇ), Dowciunu 1684 (Mlt KĮ I: 7ᵇ), Dowczu-nu 1689 (Mlt JĮ II: 10ᵃ) = *Daučiūnų Molėtai; Pagi Daugataiciu 1600 (Jnš KĮ: 16ᵃ) = *Daugalaicių, Daūgalaičiai Stupurai Jnš; Pagi Daugielu 1603 (Jnš KĮ: 45ᵇ), Š: Daugieliu 1610 (Jnš KĮ: 119ᵇ), Sioto Daugielu 1613 (Jnš KĮ: 155ᵃ) = *Daugelių, Daugėliai Kužiai Šl arba Daugėlaičiai Meškuičiai Šl; iš Degiesiu 1676 (Lnkv KĮ: 69ᵇ) = *Degėsių, Degėsiai Gūostagalis Pkr; Pagi Donilu 1600 (Jnš KĮ: 14ᵇ), S. Donilu 1616 (Jnš KĮ: 192ᵃ) = *Donylių, Donýliai Skaistgirys Jnš; de uilla Dauidu ~1711 (Lnkv KĮ: 4ᵇ) = *Davydų, dab. Dovydai Gružiai Ps; Pagi Drabayciu 1600 (Jnš KĮ: 17ᵇ) = *Drabaičių Joniškis; Pagi Drąsutaičiu 1600 (Jnš KĮ: 12ᵃ), Siota Drasutaičiu 1613 (Jnš KĮ: 146ᵃ) = *Drąsutaičių, Drąsutāičiai Satkūnai Jnš; Š. Drasuciu 1615 (Jnš KĮ: 172ᵇ) = *Drasučių, plg. Drąsučiai Kuršėnai Šl; Sioto Draseiku 1613 (Jnš KĮ: 153ᵇ) = *Drąseikių, Drąseikiai Buivydžiai Jnš; Pagi Gajciunu 1599 (Jnš KĮ: 6ᵃ) = *Gasčiūnų, Gasčiūnai Stupurai Jnš; Gribu 1807 (NO: 1) = *Grybų Kaūnas; z grudziu 1683 (Vdn KĮ III: 5ᵇ), de Grodziu 1692 (Mlt KĮ I: 44ᵇ), de Grodziu 1777 (Vdn KĮ II: 69ᵇ) = *Gruodžių, Gruōdžiai Paažuōliai Mlt; Janiszkelių arba Janiszkių porakvie 1854 (arba vėliau, XIX a. II pus.) (ED: 105) = tarm. *Jan'išk'el'u, *Jan'išk'u, dab. Joniškėlis Ps; de villa Juszkayciu 1599 (Jnš KĮ: 3ᵃ) = *Juškaičių, Juškāičiai Juodeikiai Jnš; De komzayciu 1631 (Pln KĮ: 73ᵃ) = tarm. *Komžaič'u, Kumžāičiai Kuliai Pln; de kulu 1637 (Slnt KĮ: 40ᵃ) = *Kulių, Kuliai Kuliai Pln; de Leplaw-kalu 1635 (Pln KĮ: 103ᵃ) = *Lieplaukalių Plungė; de Lukosławkiu 1643 (Pln KĮ: 156ᵇ) = *Lukoslaukių Plungė; de... Mazielu 1599 (Jnš KĮ: 1ᵃ) = *Maželių, Maželiai Juodeikiai Jnš; de Mazrimu 1636 (Pln KĮ: 105ᵃ) = *Mažrimų Plungė; Mitzkowietzu 1584 (Pėteraitis: 249) = *Mickoviečių, plg. Mickavičiai ||Žaibai, Puodžiūnai; de neſukuciu 1643 (Pln KĮ: 159ᵃ) = tarm. *N'ešuk'č'u, Nešu-kuōčiai Paukštakiai Pln; De petrafayčiu 1631 (Pln KĮ: 73ᵃ) = *Petrašaičių Plungė; ex pago puskarayčiu 1631 (Pln KĮ: 73ᵃ) = *Puškaraičių Plungė; De pur-wayčiu 1631 (Pln KĮ: 74ᵃ) = *Purvaičių, Purvāičiai Žlibinai Pln; ex pago Rapšayciu 1631 (Pln KĮ: 68ᵃ) = *Rapšaičių, Rapšāičiai Stalgėnai Pln; de feray-ciu 1631 (Pln KĮ: 71ᵃ) = *Šeraičių Plungė; de Radziunu 1682 (Mlt JĮ II: 2ᵇ), ij Radziunu 1702 (Dgl JĮ II: 88ᵃ), iz Radziunu 1702 (Dgl JĮ II: 88ᵃ) = *Radžiūnų,

177

Radžiūnai Spitrėnai Ut; Siota Raibių 1614 (Jnš KĮ: 161^a) = *Raibių Joniškis; de Rakieciu 1690 (Ant KĮ: 25^b) = tarm. *Rak’eč’u. Antalieptė Zr; Pagi Ramoszkiu 1601 (Jnš KĮ: 22^a) = *Ramoškių, Ramoškiai Skaistgirys Jnš; de pago Repjajciu 1633 (Pln KĮ: 83^b), de repbayčių 1631 (Pln KĮ: 71^a), de repbayčių 1631 (Pln KĮ: 72^a) = *Repšaičių, dab. Rapšaičiai Stalgėnai Pln; de Rekietajciu 1640 (Slnt KĮ: 70^b) = *Reketaičių, plg. Rekėtė Imbarė Krtn; Sabaczschu 1540 (Pėteraitis: 341) = tarm. *Saba(i)čių, Sabaičiai Stalupėnai, Miëlkiemis; Šiota Salgeikiu 1609 (Jnš KĮ: 114^a) = *Salgeikių Joniškis; de Jakotu 1675 (Lnkv JI: 100^a) = *Sakalų, Sakalai Stačiūnai Pkr; de Jangawiļkiu 1679 (Lnkv JI: 12^b) = *Sangaviškių Linkuvà Pkr; iz ialenu 1711 (Dt KĮ: 297^a) = *Šelėnių Dotnuvà Kdn; de Skroblu 1634 (Pln KĮ: 102^b) = *Skroblių, dab. Skróblis Bubėnai Pln; de Skruzdiėnu 1638 (Pln KĮ: 128^a) = *Skruzdenų Plungė; de fukþtybkiu 1619 (Pln JĮ: 179^b) = *Šiukštiškių, de Sandwaro Szukxtixkiu 1619 (Pln JĮ: 179^b) = *sendvario (tarm. *sandvaro) Šiukštiškių Plungė; de Wiezelu 1689 (Vdn KĮ III: 39^b) = *Vėželių, Vėželiai Luokesa Mlt; de Pažkaniu 1682 (Mlt JĮ I: 1^b) = tarm. *Paška.n’u., de Pažkoniu 1691 (Mlt KĮ I: 42^b) = *Paškonių, Paškónys Luokesa Mlt; Telšių pa-rakvije 1854 (ED: 2) = *Telšių, Telšiai; de Vliczeliu 1689 (Mlt JĮ II: 10^b), de Vlicieliu 1691 (Mlt KĮ I: 41^a), de Vliczelu 1685 (Mlt KĮ I: 12^a) = *Ūlyčėlių, Ūlyčėlė Žalvariai Mlt; Usu 1807 (NO: 2) = *Ūsų, Ūsai Šakiai (dab. Lukšiai Šk); de Vadoktu 1678 (Rgv KĮ I: 119^a) = *Vadoklių, Vadókliai Vadókliai Pn; Villa Waydminiu 1599 (Jnš KĮ: 4^a), S: Waidminiu 1613 (Jnš KĮ: 148^b) = *Vaidminių, Vaidminiai Skaistgirys Jnš; Willuszu 1807 (NO: 2) = *Viliušių Meištai (dab. Viliušiai Jankai Šk); Wirbaszu 1807 (NO: 2a) = *Virbaš(i)ų Kaunas ir kt.

Locativul pluralului

În registrul bisericii din Katyčiai (fostul ținut Klaipėda), oikonimele sunt consemnate la cazul locativ plural: Kubs Krauleidys... Krauleidžūfe 1670 (Fenzlau: 124) = *Krauleidžiuose, Krauleidžiai Katyčiai Šlu; Agutte Ullozaite... Ulložūse 1669 Fenzlau: 124) = *Ulozuose, Ulozai Katyčiai Šlu; Tumosas Waidžentaitis... Waidžėnčiųfe 1672 (Fenzlau: 124) = *Vaidžėnčiuose, astăzi Vaižėnčiai Katyčiai Šlu etc. În sursele lituaniene, locativul pluralului este atestat o singură dată: de Rakieciosie 1694 (Ant KĮ: 41^b) = dialectal *Rak’eč’a(.)s’e Antalieptė Zr.

Oikonime compuse

Cazuri în care oikonimul este scris în două cuvinte: Ant Escherelle 1539 (Pėteraitis: 92) = *Ant Ežerėlia, *Ant Ežerėlio ‖ Bumbulai, Gumbinė, Nybudžiai; Еймпачъ Вингисъ 1591 (Spruogis: 110) = *Eitros (dialectal *Eitras) Vingis district.

178

lângă râul Eitra, în districtul Tverai, Pln; Parph: Surwilijcensis de Villa Kalnu berze⁶⁶ 1713 (Dt KĮ: 156ᵃ) = *Kalnų Beržė, astăzi Kalnaberžė; de Kula soda 1634 (Slnt KĮ: 13ᵃ), de Kule soda 1631 (Slnt KĮ: 5ᵇ), de Kule soda 1634 (Slnt KĮ: 15ᵇ) = *Kulio (dialectal *Kul’e) soda, de Kulef soda 1640 (Slnt KĮ: 80ᵃ) = *Kulės (dialectal *Kul’es) soda Salantāi Krtn; Zascianek Soda Ganikta / Sioto Twirbuty / Woytostwo Zaniemenskie / Wotosc Wielonska 1615 (Inw VI: 24ᵇ) = *Sodo Ganykla Veliuona; de Stalga sodos 1638 (Pln KĮ: 128ᵃ) = *Stalgo (dialectal *Stalga) sodos, astăzi Stalgas Stalgėnai Pln; de Jito sodu⁶⁷ 1616 (Pln KĮ: 2ᵃ) = *Šilo sodų Plungė; ex sito fodos 1625 (Pln KĮ: 35ᵇ), ex syto sodos 1628 (Pln KĮ: 45ᵃ), ex jyto sodos 1628 (Pln KĮ: 45ᵃ), ex silo sodos 1628 (Pln KĮ: 47ᵇ) = *Šilo sodos Plungė; de Szilo Jodos 1639 (Pln KĮ: 135ᵃ), de Sztapia bierzie 1758 (Dt KĮ: 339ᵃ) = *Šlapia Beržė, de Villa fzlapiosos Berzies 1711 (Dt KĮ: 146ᵃ) = *Šlapiosios Beržės, astăzi Šlapaberžė Dotnuvà Kdn; de Witkafodos 1639 (Pln KĮ: 135ᵇ) = *Vilko (dialectal *Vilka) sodos Plungė; de Wayto vlicies 1709 (Ant KĮ II: 104ᵃ) = *Vaito ūlyčios (dialectal *u.l’įč’a.s) Antālieptė Zr.

Adesea, elementele unui oikonim compus sunt scrise împreună: de Kulasoda 1631 (Slnt KĮ: 4ᵇ) = *Kulio (dialectal *Kul’e) soda Salantāi Krtn; Liepukalnas 1854 (ED: 3) = *Liepų Kalnas Telšiai; de Preyfafodof 1635 (Pln KĮ: 103ᵃ), de Prejfofodos 1635 (Pln KĮ: 103ᵃ) = *Preišo (dialectal *P’r’eiša) sodos Plungė; Michael fzytatyš de Pago Sziłofodof 1636 (Pln KĮ: 103ᵇ), de Pago Sitosodos 1636 (Pln KĮ: 103ᵇ) = *Šilo sodos (genitiv singular) Plungė; De Upeskumpas 1810 (Mlt KĮ X: 32ᵃ) = dialectal *U.p’e.s Kumpas, standard *Upės Kampas Molėtai etc.

Se pare că, în toate cazurile, al doilea element al oikonimului compus, soda, poate fi considerat un termen generic, cf. variantele: de Stalga sodos 1638 (Pln KĮ: 128ᵃ) = dialectal *Stalga sodos, standard *Stalgo sodos și de Pago Stalgas 1639 (Pln KĮ: 136ᵃ) = Stalgas (nominativ singular) Pln; ex Stalga 1639 (Pln KĮ: 136ᵇ) = dialectal *Stalga (genitiv singular), astăzi Stalgas Stalgėnai Pln. În unele cazuri, termenul generic care denumește locul locuit este scris în lituaniană (sodos), în altele — în latină (Pago). Există și alte exemple similare, cf. de fukbtybkiu 1619 (Pln JĮ: 179ᵇ) = *Šiukštiškių și de Sandwaro Szukotxi̇ckiu 1619 (Pln JĮ: 179ᵇ) = *sendvario (dialectal *sandvaro) Šiukštiškių, în Plungė. Se pare că un caz similar este și de Wayto vlicies 1709 (Ant KĮ II: 104ᵃ) = *Vaito ūlyčios (dialectal *u.l’įč’a.s) Antālieptė Zr. Așadar, asemenea toponime compuse probabil că nu sunt autentice.

⁶⁶ Cf. de katnaberze 1694 (Dt KĮ: 9ᵇ).

⁶⁷ Poate fi și soda.

179

Unele particularități ortografice ale formelor lituaniene ale oiconimelor

Discutarea ortografiei formelor lituaniene ale oiconimelor în documente istorice nelituaniene este o chestiune dificilă. Aceasta deoarece ele sunt consemnate în texte redactate în diverse limbi (latină, slavona de cancelarie, polonă, germană). Ortografia formelor oiconimelor depinde de câțiva factori, pe care îi prezentăm în ordinea importanței: a) limba textului în care sunt consemnate, b) zona dialectală în care sunt consemnate, c) dacă autorul lor era lituanian (sau cunoștea limba lituaniană), d) dacă scribul scria în lituaniană sau nu, e) cancelaria (de stat, bisericească sau privată) în care lucra scribul. Aceste aspecte dezvăluie numeroase regularități care permit explicarea multor cazuri de ortografiere a formelor în discuție.

Probabil cel mai important aspect al ortografiei formelor lituaniene ale oiconimelor care merită discutat este ortografierea vocalelor și a diftongilor, care variază considerabil și diferă de cea actuală. În multe cazuri, vocalismul final al cuvântului este deosebit de problematic, deoarece, după cum s-a afirmat deja, terminația este morfemul cel mai vulnerabil, iar în funcție de felul în care este consemnată, o anumită formă a oiconimului poate fi considerată sau nu lituaniană. Ortografierea vocalelor și a diftongilor este dificil de discutat și din cauză că se împletesc fenomene din diverse dialecte, din limba scrisă și din limbi străine, precum și tradiții ortografice diferite. Aceste aspecte nu pot fi întotdeauna separate.

În schimb, ortografierea consoanelor nu ridică probleme majore, întrucât consoanele sunt notate într-un mod asemănător celui actual, iar de discutat sunt doar câteva cazuri.

Privire de ansamblu asupra ortografierii vocalelor

Vocala scurtă [a] este notată cu litera a: A-ckmen-a 1576 (Pėteraitis: 47) = Akmenà || Akminija Pakalnė; de A-poku 1706 (Ant KĮ II: 88ᵇ) = *Apuokų Antálieptė Zr; Na Žaščian’ A-pidemis / Miasteczko Łabonary / Woytowstwo Łabonarskie 1731 (Inw KZ: 101) = Apýdemis Saldūtiškis Ut; de A-tt-a-d-a-we-nav 1696 (Kp KĮ IX: 37ᵃ) = *Atadavėnai Kupiškis; de A-zub-a-liev 1743 (Lkm KĮ II: 14ᵇ) = *Ažubalial Linkmenys Ign; de B-a-jorale 1638 (Slnt KĮ: 45ᵃ) = Bajorāliai Imbarė Skd; de Br-a-fesiu 1683 (Mlt KĮ I: 5ᵇ) = *Bradesių Molėtai; Bud-a-wietis 1539 (Pėteraitis: 89) = *Būdawietis, ulterior Būdsedžiai || Butsedžiai Gumbinė, Vałtarkiemis; Ville D-a-gailu 1599 (Jnš KĮ: 3ᵇ) = *Dagailių Joniškis; Daub-a-rrūle 1672 (Fenzlau: 124), cf. Daubarai Pagėgiai Šl; Dubi-nik-a-s 1898 (Anonim: 42) = dial. *Dub in’ikas, dab. Dubininkas Merkinė (astăzi Marcinkónys Al); Siota g-a-wenaiciu 1616 (Jnš KĮ: 194ᵃ), cf. Gavėnáičiai Meškuičiai Jnš; de Gud-a-kiemis 1606 (Mrk KĮ I: 14ᵃ) = Gùdakiemis Merkinė Vrn; ex uilla C-a-lauu ~1711–1712 (Lnkv KĮ: 7ᵃ), cf. Kalevai Pakruojis Pkr; de Kriwas-a-lis 1740 (Lkm KĮ I: 110ᵇ) = Krivášalis Linkmenys Ign; Zascianek Kul-nik-a-s... pokoniec rez nad jeziorem Birzulią / Wies KVIAKIE / WŁOSC

180

WORNIENSKA 1662 (ŽV Inv: 120) = *Kulnikas Varniai Tl; Laubensk-a-s 1807 (NO: 2a) = *Liaubenskas Veiveriai; na Zaścianku Lep-a-s-a-ta / Wieś Skietdy / WŁOSC SOŁOCKA 1731 (Inw KZ: 47) = dial. *Liepasala, formă scrisă. *Liepasalė Šalakas Zr; Zaścianek Lynk-a-daržys 1820 (WDW: 82b) = *Linkadaržis Lavoriškės Viln; de villa Link-a-w-a 1618 (Jnš KĮ: 218b) = *Linkava, astăzi Linkuvà Pkr; de m-a-ne yciu 1694 (1695?) (Dgl JĮ II: 63a), cf. Manei čiai Sudeikiai Ut; de M-a-teliu 1689 (Mlt KĮ I: 34b), cf. Matėliai Inturke Mlt; Mežym-a-s / P. SVINCIANENSIS 1744 (Syn: 81) = dial. *M'e.š'i.mas Švenčionys; de N-a-praley 1696 (Ant KĮ I: 51b) = dial. *Napral'ai, Naprėliai Žukliškės Zr; Nárág-a-s / P. DUBINCENSIS 1744 (Syn: 48) = dial. *Na.ragas Dubingiai Mlt; de P-a-berze 1693 (Ant KĮ I: 37a) = Pabėržė Daugailiai Ut; Zaścianek P-a-giris / WIES SKIRPSCIE / WŁOSC OLSIADŽEKA 1662 (ŽV Inv: 119) = *Pagirys Alsėdžiai Pln; na zascianku Szczurys y P-a-kalnis / Wies Rubikaicie / Włość Szeszolska 1731 (Inw KZ: 154) = *Pakalnis Šešuoliai Ukm; Na Zascianku P-a-pirtis / Wieś Samawy / Włość Jeżioroska 1731 (Inw KZ: 50) = *Papirtys Degučiai Zr; P-a-pliney 1597 (Pėteraitis: 275) = Paplyniai || Pabaliai Stalūpenai; P-a-t-a-le 1828 (Ktk KĮ VIII: 13b) = Patalė Pakaniai Ut; de Pikt-a-g-a-liu 1670 (Rgv KĮ I: 14a) = *Piktagalių, cf. forma actuală Piktagalys Šeimyniškiai An; de villa R-a-dziunay 1782 (Dgl KĮ III: 84b) = Radžiūnai Spitrėnai Ut; de villa Sk-a-raičiū 1599 (Jnš KĮ: 1b) = *Skaraičių, astăzi Skariai Kepėliai Jnš; S. Skrib-a-kiu 1613 (Jnš KĮ: 149b), cf. Skribakiai Bučiūnai Jnš; Скроблин-а-съ 1597 (Spruogis: 293) = *Skroablynas k. Medingėnai Pln; Zaścianek soda G-a-nikl-a / Sioto Twirbuty / Wołostwo Zaniemienskie / Wołosc Wielonska 1615 (Inw VI: 24b) = *Sodo Ganykla Veliuona Jrb; Sw-a-rūje 1670 (Fenzlau: 124), cf. Svarai Katyčiai Šlu; Urbán-a-s / P. SVINCIANENSIS 1744 (Syn: 81) = dial. *Urbanas Švenčionys; de V-a-doktu 1678 (Rgv JĮ I: 119a), cf. Vadókliai Pn; de Wien-a-sedziu 1777 (Vdn KĮ II: 69b), cf. *Vienasedžių Vidėniškiai Mlt; de Z-a-biczunu 1694 (Dgl JĮ II: 61b), cf. Zabičiūnai Antalieptė Zr; de z-a-d-a-wayniu 1707 (?) (Dgl KĮ II: 182b), cf. Žadavainiai Daugailiai Ut; Ž-a-deukaūme 1595 (Spruogis: 112) = dial. *Žad'eikait'e, Ža-deikiai Pãdievytis Šll și altele. Vocala lungă accentuată [a] este notată cu litera a: Unt-a-tamiestia 1745 (Lkm KĮ II: 22b) = dial. *Untalam'e.s't'e., astăzi Antãlamėstė Saldūtiškis Ut; de Ant-a-lepte 1687 (Ant KĮ I: 9b) = Antãlieptė Antãlieptė Zr; de Ant-a-makey 1691 (Vdn KĮ III: 50b) = dial. Antãmakiai Balninkai Mlt; Zaścianek Ant-a-rasztas / Wieś Kiakszty / Włość Wydzka 1731 (Inw KZ: 15) = *Antaraštas Vidžiai (Belarus); de B-a-lizkiu 1672 (Klov KĮ III: 88a), cf. Bāliškiai Rozalimas; de Bey-n-a-[żi-liś 1802 (Int KĮ: 16b) = Beinãšilis Inturke Mlt; de Bruk-a-le 1658 (Krž KĮ: 28a) = dial. *Brukal'e, Brukãliai Kražiai Klm; Na Zasciankach... D-a-ry-mas / Wies Eydėcie / Włość Malatska 1731 (Inw KZ: 125) = *Darymas Molėtai;

181

de kahn-a-berže 1694 (Dt KĮ: 9ᵇ) = Kalnāberžė Surviliškis Kdn; de G-a-takiemis 1740 (Lkm KĮ II: 1ᵇ) = Gātakiemis Saldūtiškis Ut; de Kriw-a-salis 1740 (Lkm KĮ I: 110ᵇ) = Krivāšalis Liñkmenys Ign; de Mažun-a-le 1659 (Krž KĮ: 48ᵇ) = în dialect. *Mažunal’e, în prezent Mažūnai Kelmė Klm; Nár-á-gas / P. DUBINCENSIS 1744 (Syn: 48) = în dialect. *Na.ragas Dubingiai Mlt; ʃ-a-kiu 1683 (Mlt KĮ I: 2ᵃ), cf. Šakiai Skudūtiškis Mlt etc.

Vocala scurtă lituaniană [a] este redată în mai multe cazuri prin litera o: 3ascianki Aukszciob-o-lis / Wieś Antabaty / Włość Tauroginska 1731 (Inw KZ: 67) = *Aukščiobalis Taurāgnai Ut; de B-o-reykiu 1683 (Mlt KĮ I: 4ᵇ) = *Bareikių, Bareikiai Molėtai Mlt, de k-o-pciunu 1677 (Lnkv KĮ: 88ᵇ) = *Kapčiūnų, Kapčiūnai Joniškėlis Ps; în Zascianku P-o-grauzie 1829 (Ktk KĮ VIII: 37ᵃ) = Pagraužė Sugínčiai Mlt; de Pokolniu 1739 (Ut KĮ I: 15ᵃ), de P-o-kolniu 1740 (Ut KĮ I: 15ᵇ) = Pakalnių Pakalniai Ut; de P-o-kryže 1770 (Dgl KĮ III: 41ᵃ) = Pakryžė Daugailiai Ut etc.

Pentru sunetele notate cu literele -ą, -ą, vezi pp. 168–172.

Vocala lungă (accentuată) [o] este redată prin litera o: 3ascianki Aukszci-o-bolis / Wieś Antabaty / Włość Tauroginska 1731 (Inw KZ: 67) = *Aukščiobalis Taurāgnai Ut; de Get-o-galiu 1685 (Vdn KĮ III: 19ᵇ), cf. în prezent Gėliōgaliai Bálninkai Mlt; Gumbr-o-nas / P. ANUSZYSCENSIS 1744 (Syn: 87) = *Gumbronas Onuškis Vrn; Zascianek Pang-o-laukis / WŁOŚĆ MASŁADŻKA 1662 (ŽV Inv: 204) = *Pangolaukis Móšėdis; Sioło R-o-czkiu 1613 (Jnš KĮ: 153ᵃ) = Rōčkiai Juodeikiai Jnš; Pagi R-o-piniku 1600 (Jnš KĮ: 7ᵃ), cf. Rōpininkai Kepāliai Jnš; de Sien-o-we 1682 (Vdn KĮ III: 3ᵇ) = *Senovė Bálninkai Mlt; Pagi Skilw-io-niu 1600 (Jnš KĮ: 12ᵇ), cf. Skilvioniai Saugėlaukis Jnš; ʃtr-o-pale 1631 (Slnt KĮ: 3ᵇ) = în dialect. *Stropale, Stropėliai Kūlupėnai Krtn; de Zam-o-ku 1683 (Mlt JĮ II: 2ᵇ), cf. Zamōkai Mindūnai Mlt; ex uilla Zid-o-niu ~1711–1712 (Lnkv KĮ: 3ᵇ), cf. Židōniai Joniškėlis Ps etc.

Vocala lungă (neaccentuată) [o] este redată prin litera o: de Villa Jack-o-s-o-dzius 1671 (Rgv KĮ I: 23ᵃ) = *Jackasodžius, de Jackas-o-džia 1672 (Rgv JĮ I: 111ᵇ) = în dialect. *Jackasodž'a, în limba scrisă *Jackasodžio, Jackagalỹs Juostinininkai An; S-o-denay 1584 (Pēteraitis: 363) = *Sodēnai, ulterior Sodarai Dārkiemis, Žabynai; de Isz ʃ-o-denu 1689 (Vdn KĮ III: 36ᵇ) = *Sodėnų, Sodėnai Luokesà Mlt; de Tumas-o-dzius 1668 (Rgv KĮ I: 3ᵃ) = *Tumasodžius, în prezent Tumagalỹs Miežiškiai Pn; Ull-o-žūse 1669 (Fenzlau: 124), în prezent Ulozai Katyčiai Šlu etc.

Vocala lungă accentuată [o] este redată prin litera a: de Jan-a-niu 1672 (Klov KĮ III: 61ᵇ), cf. în prezent Janōnys Lauksōdis Pkr; de J-a-niskiey 1672 (Klov KĮ III: 60ᵇ) = în dialect. *Ja.n’iš’k’ai (?), în prezent Joniškėlis, orășelul Ps; de Wili-a-cziu 1777 (Vdn KĮ II: 66ᵃ), cf. în prezent Vilijōčiai Luokesà Mlt; de Zam-a-ku 1683 (Mlt KĮ I: 1ᵇ), cf. în prezent Zamōkai Mindūnai Mlt etc.

182

Vocala lungă accentuată [o] este redată prin litera (i)a și în oiconimele din zona în care în prezent se pronunță [a], [ă]: Až-ia-nis 1898 (Anonim: 64) = în dialect *Až'an'i.s, Ožio- nys Naująsis Daugeliškis Ign; Beci-a-nis 1898 (Anonim: 64) = în dialect *B'ec'a- n'i.s Žuikos Ign; Jan-ia-nis 1898 (Anonim: 64) = în dialect *Jan'an'i.s, Janiōnys Naująsis Daugeliškis Ign etc.

Vocala lungă neaccentuată [o] este redată prin litera a: de Bern-a-tiszkiey 1743 (Lkm KĮ II: 16ᵃ) = în dialect *B'erna.t'is'k'ai, în prezent Bernōtiškis Linkmenys Ign; de D-a-tnawa 1706 (Dt KĮ: 96ᵇ), cf. Dotnuva Kdn; în zascianku Kierm-a-fzelis / Wies Krewny / Włość Szeszolska 1731 (Inw KZ: 153) = în dialect *Kerma.s'el'is Šešuoliai Uk'm etc.

Redarea vocalelor [a] și [o] în oiconimele istorice lituaniene este o chestiune destul de complicată și complexă. Acest lucru este ilustrat de exemple precum: Eua D-a-niwenia de D-a-niu 1684 (Mlt KĮ I: 8ᵃ) = *Danių, Eua D-o-nienia de D-o-niu 1690 (Mlt KĮ I: 39ᵇ) = *Donių, cf. de asemenea Andree D-a-nis de D-a-nie 1687 (Mlt KĮ I: 21ᵃ), în vorbirea localnicilor de astăzi doar Dōniškiai VK – toate sursele lituaniene din secolul XX atestă această rădăcină, însă forma oficială este Daniškiai (formă greșită) Suginčiai Mlt; de L-e-luciu 1683 (Mlt KĮ I: 7ᵃ), de L-e-luciu 1686 (Mlt KĮ I: 18ᵃ) = *Lelučių sau *Lėlučių – de L-e-luciu 1686 (Mlt KĮ I: 18ᵃ), de L-a-lyuciu 1683 (Mlt KĮ I: 7ᵃ) = în dialect (astăzi) *La(.)lučiu; cf. de asemenea de L-ey-luciu 1688 (Mlt KĮ I: 25ᵇ), dar în prezent forma oficială este L-o-lūičiai (formă greșită) Suginčiai Mlt. Nu este clar de ce în secolul al XVII-lea, în cazurile scrise cu litera o (în poziție neaccentuată ar trebui să fie a), de m-o-kiliu 1682 (Mlt JĮ II: 1ᵃ), de M-o-kiliu 1690 (Mlt KĮ I: 35ᵇ)⁶⁸, ceea ce ar putea indica accentuarea primei silabe *Mōkylių (?) – în prezent = în dialect ma.k'il'u, forma oficială Mokyliai Suginčiai Mlt; de mik-a-tojuney 1781 (Dgl KĮ III: 83ᵇ), cf. în prezent forma oficială Mik-o-lojūnai Daugailiai Ut; în localitate Pusz-o-totia; la târgul Pusz-o-totia 1653 tribunalul districtual din Upytė (Jablonskis 1937: 147) = *Pušalote (locativ singular) și cf. Pušalotas Ps etc. Exemplele prezentate arată clar că persoanele care au consemnat aceste oiconime nu reușeau întotdeauna să distingă și să noteze cu exactitate vocalele lituaniene [ā] și [o] sau lituanienele [ă] și [o].

Din cauza ortografiei imperfecte (variabile), este imposibil să se distingă vocala [e] de [ė], iar pe acestea de diftongul [ie].

Vocala [ė] este redată prin literele ie, litera i având rol de semn al palatalizării, de exemplu: de Villa Berz-ie-s 1711 (Dt KĮ: 145ᵇ) = *Beržės; de Villa [z]lapiosios Berz-ie-s 1711 (Dt KĮ: 146ᵃ) = *Šlapiosios Beržės, în prezent Šlapaberžė Dt Kdn; de fenob-ie-s 1774 (Blnk KĮ II: 9ᵃ) = în dialect *S'enob'e.s; de Untalksn-ie 1740 (Lkm KĮ I: 106ᵇ) = în dialect *Untalk's'n'e, Añtalksnė Linkmenys Ign etc. Pentru redarea vocalei [ė] prin literele e, ia, ie vezi și pp. 167–168.

⁶⁸ Cf. oiconimele în care vocala lungă [o] trece la [a] în poziție neaccentuată, în aria dialectului din Utena: de Maletu 1691 (Mlt KĮ I: 41ᵃ = în dialect Ma.l'etū, Molėtai, orășel; mamenay 1769 (Ut JĮ I: 50ᵃ = în dialect Ma.m'enai, Moménai Kūtiškės Ut etc.

183

Chiar dacă digraful ie este scris acolo unde ar trebui să fie diftongul [ie], aceasta nu înseamnă că acolo se află într-adevăr acesta, de exemplu: de Azusieniu 1683 (Mlt KĮ I: 3ᵇ) = dialect. *Ažu.s'e.n'u. – digraful ie notează = dialect. [e.]. Așadar, unele trăsături fonetice ale formelor lituaniene ale oiconimelor nu sunt, se poate spune, reflectate în sursele redactate în limbi nelituaniene.

În formele lituaniene ale oiconimelor nu se face deloc distincția între vocalele lungi lituaniene [ī] [ū] și cele scurte lituaniene [ĭ], [ŭ]. Literele y și i sunt folosite alternativ și, în unele cazuri, notează [ī], iar în altele [ĭ]. În registrele parohiale și registrele funciare din Plungė (1615–1660), vocala lungă (nazală) [ū] de la genitivul plural este uneori notată cu litera u; în registrul parohial din Linkuva (1670–1711) există un caz în care vocala lungă (nazală) [ū] din cazul respectiv este notată prin literele on: de Vendzindz-ion ~1711 (Lnkv KĮ: 7ᵃ), cf. forma actuală Vienžindžiai Grūžiai Ps.

Merită remarcat faptul că, în registrul parohial din Joniškis (1599–1621), vocalele [u], [ū] (în poziție accentuată), fie în formele acelorași oiconime, fie în antroponime și oiconimele derivate din acestea, alternează cu diftongul [ui] (în poziție accentuată): Aduo: Zutayc Pagi Gimb-u-ciu... Pat: Augustinus Gimb-u-tis 1599 (Jnš KĮ: 3ᵃ) – Villæ Gimb-uy-ciu Aduocationis Zutaycia 1599 (Jnš KĮ: 3ᵃ), cf. forma actuală Gimbūčiai Skaistgirys Jnš; Pagi K-u-sayčiu 1600 (Jnš KĮ: 7ᵃ) – K-ui-sayčiu Kuniga Kle bona levatus est de fonte Bartolomeus Staniula K-ui-saicia filius 1599 (Jnš KĮ: 3ᵇ) = *Ku(i)saičių, forma actuală Kūisiai, Kuisėliai Satkūnai Jnš; de Lel-u-ciu 1683 (Mlt KĮ I: 7ᵃ), de Lel-u-ciu 1686 (Mlt KĮ I: 18ᵃ) = *Lelučių (*Lelūčių?), cf. de asemenea de Leyt-u-ciu 1688 (Mlt KĮ I: 25ᵇ) – de Lel-ui-ciu 1686 (Mlt KĮ I: 18ᵃ), de Lal-uy-ciu 1683 (Mlt KĮ I: 7ᵃ) = dialectal modern *La(.)luič'u., cf. oficial Lolūčiai Suginčiai Mlt; Aduo: Beynorayč. Pagi Wayžg-u-ciu Fil: Anna Valentini Dudaytis Pat: Joannes Wayžg-ui-tis cum Gendre Vileyku ycia 1601 (Jnš KĮ: 20ᵇ), forma actuală Vaizgūčiai Gataučiai Jnš etc.

Diftongi

Diftongul [ai] este notat prin literele ai, aj, ay etc.: de B-aj-dot-aj 1639 (Slnt KĮ: 60ᵇ) = Baidotai Notėnai Skd; de Bikun-ay 1706 (Dgl KĮ I: 170ᵃ) = Bikūnai Sudeikiai Ut; Villæ Dag-ai-lu 1599 (Jnš KĮ: 3ᵇ) = *Dagailių Joniškis; Pagi Daugat-ai-ciu 1600 (Jnš KĮ: 16ᵃ) = *Daugailaičių, Daugalaičiai Meškuičiai Šl; Ś. Dow-ay-niu 1612 (Jnš KĮ: 144ᵃ) = *Dovainių Joniškis; Pagi Drąsut-ai-čiu 1601 (Jnš KĮ: 12ᵃ), Pagi Drąsut-aj-ciu 1601 (Jnš KĮ: 23ᵃ) = *Drąsutaičių, Drąsutaičiai Satkūnai Jnš; Pagi Dwit-ay-čiu 1601 (Jnš KĮ: 21ᵇ) = *Dvilaičių, forma actuală Dvelaičiai Skaistgirys Jnš; Endrik-ai-czūse 1669 (Fenzlau: 116) = dialect. *Endrikaičiuose, Endrikaičiai Pagėgiai Šlu; de G-ay-lužu 1690 (Mlt KĮ I: 37ᵃ) = *Gailiušių, Gailiūšiai Mindūnai Mlt; Na Zaściankach... Karwar-ay-stis / Wies Rymucie / Włość Malatska 1731 (Inw KZ: 120) = *Karvarais tis Molėtai etc.

184

De asemenea, merită remarcat faptul că, în registrul parohial din Joniškis (1599–1621), diftongul [ai] alternează cu diftongul [ui] în antroponime și în oiconimele derivate din acestea: Nicolaus Bauk-ui-tis... Pagi Batk-ay-cia 1600 (Jnš KĮ: 11ᵇ), cf. forma actuală Bálkaičiai Saugėlaukis Jnš; Aduo: Dwit-uy-č Pagi Dwit-ay-čiu 1601 (Jnš KĮ: 21ᵇ), cf. forma actuală Dveláičiai Skaistgirys Jnš; Patr.’ Joannes Drob-uy-tis... Pagi Drab-ay-ciu 1600 (Jnš KĮ: 17ᵇ) = *Drabaičių, *Drobaičių (?) Joniškis; de uillâ Skar-ai-čiu 1599 (Jnš KĮ: 1ᵇ) – cum Helena Skar-ui-čia Pagi Skarią 1600 (Jnš KĮ: 14ᵇ), cf. forma actuală Skariai Kepaliai Jnš etc.

Diftongul [ai] este notat și prin literele ei, ey, iey: Zascianek Azur-ey-stis / Wieś Łokaie / Włość Malatska 1731 (Inw KZ: 103) = *Ažuraistis Molėtai; de Bumbien-ey 1751 (Lkm JĮ II: 11ᵃ) = *Bumbėnai Liñkmenys Ign; de G-ey-dzie-kalnis 1786 (Skdt KĮ: 30ᵇ) = *Gaidžiakalnis Skudutiškis Mlt; de G-ey-dziu 1683 (Mlt KĮ I: 2ᵃ), de G-iey-dziu 1690 (Mlt KĮ I: 37ᵇ) = *Gaidžių, Gaidžiai Čiulėnai Mlt; de G-ey-gatu 1685 (Mlt KĮ I: 13ᵃ) = *Gaigalų, Gaigalai Alantā Mlt; de G-ey-luȥu 1682 (Mlt JĮ II: 1ᵃ), de G-iey-luȥu 1690 (Mlt KĮ I: 38ᵃ) = *Gailiušių, Gailiušiai Mindūnai Mlt; de G-ey-zuciu 1683 (Mlt KĮ I: 5ᵇ), de G-ey-ziuciu 1685 (Mlt KĮ I: 13ᵇ) = *Gaižučių, *Gaižučiai, forma actuală Padvarniai Alantā Mlt etc. O astfel de notare a diftongului [ai] cu literele ei poate reflecta două aspecte: a) slavizarea, b) trăsături dialectale (de exemplu, [ai] poate fi pronunțat [ei] etc.). Merită remarcat faptul că, în oiconimele și antroponimele istorice, diftongul [ai] este notat mai frecvent prin ey în registrele parohiale din Alantā, Antalieptė, Įnturkė, Kriaunos, Liñkmenys și Molėtai.

Diftongul [au]

Diftongul [au] este notat prin literele (i)au: Au-kszkykéje 1669 (Fenzlau: 122), cf. forma actuală Auškýkiai Šlu; de au-xzta Duaris 1753 (Upn KĮ II: 8ᵇ) = *Aukštadvaris, cf. Aukštādvaris Kulvā Jon; Bried-au-ssay 1539, Bred-au-sej 1542 (Peteraitis: 84) = *Briedausiai, mai târziu Bredūnai Stalupėnai, Pilupėnai; de Vila D-au-barjzkiey 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵃ) = *Daubariškiai Vidėniškiai Mlt; De Villa D-au-biey 1706 (Dgl KĮ I: 170ᵃ) = *Daubiai Daugailiai Ut; Pagi D-au-gataiciu 1600 (Jnš KĮ: 16ᵃ) = Daugalačiai Meškuičiai ŠI; de D-au-gieliszkey 1740 (Lkm JĮ II: 1ᵇ), forma actuală Daugėliškis Ign; Pagi Gat-au-čiu 1600 (Jnš KĮ: 16ᵃ) = *Gataučių, Gataučiai Gataučiai Jnš; de G-au-reliey 1740 (Lkm KĮ I: 107ᵃ) = Gaurėliai Žuikos Ign; Zascianek Iszt-au-żas / WIES NVGARE / WŁOSC GORDOWSKA 1662 (ŽV Inv: 150) = *Išlaužas Paukštakiai Pln; Pagi J-au-nei-kayciu 1601 (Jnš KĮ: 20ᵇ) = *Jauneikaičiai, Siota j-au-neiku 1613 (Jnš KĮ: 148ᵇ) = Jauneikiai Pociūnai Jnš; Zascianek J-au-rys / Wies Kiiele / Włość Malatska 1731 (Inw KZ: 122) = *Jaur- Molėtai; Na Zasciaňku K-iau-klinis / Wieś Szaduykie / Włość Tauroginska 1731 (Inw KZ: 76) = *Kiauklinis Taurāgnai Ut; K-iau-lupis / P. WILKOWISCENSIS 1744 (Syn: 107) = *Kiaulupis Vilkaviškis; Zascianek Ł-au-duṗis / Sioto Skiemie / Woitostwo Zasieckie / Wolosc Boisagols-

185

ka 1615 (Inw VI: 38ᵇ) = *L(i)audupis Skėmai Rd; de L-au-ksteniey 1742 (Lkm JĮ II: 4ᵇ) = Laukštėniai Kazitiškis Ign; Zaścianek Lepat-au-kis / Wieś Andrzeiu-ny / Włość Ježioroska 1731 (Inw KZ: 47) = *Liep alaukis Zarasai; de Mil-iau-s 1684 (Mlt KĮ I: 9ᵃ) = *Miliaus (toponim minor), Mil iai Mindūnai Mlt; Greg orij Jkawdajitis... de Sk-au-dale... Catharina Jk-au-dayte 1639 (Slnt KĮ: 66ᵃ) = tარმ. *Skaudal'e, Skaudaliai Imbarė Krtn și altele.

Diftongul [au] este destul de frecvent redat prin literele (i)aw: de Antak-iaw-nia 1757 (Lkm JĮ II: 17ᵃ) = tარმ. *Antak'aun'a.. cf. Antakiaunis, cf. Kiauneliškis Liūkmenys Ign; Liūkmenys Ign; de Vila D-aw-barįzkiey 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵃ) = *Daubariškiai Vidėniškiai Mlt; D-aw-ksze 1639 (Slnt KĮ: 59ᵇ), de D-aw-ksze 1637 (Slnt KĮ: 35ᵇ), de D-aw-kįbe 1640 (Slnt KĮ: 79ᵇ) = tარმ. *Dauk'ś'e, Dau-ksčiai Skd; Zaścianek Jodat-aw-kis / Wieś Andrzeiun y / Włość Ježioroska 1731 (Inw KZ: 47) = *Juodalaukis, cf. Juod alaukiai Kavoliškės Zr; de Jad-aw-glu 1696 (Ant KĮ I: 52ᵃ) = tარმ. *Ja(.)daug'l'ai, forma esperată ar fi *Juodaugliai, forma actuală Jodaugiai Žūkliškės Zr; de Kr-aw-ieliu 1686 (Mlt KĮ I: 17ᵃ) = *Kraujelių, Kraujėliai Mindūnai Mlt; de Sk-aw-dale 1634 (Slnt KĮ: 14ᵇ), de sk-aw-dale 1637 (Slnt KĮ: 34ᵃ) = tარმ. *Skaudal'e, Skaudaliai Imbarė Krtn; de β-aw-kle 1636 (Slnt KĮ: 32ᵇ) = tარმ. *Šauk'l'e, Šaukliai Mósėdis Skd și altele.

Diftongul [au] după o consoană palatalizată este uneori (dar nu întotdeauna) notat eu, (i)ew, de exemplu: de K-ew-ſzyniu 1684 (Mlt KĮ I: 8ᵃ) = *K(i)aušinių, forma actuală Kaušiniai Inturkė Mlt; de Kr-eu-ielu 1684 (Mlt KĮ I: 8ᵃ) = *Kraujelių, Kraujėliai Mindūnai Mlt; de Pak-iew-nis 1740 (Lkm KĮ II: 3ᵃ) = Pakiaunys Liūkmenys Ign și altele.

O astfel de redare a diftongului lituanian [au] prin literele aw, ew și altele asemenea, atunci când se păstrează morfemele lituaniene ale formei oiconimului, trebuie considerată doar o chestiune de ortografie și, se pare, în majoritatea cazurilor nu trebuie tratată drept slavizare. Diftongul lituanian [au] este notat astfel în mai multe surse lituaniene scrise și tipărite din secolele XVII–XIX. În cel mai vechi manuscris al unui text lituanian în graiul din Seda (1771),⁶⁹ diftongul [au] era scris consecvent cu literele aw, însă în versiunea tipărită era redat peste tot prin literele au: Kuniga Jona Domazewicz-iau-s, Pįżor-iau-s, JEZ-AU Chriſt-au Swenc-iau-įami Sakramenti, Tą Szwec-iau: Sakramenta, noredams T-au wisu ger-iau-s tarn-au-t și altele. Prin urmare, este evident că aici notarea diftongului [au] prin literele aw sau au ține doar de tradiția ortografică. Și în unele alte manuscrise, de exemplu în jurămintele scrise în lituaniană din secolul al XVII-lea, publicate de K. Jablonskis

⁶⁹ Cf. Kuniga Jona Dômaszewić-iaw-s... Piszor-iaw-s, Jez-aw Christ-aw Swenciausiami Sakramenti, Tą Szwec-iaw-si Sakramenta, ku ger-iaw-sey T-aw stužity, Sp-iaw-dimus (spjaudymus), Kunas Brang-iaw-sis, Jzganitoj-aw, par Swencz-iaw-si Kuna ir Kr-aw-ij, prasz-aw, o Jez-aw mil-aw-sis, ant To Attor-iaw-s Szwenć-iaw-siami Sakramenti, patr-aw-k sirdis musu, ing Karaliste Dang-aw-s (Subačius 1997).

186

În textele din cărțile tribunalelor districtuale din Ukmergė și Upytė, diftongul [au] din cuvintele lituaniene (comune și proprii) este redat cel mai frecvent prin literele aw, iar uneori prin au: d-aw-g (mult) 1624, tribunalul funciar din Upytė; miestali Puszotota un turg-aw-s, prie s-aw wirwe suryst liepies, teyp d-au-gal 1653, tribunalul funciar din Upytė; Asz Iozephas Kazt-aw-skas, ia milistas pana Kasak-aw-ska panas P-aw-sza, mana Tamasz-aw-s kumet 1669, tribunalul căpitaniei din Ukmergė; su didzia dr-aw-gia zmoniu, io milista ponas t-aw-czus 1675, tribunalul căpitaniei din Ukmergė (Jablonskis 1937: 146–148).

În alte surse lituaniene tipărite – gramatica anonimă a limbii lituaniene „Universitas Lingvarum Litvaniae” (1737),⁷⁰ care reflectă dialectele Lituaniei centrale, cel mai vechi monument al dialectului samogitian „Ziwate” (1753),⁷¹ și cărticica de poezii a lui A. Strazdas (1818),⁷² care reprezintă graiul Kriaunos din dialectul aukštaitian răsăritean – diftongul [au] este, de asemenea, notat prin literele au și aw. Gramatica anonimă „Universitas” a avut o influență considerabilă în LDK (Subačius 1998: 40) și ar fi putut contribui la consolidarea tradiției de a scrie diftongul lituanian [au] cu literele aw, mai ales în prima jumătate a secolelor XVIII–XIX.

Diftongul [au] este redat și prin literele ow: de D-ow-ciunu 1684 (Mlt KĮ I: 7^b) = *Daučiūnai Molėtai; de D-ow-iociu 1689 (Mlt KĮ I: 10^a) = *Daujočių, Daujočiai Giedraičiai Mlt; de Pt-ow-ciszkey 1740 (Lkm KĮ II: 2^b) = *Plaučiškiai, forma actuală Plaučiškės Saldūtiškis Ut; din T-ou-kielu 1688 (Ant I: 145^b) = *din Taukelių, Taukėliai Daugailiai Ut și altele asemenea.

70 În exemple se scrie cu literele (i)au în cazuri precum P-àu-kſztis, Križ-iau-s, Sk-àu-dus, didz-iau-fias, bràng-iàu-ſias, Au-kſzcz-iau-ſias, D-au-g, d-au-gumas, ſp-àu-dziu, kt-au-ſju, àu-ginu, kt-au-piu, r-au-ginu, t-au-žiu, pt-au-dziu, pt-àu-kiu, b-au-biu, d-au-žiu, àu-gi kial-au-daw, kial-au-k, kial-au-jas (călătorește), ſk-au-da, ſk-audejo etc.; cu literele (i)aw – K-iaw-ſzinis, J-aw-tis, Kriz-iaw-ger-iaw-ſias, Kalba... brang-iaw-ſia, Sàldz-iaw-ſias, Taw, Saw, d-àw-gio, kt-aw-ſineju, Gir-iaw (am lăudat), Gir-daw-aw, dz-iaw-gios, t-aw-kiu, tr-aw-kiu, j-àw-cziu, ſn-aw-dziu, kt-aw-ſiu, Medziodaw-aw, Kial-iaw-ju, kialaudaw-aw, kel-aw-k, kel-aw-janti, r-aw-nu, dz-iaw-nu, mok-aw, mok-iaw, mokidaw-aw, regiej-aw-s etc. (Universitas 1991).

71 În „Ziwate”, diftongul lituanian [au] este redat consecvent prin literele (i)aw: atfyg-aw-ty, Aw-kšč-iaw-ſis, b-iaw-ri-be, d-aw-g, d-aw-gibe, d-aw-gumas, g-aw-ty, g-aw-na, k-aw-las, k-aw-lelus, kt-aw-pies, kr-aw-jes, kr-aw-jes (nominativ singular), kr-aw-je (genitiv singular), kr-aw-jeys (instrumental plural), puyk-iaw-ſis, r-aw-donas, r-aw-doty, r-aw-doj-aw, f-aw-le, žyn-aw etc. (Girdienis, Girdienienė 1997).

72 Se scrie cu literele (i)au în cazuri precum pl-au-kitie (a se părui), nieužj-au-czie (nu crește), Sz-au-ksiu, au-kszcz-iau-sis, Prigt-au-sk, nupi-au-tas, tab-iau, au-ksa (aur), au-kszcz-iau-sia, pranasz-au-iu, s-au-ſete, p-au-ksztielis, maž-iau-sia (celui mai mic), Kl-au-sik mieras Artai-au (ascultă, dragă plugarule), Jez-au-s, Jez-au, cziszcz-iau-s, J-au-tielis, J-au-czias, Au-szra, b-au-bdamas; etc.; cu literele aw – par Kunigą UNTANA DRAZD-AW-SKA, j-aw, g-aw-ni (primești), s-aw (pentru tine), mat-aw (văd), t-aw (ție), ugin-aw (cresc), brundin-aw (mă distilez), sirpin-aw (sec secerișul), n-aw-iu (forma dialectală nauju, adică nou, acuzativ singular), Niekam szkadas nie dar-aw / Miszkan j-aw-cziu nie war-aw (Nu fac rău nimănui / Nu mân acolo boi), suktai-aw (am îndoit), s-aw-ſeta, cud-aw-nam, Prasz-aw, t-aw-kan, i-aw (deja).

187

Această ortografie a lituanienei [au] în oiconime (și antroponime) poate fi explicată nu doar prin slavizare. Lituaniana [au] este redată prin literele (i)ou, ow în următoarele surse: destul de rar în partea a doua a „Punktai sakymų” de K. Sirvydas (1644)⁷³, destul de frecvent, dar nu în toate cazurile, în „Uwogos” de M. Smolskis (Smalščis) (1823)⁷⁴. Exemple de redare a diftongului [au] prin literele (i)ou apar și în „Universite” (1737)⁷⁵. În plus, astfel de exemple se întâlnesc și în unele texte manuscrise (Jablonskis 1937: 148, vezi mai jos).

Unii autori care au scris în dialectele aukštaitiene au perceput primul element al diftongului [au], în poziție accentuată și cu accent circumflex, ca [o] și l-au redat prin litera o⁷⁶. Neišpažn-ou (neišpažinau), nepadar-iou (nepadariau), buw-ou (buvau), tol-ou-s (toliau), med-ou-s (medaus) etc. (Širwids 1929); sak-ou (sakau), Dung-ou-s (dangaus), atskl-ou-pus (atsik l až upus), žmog-ou (žmogau), d-ou-gu-mas (daugumas), par s-iou-ru bromu (siaurą), o keyp s-iow-ras ir unksztus ir ke-las (siauras); atn-ou-jinou (atnaujinau) etc. (Uwogos 1823). Cf. de Pt-ow-ciszkiey 1740 (Lkm KĮ II: 2^b) = *Plaučiškiai, astăzi Plaučiškės Saldūtiškis Ut. La fel, unii autori care au scris în dialectele aukštaitiene au perceput primul element al diftongului [au] în poziție neaccentuată ca [a], de aceea l-au redat prin litera o, ca și cum aici ar fi fost un accent circumflex⁷⁷: sweyks karal-ou, Izrael-ou-s, Jazaus Chryft-ou-s etc. (Širwids 1929); daw-iow kapu asztonaliku, mana Mikatoi-ow-s arkli, daw-iow kapu dvide-simt 1669, tribunalul de captură din Ukmergė și altele (Jablonskis 1937: 148); Viln-ou-s, atn oujin-ou etc. (Uwogos 1823). Cf. de D-ow-iociu 1689 (Mlt KĮ I: 10^a) =*Daujočių, Daujočiai Giedraičiai Mlt. Prin urmare, nu este oportun să se considere că în astfel de cazuri este vorba de slavizare.

Numeroasele exemple arată că în Lituania, cel puțin la începutul secolelor XVII–XIX, diftongul [au] era redat diferit în diverse surse lituaniene. Varie-

Neišpažn-ou, nepadar-iou, turei-ou, sweyks karal-ou, daug-iou-s, buw-ou, tol-ou-s, Izrael--ou-s, Jazaus Chryft-ou-s, ir kori med-ou-s etc. (Širwids 1929).

Cf. Viln-ou-s, sak-ou, Dung-ou-s, atskl-ou-pus, žmog-ou, d-ou-gumas, par s-iou-ru bromu, o keyp s-iow-ras ir unksztus ir kelas, lab-iou-s, be skeycz-iou-s ira mana griekay, j-ou, diel Dung-ou-s kr-ou-ju sawa prateja, unt kriz-iou-s, bi-ou-ribes, greicz-iou-s, kas j-ou-czias unt grieku smertelnu, tunk-iou-s, Karal-ou-s, Nutrotij-ou wisa ir sau pati prapuldz-iou unt amžiu, rona j-ou-czias, dž-iou-gias, niesij-ou-cziu, teyp d-ou-gal, musz-iou, dar-iou, atn-ou-jin-ou, g-ou-tumem etc. Totuși, există numeroase cazuri în care [au] este scris cu literele (i)au: r-au-da, apr-au-dot, Gier-iau-s, s-au, nesis-au-gam, sunk-iau-sioj, didž-iau-sias, d-au-gina, miel-au-sia, razumn-iau-sias, Ape Szwin cz-iau-siu Kamuniju, t-au-kia, ale tu nie j-au-czias ir nie arklis, s-aule, visu tawa kr-au-ju, maton-iau-sias etc. (Uwogos 1823).

Plg. kėcz-iow (kenčiau), kėjdaw-ow (kęsdavau) (Universitas 1991).

V. Mažiulis a atras atenția autorului articolului asupra acestui aspect.

Cf. afirmația A. Laigonaitė, „că silabele lungi neaccentuate din limba lituaniană standard sunt pronunțate, în esență, potrivit unui singur model. Și, deși sunt percepute ca având accent circumflex..., nu ar fi corect să se spună că au accent tonal...” (Laigonaitė 1978: 17).

188

erea este redat atât în toponime, cât și în antroponime. Dacă într-o sursă istorică s-a păstrat morfologia lituaniană a oiconimului, redarea diftongului [au] prin literele aw, ew, ou, ow etc. probabil nu trebuie considerată slavizare. Este vorba de o anumită tradiție ortografică, apărută sub influența ortografiei slave, mai ales a celei poloneze.

De remarcat, de asemenea, că ortografia prusacă [au] variază în mod similar în cuvintele comune și în toponime. Acolo, diftongul în discuție este redat nu numai prin literele au, ci și prin ou, ew sau altele asemenea: cr-au-yo E 160, kr-aw-ia III 73₁₄, kr-ew-ley II 13₁₈, kr-aw-ian III 75₁₁ (Mažiulis 1981: 281), D-au-ben 1346 și D-ou-ben 1340, D-aw-gayn 1405; Blendel-au-k 1423, Bolel-au-cs 1342, Gunel-au-ken 1331 și Bog el-aw-ken 1419, G-aw-sisl-aw-ks 1339, Gunl-aw-ke 1349; K-au-caliskis 1331 și K-aw-kowangen 1314; K-au-then 1404, K-iau-te și K-ew-te, K-eu-the, K-yaw-te 1258, Gertep-eaw-ne 1406; Cr-au-neynen 1426 și Cr-aw-neynen 1411/1419, Cr-aw-nen 1419 etc. (Gerullis 1922).

Diftongul [ei]

Pentru diftongii [ei] și [ai], vezi pp. 173–175.

Diftongul [uo]

Diftongul [uo] este redat prin literele uo în exemple precum de Az-uo-zeru 1688 (Mlt KĮ I: 23ᵇ), cf. Ažuožerai Inturkė Mlt; Š. D-uo-bedziu 1612 (Jnš KĮ: 137ᵇ), cf. Duobėdžiai Saugėlaukis Jnš; Pagi J-uo-dziu 1601 (Jnš KĮ: 18ᵇ), cf. Juódžiai Gataučiai Jnš; de Villa Kr-uo-peley 1706 (Dgl KĮ II: 218ᵃ) = Kruopėliai Baibiai Žr; ex L-uo-ma 1673 (Rgv KĮ I: 29ᵇ) = *Luoma Raguvà; de Pabat-uo-sze 1757 (Lkm KĮ II: 57ᵇ) = *Pabaluošė Svnč; Pagi Pet-uo-dziu 1600 (Jnš KĮ: 14ᵇ), Pagi Pet-uo-dziu 1605 (Jnš KĮ: 62ᵇ) = Peluodžiai Pašvitinys Pkr; Pagi Szt-uo-stikiu 1604 (Jnš KĮ: 52ᵃ), cf. Šluostikiai Buivydžiai Jnš etc. În Joniškio KĮ, Daugailių KĮ și JĮ există numeroase cazuri în care diftongul [uo] este redat și în formele slavizate ale oiconimelor: Pagi D-uo-bedziow 1606 (Jnš KĮ: 74ᵇ), Sioto D-uo-bedzie 1614 (Jnš KĮ: 162ᵃ), cf. Duobėdžiai Saugėlaukis Jnš; de D-uo-bie 1707 (Dgl KĮ II: 179ᵃ), cf. Duobiai Daugailiai Ut; Š. i-uo-deikiow 1615 (Jnš KĮ: 170ᵃ), cf. Juodeikiai Juodeikiai Jnš; Š. J-uo-dziu 1611 (Jnš KĮ: 130ᵃ), Š. i-uo-dziow 1616 (Jnš KĮ: 191ᵃ), cf. Juódžiai Gataučiai Jnš; de Kr-uo-pele 1712 (J) (Dgl KĮ II: 205ᵃ), cf. Kruopėliai Baibiai Žr; de N-uo-degule 1707 (Dgl KĮ II: 180ᵃ), cf. Nuodėguliai Sudeikiai Ut; Pagi P-uo-dziunow 1605 (Jnš KĮ: 73ᵇ); Š. P-uo-dzjuni 1615 (Jnš KĮ: 173ᵃ), cf. Puodžiūnai Bučiūnai Jnš; Š. sl-uo-stikia 1612 (Jnš KĮ: 144ᵃ), cf. Šluostikiai Buivydžiai Jnš etc. În aceleași surse există numeroase exemple analoage de antroponime.

Diftongul monoftongizat [uo>a] (în poziție neaccentuată) este redat cu litera a în sursele din zona graiului uteniștilor: de J-a-dawglu 1696 (Ant KĮ I: 52ᵃ) = dialect. *Ja(.)daugl'u, forma standard ar fi *Juodauglių, forma actuală Jodaugiai Žukliškės Žr; de Villa J-a-delzkielu 1733 (Aln KĮ IV: 1ᵇ) = dialect. *Ja(.)diš'k'e'l'u, forma standard *Juodiškėlių, forma actuală Juodiškiai Alanta Mlt.

189

Cazuri antroponimice similare: Nicolaus Gr-a-dis de Dusiaty 1704 (Ant JĮ I: 160^a) = dialectal *Gra(.)d'is, forma standard *Gruodys; Micháel K-a-litis⁷⁸... de Villa Pod-krzyze Parochie Dusiat. 1780 (Dgl KĮ III: 76^b) = dialectal *Ka(.)l'it'is, forma standard *Kuoly-tis.

Diftongul [uo], monoftongizat în prezent în poziție neaccentuată în aria dialectului uteniškiai, este redat cel mai adesea prin litera o: iz D-o-biu 1702 (Dgl KĮ II: 57^b) = dialectal *Dab'u, Duobiai Daugailiai Ut; de Grab-o-stu 1689 (Mlt KĮ I: 34^b) = dialectal *Grabastu, cf. Gabuostas (2) lac (LUEŽ: 51); de J-o-ciu 1683 (Mlt KĮ I: 6^a) = *Jač'u, Juočiai; de J-o-daku 1682 (Mlt JĮ II: 44^b) = *Jadak'u, Juodakiai Žėlva Ukm; de J-o-daniu 1683 (Mlt KĮ I: 3^a) = dialectal *Ja(.)d'ėnu, Juodėnai Čiulėnai Mlt; Zascianek Vz-o-li-nis / Wieś Butkuny / WŁOSC SOŁOCKA 1731 (Inw KZ: 36) = dialectal *U.žal'ini.s Salakas Zr; de villa N-o-de-guley 1782 (Dgl KĮ III: 85^a) = dialectal *Nad'ėgul'ai, Nuodėguliai Sudeikiai Ut; de Pagrab-o-sciu 1692 (Mlt KĮ I: 44^b) = dialectal *Pagrabaś'č'u, Pāgrabuosčiai Vidėniškiai Mlt; de Pauai-o-nis 1743 (Ktk KĮ I: 37^a) = dialectal *Pavajan'i.s, Pāvajuonis Suginčiai Mlt etc.; în aria dialectului širvintiškiai: Zascianek J-o-dela / Włość Szeszolska 1731 (Inw KZ: 156) = dialectal *Ja.d'ėla Šešuoliai Ukm; în aria dialectului šiauliškiai: P-o-dżianu Aduocationis Papera Laurentium filium Padziuna et Elenos 1599 (Jnš KĮ: 2^b) = dialectal *Padž'unu, Puodžiūnai Bučiūnai Jnš; Pagi ḃt-o-fikiau 1603 (Jnš KĮ: 44^a) – ori prin litera e, adică [a] după [l] dur: villæ Szt-e-sty-kiu 1599 (Jnš KĮ: 2^b) = dialectal *Šlaś't'ik'u, azi Šluostikai Buivydžiai Jnš.

Cf. de asemenea, în aria dialectului kauniškiai: de Wel-o-na 1699 (Dt KĮ: 35^b) = Veliuona, Prabaszc̀iu Wel-o-nos 1823 (Nezabitauskis 1996: 54) = Veliuonos Jrb.

Diftongul [uo], care nu este monoftongizat în poziție accentuată, este redat prin litera o în aria dialectului uteniškiai: de Az-o-zeru 1683 (Mlt KĮ I: 7^a) = Ažūžeriai Inturkė Mlt; de P-o-dziu 1769 (Ut JĮ I: 50^a) = *Puodžiu, Puodžiai Mockėnai Ut; în aria dialectului panevėžiškiai de K-o-lingu 1669 (Klov KĮ III: 41^a) = *Kuolingų, Kuólingai Pušalotas Ps; în aria dialectului šiauliškiai: de Pakr-o-śte 1700 (Dt JĮ: 68^a) = Pakruóste Survilškis Kdn etc.

În aria dialectului žemaičiai, diftongul [uo], monoftongizat în [u], este redat prin litera u: de neszuk-u-ciu 1643 (Pln KĮ: 159^a) = dialectal *N'eśukuč'u, Nešukuočiai Paukštakiai Pln;

Prin urmare, redarea diftongului [uo] prin litera o nu poate fi nicidecum considerată slavizare în toate cazurile, mai ales acolo unde în formele dialectale ale oiconimelor este reflectat un diftong mo-

⁷⁸ Numele de familie Kalytis este asociat cu numele de familie Kalità LPŽ I 879, probabil de origine slavă. Totuși, antroponimele în discuție pot fi asociate cu kuol-, cf. Agata Kuolowa de Czyvki 1708 (?) (Dgl JĮ I: 202^b), Stob odnik Jakub Kolunas... Zaścianek Biržuny / WŁOSC SOŁOCKA 1731 (Inw KZ: 43). Antroponimul Kalita este atestat în inventarul domeniului Drūkšiai: Stas Kalita, Krzystoph Kalita, Jan Kalita, Piotr Kalita – toți din satul Didzi kalitowie, 1682 (Inw KD: 45^a).

190

noftongizat diftongul [uo]. În plus, există mai multe surse lituaniene în care diftongul lituanian [uo] este redat prin litera o chiar și în pozițiile în care dialectele pronunță [uo]. Cf. kuk-o-i (kukúoji),, d-o-du (dúodu), P-o-tam (púolam) etc. (Strazdas 1991); su sousu d-o-nu (dúona), uszp-o-ta (užpúola), n-o-g wisa nupteszia ir apn-o-gina (nuóg, apnúogina), Kam-o-jas (kamúojas) etc. (Uwogos 1823).

Scrierea consoanelor

Africate

În formele lituaniene ale oiconimelor din textele latine, af șatele lituaniene [č], [dž] sunt adesea notate prin literele dӡ, c: Pagi Bujwi-dӡ-iu 1599 (Jñš KĮ: 5ᵃ) = *Bui vydžių, Buivydžiai Buivydžiai Jnš; Dow-c-iunu 1684 (Mlt KĮ I: 7ᵇ), de Dau-c-iunu 1685 (Mlt KĮ I: 13ᵇ) *Daučiūnų Molėtai; Pagi Dwitay-c-iu 1604 (Jnš KĮ: 53ᵇ) = *Dvilaičių, dab. Dveláičiai Skaistgirys Jnš; de Jokubay-c-iey 1705 (Dt KĮ: 94ᵃ) = *Jokūbaičių, Jokūbáičiai Gudžiūnai Kdn; de maney-c-iu 1694 (1695?) (Dgl JĮ II: 63ᵃ) = *Mane ičių, Maneičiai Sudeikiai Ut și altele.

Totuși, există numeroase cazuri în care africatele lituaniene [č], [dž] sunt notate prin literele dӡ, cӡ, cz, ć etc.: Pagi Dwitay-ć-iu 1601 (Jnš KĮ: 21ᵇ); Woyta Dwibucia Š. Dwelai-cӡ-iu 1606 (Jnš KĮ: 87ᵇ), Woyta Dwilia... Sioto Dwetai-cӡ-iu 1613 (Jnš KĮ: 148ᵇ) = *Dvelaičių, dab. Dveláičiai Skaistgirys Jnš; Dow-cz-unu 1689 (Mlt JĮ II: 10ᵃ) = *Daučiūnų Molėtai; de Jackaso-dӡ-ia 1672 (Rgv JĮ I: 111ᵇ) = dialectal *Jackosadžʼa. (gen. sg.), astăzi Jackagalys Juostininkai An; ӡascianek naӡwany Kan-cӡ-upis / Sioto Skiemie / Wojtostwo Zasiećkie / Wolosc Boisagolska 1615 (Inv VI: 38ᵃ) = *Kančiupis Skėmai Rd; de Tumaso-dӡ-io 1673 (Rgv KĮ I: 29ᵇ) *Tumasodžio (gen. sg.), de Tumaso-dӡ-ia 1673 (Rgv KĮ I: 31ᵃ) = dialectal *Tumasodžʼa. (gen. sg.), astăzi Tumagalys Miežiškiai Pn și altele.

Se poate presupune că africatele sunt omise (sau notate inconsecvent) în textele latine, deoarece acestea nu există în limba latină. În textele scrise în polonă, africata [č] este notată destul de consecvent, iar [dž] — inconsecvent. Africatele [č], [dž] sunt folosite destul de consecvent în registrele bisericești din Raguvà (1668–1688).

În textele latine, consoanele fricative lituaniene [š], [ž] sunt adesea notate prin literele f, s, z, ӡ etc.: de Joway-s-u 1671 (Lnkv KĮ: 26ᵃ) = *Jovaiš(i)ų, Jovaišiai Lauk sodis Pkr; S: s-tapiakiu 1607 (Jnš KĮ: 94ᵇ) = *Šlap(i)akių, dab. Šlapakiai Kėpaliai Jnš; de f-tapeberzie 1695 (Dt KĮ: 12ᵃ), de f-lapieberzie 1695 (Dt KĮ: 12ᵃ) = Šlapiaberžė Dotnuva Kdn; ij f-ia ziniu 1703 (Dgl JĮ II: 88ᵃ) = dialectal *Šʼaʼžʼinʼu., Šióžiniai Daugailiai Ut; sioto wikie-z-erij 1597 (Ukm PTA 13879: 228ᵇ) = *Vikežeris Dusėtos Zr; Siota 3-mirklu 1616 (Jnš KĮ: 193ᵇ) = *Žmirklių, Žmirkli ai Rudiškiai Jnš, de Z-uru 1683 (Mlt KĮ I: 3ᵇ) = *Žiūrų, Žiūrai Luokesà Mlt; de villa 3-iulu 1599 (Jnš KĮ: 3ᵃ), Woyta Balciuna Š: 3-ilu 1611 (Jnš KĮ: 130ᵇ) = *Žvilių Joniškis; de Vila Z-winenay 1691 (Vdn KĮ III: 50ᵇ) = Žvynėnai

191

Žélva Ukm și altele. Omiterea diacriticelor pentru fricativele lituaniene [š], [ž] și nefolosirea digrafului sz pentru [š] s-ar putea datora influenței ortografiei latine, întrucât în limba latină nu există consoane fricative.

Consoanele fricative lituaniene [š], [ž] sunt notate prin literele β, sz, ž, z etc.: A-ž-ubalis 1900 (SG XV/I: 56) = *Ažubalis Tverečius Ign; Pagi β-tapakiu 1600 (Jnš KĮ: 6ᵇ), Pagi Sz-tapakiu 1603 (Jnš KĮ: 45ᵃ) = *Šlapakių, Šlapakiai Kepāliai Jnš; ex fz-lapiaberze 1715 (Dt KĮ: 166ᵃ) = Šlapiaberžė Dotnuva Kdn; U-ž-alksnis 1854 (ED: 36) = *Užalksnis Užventis; U-ž-usamanis 1898 (Anonim: 65) = *Užusamanis Ceikiniai Ign; ex pago Ž-eymej dicto 1639 (Slnt KĮ: 60ᵇ) = Žeimiai Imbarė Krtn și altele.

Se poate presupune că formele oiconimelor în care africatele și consoanele fricative sunt omise trebuie considerate lituaniene, deoarece există și texte lituaniene în care ele nu sunt notate; cf. patrawk s-irdis musu, S-wen-c-iausiam (Subačius 1997) și așa mai departe.

Consoana lituaniană [k], probabil sub influența tradiției ortografice latine, este uneori notată prin litera c: ex uilla C-alauu ~1711–1712 (Lnkv KĮ: 7ᵃ) = *Kalevų, Kalevai Pakruojis Pkr; C-olauckis 1556 (Pėteraitis: 195) = *K(u)olaukis || Koliškiai Isrutis, Didlaukiai; de C-ubiliu 1679 (Rgv KĮ I: 63ᵃ) = *Kubilių Raguvà Pn; Šiota C-uta-ycziu 1606 (Jnš KĮ: 87ᵇ) = *Kutačių, Kutáčiai Stačiūnai Pkr; Taur-c-alnis 1539 (Pėteraitis: 403) = *Taurkalnis, mai târziu Taurkalniai Stalupėnai, Pilupėnai, Puodžiūnai.

În sursele din Marele Ducat al Lituaniei, urmând ortografia polonă, consoana lituaniană [l] este notată cu litera t, deși nu întotdeauna, iar [l'] cu litera l: Woyta Dwi-l-ia... Sioto Dwe-t-aicziu 1613 (Jnš KĮ: 148ᵇ) = *Dvelaičių, în prezent Dveláčiai Skaistgirys Jnš; Pagi β-t-apakiu 1600 (Jnš KĮ: 6ᵇ) = *Šlapakių, Šlapakiai Kepāliai Jnš; ex uilla Ca-l-auu ~1711–1712 (Lnkv KĮ: 7ᵃ) = *Kalevų, Kalevai Pakruojis Pkr; de Cubi-l-iu 1679 (Rgv KĮ I: 63ᵃ) = *Kubilių Raguvà Pn; de Napra-l-ey 1696 (Ant KĮ I: 51ᵇ) = dialectal *Napral'ai, cf. Napreliai Žukliškės Zr și altele.

Există cazuri în care, la sfârșitul cuvântului, consoana lituaniană [s] este notată cu literele fz, sz sau altele asemenea: Antmeschkera-sz 1564 (Pėteraitis: 53) = *Antmeškeras, ulterior Antmeškiai Darkiemis, Žābynai; de Apidwariszkie-sz 1741 (Lkm KĮ II: 5ᵃ) = *Apidvariškės (l) Linkmenys Ign; de Gieytoniszkię-sz 1740 (Lkm JĮ II: 2ᵃ) = *Geitoniškės Linkmenys Ign. Există mult mai multe antroponime în care [s] lituanian este notat, de asemenea, la sfârșitul cuvântului. Cazuri similare se găsesc și în texte lituaniene: Ganit karwies aszka-sz, kiawtes, ir pitkas awietes 1818 (Strazdas 1991); Ignasius Sklaustis naszli-sz ulicz. Rutienu 1900 (Int KZ: 32ᵇ). Se poate presupune că, în cazurile în care [š] apare în tema cuvântului, notarea lui [s] lituanian prin literele sz ar putea proveni dintr-un anumit tip de asimilare la distanță și, prin urmare, nu ar trebui considerată o slavizare. Totuși, în cazuri precum Krucki-sz 1584 (Pėteraitis: 53) = *Krukis, *Krukys sau ulterior Krukiai Darkiemis, Klišiái; de Gatakie mi-fz 1743 (Lkm KĮ II: 13ᵇ) = Gātakiemis

192

În Saldūtiškis Ut și altele asemenea, o astfel de notare a lui [s] trebuie considerată germanizare (în Prusia) sau slavizare (în Lituania), vezi p. 128.

Din această trecere în revistă fragmentară a ortografiei oiconimelor reiese că, prin compararea ortografiei cuvintelor din vechile scrieri lituaniene cu cea a formelor lituaniene ale oiconimelor, s-au observat regularități comune. Aceste regularități permit să afirmăm că, în mai multe cazuri, ceea ce, în discuțiile anterioare despre oiconime și mai ales antroponime, era explicat (sau se încerca a fi explicat) prin slavizare ⁷⁹ poate fi interpretat drept o anumită tradiție ortografică, fenomene dialectale sau altfel.

Trebuie remarcat că oiconimele și antroponimele istorice consemnate în surse nelituaniene nu pot fi urmărite pornind de la vechile monumente scrise lituaniene. Comparând datele onomastice din sursele istorice cu cele din vechile scrieri, se poate constata că faptele onomastice consemnate în sursele istorice constituie o anumită parte a vechilor noastre monumente lingvistice, având regularități ortografice comune, caracteristice și altor monumente vechi ale scrierii noastre, dar distingându-se totodată prin anumite particularități.

Formele lituaniene ale oiconimelor istorice (la fel, de altfel, ca numeroasele forme lituaniene ale antroponimelor) au fost consemnate cel mai adesea în documente istorice destinate exclusiv unor chestiuni practice. Documentele respective nu erau destinate tiparului. Acesta este unul dintre motivele pentru care ortografia oiconimelor și a antroponimelor variază atât de mult. Nimeni nu se preocupa să consemneze cu exactitate faptele onomastice; în acele vremuri, acest lucru nu era de actualitate.⁸⁰ Nu se acorda prea multă atenție consemnării uniforme a acelorași fapte, deoarece nu se stabiliseră criterii mai clare.

Dacă vom compara ortografia cuvintelor din puținele manuscrise lituaniene din secolele XVII–XVIII cu consemnarea oiconimelor și antroponimelor în documente istorice nelituaniene din teritoriul LDK, vom observa un tablou în mare măsură uniform: variază ortografia diftongilor [au] și [uo], a diftongului [ie] și a vocalelor [e], [ė], uneori și a vocalelor [a] și [o] etc.

Având un text manuscris lituanian ale cărui cuvinte lituaniene sunt consemnate imperfect, nu ne îndoim că acestea sunt lituaniene (neslavizate) și încercăm să stabilim care este ortografia și care sunt regularitățile ei. În același fel ar trebui să privim și ortografia variabilă, adesea imperfectă, a formelor lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor, nu din perspectiva zilelor noastre, ci ținând seama de concepția vremii (adică a secolelor XVI–XVIII). Scribii de atunci — preoți, călugări, chiar și funcționari ai domeniilor și ai tribunalelor — au consemnat, probabil în numeroase cazuri, cu multă exactitate atât formele lituaniene ale oiconimelor, cât și pe cele ale antroponimelor, însă au făcut-o bazându-se pe tradițiile ortografice ale altor limbi, tr-

⁷⁹ Cf. Zinkevičius 1977: 98-101; Maciejauskienė 1991: 172-173, 178; Maciejauskienė 1993: 82; Maciejauskienė 1994: 18–22.

⁸⁰ Cf.: „... formele numelor de persoane variau considerabil, chiar și atunci când era numită aceeași persoană” (Zinkevičius 1991: 19).

193

… convenții, deoarece majoritatea, se pare, nu scriseseră niciodată în lituaniană. În plus, ortografia monumentelor de limbă lituaniană din secolele XVI–XVIII, chiar și XIX, este foarte diversă. O varietate ortografică ceva mai redusă se observă în vechile texte tipărite în lituaniană, unde se remarcă eforturi mai consistente de a standardiza limba scrisă. În sursele manuscrise, mai ales în cele nelituaniene, în care este consemnată o mare cantitate de material onomastic, este greu de identificat o modalitate mai uniformă de consemnare a oiconimelor sau antroponimelor lituaniene.

Mulți dintre scribii care au consemnat forme lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor pot fi comparați cu elevii din clasele primare care, abia învățând să scrie, fac multe greșeli și notează aceleași cuvinte când mai bine, când mai rău. De aceea putem vorbi despre anumite manifestări ale agrafiei – lipsa capacității de a consemna cu exactitate și adecvare anumite fapte ale limbii lituaniene.

Concluzii

Articolul tratează o temă care nu a fost abordată până acum – formele lituaniene ale oiconimelor istorice. Tema este importantă din mai multe puncte de vedere: sunt publicate și discutate pentru prima dată cele mai vechi forme lituaniene consemnate ale oiconimelor, ansamblul acestor consemnări fiind conceput ca un sistem; pe baza modului de consemnare se încearcă pentru prima dată definirea formelor din sursele istorice nelituaniene care pot fi considerate lituaniene, arătându-se dificultățile întâmpinate în stabilirea caracterului lituanian al unora dintre ele; sunt scoase la iveală unele paralele în utilizarea și consemnarea oiconimelor și antroponimelor; sunt evidențiate pentru prima dată paralele între formele lituaniene ale oiconimelor din documentele istorice și ortografia cuvintelor lituaniene vechi, fiind discutate regularitățile recurente.

În sursele istorice, formele lituaniene ale oiconimelor sunt atestate începând din secolul al XVI-lea: în Prusia (din 1539), în Lithuania (în ultimul sfert al secolului al XVI-lea), deși se poate presupune că au început să fie consemnate ceva mai devreme. Trebuie remarcat că aceste forme apar în sursele istorice atât din Lithuania, cât și din Prusia înainte de publicarea primelor cărți. Acest lucru susține argumentele potrivit cărora, înainte de apariția primelor cărți lituaniene, existau texte lituaniene atât în Prusia, cât și în Lithuania. Prin urmare, cele mai timpurii atestări ale formelor lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor trebuie considerate printre primele încercări de a crea o tradiție scrisă lituaniană proprie.

Trebuie remarcat că, de la începutul secolului al XVI-lea, formele lituaniene ale antroponimelor încep să fie consemnate mai abundent în documentele istorice din Lithuania. Ele devin deosebit de numeroase în sursele istorice din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când încep să fie consemnate și formele lituaniene ale oiconimelor. Ortografia și utilizarea formelor lituaniene ale antroponimelor și oiconimelor sunt indisolubil legate din numeroase motive, în special deoarece o parte considerabilă a oiconimelor sunt de origine antroponimică. Din cauza materialului onomastic limitat disponibil pentru Lithuania Mică, nu se pot formula concluzii mai detaliate despre raportul dintre utilizarea și ortografia oiconimelor și antroponimelor din această regiune.

194

Se poate afirma că, în secolul al XVI-lea, atât în documentele istorice din Prusia, cât și în cele din Lithuania, a avut loc o adevărată revoluție în consemnarea formelor oiconimelor: tradițiile ferme de consemnare a oiconimelor, formate pe baza limbii germane (în Prusia) și a limbilor slave răsăritene (în Lithuania) și vechi de aproximativ două secole și jumătate, au fost parțial întrerupte, iar formele lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor au început să fie consemnate. Una dintre cele mai importante cauze ale acestei schimbări a fost apariția scribilor lituanieni în cancelarii în secolul al XVI-lea. Treptat, aceștia au renunțat la tradițiile ortografice ale oiconimelor și antroponimelor lituaniene formate înainte de secolul al XVI-lea, în esență străine spiritului limbii lituaniene și bazate pe modelul german (în Prusia) și slav răsăritean (în Lithuania). În Lithuania, consemnarea formelor lituaniene ale oiconimelor a fost influențată de registrele parohiale scrise în latină începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Într-o mare parte dintre acestea (dar nicidecum în toate), la consemnarea oiconimelor lituaniene s-a renunțat la tradiția slavă răsăriteană, iar alte tradiții, bazate pe limba polonă, abia începeau să se formeze.

Formele lituaniene arată că, în secolele XVI–XVII, în Lithuania Mare și Lithuania Mică nu se stabilise încă o tradiție de utilizare a oiconimelor lituaniene în limbile polonă și germană. Abundența formelor lituaniene atestă că, în anumite cazuri, scribii cunoșteau numai formele folosite de lituanieni înșiși. Așadar, în locurile din care au fost consemnate, se vorbea numai lituaniana.

Numai în sursele din secolul al XVI-lea au fost consemnate formele lituaniene a două sute de oiconime diferite. În sursele nelituaniene din secolele XVII–XVIII din Lithuania și Prusia au fost găsite aproximativ o mie. Cele mai multe forme lituaniene ale oiconimelor istorice au fost găsite în registrele parohiale ale bisericilor catolice din Lithuania din secolele XVI–XVIII – acolo au fost consemnate formele lituaniene ale numelor multor sate (aproximativ 800). Ele sunt consemnate mai ales în registrele parohiale din Joniškis (1599–1621), cea mai veche sursă de acest tip păstrată în Lithuania, precum și în registrele parohiale din Molėtai și JĮ (1682–1692). Inventarele domeniilor din Lithuania consemnează formele lituaniene ale multor nume de gospodării izolate (aproximativ 180). Începând din secolul al XVIII-lea, formele lituaniene ale oiconimelor apar și în liste, iar din secolul al XIX-lea și în alte surse (hărți, lucrări de referință, studii etc.). O hartă remarcabilă, cea mai timpurie cunoscută în prezent și bogată în forme lituaniene, este harta Noii Prusii Orientale (Užnemunė) din 1808. Se presupune că în sursele nelituaniene din secolele XVII–XIX care nu au fost încă cercetate pot exista sute de astfel de forme.

Formele lituaniene ale oiconimelor au fost găsite în texte scrise în latină, germană, polonă, rusă și în limba slavă de cancelarie. În textele fiecărei limbi s-au urmat tradiții ortografice diferite și, în mai multe cazuri, au apărut dificultăți în stabilirea caracterului lituanian al unor forme de oiconime. Pe baza regularităților de consemnare observate s-a încercat definirea criteriilor de identificare a formelor lituaniene ale oiconimelor. Se presupune că formele lituaniene ale oiconimelor sunt formele folosite de lituanieni înșiși, consemnate cu exactitate în sursele istorice, fără denaturarea morfologiei lor și reflectând fonetica într-o măsură suficient de bună. Unul dintre criterii este să nu se considere slavizări, germanizări și fenomene similare acele elemente care pot fi explicate prin tradiția ortografică sau care pot fi…

195

întâlnește și în cuvintele vechilor texte lituaniene. În multe cazuri, nu trebuie considerată o notare slavă a diftongului [au] prin literele (i)aw, (i)ow, ew, în alfabetul chirilic ав, a diftongului [ai] prin literele ei, ey, a diftongului [uo] prin litera o și, în anumite cazuri, nici a consoanei [s] prin literele -sz la sfârșitul cuvântului etc.

Forme ale oiconimelor lituaniene au fost consemnate în surse istorice din aproape întreg teritoriul Lituaniei de astăzi, din Lituania Mică (astăzi regiunea Kaliningrad) și din unele districte de frontieră ale Letoniei, Poloniei și Belarusului, învecinate cu Lituania. Articolul nu prezintă întregul material disponibil, ci doar cele mai caracteristice exemple, aproximativ 300 de oiconime.

S-a constatat că, în cercetarea oiconimelor vechi și a formelor acestora, în special a celor lituaniene, este foarte important să se țină seama de contextul lingvistic și cultural. Contextul lingvistic cuprinde și toate celelalte forme ale oiconimelor (slavizate, germanizate, latinizate), toate antroponimele, toate cuvintele lituaniene care apar într-o oarecare măsură în surse nelituaniene și, în sfârșit, vechile texte lituaniene. Acestuia îi aparțin mediul fiecărui oiconim (sintagma, propoziția, textul) și limba în care a fost redactat documentul. Oiconimul nu poate fi desprins din textul (sintagma) nelituanian dacă este legat de acesta, adică dacă este consemnat într-un caz oblic. Nici oiconimul cu aceeași rădăcină nu poate fi separat de antroponim dacă acesta este scris alături. Contextul în discuție include, de asemenea, ansamblul surselor istorice din care se pot obține date despre evoluția unui anumit nume de loc. De exemplu, dacă mai multe surse diferite despre același loc sau despre locuri învecinate consemnează același fapt, acesta trebuie considerat de încredere.

Formele lituaniene reprezintă partea cea mai valoroasă, dar nu foarte numeroasă, a materialului oiconimic. În contextul general, formele lituaniene ale oiconimelor (precum și ale antroponimelor) sunt importante pentru istoria limbii și mai ales pentru dialectologia istorică, deoarece sursele consemnează materiale și din regiuni ale Lituaniei care nu dispun de monumente scrise vechi timpurii. Totuși, nu trebuie uitat că, alături de formele puține ale oiconimelor lituaniene, sunt folosite forme slavizate, latinizate (LDK) și germanizate (Prusia), de care, de asemenea, nu se poate face abstracție în cercetarea onomastică.

Formele lituaniene ale oiconimelor și antroponimelor din sursele istorice, precum și cuvintele și sintagmele lituaniene prezente acolo, completează datele privind folosirea limbii lituaniene în diferite locuri din Lituania.

Primit la 22.09.1998

ABREVIERI

Lituaniene

Inv – inventar

JĮ – registru de căsătorii

KĮ – registru de botezuri

196

LNM – Muzeul Național al Lituaniei

LN MMB – Biblioteca Națională Martynas Mažvydas a Lituaniei

LVIA – Arhiva de Istorie a Statului Lituanian

MAB – Biblioteca Academiei de Științe

N – copie a registrelor de stare civilă (de botez, căsătorie sau deces)

RS – secția de manuscrise

SA – acte vechi (abrevierea cotei LVIA)

a. – secol

bk. – limba standard

dab. – acum, actual

dgs. įn. – instrumental plural

dgs. kilm. – genitiv plural

dr. – teren arabil

dš. – afluent de pe dreapta

dv. – conac

ež. – lac

int. – afluent

k. – sat

kr. – stâng (afluent)

kt. – altul, alții

liet. – lituanian, lituaniană

lot. – latin, latină

m. – an

mot. g. – gen feminin

mst. – oraș

mstl. – orășel

naszl. – văduv

of. – oficial

p. – pagină

pan. – asemănător

parap., parf., pa’p. etc. – parohie

plg. – compară

plv. – conac

pus. – pe partea

pv. – pajiște

tarm. – dialectal, al dialectului

t.y. – adică

ulicz. – uliță (= de sat)

vien. – al unei gospodării izolate

vienasied. – al unei așezări cu gospodării izolate

vls. – district administrativ

vns. kilm. – genitiv singular

vns. vard. – nominativ singular

vns. viet. – locativ singular

žr. – vezi

197

Poloneze

Inw. – (Inwentarz) inventar

Ś., Ś, S – (Śiola) al satului

W. – (Woyta, Woita) al voievodului local

Latine

Ad.; Adu., Aduo.;

Aduocat: etc. – (Aduocati, Aduocatus, Aduocationis) al voievodului local, al funcției de voievod local

An’o – (Anno) al anului

atq’ – (atque) de asemenea

B., Bap, Bapt.; Bapt’, Bapt(us)’ etc. – (Baptisavi, Baptisatus, Baptisata etc.) am botezat, botezat, botezată

B Virginis – (Beatae Virginis) al Fecioarei binecuvântate

Coniug etc. – (Legitimorum Coniugum) al soților legitimi

Cu’ – (cum) cu

d – (die) ziua

10bris – (Decembris) al lunii decembrie

d 10’ – (die decima) în a zecea zi

de eade’ – (eadem) de acolo, din același loc

e’ – (est) este

Eode’ ead’. – (eodem), (eadem) în aceeași (zi)

Fil: – (Filius, Filia) fiu, fiică

gen. sg. – (genetivus singularis) – genitiv singular

Legitimoru’ – (legitimorum) legitimi

Leg’, LC., Legit

Legitimoru’ Parentu’ – (Legitimorum Parentum) părinților legitimi

L. Th: – (Legitimi Thori) căsătoriei legitime

LL., LL:; Leua’, Leu’, Lau’, Lev: și altele asemenea – (Levantes) martori

matrim’ – (matrimonium) căsătorie

n’ne – (nomine) cu numele

9bris – (novembris) noiembrie

P. – (Parochiae) parohiei

Pag. – (Pagi) satului

Parent’, Parentu’ – (Parentum) părinților

Pat:; Patr:, Patr’, Prin, Post Pentec: – (post Pentecostem) după Rusalii

p’rente – (presente, adică praesente) fiind prezent, participând

Pr’ini, PP., PP: și altele asemenea – (Patrini) nași

1ma – (prima) prima

q – (qui) care

q sup Bap – (qui super Baptisavi) pe care l-am botezat mai înainte (anterior)

5ta – (quinta) a cincea (zi)

2dus – (secundus) al doilea

sup – (super) mai înainte

3tia – (tertia) a treia, pe a treia

3bus, trib – (tribus) pentru trei

198

v’o – (vero) într-adevăr, da

vterq’ – (vterque) și unul, și celălalt

SURSE ȘI ABREVIERILE LOR

Registrele bisericești

Aln KĮ IV – Registrul de botezuri nr. 4 al bisericii din Alanta (1733–1740), păstrat în arhiva bisericii din Alanta. (Au fost extrase oiconime din patru ani – din acestea a fost selectat materialul necesar).

Aln KĮ XVIII – Registrul de botezuri nr. 18 al bisericii din Alanta (cca 1760–1780; puternic deteriorat de foc, s-a păstrat doar partea centrală a registrului), păstrat în arhiva bisericii din Alanta.

Ant KĮ I, Ant JĮ I, Dgl KĮ I, Dgl JĮ I – câteva registre de botezuri și căsătorii ale bisericilor din Antalieptė și Daugailiai (ambele foste filiale ale parohiei Dusetos), legate alternativ într-un singur volum (1686–1731), păstrate în arhiva bisericii din Daugailiai.

Blnk KĮ II, Dgl JĮ II – Registrul de botezuri nr. 2 al bisericii din Balnininkai (1752–1772), păstrat în arhiva bisericii din Balnininkai.

Blnk KĮ III – Registrul de botezuri nr. 3 al bisericii din Balnininkai (1772–1798), păstrat în arhiva bisericii din Balnininkai.

Dgl KĮ II, Dgl JĮ II – Registrul nr. 2 de botezuri și căsătorii al bisericii din Daugailiai, legat într-un singur volum (1693–1714), păstrat în arhiva bisericii din Daugailiai.

Dgl KĮ III – Registrul nr. 3 de botezuri și căsătorii al bisericii din Daugailiai (1760–1785), păstrat în arhiva bisericii din Daugailiai

Dt KĮ – Registrul de botezuri și căsătorii al bisericii din Dotnuva (1693–1764), păstrat în arhiva bisericii din Dotnuva.

Int JĮ I – Registrul de căsătorii nr. 1 al bisericii din Inturkė (1771–1827), păstrat în arhiva bisericii din Inturkė.

Int KĮ I – Registrul de botezuri nr. 1 al bisericii din Inturkė (1794–1812), păstrat în arhiva bisericii din Inturkė.

Int ZK – Registrul de lucru pentru înregistrarea mirilor al bisericii din Inturkė (1890–1910), păstrat în arhiva bisericii din Inturkė.

Jnš KĮ – Registrul de botezuri al bisericii din Joniškis (1599–1621), LVIA F. 1196 Ap. 1 B. 76.

Jnšk KĮ – registrul de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Joniškėlis (1699–1720), VUB RS F. 201–35.

Klov KĮ III – registrul nr. 3 de înregistrări ale botezurilor și cununiilor din Klovainiai (1655–1675), LNM R–474.

Kp KĮ IX – registrul nr. 9 de înregistrări ale botezurilor din Kupiškis (1690–1708), MAB RS F. 268–128.

Krž KĮ – registrul de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Kražiai (1657–1672), LVIA F. 1521 Ap. 1 B. 4.

Ktk KĮ I, Ktk JĮ I – registrul nr. 1 de înregistrări ale botezurilor și cununiilor al bisericii din Kuktiškės (1739–1744), păstrat în arhiva bisericii din Kuktiškės.

Ktk KĮ VIII – registrul nr. 8 de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Kuktiškės (1827–1832), păstrat în arhiva bisericii din Kuktiškės.

Ktk KĮ N, Ktk MĮ N – registrul de înregistrări ale botezurilor și al decedaților din Kuktiškės (1699–1796) (copie), LVIA F. 604 Ap. 13 B. 36.

199

Lkm KĮ I, Lkm JĮ I – registrul nr. 1 de înregistrări ale botezurilor și cununiilor al bisericii din Linkmenys (1708–1740), păstrat în arhiva bisericii din Linkmenys.

Lkm KĮ II, Lkm JĮ II – registrul nr. 2 de înregistrări ale botezurilor și cununiilor al bisericii din Linkmenys (1740–1760), păstrat în arhiva bisericii din Linkmenys.

Lnkv KĮ, Lnkv JĮ – registrul de înregistrări ale botezurilor din Linkuva și registrul de înregistrări ale cununiilor, legate într-un singur volum (1671–1712), păstrate la MAB RS F. 42–1.

Mlt KĮ I, Mlt JĮ II – registrul nr. 1 de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Molėtai (1682–1692), registrul nr. 2 de înregistrări ale cununiilor; volumele sunt legate într-un singur volum, păstrat în arhiva bisericii din Molėtai.

Mlt KĮ VII – registrul nr. 7 de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Molėtai (1776–1797), păstrat în arhiva bisericii din Molėtai.

Mlt KĮ X – registrul nr. 10 de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Molėtai (1807–1814), păstrat în arhiva bisericii din Molėtai.

Mrk KĮ – registrul de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Merkinė (1604–1618), LVIA F. 154 Ap. 1 B. 1.

Pln KĮ, Pln JĮ – registrul de înregistrări ale botezurilor al bisericii din Plungė (1615–1660), LVIA F. 154 Ap. 1 B. 1.

Rgv KĮ I, Rgv JĮ I – registrul nr. 1 de înregistrări ale botezurilor și cununiilor din Raguva (1668–1688), LN MMB F. 125–15.

Skdt KĮ – registrul de botezuri al capelei Skudutiškis (fosta parohie Molėtai) (1756–1786), păstrat în arhiva bisericii din Kuktiškės.

Slnt KĮ – registrul de botezuri al bisericii din Skilandžiai (Salantai) (1631–1640), LN MMB RS F. 100–407.

Srj KĮ – registrul de botezuri al bisericii din Seirijai (1679–1724), MABRS F. 136–47.

Upn KĮ II – registrul de botezuri și cununii al bisericii din Upninkai, nr. 2 (1749–1774), LN MMB F. 130–2214.

Ut JĮ – registrul de cununii din Utena (1729–1776), păstrat în arhiva bisericii din Utena.

Vdn KĮ II – registrul de botezuri al bisericii din Videniškiai, nr. 2 (1771–1781), păstrat în arhiva bisericii din Videniškiai.

Vdn KĮ III – registrul de botezuri al bisericii din Videniškiai, nr. 3 (1682–1692), păstrat în arhiva bisericii din Videniškiai.

ALTE SURSE MANUSCRISE

CB – Cathalogus Beneficiorum totius Diæcesis Vilnen’ pro ut in antiquis regeſtris reperiuntur fideliter conſcriptus in Anno 1595. (Inventarul domeniilor bisericești ale episcopiei Vilnius din anul 1595) MAB RS F. 43–472.

ED – Executorium decretum de limitibus dio[cesiae] Telsensis seu Samogitiensis. Latum ab Jll[ust]rissimo et Reverendissimo Domino Metropolitano Ignatio Hołowiński. Vilnæ. 1854. in quarto 74.⁸¹ Sursa este păstrată în secția de onomastică a LKI.

Inw Dg – Inventarul moșiei lui Starof[twa Dawgow[kiego, prea ilustrului domn Kon[tantinego Brzo[tow[kiego, castelan^na din Mscifław, starostele Daw-

⁸¹În alte publicații această sursă este citată astfel: Hołowiński I. Lista manuscrisă a toponimelor din episcopia Telšiai și Samogitia, păstrată la Institutul de Limbă Lituaniană (Vanagas 1996: 317).

200

gowskiego Orańskiego Przełayskiego⁸² Dat în stăpânire domnului Jan Staniulewicz în anul⁸³ în ziua de 3 a lunii mai. (Inventarul starostiei Daugai din 1719) LN MMB RS F. 130–1748.

Inw KD – Inventarul domeniului Dryświatske° al economiei Marelui Ducat al Lituaniei din Vilnius, revizuit de mine, Stephan Hryniewicz, în anul 1682. (Inventarul domeniului Drūkšiai din 1683) VUB RS F. 4–1789.

Inw KZ – INVENTARELE domeniilor Zawileysk din Episcopia de Vilnius... 1731. (Inventarul domeniilor Užnerio ale Episcopiei de Vilnius din 1731) VUB RS F. 57–B53, 103. Acest din urmă inventar este publicat în volumul: Описание рукописнаго отделения Виленской Публичной Библиотеки. Выпускъ второй. Вильна, 1897, 65–152.⁸⁴

Inw WC – Inventarz Ciwnustwa Wilenskiego... 1636. (Vilniaus tijūnystės 1636 m. inventorius) VUB RS F. – 1 F. – 14.

Inw VI – Inwentarze Wielonskie, 1615. (Veliuonos ir Baisogalos karališkųjų dvarų inventoriai). VUB RS F. 4 – 36830 (A –3918).

IVK – fișierul de toponime istorice, păstrat la Secția de onomastică a Institutului Limbii Lituaniene.

Ukm PTA 13887 – Actele tribunalului castelului Ukmergė, 1609. VUB RS F. 7 – 13887.

Ukm PTA – Ukmergės pilies teismo aktai, 1597. VUB RS F. 7 – 2/13879.

WDW – Vizitații din 1820–1828 ale decanatelor Vilnius, Pabaiskas și Ašmena. (Actele vizitațiilor decanatelor Vilnius, Pabaiskas și Ašmena, 1820–1828) LVIA F. 694 Ap. 1 B. 3670.

VK – fișierul toponimelor culese din limba vorbită, păstrat la Secția de onomastică a Institutului Limbii Lituaniene.

ŽV Inv – Žemaičių vyskupo stalo valdų inventorius, 1662. LN MMB RS F. 93–2019.

LITERATURĂ ȘI SURSE PUBLICATE

Anonim – Aria limbii lituaniene în gubernia Vilnius [semnat de Anonim]. Cracovia, 1898. (Manuscris dactilografiat) MAB RS F. 29–209.

B i r ž i š k a V. 1987: Lietuvos studentai užsienio universitetuose XIV–XVIII amžiais, Chicago.

B i r ž i š k a V. 1990: Aleksandrynas 1, Vilnius.

B l a ž i e n ė G. 1993: Sembos prūsų vietovardžiai. Humanitarinių mokslų daktaro laipsnio disertacija, Vilnius (mašinraštis).

D r o t v i n a s V. 1997: Mažosios Lietuvos vardyno šaltiniai. – Lietuvių kalbotyros klausimai 38, Vilnius, 81–87.

F e n z l a u W. 1936: Die deutschen Formen der Litauischen Orts- und Personennamen des Memelgebiets, Halle/Salle.

G a i v e n i s K., K e i n y s S. 1990: Dicționar de termeni lingvistici, Kaunas.

G e r u l l i s G. 1922: Die altpreußischen Ortsnamen, Berlin und Leipzig.

G i r d e n i s A., G i r d e n i e n ė D. 1997: Indexul „Ziwatului” din 1759, Vilnius.

⁸² Așa este scris. Ar trebui să fie Prętayskiego.

⁸³ În acest loc anul nu este consemnat, fiind lăsat un spațiu.

⁸⁴ În publicație nu se păstrează întotdeauna ortografia originalului, ba chiar se modifică unele forme ale oiconimelor, de aceea exemplele din articol sunt preluate din manuscris.

201

IA – Arhivele istorice. Inventarele Lituaniei din secolul al XVI-lea 1. Culegere de K. Jablonskis. Kaunas, 1934.

J a b l o n s k i s K. 1937: Kelios XVII amžiaus lietuviškos priesaikos ir kitos lietuvių kalbos liekanos Didžiosios Lietuvos Kunigaikštystės aktuose. – Archivum Philologicum 6, Kaunas, 142–148.

J a b l o n s k i s K. 1941: Lietuviški žodžiai senosios Lietuvos raštinių kalboje. Kaunas.

J a b l o n s k i s K. 1979: Istoria și izvoarele sale, Vilnius.

J o v a i š a s A. 1996: Martynas Mažvydas, Kaunas.

KD – Codice diplomatic al catedralei și diecezei din Vilnius (1387–1507). Indici, 1, Cracovia, 1996.

L a i g o n a i t ė A. 1978: Accentologia limbii lituaniene, Vilnius.

LATSŽ II – Repertoriul împărțirii administrativ-teritoriale a RSS Lituaniene 2, Vilnius, 1976.

L e b e d y s J. 1976: Lietuvių kalba viešajame gyvenime XVII–XVIII a, Vilnius.

LJ – Lietuvos inventoriai XVII a. Sudarė K. Jablonskis ir M. Jučas, Vilnius, 1962.

LM 224/4 – Metrica Lituaniei (1522–1530) 224/4, Vilnius, 1997.

LUEŽ – Nomenclatorul râurilor și lacurilor din Lituania, Vilnius, 1963.

M a c i e j a u s k i e n ė V. 1993: Numele de persoane din secolele al XVII-lea–al XVIII-lea din parohia Kriaunos. – Probleme de lingvistică lituaniană 32, Vilnius, 34–99.

M a c i e j a u s k i e n ė V. 1994: Lietuvių pavardės: kilmė ir raida. Habilitacinis darbas, pateiktas humanitarinių mokslų kalbos krypties habilituoto daktaro laipsniui gauti, Vilnius.

M a c i e j a u s k i e n ė V. 1997: Vienkamieniai lietuviškos kilmės vardai XVI amžiuje. – Darbai ir dienos 4(13), Kaunas, 111–129.

M a c i e j a u s k i e n ė V. 1997a: Despre clasificarea numelor de familie lituaniene. – Baltistica 38(1), Vilnius, 101–109.

M a ž i u l i s V. 1966: Monumente ale limbii prusace, Vilnius.

M a ž i u l i s V. 1981: Monumente ale limbii prusace 2, Vilnius.

M a ž i u l i s V. 1988: Prūsų kalbos etimologinis žodynas 1, Vilnius.

N e z a b i t a u s k i s K. 1996: Naujas mokslas skaitymo dėl mažų vaikų Žemaičių ir Lietuvos, Vilnius.

NO – Topografisch-Militärische-Karte vom vormaligen Neu Ost Preußen oder dem jetzigen Nördlichen Theil Herzogthums Warschau, nebst dem Russischen district... Berlin, Hrsg. vom D. F. Sotzman, 1807. MAB RS K–1203.

OD – Inventarul documentelor Arhivei Centrale din Vilnius a vechilor cărți de acte 9, Vilna, 1912.

P a l i o n i s J. 1995: Lietuvių rašomosios kalbos istorija, Vilnius.

P e t e r a i t i s V. 1997: Numele de locuri din Lituania Mică și Tvanksta, Vilnius.

P o s p i s z y l o w a A. 1983: Nume prusace pe harta districtului Olsztyn din secolul al XVII-lea. – Acta Baltico-Slavica 15, Wrocław etc., 243–269.

R a z m u k a i t ė M., V i t k a u s k a s V. 1994: Dicționar de accentuare a numelor de locuri, Vilnius.

SG – Słownik geograficzny królestwa Polskiego i innych krajów słowiańskich 1–15, Warszawa, 1880–1902.

Syn – Synodus diocesana Vilnensis Ab Illustrissimo, Excellentissimo ac Reverendissimo Domino D. Michaele Joanne Zienkowicz Dei & Apostolicae Sedis Gratia Episcopo Vilnensi In Ecclesia Cathedrali Sua, Vilnae, 1744.

SPR II: – Scriptores rerum Prussicarum 2, Leipzig, 1863.

S p r u o g i s J. 1888: – Географический словарь древней Жомойтской земли XVI столѣтія, составленный по 40 актовымъ книгамъ Россіенскаго земскаго суда Архива-рикусуомъ Виленскаго Центральнаго Архива древнихъ актовыхъ книгъ губерній Виленской, Ковенской, Гродненской–и Минской Иваномъ Яковлевичемъ Спрогисомъ, Вильна.

S t r a z d a s A. 1991: Giesmės sviétiškos ir šventos. Faksimilinis leidinys, Vilnius.

202

Subačius G. 1997: Sedos Švč. Sakramento brolijos XVIII a. lietuviškas Jono Domaševičiaus tekstas. – Seda. Žemaičių praeitis 5, Vilnius, 64–71.

Subačius G. 1998: Žemaičių bendrinės kalbos idėjos Vilnius.

Širvydas 1929: Širvydis. Punktay sakimu (Punktų kazan)... von Dr. Franz Specht, Göttingen.

Universitas 1991: Universitas linguarum Litvaniae, Vilnius.

Uwogos 1823: Uwogos ape iżganimu duszios katras unt garbes Pona Dieva ir pažitka dwasiška iżdawje Jo milsta⁸⁵ Kunigas Mikota Smólski Kanounikas Wilnious, Dziekonas, Klebonas Swedasu, Vilnius.

Vaitiekūnas S. 1994: Lietuviškos kartografijos istorijos bruožai. – Lietuvos mokslas 2/1(2), Vilnius, 32–42.

Vanagas A. 1996: Lietuvos miestų vardai, Vilnius.

Wilno 1841: – Wilno od początków jego do roku 1750 3, Przez J. I. Kraszewskiego, Wilno.

Vizitacija 1998: – Žemaičių vyskupijos vizitacija (1579), Vilnius.

Volter E. 1901: – Списки населенныхъ мѣстъ Сувалкской губернии какъ материалъ для историко-этнографической географии края, Санктпетербургъ, 1901.

Zinkevičius Z. 1977: Lietuvių antroponimika, Vilnius.

Zinkevičius Z. 1987: Lietuvių kalbos istorija 2, Vilnius.

Zinkevičius Z. 1988: Lietuvių kalbos istorija 3, Vilnius.

Zinkevičius Z. 1990: Lietuvių kalbos istorija 4, Vilnius.

FORME LITUANIENE ALE OICONIMELOR ÎN SURSE NELITUANIENE DIN SECOLELE XVI–XIX

Rezumat

În prezentul articol sunt examinate oiconimele din sursele nelituaniene din secolele XVI–XIX: originea, răspândirea, scrierea și utilizarea lor. În Prusia, asemenea forme sunt atestate deja în jurul anului 1540. În Lituania, ele apar în documentele din ultimul sfert al secolului al XVI-lea. În sursele prusace și, respectiv, lituaniene din secolul al XVI-lea sunt atestate aproximativ 200 de forme lituaniene distincte ale oiconimelor, în timp ce în cele din secolele al XVII-lea–al XVIII-lea se găsesc circa 1000. Secolul al XIX-lea este și mai bogat în atestări. Numeroase forme lituaniene sunt atestate în registrele bisericilor catolice (circa 800 de oiconime distincte). Forme lituaniene ale oiconimelor sunt consemnate în toate regiunile în care limba lituaniană a fost folosită cândva. Formele lituaniene ale oiconimelor sunt strâns legate de cele ale antroponimelor, care au fost consemnate frecvent încă din secolul al XVI-lea.

Se presupune că prezența formelor lituaniene în sursele nelituaniene din secolul al XVI-lea se explică prin activitatea scribilor lituanieni în cancelarii. Secolul al XVI-lea marchează o schimbare în scrierea oiconimelor, căci în acea perioadă s-a renunțat – cel puțin parțial – la tradițiile de 250 de ani de germanizare (în Prusia), respectiv de slavizare (în Lituania, după modelul slav răsăritean) a oiconimelor lituaniene și a început consemnarea formelor de oiconime folosite de lituanieni.

În articol sunt stabilite criteriile formelor lituaniene ale oiconimelor: este important să se păstreze morfologia formei consemnate, ca în forma consemnată să nu apară combinații de litere care, din punct de vedere fonetic, nu corespund sistemului sonor lituanian și care slavizează sau germanizează forma consemnată

⁸⁵ Probabil o greșeală de tipar. Ar trebui să fie milysta sau milysta.

203

Reflectă formele. Forme lituaniene ale oiconimelor se întâlnesc în următoarele cazuri: Ahnaŭmpuco 1584 = *Antaitis; Zaščanek Antarašstas 1731 *Antaraštas; de Awizieniu 1769 = *Avižienių, Avižieniai; Budupis 1539 = *Būdupis; Dubinikas 1898 = *Dub'in'i'kas, Dubininkas; Dumczus 1744 = *Dumčus, Dumčai etc. Unele particularități fonetice ale limbii lituaniene nu se reflectă în formele lituaniene ale oiconimelor din cauza ortografiei imperfecte.

Formele lituaniene ale oiconimelor atestate în documentele istorice sunt comparate cu cuvinte din unele scrieri lituaniene vechi și sunt stabilite regularitățile comune ale scrierii. Pornind de la aceste regularități, anumite grafii ale oiconimelor, considerate anterior slavizate, sunt analizate dintr-o altă perspectivă.

Formele lituaniene ale oiconimelor sunt importante pentru istoria limbii lituaniene și dialectologia istorică, deoarece consemnează particularitățile dialectale ale regiunilor lituaniene care nu au monumente scrise vechi.

204