LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI,I

LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA

FONETICA DIALECTULUI BAZINULUI MITUVO¹

E. GRINAVECKIENĖ

Transcriere

Exemplele dialectale sunt scrise pe tot parcursul lucrării cu grafemele obișnuite ale limbii literare (în continuare ll), încercându-se doar să fie consemnate așa cum se aud. Procedeul se explică prin faptul că dialectul cercetat nu se îndepărtează foarte mult de ll nici prin cantitatea, nici prin calitatea sunetelor sale distincte. Uneori, când apare necesitatea de a reprezenta mai exact un anumit caz de pronunțare a unui sunet dialectal, se folosesc semnele de transcriere din „Programul de colectare a materialelor pentru Atlasul limbii lituaniene”².

I. Semne generale

1. Durata. a) Lungimea vocalelor accentuate este întotdeauna indicată prin semnul intonației ascuțite sau circumflexe, de ex.: lãšas, lẽkė ~ lėkė, mõlis, nỹkšt ~ nyksta, pẽrīt ~ pėrinti, sūris.

b) Vocalele lungi neaccentuate se notează la fel ca în ll, de ex.: didiji, grẽžiu, kąsniùks ~ kąsniukas, pėdai, plyšys, sūnùs, šokìms ~ šokimas, vãrnu.

c) Lungimea lui a lung din sufixul -av- neaccentuat al verbelor și al substantivelor formate de la acestea nu se notează. Ea este indicată de intonația ascuțită a accentului secundar, de ex.: šūkava ~ šūkavo. Despre o asemenea lungime a vocalei a se vorbește la § 20.

d) Elementul lung al diftongilor accentuați este marcat prin semnul intonației ascuțite sau circumflexe plasat deasupra primului element, de ex.: sáulė leĩdžes ~ saulė leidžiasi, šẽms ~ šėmas, žvỹrduobė ~ žvyrduobė, însă, în diftongii cu intonație ascuțită i, o, u + l, m, n, r, primul element este întotdeauna scurt, de ex.: pùlt ~ pulti, pìlt ~ pilti, raudõnė ~ raudonas.

e) Semilungimea elementelor diftongilor accentuați nu se notează nici ea. Este indicată de semnul intonației circumflexe sau medii, plasat deasupra celui de-al doilea element. În diftongii accentuați cu intonație circumflexă, ambele elemente sunt semilungi, de ex.: kõ teib graũdžei veĩket ~ kõ teip (= taip) graudžiai veikiate; în diftongii accentuați cu intonație medie, primul element este semilung, iar al doilea este întotdeauna scurt, de ex.: geram⁴ ~ geramė, medum⁴ ~ medumi.

¹Fonetica dialectului bazinului Mituvo (în continuare Mut) constituie prima parte a lucrării „Dialectul bazinului Mituvo”. Lucrarea integrală se află în arhiva de manuscrise a Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe a RSS Lituaniene (vezi E. Grinaveckienė. Mitu vos upyno tarmė, Vilnius, 1955).

² Vezi Programul de colectare a materialelor pentru Atlasul limbii lituaniene, ed. a II-a, Academia de Științe a RSS Lituaniene, Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană, Vilnius, 1956.

³ În diftongi și în cuvintele de origine străină, vocala o este slab labializată și se pronunță cu o ușoară nuanță de a. O asemenea realizare a lui o este analizată mai pe larg la § 13. Pentru transformarea lui s în c după n, vezi § 98.

⁴ Vocalele e, când precedă o consoană dură, sunt întotdeauna deschise în dialect și se pronunță ca ia din ll. Despre această realizare deschisă a lui e se vorbește la § 83.

119

2. Palatalizarea. Palatalizarea consoanelor înaintea vocalelor anterioare nu este de regulă notată, de exemplu: šešė, sesulė, šešė jaunoje, delkė atėjoji no motinėlės ~ sese sesulė, sese jaunoja, dėl ko atstojai nuo motinėlės, însă în capitolul „Consonantism”, secțiunea „Palatalizarea consoanelor”, aceasta este indicată printr-un arculeț deasupra consoanei. Înaintea vocalelor posterioare palatalizate, palatalizarea consoanelor este marcată cu semnul de palatalizare i, ca și în lk, de exemplu: numėšiu didžių dovanėlių.

3. Aspirația. În general, aspirația consoanelor nu este notată în lucrare, exceptând o secțiune din capitolul „Consonantism”, „Aspirația consoanelor”. Acolo este indicată prin semnul unui cârlig inversat, plasat sus, în partea dreaptă a consoanei.

4. Anteriorizarea vocalelor. Anteriorizarea regulată a vocalelor sub influența lui j nu este notată nicăieri în lucrare, de exemplu: apjudīt ~ apjūdinti, jōje ~ jójo, žiōplas.

5. Semivocale. Sunetul intermediar dintre u și v din diftongii și triftongii formați recent este redat prin v, iar cel intermediar dintre i și j=j, deoarece aceste sunete, când se află la sfârșitul cuvântului, seamănă prin pronunție mai mult cu consoanele, de exemplu: dangų̃ ~ danguję, medų̃ ~ meduję, šautuvus ~ šautuvas, tėvus ~ tėvas.

6. Punctuația. În lucrare se folosesc în mod consecvent semnele de punctuație obișnuite din lk: punctul, virgula, două puncte etc., de exemplu: tai nāms būna gražūs, o dabar tik triōbėtes lika ~ tai nāmas buvo gražūs, o dabar tik triōbėvietos liko; kam jį gal pasikūsti: niēkam ō niēkam.

7. Alte semne. a) Semnul în formă de semn de întrebare culcat, aflat între două cuvinte sau propoziții, este semnul pentru transpunerea unei forme dialectale în lk — tilda. În lucrare, tilda se folosește numai acolo unde, din cauza modificărilor fonetice, cuvântul sau forma dialectală s-a îndepărtat de forma (cuvântul) din lk, de exemplu: kiēt ~ kiētas, lēč ~ lēdas, dar: pēda, šalta.

b) Dacă un cuvânt dialectal nu este folosit în lk sau dacă sensul său diferă de cel al cuvântului corespunzător din lk, sensul său este explicat și între paranteze, de exemplu: bilkštis (zgomot, huruit), drūc ~ drūtas (puternic).

II. Accentul

a) Locul accentului principal și (în cazuri rare) al celui secundar este marcat în lucrare prin semnele de intonație, de exemplu: dūona, kitì, mylėdāva ~ mylėdavo, vilkāi.

b) Cuvântul care poartă accentul propoziției este tipărit cu caractere aldine, de exemplu: suvalgiau, niēka tāu nepalikau.

III. Intonația

1. Intonația silabelor accentuate. a) Intonația scurtă se notează cu accent grav (`), de exemplu: girè ~ giria, rankà, visi.

b) Intonația cu început ferm se notează cu accent acut (´), de exemplu: brōlis, lóva, sāulė ~ saulė.

c) Intonația cu final ferm se notează cu circumflex (~), de exemplu: krāujas, luobai, raugai.

d) Intonația mediană se notează cu un semn în formă de s vertical, de exemplu: pùs, vaikai (vocativ plural), visōms ~ visomis.

2. Intonația silabelor neaccentuate. În întreaga lucrare intonația silabelor neaccentuate nu este notată. În capitolul „Intonația silabelor neaccentuate”, aceasta este marcată prin semnul intonației corespunzătoare, de exemplu: grēbēje ~ grėbėja, bópturgis ~ bóbturgis.

3. Intonația accentului secundar. În lucrare, intonația accentului secundar nu este notată nicăieri în mod consecvent. În capitolul „Intonația accentului secundar”, aceasta este notată la fel ca intonația silabelor neaccentuate, de exemplu: šūkava ~ šūkavo.

Introducere

I. Teritoriul dialectului, denumirea, locuitorii, sursele, principalele particularități dialectale

§ 1. Mut se află pe malul nordic al Nemunasului. Ocupă teritoriul cuprins între Smalininkai, Vėdžgirys, Šimkaičiai, Stakiai și Skišnemunė (vezi harta, fig. 1, în continuare: harta). Cel mai mare centru cultural și administrativ al acestui teritoriu este Jūr-

⁵Nazala n, când precedă consoanele velare k, g, este întotdeauna posterioră.

120

barkas. Conform vechii împărțiri administrative, teritoriul dialectului aparținea districtului Raseiniai și forma comuna Jurbarkas; conform celei actuale, dialectul cercetat ocupă marginea sudică a districtului Raseiniai și o mare parte din districtul Jurbarkas, exceptând colțul vestic din zona Smalininkai și colțul sud-estic din zona satului Paulių-Barzdžių. Dinspre vest, nord și est, teritoriul dialectului este înconjurat de păduri, care îi formează și limitele clare. Limita sudică a dialectului urmează Nemunasul.

§ 2. Pe baza scurtării desinențelor lungi vechi neaccentuate -a, -as, -e, -es (în limba literară: -o, -os, -ė, -ės) (šaka ~ šako, šākas ~ šākos, šākė ~ šākė, šākės ~ šākės), dialectul este atribuit grupului dialectal nord-vestic al dialectelor aukštaitiene. Limita retragerii condiționate a accentului (pe traseul Juodáičiai — Júodkėnai — Paislynys) îl separă de celelalte dialecte nord-vestice aukštaitiene. Dialectul cercetat păstrează locul accentului din limba literară. Păstrarea lui l dur înaintea vocalelor posterioare îl deosebește de dialectele nord-vestice aukštaitiene din fostul teritoriu Klaipėda (la vest de Smalininkai, sub influența limbii germane, se spune plíaũks ~ plãukas, suplióta ~ suplóta).

Dialectul se află între dialectele dūnininkai samogitiene și cele veliuoniškiai aukštaitiene. În partea nord-vestică a teritoriului dialectului (zona de frontieră cu dialectele dūnininkai samogitiene: satele Vertimų, Valučkų, Dargaitėlių, Pāvidaujo) există mai multe particularități dialectale comune cu dialectele dūnininkai samogitiene. Deja aici se observă sporadic trecerea lui ė din limba literară la >ie: miesą ~ mesą, tėves ~ tēvas; iar >uo: muotina ~ mótina, muor ~ nória (nori); ie >y: vysnė ~ viešnia, žvyg ~ žviegią; uo >ū: akūc ~ akuotas. Desinența infinitivului -t este aici aproape întotdeauna moale (și în vorbirea tinerilor; desinența infinitivului în dialectele dūnininkai samogitiene este -ti), de exemplu: jōt, kráũt, šōkĭ. În partea estică a teritoriului dialectului (zona de frontieră cu dialectele veliuoniškiai aukštaitiene: satele Pāalsio, Pāantvardžio) există mai multe particularități comune cu dialectele veliuoniškiai: infinitivul se pronunță cu -t dur și aspirat: mištc, sūkrė; ē baltic final, neaccentuat, devine >ė >i: maiši ~ maišė, šākĭ ~ šākė; ā >o >u: dāru ~ dāro, lāšu ~ lāšo; sporadic, e inițial de cuvânt se transformă în a: āgli ~ eglė, ainū ~ einū, aigulys ~ eigulys. În partea nordică a teritoriului dialectului, lângă limita dialectelor nord-vestice aukštaitiene, care retrag accentul în mod condiționat (satele Kniečių, Vōlungiškės, Degimų), se observă sporadic retragerea accentului de pe o desinență scurtă pe silaba lungă antepenultimă, de exemplu: ēinu ~ einù, žēngiu ~ žengiu.

Din cele spuse reiese că dialectul cercetat, ocupând el însuși o mică parte din teritoriul dialectelor nord-vestice aukštaitiene și fiind situat între două dialecte relativ întinse, este un dialect de tranziție.

§ 3. Dialectul cercetat a fost denumit „dialectul bazinului râului Mituva” pe baza exclusivă a poziției sale geografice. Râul Mituva traversează teritoriul dialectului, împreună cu aproape întregul său bazin (vezi harta), care își are de obicei izvoarele în pădurile ce formează cea mai mare parte a limitelor dialectului (cf. § 1). De aceea, denumirea de dialect al bazinului râului Mituva se potrivește cel mai bine acestui teritoriu.

§ 4. Din punct de vedere lingvistic, dialectul este, s-ar putea spune, omogen (ținând seama de diferențele dintre marginile teritoriului dialectului menționate mai sus). Din punct de vedere social, cea mai mare parte a locuitorilor dialectului o constituie membrii colhozurilor. Pe lângă aceștia, există numeroși muncitori și intelectuali. În vorbirea intelectualilor se observă o influență semnificativă a limbii literare și a altor dialecte. Pe lângă presa periodică și radio, ei reprezintă una dintre cele mai importante surse ale influenței limbii literare asupra dialectului.

§ 5. Materialul pentru descrierea dialectului a fost cules din vorbirea vie a oamenilor în anii 1948 — 1955. O parte considerabilă a acestuia a fost culeasă de la membrii familiei și de la vecinii autoarei acestei lucrări,

121

care locuiesc chiar lângă Jurbarkas, în satul Krišiai. O parte importantă a materialului a fost notată în localitățile situate în mijlocul arealului dialectal: satele Kalnėnai, Smukučiai, Vajotai, Lukšiai, Gedžiai, Girdžiai, Dainiai, Kuturiai, Rūtuliai, Geišiai, Jokūbaičiai și Pažerai (vezi harta). O altă parte a materialului a fost notată în satele de la marginea dialectului și din afara acestuia: Palėkiai, Žirniškiai, Meškininkai, Mantviliai, Globijai, Žindaičiai, Bandzinai, Balniai, Jėrubškiai, Kavoliai, Pavidaujis, Paškynai, Vādžgirys, Žvirblaukis, Bebirvai, Pātolupis, Pagriaužys, Griaužai, Rievai, Aužgirys, Rupėikiai, Degimai, Jōvališkė, Kazokai, Pārituvys, Pauliai, Pāantvardis, Naūkaimis, Skirsnemuniškiai și Jakaičiai (vezi harta).

În total, au fost colectate aproximativ 8.000 de fișe cu propoziții și expresii frazeologice. Au fost chestionați aproximativ 400 de vorbitori ai dialectului — persoane în vârstă și tinere — precum și aproximativ 50 de persoane care locuiesc în vecinătatea dialectului studiat. La chestionarea vorbitorilor dialectului, s-a avut grijă ca persoana intervievată să fie localnică și să cunoască bine dialectul.

II. Limitele dialectului

§ 6. Limita vestică. Această limită este scurtă. Ea desparte Mut de dialectul nord-vestic al lituanienilor de câmpie din fostul teritoriu Klaipėda. În esență, limita coincide cu vechea frontieră a teritoriului Klaipėda în dreptul localității Smalininkai — este formată de pădurile Pašventys, Jurbarkinė și Mantviliai, până la mlaștinile Laukėsai și localitatea Eičiai. Arealului Mut îi aparțin satele Pašventys, Žirniškiai, Plėntrakiai și Mantviliai, aflate lângă limită.

Dincolo de această limită locuiesc aceiași lituanieni de câmpie din nord-vest ca și în Mut, numai că, din cauza influenței limbii germane, pronunță întotdeauna sunetul l moale, de exemplu: gliuosnỹs ~ gluosnỹs, žỹliūtės (pui de mierlă), pliuokštas (mănunchi), liūbas ~ liūbos. Aici se observă, de asemenea, influența dialectului dūnininkai din samogitiană: alternanța neregulată o > uo: pakūojes ~ pakōjos, rūope ~ rōpė; ie > y: prỹbutis ~ priebūtis, ruoputỹnė ~ roputienė (mâncare de cartofi); abundă germanismele, de exemplu: nėgelis (cui), šmānta (smântână), rindà (iesle), stalċ ~ staldas (grajd) și altele.

§ 7. Limita nord-vestică. Această limită începe la mlaștinile Laukėsai, lângă satul Mantviliai. De-a lungul marginii estice a pădurii Mantvilinė, merge spre nord până la râul Mituva, în dreptul satelor Bandzinai și Vertimai. De aici cotește spre nord-est și trece pe la marginea sudică a Žindaičiai, a pădurii Balandinė și a pădurii Drebuly­nė, apoi prin pădurile Pavidaujinės și Šimkaitinės, până la Vādzgirys și Kniečiai.

La nord-vest, dincolo de această limită, locuiesc samogițienii dūnininkai, care în anumite cazuri pronunță ie din lituaniana standard ca > y: pỹnc ~ pienas, svỹsc ~ sviestas; uo ca > ū: púc ~ pūodas, siūls ~ siūolas (bancă); ē ca > ie: gieda ~ gėda, lielē ~ lėlė, žiūriek ~ žiūrėk; o ca > uo: mūotyna ~ mótyna, tūoke biūoba ~ tókio bóba, vyniōdas kalbūos ~ vienōdos kalbōs.

Reprezentanții dialectului Mut îi numesc pe cei care vorbesc samogitiana laiviais, iar vorbirea samogitiană o numesc laiviuoti.

§ 8. Limita nord-estică. Pornind de lângă Vādzgirys, această limită merge spre est pe lângă Kniečiai și Mėdininkai și ajunge, în dreptul localității Griaužai, la o pădure întinsă — Birbiliškė.

Această limită desparte Mut de lituanienii de câmpie din nord-vest, care retrag accentul într-o anumită măsură. Ea variază pe o distanță de 6—7—10 km, deoarece trăsăturile accentului și ale intonației,

122

de obicei, nu are limite stricte⁶. La nord de această limită, accentul este retras de pe o terminație scurtă pe penultima silabă lungă, de ex.: netuõli ~ netoli, žmuõna ~ žmonà, miẽsa ~ mẽsa, kruõpas ~ kruopas. În plus, în apropierea acestei limite se simte clar amestecul dintre graiul dūnininkai al žemaiților și graiul veliuoniškian: ca în graiul dūnininkai al žemaiților, uneori 1k ė > ie: niẽra ~ nẽra, sujiedi ~ suẽdė; iar > uo: kuõjes ~ kójos, stuovemuoje ~ stoviamója (grįčia, locuință); ca și în graiul veliuoniškian, uneori ie neaccentuat 1k > e, uo > u: megõt ~ miegóti, rešutai ~ riešutai, tujau ~ tuojau, žedusė ~ žieduose; e la începutul cuvântului a devenit a: aĩk ~ eik, nuaini ~ nueini; e accentuat se pronunță în toate cazurile ca 1k ia, fiind notat în transcrierea fonetică prin ligatura literelor a și e, æ, de ex.: sænis ~ sėnis, vaikẽli ~ vaikėli, žẽme ~ žẽmė; verbele la persoana întâi și a doua plural a timpului viitor au terminațiile -sme, -ste: būsme ~ būsime, būste ~ būsite.

Reprezentanții Mut îi numesc laukinaičiais pe cei care vorbesc cu retragerea condiționată a accentului, iar vorbirea în graiul lor o numesc laukinaičiuoti.

§ 9. Limita estică. Limita dintre graiul veliuoniškian al aukštaičiai și aukštaičiai din nord-vest, trasată pe harta dialectală întocmită în 1933⁷, la Skirsnemune nu coincide cu limita actuală dintre Mut și veliuoniškiai. În realitate, în prezent aparțin încă de veliuoniškiai: Skirsnemunė, satul Paulių-Barzdžių, Stakiai și zona de-a lungul acestui traseu: Stakiai — satul Griaužų — Ariógala. Așadar, limita dintre Mut și veliuoniškiai, care începe la marginea de nord-vest a Birbiliškės, lângă Griaužai, urmează marginea vestică a Birbiliškės spre sud-vest de satele Rievų, Rupėikių, Kazokų și Jōvališkės, apoi râul Alsė și marginea nordică a pădurii Paslauskīnės până la satul Paulių-Barzdžių și partea nord-vestică a pădurii Rudzinskīnės. De aici cotește direct spre sud. Aici este formată de pădurile Diferencijos și Jasinskīnės. La Skirsnemune ajunge la Nemunas.

Această izofonă variază, de asemenea, pe o distanță de câțiva kilometri, deoarece în vorbirea acelorași oameni se remarcă atât trăsături caracteristice graiului Mut, cât și celui veliuoniškian.

La est de această limită se află graiul veliuoniškian, caracterizat prin următoarele trăsături principale:

a) 1k -ė neaccentuat la terminație corespunde lui -i, iar o — lui u, de ex.: kárvi ~ kárvė, kiaũli ~ kiaũlė, miši ~ mušė, nėši ~ nėšė, nāmu ~ nāmo, sāku ~ sāko, vaiku ~ vaiko;

b) terminațiile neaccentuate -ės, -os rămân intacte, ca în 1k⁸, de ex.: kātės, pēlės, rañkos, vāgos;

c) e la începutul cuvântului se transformă întotdeauna în a, de ex.: ainù, aigulỹs, arškētis;

d) e accentuat se pronunță în toate cazurile cu o nuanță de a, ca 1k ia, de ex.: mergēli ~ mergėlė, vaikēli ~ vaikėli.

e) terminația infinitivului -t se pronunță invariabil dur, aspirat, de ex.: ait⁽c⁾ ~ eiti, jōr, šōktę;

⁶ Compară P. Jonikas, Pagramančio tarmė (în continuare PT), § 5, Kaunas, 1939.

⁷ Vezi A. Salys, Archivum Philologicum (în continuare APh), 4, Kaunas (1933) și harta.

⁸ Aceste sunete sunt transformate în -is, -us la sfârșitul cuvântului numai de acei veliuoniškiai care locuiesc la est de linia Veliuona – Ariogala.

123

f) verbele la timpul viitor au terminația -sme la persoana întâi plural și -ste la persoana a doua plural, de exemplu: nešme ~ nešime, skalpsme ~ skalbsime, skalpste ~ skalbsite;

g) primul element al diftongilor secundari y, ū + l, m, n, r se pronunță întotdeauna scurt, de exemplu: báltims (baltymas), sūrmaišis (sūrmaišis).

§ 10. Limita sudică. Această limită, care începe la Skirsnemunė, urmează cursul râului Nemunas spre vest până la fosta graniță a regiunii Klaipėda, lângă Smalininkai.

În Užnemunė se vorbește același dialect veliuoniškiai, de exemplu: ėmi ~ ėmė, dári ~ darė, lášu ~ lášo, mánu ~ máno, vīrs ~ výras, žvīrs ~ žvýras, doar că aici e de la începutul cuvântului nu se transformă în a: einu, eilė; e accentuat înaintea unei consoane moi nu se pronunță aici ca ia: kvailėlė ~ kvailėlė; persoana I și persoana a II-a plural a verbelor la viitor se pronunță ca 1k: ėsim, nėšim, šóksit.

III. Harta dialectului

§ 11. La descriere este anexată o hartă a dialectului, care înfățișează aria și limitele acestuia. Deoarece scopul principal al hărții este evidențierea limitelor dialectului, pe ea nu sunt marcate localitățile mai mici, ci se acordă cea mai mare atenție localităților relevante pentru limitele dialectului și pentru clarificarea denumirii acestuia. Toate toponimele înscrise pe hartă sunt cele folosite de vorbitorii dialectului, fiind doar transcrise în lk.

Fig. 1. Limitele dialectului din bazinul râului Mituva. 1 — limitele raioanelor administrative, 2 — limitele pădurilor, 3 — limita dialectului aukštaičiai din nord-vest, care palatalizează t înaintea vocalelor posterioare și centrale, 4 — limita dialectului žemaičiai dūnininkai, 5 — limita dialectului din bazinul râului Mituva, 6 — limita dialectului aukštaičiai din nord-vest, care retrage condiționat accentul, 7 — limita dialectului veliuoniškiai, 8 — zona de variație a retragerii condiționate a accentului

124

IV. Unele date privind istoria zonei descrise și o trecere în revistă a cercetărilor asupra dialectului

§ 12. a) Aria Mut se află în partea vestică a dialectelor aukštaičiai și se învecinează cu dialectul žemaičiai dūnininkai (vezi § 2). Din vechime, denumirile aukštaičiai și žemaičiai au desemnat nu o noțiune lingvistică, ci una pur geografică: žemaičiai — locuitorii câmpiilor, aukštaičiai — locuitorii înălțimilor⁹. K. Būga¹⁰ presupune că aceste două denumiri au apărut pe la începutul secolului al XIII-lea. Pe atunci, žemaičiai locuiau în câmpia Nevėžis. Denumirea žemaičiai apare în izvoarele rusești la începutul secolului al XIII-lea¹¹. Aceasta arată că denumirea însăși trebuie să fi apărut mai devreme. Dacă aceste denumiri nu erau legate de limbă, este foarte posibil ca lituanienii care locuiau la vest de Nevėžis și care nu erau žemaičiai să fi început să fie numiți žemaičiai — locuitori ai câmpiilor. Astfel, până la apariția dialectologiei lituaniene ca disciplină științifică, când denumirile aukštaičiai și žemaičiai au devenit denumiri de dialecte, aria Mut aparținea žemaičiai din punct de vedere geografic și administrativ.

b) Datele istorice arată¹² că până la mijlocul secolului al XIV-lea aria dialectului cercetat, asemenea unei mari părți a teritoriului sudic žemaičiai, făcea parte din ținutul Karšuva. Faptele prezentate în cronici arată că în această regiune locuiau lituanieni¹³. Cronicile menționează denumirile unor cetăți și locuri din acea vreme aflate în această regiune, păstrate neschimbate până în zilele noastre, de exemplu: cronica lui Dusburg menționează¹⁴ că în această regiune se afla cetatea Bebirvaitė, pe care cruciații au incendiat-o în 1307. Bebirvytis este un pârâu din nordul zonei cercetate. Lângă Bebirvytis se află satul Bebirvai, întemeiat pe locul fostului conac Bebirvai (vezi harta). Cronica lui Dusburg menționează pentru prima dată în 1315¹⁵ cetatea Skirsnemunė (Cristmemele), aflată astăzi în orășelul Skirsnemunė, la marginea estică a zonei descrise. Cronica lui Wigand din Marburg menționează pentru prima dată în 1357¹⁶ râul M i t u v a din zona cercetată: „În anul 1357, mareșalul Zigfrid… a pătruns pe neașteptate în țara lituanienilor și a ajuns la râul numit Mituva în limba localnicilor”…; cronica lui Dusburg spune¹⁷ că în 1259 cruciații au construit cetatea Sfântului Gheorghe în ținutul Karšuva (astăzi orașul Jurbarkas) și multe altele.

În secolele XIII—XV, zona cercetată a fost atacată și jefuită necontenit de cruciați. Din această cauză, numărul locuitorilor ținutului Karšuva a scăzut și, în plus, repartizarea lor administrativă s-a schimbat. În acest ținut s-au format mai multe districte. În izvoarele referitoare la secolul al XVI-lea este menționat deja districtul Karšuva din Žemaitija¹⁸. În acea perioadă, acest district cuprindea doar partea sud-estică a Žemaitija. În secolul al XVI-lea, zona cercetată făcea parte din ținutul Veliuona și constituia partea nordică a Jurbarko și

⁹ Žr. Lietuviškoji enciklopedija, 2, 199, Kaunas, 1934.

¹⁰ Žr. K. Būga, Lietuvių kalbos žodynas (toliau LKŽ), LIII, Kaunas, 1924.

¹¹ Žr. A. Salys, Die žemaitischen Mundarten (toliau ŽM), 6, Kaunas, 1930.

¹² Ten pat, 31—32 ir žemėlapis.

¹³ Lietuvos TSR istorijos šaltiniai, 1, 53, Vilnius, 1955.

¹⁴ Ten pat, 53.

¹⁵ În același loc, 37.

¹⁶ În același loc, 78.

¹⁷ Vezi A. Salys, ŽM, 31.

¹⁸ Vezi Акты издаваемые Виленскою Коммиссиею для разбора древнихъ актовъ, 25, 8—93, Wilna, 1898.

125

O parte a ținutului Veliuona. Din harta lui Jakubovski¹⁹ reiese că districtul Veliuona se întindea în secolul al XVI-lea, în partea de nord-vest, până la districtele Pajūris și Karšuva; la nord ajungea la districtele Viduklė și Raseiniai, la est ajungea până la districtul Vilkija, iar la sud se prelungea dincolo de Nemunas până la Šešupė. Harta arată că, la acea vreme, zona cercetată era foarte împădurită și rar populată. Acest lucru este indicat, comparativ, de veniturile anuale mici obținute din aceste districte.

c) Istoria dialectologiei ne arată că diverse obstacole naturale (păduri, mlaștini, râuri etc.), care împiedică oamenii să comunice, sau vechile unități administrative au influențat formarea granițelor unor dialecte²⁰.

Este posibil ca poziția geografică a zonei cercetate și apartenența sa administrativă să fi influențat, ca și în cazul multor altor dialecte, formarea granițelor dialectale și stabilizarea particularităților sale dialectale. După cum s-a menționat deja, din secolul al XVI-lea zona cercetată aparținea districtului Veliuona și era rar populată. În plus, păduri întinse o despărțeau de samogiți, în partea de nord-vest. Drept urmare, potrivit unor lingviști²¹, populația ar fi putut fi completată de coloniștii din zona joasă a Nevėžis, care vorbeau dialectul aukštaitian occidental.

Ținând seama de aceste împrejurări, se poate presupune că toate acestea ar fi putut crea condiții pentru predominarea particularităților dialectale aukštaitiene occidentale în această zonă. Aukštaitienii occidentali din această zonă, păstrând legături cu vecinii, ar fi putut introduce în dialectul lor și unele particularități dialectale ale acestora. De pildă, după exemplul vecinilor samogiți din nord-vest, ei ar fi putut începe să pronunțe cu aceeași durată ambele componente ale diftongilor accentuați cu intonație circumflexă, iar intonația să cadă la mijlocul ambelor componente, de exemplu: ãu.c ~ aũtas, ba.i.sei ~ baisiai, da.l.gis ~ dalgis²². Influenței dialectului samogit i se pot atribui și regulile de scurtare a finalelor de cuvânt din dialectul cercetat.

d) Odată cu apariția studiului științific al limbii lituaniene, teritoriul acesteia a început să fie împărțit în dialecte. D. Klein remarcă deja în gramatica sa că dialectul samogit se deosebește cel mai mult de toate celelalte dialecte ale limbii lituaniene, deși D. Klein folosește denumirea samogiților în sens administrativ²³.

Aproximativ 200 de ani mai târziu, A. Schleicher a împărțit limba lituaniană în dialectele aukštaitian și samogit. Nici el nu a indicat o graniță clară între aceste dialecte²⁴.

În 1861 a fost publicată lucrarea lui J. Juška „Kalbos Lėtuviszko lėžuv’o ir lėtuviszkas statraszimas arba ortografija”²⁵. Aici, J. Juška a împărțit pentru prima dată, în linii mari, limba lituaniană în dialecte. El a distins patru dialecte: samogit, lituanian prusac, ariogalian și lituanian oriental. Teritoriul ariogalian coincide aproximativ cu cel al dialectului aukštaitian occidental. Indicând granițele dialectului ariogalian, J. Juška

¹⁹ Vezi J. Jakubowski, Mapa wielkiego księstwa litewskiego w połowie XVI wieku, 1, Kraków, 1928.

²⁰ Vezi A. Salys, APh, 4, 22, 27, 28, 29, Kaunas (1933).

²¹ Vezi A. Salys, ŽM, 112—113.

²² Vezi APh, 4, 28; PT, § 15.

²³ Žr. Grammatica Litvanica... M. Danieli Klein, XVI, Regiomonti, 1653.

²⁴ Vezi A. Schleicher, Handbuch der litauischen Sprache, 4—6, Prag, 1856.

²⁵ Jon’s Juszka, Kalbos Lėtuviszko lėžuv’o ir lėtuviszkas statraszimas arba ortografija, Peterburgas, 1861.

126

spune că dialectul ariogališkiai occidental se extinde până la Jurbarkas²⁶. Jurbarkas se află, într-adevăr, aproape de granița samogițiană (vezi harta). Deoarece J. Juška nu a indicat limite exacte, se poate spune că el a fost primul care a atribuit arealul Mut dialectului aukštaitian occidental (în terminologia lui J. Juška, ariogališkiai). Vorbind despre dialectul ariogališkiai, J. Juška remarcă pe bună dreptate unele trăsături dialectale caracteristice ariogališkiai (inclusiv Mut), păstrate în dialectul cercetat și neschimbate până în zilele noastre²⁷.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu interesul pentru dialectele limbii lituaniene în scopuri practice și științifice, arealul Mut începe să fie cercetat mai pe larg. Acest lucru reiese dintr-o scrisoare păstrată, datată 14 septembrie 1882, trimisă din Pasvalys²⁸. Autorul scrisorii (neidentificat, J. Jablonskis sau J. Spudulis) evidențiază numeroase particularități fonetice și lexicale ale împrejurimilor Skirsnemunė (astăzi arealul Mut).

Indicând particularitățile dialectale ale vorbitorilor din Skirsnemunė, autorul scrisorii îi deosebește de aukštaitienii răsăriteni prin pronunțarea diferită a consoanei l, de exemplu: „...La fel ca Gruzdėčai (astăzi aukštaitieni din nord-vest, care retrag accentul — E. G.), Skersnemunėčzai (autorul scrisorii îi numește pe vorbitorii din Skirsnemunė Skersnemuniečiais, aparent pentru că, fiind ușor mai deschis în dialect, cf. § 13, pentru o ureche neobișnuită putea părea asemănător cu ė samogițiană < l—E. G.) spun saulė, meilė, nu saulta, meilta…”²⁹; iar comparându-i cu cei din Gruzdėčai, unește pe bună dreptate aceste localități într-o singură unitate dialectală și îi atribuie pe vorbitorii din Skirsnemunė grupului aukštaitian occidental, de exemplu: „...Skersnemunėčzai, la fel ca Gruzdėčai, aparțin grupului lingvistic occidental, dacă nu mă înșel, potrivit împărțirii limbii lituaniene a reverendului Baranauskis, grupului lituanienilor occidentali, căci au trecut deja dincolo de hotarul dintre lituanienii răsăriteni și samogițieni...”³⁰.

Scrisoarea consemnează și unele deosebiri lexicale ale vorbitorilor din Skirsnemunė față de dialectul din Gruzdėčai și compară dialectul lor cu alte dialecte, de exemplu: „...Se poate spune că limba vorbitorilor din Skersnemunėczu este aproape la fel ca cea din Gruzdėczu în privința graiului, doar că are multe cuvinte împrumutate din limba germană: de pildă, gricza numesc sztubą, lopetą — szpatu, blogai — szlektai...”³¹ și „...Multe lucruri le numesc altfel decât în alte locuri, de pildă rupužę o numesc pamatinę, iar bulbes le numesc rapukais; apuszę — drebulę; bezdą — alywą; miszką — giriją; medžus — malką; sodžus — kaimomis; kutę — twartu;... piszorių — rasztinįku;... mergaitę o numesc merga, iar când spun foarte afectuos, merguczę...”³².

Particularitățile dialectale ale vorbitorilor din Skirsnemunė prezentate în această scrisoare sunt corecte, dar întâmplătoare și incomplete.

Dialectul acestui areal a fost cercetat ceva mai amănunțit de K. Jaunius în descrierea dialectului din Raseiniai³³. În această lucrare se menționează că „...triunghiul...” din districtul Raseiniai se află între

²⁶ Jon’s Juszka, min. veik., 8.

²⁷ Vezi tot acolo, 24, 25, 27.

²⁸ Vezi fondurile arhivei de manuscrise a Institutului de Limba și Literatura Lituaniană al Academiei de Științe a RSS Lituaniene, nr. 2256.

²⁹ Tot acolo, 1.

³⁰ Tot acolo, 1.

³¹ Tot acolo, 1.

³² Tot acolo, 2.

³³ Vezi Кс. К. Явнисъ, Описание Россіенскаго уѣзда, 20—55, Ковна, 1893.

127

Între stația poștală Vereduva și Tauragė locuiesc lituanieni care pronunță pie- muo, lietuvis…“³⁴ (acutul marchează în acest caz sunetul accentuat — E. G.). Din exemplele prezentate aici se vede că K. Jaunius, asemenea lui J. Juška, a atribuit corect colțul sudic al districtului Raseiniai (zona Mut) dialectului aukštaitian de vest, doar că, probabil din lipsa unor date dialectale mai exacte și mai numeroase, aria dialectului aukštaitian de vest din districtul Raseiniai a fost extinsă de el prea mult (până la Tauragė!). În descrierea dialectului Raseiniai se spune în continuare că „dialectul aukštaitian din districtul Raseiniai aparține grupului dialectelor aukštaitiene de vest și aproape că nu se deosebește în niciun fel de dialectele învecinate din districtul Kaunas, de exemplu: nu există nicio diferență esențială între pronunția și gramatica din împrejurimile localităților Girkalnis și Ariogala”³⁵. Întrucât K. Jaunius descria dialectele doar în linii generale, această observație a sa este corectă, mai ales având în vedere că, în acea vreme, dialectele limbii lituaniene erau încă puțin cercetate.

Pe lângă compararea și sistematizarea dialectelor din districtul Raseiniai și din districtele învecinate, K. Jaunius a observat corect că la sud de Kalnujai (în zona Mu — E. G.), grupurile finale de cuvinte -ja, -va cad în mod regulat dacă urmează după vocale lungi vechi. La exemplele date de el pentru confirmarea acestei reguli, pūi (= pū̃ ~ pū̃va), gỹy (= gỹ ~ gỹja), s-ar putea adăuga numeroase forme de cuvinte similare, întâlnite astăzi în dialectul cercetat și modificate fonetic potrivit acelorași reguli (vezi §§ 61, 93).

În 1894, în revista „Живая Старина”³⁶ au fost publicate texte culese de A. Pogodin, student în anul al IV-lea la Universitatea din Petersburg, din graiurile limbii lituaniene. Alături de texte samogitiene, sunt prezentate aici câteva texte consemnate în locuri situate la sud de râul Šaltuona, adică din arealul Mut. A. Pogodin numește acest grai graiul lk al lituanienei. Textele consemnate de A. Pogodin sunt primele din arealul Mut. A. Pogodin a scris însă textele cu ortografie simplă și, în plus, nu a făcut distincția între vocalele lungi și scurte (a vedea = žiūreti, era = būnie), scria adesea la fel e și ė, de exemplu: a creat. În plus, considerând graiul consemnat drept graiul lk, se pare că A. Pogodin a încercat să scrie terminațiile acceptate în gramatici, de exemplu: a întrebat, a răspuns etc., deși în grai, la sfârșitul cuvântului, e neaccentuat nu se pronunță niciodată. Aceasta arată că A. Pogodin nu distingea auditiv e de ė, de aceea confunda aceste sunete în interiorul cuvântului, iar în terminație, știind teoretic unde se scrie ė și unde e, scria fără să țină seama de pronunție. Prin urmare, textele lui A. Pogodin sunt cu totul nepotrivite pentru studiul foneticii graiului. Ele pot fi oarecum mai importante pentru lexic și, în parte, pentru sintaxă.

În 1898, A. Baranauskas a indicat, în studiul „Заметки о литовскомъ языкѣ и словарьѣ“³⁷, limita dintre dialectele aukštaitiene de nord-vest și cele de sud-vest. A. Baranauskas a trasat-o prin Vadžgirys, Šimkaičiai, Girkalnis și Betygala și, astfel, a atribuit în mod greșit dialectelor aukštaitiene de sud zona Mut (colțul sudic al dialectului Raseiniai, linia Jurbarkas — Skirsnemunė — Šimkaičiai)³⁸.

³⁴ Кс. К. Явнисъ, Описание Россіенскаго уѣзда, 23.

³⁵ În același loc, 23 — 24.

³⁶ Vezi Живая Старина, 2, 233 — 258 (1894).

³⁷ А. Барановскій, Заметки о литовскомъ языкѣ и словарьѣ (în continuare Zamietki), Санктпетербургъ, 1898.

³⁸ În același loc, 50.

128

Ca criterii distinctive, A. Baranauskas a ales aici retragerea accentului și terminația cuvântului. În realitate, limita indicată de A. Baranauskas coincide numai cu limita retragerii condiționate a accentului³⁹, însă ea nu este o limită distinctivă între dialectele aukštaitiene sudice și nordice de vest, deoarece de la aceasta, atât spre nord, cât și spre sud, până la Nemunas, finalul cuvântului s-a modificat fonetic în același fel; cu alte cuvinte, sunetele o, io, jo de la finalul cuvântului, menționate de A. Baranauskas, sunt pronunțate exact la fel de ambele părți ale acestei limite. Faptul că la nord de această limită sunetele finale o, io, jo sunt pronunțate ca a, ia, ja este afirmat chiar de Baranauskas⁴⁰, iar că la sud de această limită, în poziție neaccentuată, aceleași sunete din finalul cuvântului sunt de asemenea pronunțate ca a, ia, ja este confirmat în parte de textele consemnate pe vremea lui A. Baranauskas de A. Pogodinas, de exemplu: suleida ~ suleido, ateidava ~ ateidavo⁴¹, precum și de faptele actuale ale dialectului cercetat (situat la sud de limita stabilită de A. Baranauskas); vezi §§ 63, 84. Evoluția legilor fonetice ale dialectului arată că sunetul o al lk nu putea fi pronunțat ca o, io în finala neaccentuată a cuvântului Mut, nici singur, nici în combinație cu j, în perioada descrisă de A. Baranauskas. În dialectul cercetat, vechiul a lung final s-a scurtat pur și simplu la a în finalul cuvântului, fără să fi trecut, în niciun caz, prin etapa transformării în o.

Așadar, limita trasată de A. Baranauskas prin Vadžgiris, Šimkaičiai și Girkalnis împarte corect doar aukštaitienii de nord-vest în două părți: aukštaitienii de nord-vest aflați la nord de ea retrag accentul din terminația scurtă pe silaba lungă penultimă, în timp ce la sud de ea locuiesc aceiași aukštaitieni de nord-vest, care păstrează locul accentului lk.

Abia în 1924 K. Būga, în LKŽ⁴², a împărțit mult mai precis și mai detaliat aukštaitienii de vest în subdialecte. Luând drept criteriu lungimea vocalelor din silaba finală, el distinge, de asemenea, două subdialecte aukštaitiene de vest: aukštaitienii de nord-vest (în terminologia sa, vesticienii de nord) și aukštaitienii de sud-vest (în terminologia sa, vesticienii de sud). K. Būga consideră în mod corect râul Nemunas drept limita distinctivă dintre aceste două dialecte. Așadar, K. Būga a fost primul care a inclus zona Mut în aria aukštaitienilor de nord-vest, dar încă nu a separat-o de zona veliuonienilor.

În 1933, A. Salys a precizat limita dintre aukštaitienii de nord-vest și dialectul dūnininkai samogițian⁴³. Ea coincide aproximativ cu limita nord-vestică a Mut (cf. § 7 și harta dialectului). În același volum IV al APh, A. Salys a stabilit pentru prima dată limita dintre aukštaitienii de nord-vest și veliuonieni⁴⁴, însă aceasta nu este pe deplin exactă: la Skirsnemunė nu coincide cu limita dintre Mut și veliuonieni, deoarece în prezent veliuonienilor le aparține încă zona de la est de linia Skirsnemunė, satul Paulių-Barzdžių, Stakiai, satul Griaužų, Ariogala (cf. § 9 și harta dialectului). În acel volum, zona Mut a fost atribuită în mod corect dialectului aukštaitian de nord-vest, care păstrează locul accentului lk, pe baza scurtării vocalelor lungi neaccentuate a, e din terminații.

Zona cercetată, asemenea multor dialecte ale limbii lituaniene, a fost aproape neinvestigată din 1933 până la restabilirea puterii sovietice în Lituania. În prezent

³⁹ Vezi APh, 4, harta și descrierea dialectului cercetat, § 8.

⁴⁰ Vezi A. Baranauskas, Zamietki, 54.

⁴¹ Vezi Живая Старина, 2, 256 (1894).

⁴² Vezi K. Būga, LKŽ, LXIII–LXIV.

⁴³ Vezi A. Salys, APh, 4, 26–28 și harta.

⁴⁴ Vezi ibidem, 28 și harta.

0. Kalbotyros klausimai

129

În acea perioadă, odată cu extinderea rapidă în întreaga țară a rețelei de școli și cluburi-biblioteci, prin intermediul literaturii, presei și radioului, accesibile tuturor, noi manifestări culturale au început să se răspândească într-un ritm rapid în satele noastre. Dialectele limbii lituaniene, aflate sub influența acestor factori, au început să se niveleze și să dispară rapid. În anii puterii sovietice au fost create toate condițiile pentru cercetarea pe scară largă a dialectelor limbii lituaniene, ca vestigii valoroase ale trecutului limbii, pentru redactarea descrierilor dialectale și elaborarea monografiilor. Și aria Mut a fost cercetată intensiv în perioada 1948—1955, limitele sale fiind precizate (în special limita estică, vezi § 9 și harta), fiind redactată o monografie a dialectului său, iar bogatul material dialectal cules fiind înregistrat, sintetizat și sistematizat.

Sistemul fonetic

I. Vocalele

§ 13. Mut are următoarele vocale: a, ą, e, ę, ė, i, y, į, o, u, ū, ų. Ca timbru, vocalele dialectului diferă puțin de vocalele corespunzătoare din limba standard (lk). Trebuie remarcat doar că vocalele i, u sunt întotdeauna pronunțate ceva mai deschis și mai puțin tensionat decât în lk. Vocalele e, ę, când precedă consoane dure, se deschid întotdeauna în dialect, devin mai tensionate și capătă nuanța vocalei anterioare a. Astfel, e, ę se pronunță în cuvinte precum lėsa, mės, nėš, pėštų, škėšta. Vocala o din diftongi și din cuvintele de origine străină este slab labializată și se pronunță cu o ușoară nuanță a vocalei a. Astfel, o se pronunță în cuvinte precum raudónas⁴⁵~ raudōnas, šónc~ šōnas, visóms, kalióšai. Vocala a (< ā) izolată și grupurile ai, am, an, când apar la sfârșitul cuvântului după j și după alte consoane moi, se anteriorizează întotdeauna și devin e (vezi § 84), de ex.: girė~ girià, grėbėl~ grėbliai, šėne~ šėnio.

Ca durată, vocalele a, e, o pot fi lungi în dialect (nāks~ nāgas, sēnis, sōč⁴⁶~ sōdas), semilungi (gerām~ geramė, pačēm~ pačiamė, visōms~ visomis), scurte (mamà, sāva~ sāvo; nėždāva~ nėšdavo, vakarē, vyrešne~ vyrėšnė; gerōms, senōms); vocalele lk ą, ę, į, ų sunt lungi (kąsnis, sąšlavynas~ sąšlavynas; grėšt⁴⁷~ grėžti, grėžiu; li̇́st, grį̇́žau; si̇́ūst, vārnu) și scurte (vaika~ vaiką, pēle~ pėlę, žūvi~ žūvį, sīnu~ sūnų); vocalele i, u sunt scurte (kiti, lupū) și semilungi (akims~ akimis, alum~ alumi); vocalele ė, y, ū sunt întotdeauna lungi (pēda, pēdaī, plyšys, šīrūs).

Durata vocalelor este descrisă mai detaliat în capitolul „Vocalism”, unde fiecare vocală este tratată separat.

II. Consoanele

§ 14. Dialectul are următoarele consoane: b, d, g, j, k, l, m, n, p, r, s, š, t, v, z, ž, f, ch, h. Toate pot fi dure sau moi (sárks ~ sárgas, sēnis), doar j este întotdeauna moale. În dialect, toate consoanele dinaintea vocalelor anterioare sunt

⁴⁵ Consoana s, ajunsă după n ca urmare a căderii vocalelor a și e, devine în toate cazurile africata c în dialect; vezi § 98.

⁴⁶ Consoanele t și s, precum și d și s, ajunse în vecinătate ca urmare a căderii vocalei a, se contopesc în dialect într-una singură, din care rezultă africata c; vezi § 98.

⁴⁷ Terminația infinitivului -t se pronunță de obicei moale în dialect, însă la granița cu zona Veliuona se pronunță dur.

130

puțin mai moi decât în dialectul kapsų-zanavykų. O asemenea diferență de moliciune se observă cu urechea, ascultând și comparând pronunția vorbitorilor dialectului studiat și a celor din dialectul kapsų-zanavykų. Moliciunea consoanelor individuale este analizată în §§ 102—106. Consoanele f, ch, h sunt rare în dialect, deoarece vorbitorii mai în vârstă continuă să folosească în locul lor sunetele p, k, g (pãbrikis ~ fabrikant, kórs ~ chòras, ligminas ~ himnas). Nazala n, înaintea velarelor g, k, este întotdeauna dorsală. Astfel se pronunță n în cuvintele lankė, lengvas etc.

III. Africate

§ 15. În dialect se găsesc următoarele africate: c, č, dz, dž. Dintre acestea, africata întâlnită cel mai rar este dz. Africatele se pronunță ca lk. Ele pot fi tari și moi, de exemplu: lẽč ~ lėtas, ačáiža ~ atšaiža, dzangúot (a umbla fără scop și folos), adžalà ~ atžala, čỹpt, čė ~ čia, džìnkt ~ džingt, adžėlė ~ atžėlė.

IV. Diftongi

§ 16. În dialect se găsesc următorii diftongi: a) v o c a l i c i: ai, au, ei, ie, ui, uo, de exemplu: raĩč ~ raitas, naĩt ~ nueiti, saũle ~ saulė, sėĩle ~ sėlė, prẽit ~ prieiti, siẽksnis, zuĩkỹs, žaibúo ~ žaibuoja; b) m i x t e: al, am, an, ar, el, em, en, er, ėl, ėm, ėn, ėr, il, im, in, ir, yl, ym, yn, yr, ol, om, on, or, ul, um, un, ur, ūl, ūm, ūn, ūr, av, ev, yv, uv, ov, uj, de exemplu: kálnas, kanãls⁴⁸ ~ kanãlas, kañps ~ kañpas, pẽrkam, krañč ~ kraštas, álkanč ~ álkanas, daržas, kárs ~ kãras, kėlt, kėls ~ kelias, remt, lengvas, gẽls ~ gėlas, šėms ~ šėmas, tetėnč ~ tetėnas, bėrs ~ bėras, žĩls ~ žilas, arims ~ arimas, kãšpinc ~ kašpinas, piŕštas, akỹls ~ akylas, beržỹnc ~ beržynas, vãlgymc ~ valgy mas, vyrs ~ vyras, atóls ~ atólas, raudónc ~ raudonas, bufbuls ~ burbulas, piktūms ~ piktumas, malūnc ~ malūnas, šūrmaišis, jávs ~ javas, klẽvs ~ klevas, kalektyvs (kolektyvas), šáutuvas ~ šautuvas, stóv ~ stovia (stovi), meduj ~ meduje.

Toți diftongii vechi se pronunță ca în lk, însă la diftongii ie, uo nu se aude pronunțarea elementelor componente. Toți diftongii nou-formați corespund în lk sunetelor din silabe diferite.

IV. Triftongi

§ 17. În dialect se găsesc următoarele triftongi: iev, iel, iem, ien, ier, uol, uom, uon, ail, ain, air, aul, aun, aur, ein, de exemplu: tievs ~ tėvas, viẽl ~ vėl, tiems, viẽnc ~ vienas, pōpiermalkes ~ popiermalkės, sūols ~ suolas, būoms ~ būomas, dúonku-bilis, kvails ~ kvailas, ráinc ~ rainas, žvaĩrs ~ žvairas, aũls ~ aulas, gáun ~ gauna, kiáurs ~ kiauras, eĩn ~ eina. Toți triftongii din dialect s-au format recent, ca urmare a scurtării terminației cuvintelor și a compunerii cuvintelor.

⁴⁸Ca urmare a scurtării sfârșitului cuvântului, diftongii accentuați nou-formați a, e, i, u + l, m, n, r, v se pronunță întotdeauna în dialect cu accent circumflex.

131

Accentul

I. Accentul principal

§ 18. Locul accentului. După cum s-a menționat în § 2, Mut nu se deosebește de 1k în privința locului accentului principal. De regulă, fiecare cuvânt are o singură silabă accentuată (vezi și § 20). Accentul este liber și se deplasează cu regularitate potrivit anumitor reguli (acestea se vor evidenția la examinarea diferitelor părți de vorbire); el poate cădea pe orice silabă a cuvântului, de exemplu: kėpals ~ kėpalas, tárdytojis ~ tárdytojas, lydėkas ~ lydėkos, kepurės, vyturys.

§ 19. Intensitatea accentului. Sunetele accentuate sunt mai clare decât cele neaccentuate și se caracterizează prin intensitatea pronunțării. La rostirea unui cuvânt, punctul culminant al intensității pronunțării cade pe silaba accentuată, de exemplu: šakà, nebylýs, lóva, diegai, sakaũ, pėilis, kálvis, nusigãnda ~ nusigaĩndo, kélmas, veršis, kílpa.

II. Accentul secundar

§ 20. Pe lângă accentul principal, în grai se aude, în cazuri rare, și un accent secundar. Cel mai adesea îl au cuvintele cu sufixul -av-, dacă acest sufix nu poartă accentul principal și dacă silabele finale care îl urmează sunt scurte în grai. În acest caz, vocala sufixului -av- accentuată secundar este întotdeauna lungă. Lungimea ei este indicată de intonația circumflexă a accentului secundar (postaccentual), de exemplu: baltáva ~ baltavo, baltávima ~ baltavimo, baltavimą, juódáva ~ juódavo, mėly-náva ~ mėlynүavo, neĩdáva ~ neĩdavo, šúkáva ~ šúkavo, válgydáva ~ válgydavo, važiuódava ~ važiuódavo, dar: šúkavau, válgydavau.

La vorbitorii graiului influențați de Lk, mai ales în vorbirea tinerilor din școli, în acest caz accentul secundar nu se aude, iar vocala a din sufixul -av- se pronunță scurt.

Uneori se aude accentul secundar pe penultima silabă a cuvintelor compuse, însă vocalele care îl poartă nu se lungesc, de exemplu: kàrkvabalis, dúonkubilis.

Accentul secundar în silabele postaccentuale este caracteristic și altor graiuri ale dialectului aukštaitian de vest⁴⁹.

III. Accentul propoziției

§ 21. Ca și în 1k, atunci când se afirmă sau se subliniază ceva, unul dintre cuvintele propoziției este pronunțat mai apăsat. În cuvântul subliniat sau afirmativ, numai silaba accentuată este întotdeauna pronunțată mai apăsat. Astfel ia naștere accentul propoziției, care, în afară de intensitatea sa mai mare, nu se deosebește prin nimic de celelalte cuvinte accentuate din propoziție. De exemplu, în propoziția tą plutelę žiūrėk kaip čiulp⁵⁰~tą plutelę žiūrėk kaip čiulpia, pentru a arăta că copilul știe deja să mănânce singur, se subliniază mai apăsat decât celelalte cuvinte ale propoziției žiūrėk; pentru a atrage atenția asupra felului în care știe să sugă, se pronunță mai apăsat acel čiulpia; iar pentru a spune că copilul suge coaja, nu altceva, plutelė se pronunță cu voce mai puternică. În propozițiile

⁴⁹ Plg. Fr. Kurschat, Grammatik der Litauischen Sprache (toliau Gr.), § 213, Halle, 1876; Кс. К. Явнисъ, Памятная книжка Ковенской губернии, 142, Ковна, 1900.

⁵⁰ Consoana finală sau grupul de consoane al verbelor cu tema în ia la persoana a III-a din dialect este întotdeauna pronunțată moale.

132

în propozițiile cu părți omogene, ca și în 1k, pot exista mai multe accente de propoziție, de exemplu: visko tuos miežiuos yr: i vikių, i žirnių, i kvietūka poate găsi ~ tot în orzul acela se găsește: măzăriche, mazăre și grâu.

Când un cuvânt al propoziției este subliniat foarte puternic, fiecare silabă a acelui cuvânt este pronunțată la fel de apăsat, de exemplu: tai negražu tėb daryt ~ asta nu-i frumos de făcut astfel (= taip) a face; bėgėdė tū.

IV. Procliză și encliză

§ 22. În vorbirea fluentă, două sau chiar mai multe cuvinte se contopesc adesea într-o singură unitate fonetică, care primește și un singur accent. Astfel iau naștere procliza și encliza. (Procliticele și encliticele nu sunt marcate prin accent în propoziție.) Procliticele și encliticele sunt cel mai adesea:

a) Prepozițiile, de exemplu: jis puolęs an tęs avžates (el se duce să cumpere oaia aceea); jau kätinc prei mešos ant aukšto (pisica s-a urcat pe dulap, lângă carne); už ką tu ją baudį ~ pentru ce o pedepsești. Prepozițiile apie, nuo, prie, care funcționează ca proclitice, s-au redus în dialect la apė, no, prė, în timp ce aceleași prepoziții, folosite ca prefixe, s-au păstrat intacte, de exemplu: bėk apė tvartą ~ bėk apie tvartą; šnėkan no Agótas (vorbim despre Agota); ein prė manę (vine la mine), dar: prievalgis (supraalimentare), núobrukos ~ núobrukos.

b) Conjuncțiile, de exemplu: a jūs dabar imsit a nīmsit tą buliūką (îl veți lua acum sau nu pe vițelul acela); būptelėjo i gūle (a căzut și zace).

c) Adverbele, de exemplu: kai čė senėj mažžiuks buvai, o dabar tóks didelis uždrembei ~ cândva, demult, erai micuț, iar acum, așa mare, ai ațipit; tei kósū, tei suñku.

d) Diverse cuvinte adverbiale și alte cuvinte monosilabice, de exemplu: kodė tas mana vaiks tóks neklaũsa (de ce copilul meu nu ascultă astfel); kaip ji ešenti be kasų ~ cum iese ea fără cozi; až daugiau nelaikau, dvi kiaulės, jagu tris, aukščiau (nu țin mai mult de două porci, cel mult trei), Kasiuliene, ves tū ~ Kasiuliene, du-l tu; mez dá viena ėkmeni ~ mai dă-mi încă o piatră.

V. Accentul și sensul cuvântului

§ 23. În grai există forme de cuvinte care coincid în întregime prin toate sunetele lor, iar numai accentul este trăsătura lor distinctivă, indicând sensul cuvintelor, de exemplu:

a) în aceeași paradigmă: tėvai (voc. sg.), tėvái (nom. pl.); vaikai (voc. pl.), vaikái (nom. pl.); vàrle (acuz., voc. sg.), varlė (instr. sg.); vàrlės (nom. pl.), varlės (acuz. pl.); žàlė (nom., instr. sg.), žálė (acuz. sg.); žàlės (nom. pl.) și žálės (acuz. pl.).

b) La verbele cu prefixele pár- (= per) și par-, de exemplu: párduot (pérduoti) și pardúot; párėit (péreiti) și parėit; párbėkt (pérbėgti) și parbėkt ~ parbėgti.

c) În formele unor cuvinte izolate, de exemplu: àpnešta (participiu pasiv la timpul trecut, genul neutru) și apneštà (participiu de gen feminin); àtnėš ~ atneša și atnėš; àpsėme ~ apsiemė și apsėme ~ apsėmė; kàsas ~ kąsasi și kasàs

133

(acuz. pl.); krūžini (prezent, pers. a II-a sg.) și kruvini (nom. pl.); jūdu (nom., acuz. dual) și judu (prezent, pers. I sg.); nutraukyt și nutraukėt ~ nutraukinti (a stinge prin fierbere); purvini (prezent, pers. a II-a sg.) și purvini (nom. pl.); šėja ~ sėja și sėjė ~ sėją; šalty ~ šaltyje și šaltyn ~ šaltyn; vartai (nom. pl.) și vartai (prezent, pers. a II-a sg.); vėžis ~ vėžins (viitor, pers. a III-a sg.) și vėžys.

Deși în exemplele prezentate aici accentul se manifestă ca trăsătură distinctivă a mai multor forme, el ajută totuși la identificarea numai a unor forme de cuvinte, și nici măcar a tuturor. În grai există forme care coincid nu numai prin sunete, ci și prin poziția accentului, de exemplu: várna, žýle (nom., acuz., instr., voc. sg.), várnas, žýles (gen. sg., nom., acuz., voc. pl.). La fel stau lucrurile cu multe alte forme de cuvinte. În realitate, accentul apare rareori ca unic criteriu al sensului cuvântului. Sensul cuvântului reiese cel mai adesea din context, astfel încât chiar și formele care coincid prin accent nu lasă loc niciunei îndoieli cu privire la sensul lor în propoziție.

VI. Deplasarea accentului din poziția obișnuită

§ 24. În cântece și în versuri, pentru rimă, se întâlnesc cazuri de deplasare a accentului din poziția obișnuită, de exemplu: svečei, svečei, nebūkit veršėi: susipratot ateit, susipraškit ir išeit ~ invitați, invitați, nu fiți viței: ați hotărât să veniți, rugați-vă unii pe alții și să plecați; kai jūs mažas buvau, šile ožius ganiau; vai kur būvai, laputaite, vai kur čiūžinėjei ~ vai, unde erai, vulpiță, vai, unde alunecai.

Accentul melodic

I. Accentul melodic al silabelor accentuate

§ 25. În dialect există patru accente melodice ale silabelor accentuate: scurtă (˘), descendentă cu început puternic (´), descendentă cu final puternic (~) și mediană (˙).

§ 26. Accentul scurt. a) Accentul scurt se pronunță cu o voce scurtă și puternică. Din cauza scurtimii sale, mișcarea vocii nu poate fi stabilită cu urechea obișnuită. Totuși, ca și în cazul tuturor celorlalte accente, aceasta este ascendentă — descendentă⁵¹; rămâne doar neclar care parte, cea ascendentă sau cea descendentă, este mai lungă. Nici transformarea unui accent în altul nu ajută la elucidarea chestiunii fără experimente, deoarece atât accentul descendent cu început puternic, cât și cel cu final puternic se pot fi transformat în dialect în accent scurt, de exemplu: *galvó > galvà, dabàr > dabà.

b) Accentul scurt apare la:

1. Vocalele scurte vechi, accentuate, dacă nu sunt elemente ale diftongilor, de exemplu: kàst, krìst, nèšt, sùkti.

2. Formele scurte accentuate de la final, apărute prin scurtarea vocalelor și diftongilor accentuați cu început puternic, de exemplu: šakà < *šakã, laukè < *laukẽn, gerì < *geriẽ, vežù < *vežiò.

3. Formele scurte accentuate de la final ale cuvintelor scurte, apărute prin căderea terminațiilor accentuate cu final puternic, de exemplu: à < ar̃, ì < ir̃, dabà < dabar̃.

⁵¹ Žr. G. Gerullis, Litauische Dialektstudien (toliau Lit. Dial.), XXVIII, Leipzig, 1930.

134

4. Vocala o, întâlnită în împrumuturile pătrunse în dialect, de exemplu: šòks ~ sòkas (suc), bòtikėi ~ bòtikiai (bocanci), kalìošai.

§ 27. Intonația circumflexă. a) Mișcarea tonală a intonației circumflexe este clar audibilă. Ea este ascendent-descendentă. După auz, partea descendentă a acestei intonații pare mult mai lungă decât cea ascendentă. Tonul sunetului pronunțat cu intonație circumflexă urcă brusc la început, apoi coboară uniform, diminuându-se⁵². Uneori, la trecerea de la partea ascendentă la cea descendentă a intonației, tonul slăbește puțin și se domolește, apoi coboară uniform și se atenuează, ca de obicei. Cea mai evidentă diminuare a mișcării tonale la trecerea de la partea ascendentă la cea descendentă se aude în sufixul -átis ~ -áitis, -átė ~ -áitė, de exemplu: avátė ~ aváitė, vežimátis ~ vežimáitis. Deși în acest caz nu se aude o ruptură ca în dialectele samogițiene, intonația circumflexă a dialectului se apropie întrucâtva de cea ruptă; de aceea, G. Gerulis afirmă pe bună dreptate în Lit. Dial. XLII că nici pentru vecinii sudici ai samogițienilor, lituanienii de pe malul Nemunasului, intonația ruptă nu este străină în anumite cazuri.

b) În dialect, accentul tonal al intonației circumflexe cade întotdeauna la începutul pronunțării în vocale, iar în diftongi și triftongi — pe primul element. Sunetul asupra căruia cade accentul tonal al intonației circumflexe este, de regulă, lung; numai vocalele i, o, u, când sunt primul element al diftongilor cu intonație circumflexă, sunt scurte, de exemplu: pìlt ~ pilti, órs ~ óras, pùlt ~ púlti. Uneori (în vorbirea emfatică) ele se pot prelungi până la durata semilungă: pìrms ~ pirmas, dùlka ~ dùlka.

c) Intonația circumflexă apare numai pe silabe lungi. O pot avea:

1. Vocalele lungi vechi, de exemplu: éd ~ éda, lýgus, stóks ~ stógas, súris.

2. Diftongii vechi, de exemplu: (vocalice) báime ~ báimė, káulas, léist, liet, lúops ~ lúobas; (mixte) málka, mélžam, mìltai, dùlkes ~ dùlkės, sántis, sémt, kìmt, kùmščia ~ kumščia (pumn), pántis, žénc ~ žéntas, kìnkas ~ kinkos, dùnda ~ dùnda, dárps ~ dárbas, gért, žìrnis, žiùrke ~ žiùrkė.

3. Diftongi mixte nou-formate: cele al căror prim element a, e corespunde în dialectul literar unei vocale cu intonație acută, care nu intră în componența diftongului (cf. § 58b), de exemplu: gáls ~ gálas, kéls ~ kėlias, náms ~ nám as, sénc ~ sénas, tvánc ~ tvánas, žéms ~ žémas; cele al căror prim element i, u corespunde aceleiași vocale accentuate, cu intonație scurtă, care nu intră în componența diftongului, de exemplu: arìms ~ arimas, piktúms ~ piktumas, šùls ~ šulas, vaìkinc ~ vaikinas; cele al căror prim element este o-ul lărgit și labializat, corespunzător aceluiași o îngust accentuat din dialectul literar, cu intonație circumflexă sau scurtă (cf. § 58b), de exemplu: kòrs ~ chòras, japónc ~ japónas, mólkasis, mergóms, šónkaulis, vórs ~ vóras; cele al căror prim element ė, y, ū corespunde aceleiași vocale cu intonație circumflexă, care nu intră în componența diftongului, de exemplu: bèrs ~ bėras, eglýnc ~ eglýnas, kúnc ~ kúnas.

4. Triftongi mixte nou-formate, al căror al treilea element corespunde în dialectul literar unei consoane care începe o silabă nouă, de exemplu: gáun ~ gáuna, súols ~ súolas, viénc ~ vienas.

⁵² Plg. F. Kuršaitis, Gr., §§ 193, 194; Кс. К. Явнисъ, Памятная книжка Ковенской губернии, 134—135, Ковна, 1900.

135

5. Lungul ą (< ãi, ăn), de exemplu: kigulātė ~ kiaulaitė, kumelātė ~ kumelaitė, mergātė ~ mergaitė, ią (< *iān) ~ ją, jąs ~ jas, katrą ~ kątrą, katrąs ~ katras, tą ~ tą, tąs ~ tas.

6. e (< ēn), de exemplu: gyvēt ~ gyventi, kedēt ~ kedenti (a scărmăna lâna), sēt ~ sėti, sēnti ~ sęsta.

7. i (< īn): mīt ~ minti, pīt ~ pinti, skīt ~ skinti, tvīt ~ tvinti, vadīt ~ vadinti.

8. ų (< ūn): skūsk.

§ 28. Intonația circumflexă. a) Mișcarea vocii în intonația circumflexă este ascendent-descendentă. Componenta ascendentă a intonației este considerabil mai lungă decât cea descendentă. În cazul unui sunet pronunțat cu intonație circumflexă, vocea este la început slabă, apoi crește lent, mult timp și uniform, se intensifică, iar spre sfârșitul pronunțării atinge intensitatea maximă, pentru ca la capăt să scadă destul de brusc. Prin mișcarea vocii, intonația circumflexă a dialectului seamănă foarte mult cu intonația circumflexă ascendentă uniformă descrisă de K. Jaunius, în propriile sale cuvinte (слабоначальная равномерно восходящая интонация)⁵³. Ea este mult mai scurtă decât intonația circumflexă continuă a dialectelor žemaițiene.

b) În vocale și în diftongii ē, y, ū + l, m, n, r, accentul de intensitate al intonației circumflexe apare întotdeauna aproape de sfârșitul pronunțării; în diftongii a, e, i, u + l, m, n, r, el cade la sfârșitul primului element și la începutul celui de-al doilea (cf. G. Gerulis, Lit. Dial., XXXVII), iar în triftongi cea mai mare parte îi revine capătului primului element, restul revenind celui de-al doilea și celui de-al treilea. Vocalele accentuate cu intonație circumflexă sunt mai puțin tensionate decât cele cu intonație acută. Vocalele pronunțate cu intonație circumflexă sunt întotdeauna lungi, de exemplu: ãšaka ~ ãšaką, bērem ~ bēriame, dēžē ~ dēžę, gỹmis, kõšė ~ kõšė, pūka ~ pūką. Ambele elemente ale diftongilor circumflexați a, e, i, u + l, m, n, r; ai, au, ei, ui au durată semilungă și se pronunță asemănător cu felul în care îi pronunță unii dintre aukštaițienii sudici de vest, de exemplu: baĩges ~ baigiasi, dãñ.htis ~ dangtis, vi.l.ks ~ vilkas. În diftongii circumflexați ē, y, ū + l, m, n, r, primul element se pronunță lung, iar al doilea, după impresia auditivă, este scurt, de exemplu: kūlverčēis ~ kūlverčiais, žvỹrỹs ~ žvỹras. În triftongi, primul element se pronunță cu durată semilungă, iar al doilea și al treilea, scurt, de exemplu: kiaulšēres ~ kiaulšēres (femei care se ocupă de creșterea porcilor), smāilgalis.

c) Intonația circumflexă poate apărea la:

1. Vocalele lungi vechi accentuate, de exemplu: ēme ~ ēmė, gaidỹs, glõbis (zgârcit, avere), griūva.

2. Vocalele lungi provenite din diftongi tautosilabici circumflexați, de exemplu: grãžtas, grēšt ~ gręžti, grỹžt ~ grįžti, siūst.

3. Vocalele scurte vechi a, e accentuate, de exemplu: lãkals ~ lãkalas, mēdis.

4. Diftongii vechi, de exemplu: baĩda ~ baĩdo, baũdž ~ baũdžia, peĩlis, kañps ~ kãmpas, paršas, kìrminc ~ kìrminas, purkšt.

5. Diftongii mixți formați recent, al căror prim element ē, y, ū lk corespunde aceleiași vocale accentuate, cu intonație circumflexă, care nu face parte din structura diftongului, de exemplu: rēms ~ rēmas, kvỹnc ~ kvỹnas (chimion), žiūr ~ žiūria (privește).

⁵³ Кс. К. Явнисъ, Памятная книжка Ковенской губернии, 135, Ковна, 1900.

136

6. Triftongi, de ex.: Gaũrkelis (drumul spre Gaurė), Taũršilis (numele unei păduri).

§ 29. Intonația mediană. a) Mișcarea vocii în intonația mediană este neclară în dialect, dar se poate auzi cu urechea obișnuită că este ascendent-descendentă. Componenta ascendentă a intonației este puțin mai lungă decât cea descendentă. Prin mișcarea vocii, această intonație seamănă cu intonația circumflexă a dialectului, doar că partea ei ascendentă este mai scurtă decât componenta ascendentă a intonației circumflexe și, din această cauză, se pronunță mult mai scurt: aici vocea doar se ridică și coboară.

b) Presiunea vocală a intonației mediane, ca și cea a intonației circumflexe, cade la sfârșitul primului element și la începutul celui de-al doilea. După cum pare la auz, primul element al diftongilor pronunțați cu intonație mediană este mai lung: se notează ca semilung; al doilea este puțin mai scurt: se notează ca scurt, de ex.: geràm ~ ge-ramė, katram ~ katramè, mergoms ~ mergomìs, viršum ~ viršumi.

c) În dialect, intonația mediană apare direct din intonația circumflexă sau din alte intonații, cel mai probabil trecând prin stadiul circumflex (cf. §§ 33 a, 34 b). Cel mai adesea o are diftongul din silaba finală, de ex.: geràm ~ geramè, vienam ~ vienamè, akìms ~ akimìs, alùm ~ alùmi, sūnum ~ sūnumì, skiedròms ~ skiedromìs, visòms ~ visomìs, anòms ~ anomìs, vòlš ~ vòlas, Adòms ~ Adõmas, Jõnc ~ Jõnas. Se întâlnește și în diverse cuvinte scurte, de ex.: kài (kai și kaip), tàì ~ tai, dùi ~ dùi, pùi ~ pui, kòl ~ kõl. Uneori se aude și în rădăcina vocativului substantivelor cu tema în -a, de ex.: vaĩke ~ vaike, vaĩkai ~ vaikai, vàrge ~ vàrge.

II. Intonația silabelor neaccentuate

§ 30. Intonația silabelor preaccentuate. a) Indiferent de intonația veche, toate silabele lungi neaccentuate care precedă silaba accentuată au intonație circumflexă⁵⁴, de ex.: audėjė ~ audėja, grėbėjė ~ grėbėja, skalbėjė ~ skalbėja, deși: aũst, grė́pt ~ grėbti. Intonația silabelor preaccentuate este slabă și neclară în dialect.

b) Accentul deplasat este strâns legat în dialect de intonația silabelor preaccentuate. Accentul deplasat apare în prima silabă preaccentuată sau într-o silabă finală lungă nou formată, după dispariția ori elidarea vocalei finale accentuate. Accentul deplasat păstrează intonația circumflexă a silabelor preaccentuate (cu excepția cazurilor în care intonația circumflexă devine mediană, vezi § 29 c), de ex.: kelỹ (< *kelvỹen) ~ kelyjè, galvõ ~ galvojè, akỹ ~ akyjè, dantỹ ~ dantyjè, vandenỹ ~ vandenyjè, gerõ ~ gerojè, visõ ~ visojè, namũõs ~ namuosè, tėvũõs ~ tėvuosè, vienuõs ~ vienuosè, dideliuõs ~ dideliuosè, avižõs ~ avižosè, triobõs ~ triobosè, svarbiõs ~ svarbiosè, tõs ~ tosè.

§ 31. Intonația silabelor postaccentuate. a) Toate silabele lungi neaccentuate care urmează după silaba accentuată au intonație acută, de ex.: čiaudėt ~ čiaudėti, kóšėt ~ košėti, žióvaut ~ žiovauti, žiõplėt ~ žioplinti, špū́lanktis ~

⁵⁴ Žr. K. O. Явнисъ, Грамматика литовскаго языка, переводъ К. Бугн, 45, Петроградъ, 1916.

137

spūllanktis, deși: laiktis. Intonația silabelor posttonice este pronunțată în dialect cu voce slabă.

b) Vocalele lungi posttonice (finalele de temă), devenite elemente de legătură în cuvintele compuse, atrag accentul asupra lor. Un asemenea accent deplasat păstrează intonația circumflexă a silabei posttonice, de ex.: gimnōkalis (ciocan de râșniță), saulėtekis, saulėleidis, seilėtakis, tursōmiegis (somn ușor), vasarōdrumnis (călduț ca apa de vară), žarnōgalei ~ žarnōgaliai.

§ 32. Aceleași silabe lungi neaccentuate au intonații diferite dacă se află înaintea silabei accentuate și după ea: ąžuols ~ ąžuolas și ąžuōlynė ~ ąžuolynas, maišai ~ maišai și sūrmaišis ~ sūrmaišis, žōlė ~ žolė și kiēmžōlės ~ kiemžolės (gazon).

III. Alternanța intonațiilor

§ 33. Cazuri de transformare a intonației circumflexe în alte intonații. În dialectul studiat, intonația circumflexă este uneori înlocuită în mod regulat de intonația scurtă și de cea circumflexă descendentă.

a) Intonația circumflexă scurtă s-a transformat în mod regulat la sfârșitul cuvântului în aceleași cazuri ca și 1k, de ex.: rankà (< *rankā), patì (< *patī), namė (< *namēn). Odată cu dispariția terminațiilor accentuate de la sfârșitul cuvântului, accentul în dialectul studiat se retrage pe silaba penultimă. În acest caz, intonația scurtă rezultată din cea circumflexă este înlocuită regulat de intonația circumflexă descendentă sau de cea mediană. Intonația circumflexă descendentă apare în acest caz dacă înaintea silabei finale căzute se afla o silabă lungă, de ex.: šakō (< *šakōjēn) ~ šakoje (cf. § 30 b), iar cea mediană — dacă vocala silabei preaccentuate era scurtă, de ex.: aluj ~ alujė, meduj ~ medujė, gerām ~ geramè, akims (<*akimīs) ~ akimìs. Aici, eventual, intonația scurtă s-ar fi putut transforma indirect în cea mediană, trecând prin stadiul intonației circumflexe descendente: *geramēn > geramè > gerām > gerām, cf. vols ~ volas, Jōnč ~ Jōnas și Gerulio, Lit. Dial. XLVII—XLVIII.

b) Intonația circumflexă se schimbă în intonație circumflexă descendentă:

1. Când se schimbă temele în cuvintele din aceeași familie lexicală, de ex.: kùrpė ~ kurpė și kùrpius, kūoc ~ kuodas și Kuōde ~ Kuodė (numele unei persoane cu păr împletit), piuoc~ pūodas și puōdžius, pīlnas și artipīlnis, sēile ~ šeilė și sēilis (cel căruia îi curge saliva), tēvs ~ tēvas și tētis.

2. Când alternează adjective și substantive din aceeași familie lexicală, de ex.: áukštas și áukštis, īlks ~ ilgas și īlgis, kārštas și karštis, márks ~ márgas și Margius, ráips ~ ráibas și raibus (cocoș pestriț), ráinc ~ ráinas și ráinius (motan dungat), sárgus și Sargius (numele unui câine), sárc ~ sártas (castaniu deschis, despre cai) și Sártis, šývs ~ šývas (alb, despre cai) și Šývis, dar: bērs ~ bēras și Bēris, júoc ~ júodas și Júodis.

3. Când alternează verbe și substantive din aceeași familie lexicală, de ex.: áukt ~ a crește și ūgis, dúot și duōkle ~ duōklė, dūrt ~ a împunge și dūris, ēst și ēskus (cel care mănâncă mult), glōpt ~ a ocroti (a avea) și glōbis (bogătaș, zgârcit), klōt și paklōde ~ paklōdė, mōkam și mōkesnis, mazgōt și mazgōte ~ mazgōtė, rēšt ~ a tăia și rēžis (bucată, fâșie de pânză, parcelă de pământ), rūpitis ~ a se îngriji și

138

grija, a ședea și pašōste ~ pašōstė, a semăna și sėjo ~ sėja, a jupui și skūnic ~ skūndas, a trage și šūvis, a îngrădi și tvōra ~ tvōrą.

4. Când adjectivele și verbele înrudite prin aceeași rădăcină alternează, de exemplu: bálc ~ báltas și baltuot, juoc ~ júodas și juóduot, márks ~ márgas și márguot, mėlync ~ mėlynas și mėlynuot.

5. La persoana a treia a timpului viitor al verbelor, de exemplu: gulėsiu și gulės, grėpsiu ~ grėbsiu și grėps ~ grėbs, džiūsiu și džiūs (džius), išgysiu ~ išgysiu și išgỹs ~ išgys (išgis), miegosiu și miegos, pjau̇siu ~ pjausiu și pjaus, raut și raus, šaut și šaus, traukt și trauks, turėsiu și turės, žūsiu și žūs (žus).

6. Când substantivele de gen comun și verbele înrudite prin aceeași rădăcină alternează, de exemplu: gūra (persoană neîndemânatică) și gūrīt ~ gūrinti (a se mișca buimac, a merge cocoșat), gōželis (nătărău) și gōžit ~ gōžinti (a bolborosi).

7. Când din verbe simple se formează verbe iterative de durată redusă, de exemplu: láukt și lūkuriuot, snaust și snūduriuot, virt ~ virti și vỹruliuot.

8. Când substantivele cu accent circumflex pe rădăcină devin al doilea element al cuvintelor compuse (cu excepția celor cu prefix) și păstrează locul accentului, de exemplu: abželtkōjis ~ apželtkōjis și kōje ~ koja, devyndarbė ~ devyndarbė și dárps ~ darbas, dykadrūnis și diūna, juodgalvė ~ juodgalvė și gálva ~ galva, dvinỹtis și nỹtis, šeravilnės ~ šeravilnės și vılna ~ vilna, raudonveidis și véic ~ veidas, šunkōjis (mânerul drept al coasei), dar: besōtis, begėdis, beširdis.

§ 34. Cazurile de transformare a accentului circumflex în alte accente. Accentul circumflex al dialectului a înlocuit uneori, în mod regulat, accentul scurt, accentul ascuțit și accentul median.

a) Accentul circumflex scurt devine, în cazuri rare, accent final al adverbelor elidate, al conjuncțiilor și al altor cuvinte gramaticale, de exemplu: dabà (< dabar), à (< ar), ì (< ir). Transformarea accentului circumflex în accent scurt s-a petrecut, posibil, prin stadiul accentului median, de exemplu: ar̄ > arˢ > à.

b) În diverse cuvinte gramaticale scurte și în nume de origine străină, accentul circumflex se transformă uneori în accent median, de exemplu: ańt ~ añt, kūr ~ kūr, kó̄l ~ kól, viẽl ~ vẽl, Adōns ~ Adōmas, pōnc ~ pōnas, uzbōnc ~ uzbōnas.

c) Accentul circumflex se transformă în accent ascuțit:

1. Când la sfârșitul cuvântului cade (dispare) a scurt neaccentuat, iar vocalele simple a, e cu accent circumflex formează diftongi noi cu l, m, n, r sau când aceiași diftongi noi se formează în cuvintele compuse, de exemplu: àr ~ āras (0,01 ha), bār ~ bāra, gēm ~ gēma, gēl ~ gēlia, gāls ~ gālas, gyvēn ~ gyvēna, kēls ~ kēlias, kērs ~ kēras, nāms ~ nāmas, pēltakė ~ pēltakė (un mod de coasere, cu punctul întors înapoi. Astfel de cusături seamănă cu urma lăsată de un șoarece), kėlviētė ~ kėlviētė, sēnc ~ sēnas, šēr ~ šēria, trānc ~ trānas, žāls ~ žālias, žēmė ~ žēmas.

2. Când din verbe simple se formează verbe iterative de efort, de exemplu: braida ~ braido și braidžio ~ braidžioja, drįst și drįsīt ~ drąsinti, gīt ~ ginti și gāiniot, lįst și lādžiot, rēkt și rēkīt ~ rėkinti (a face să plângă), siŕkt ~ siūgti și sārgiu ~ sār ginti, skēlst și skālsīt ~ skālsinti, skēst și skēndēt, šāukt și šūkaūt, švılp și švılpaūt ~ švilpauti, tēst și tēisīt ~ tēisinti, vılkt și vālkiōt, žvỹkt ~ žvỹgti și žvỹgit ~ žvỹginti.

139

3. Când prepozițiile devin prefixe ale cuvintelor nominale, ca și în lk (cu excepția prefixelor ant- și tarp- cu accent circumflex), de exemplu: į și įpiną ~ įpinas (panglica împletită în cosițe), įpil­s ~ įpilas (impilas), įsaulis (locul din fața soarelui), įkalnis (poalele muntelui), įkapes ~ įkapės (veșmântul în care este pus mortul în sicriu); nė ~ nuė și niobrukas ~ nuobrukos, niuomec ~ nuometas, niotaka, niovalas ~ nuovalos, niomone ~ nuomonė, núožiūra; par (per) și párbėkti (a traversa alergând), párvešt (a transporta), párdurt (a străpunge), párleist (a ceda); pǒ și póretis, pósūnis, pókarštis, pó­kietis; pré ~ prie și príelips ~ prielipas, príepuola (spaimă), príeglauda, príevalgis (masă copioasă, mâncare), príebuvails (pe jumătate nebun); pró și prótekinis (aproape curgător), próréksmeis ~ pró­rėksmiais (cu glas jalnic), próbrėkšmeis ~ próbrėkšmiais (în zori); prieš și príešpilnis, príešpėčėi ~ priešpiečiai, príežgyna ~ priešgyna, príešpriešės ~ priešpriešiais.

4. În unele verbe care au tema -st la timpul prezent, de exemplu: gimsti ~ gimsti și gímti, mirsti ~ miršti și mirt.

§ 35. Cazuri de transformare a accentului scurt în alte tipuri de accent.

Accentul scurt al dialectului se poate transforma în accent aspru atunci când, prin căderea (elidarea) lui a scurt neaccentuat de la sfârșitul cuvântului, i și u scurte, împreună cu l, m, n, r, v, formează diftongi noi, precum și atunci când în cuvintele compuse se formează diftongi mixți de același fel, de exemplu: arims ~ arimas, gręštuvs ~ gręžtuvas, im ~ ima, piktūms ~ piktumas, pipėrs ~ pipiras, šilbaravykis ~ šilbaravykis, šūls ~ šūlas, vaikinc ~ vaikinas, vidūrlaukei ~ vidūrlaukiai.

Odată cu scurtarea terminației accentuate a cuvântului, accentul scurt al dialectului studiat se schimbă în accent median, de exemplu: alum ~ alumi, medum ~ medumi. Se poate ca această schimbare a accentelor să fi avut loc prin intermediul accentului circumflex: lytūmi > lytūm > lytūm.

IV. Accentul și semnificația cuvântului

§ 36. Accentul poate fi un indiciu fonetic distinctiv pentru formele unor cuvinte care coincid pe deplin prin sunete și accent, de exemplu: galbó ~ galvoja și galvō ~ galvo­ja, liepsnó ~ liepsnoja și liepsnō ~ liepsnoje, rasó ~ rasója și rasō ~ rasóje, pavajó ~ pavajója (pune pavają) și pavajō ~ pavajóje, siūlė ~ siūlėja și siūlė ~ siūlėje, šakó ~ šakoja și šakō ~ šakoje, vagó ~ vagója și vagō ~ vagóje; brinkt ~ bringti (a se scumpi) și briñkt (a se umfla, a crește), gýt (a se însănătoși) și gīt ~ gīnti, išgirda ~ išgirdo (prez. pers. a III-a) și išgīrda ~ išgīrdo (trecut pers. a III-a), iššaut ~ iššauti și iššaut ~ iššauti, iššaukt ~ iššaugti și iššaukt ~ iššauk­ti, kãmpa (parte a saniei) și kãmpa ~ kampo, kampą, kárpa (plantă) și kárpa ~ karpo (prez. pers. a III-a), káršt (a îmbătrâni) și karšt (a prelucra lâna cu o anumită mașină), kiñka ~ kinka (coapsă) și kiñka ~ kiñko (prez. pers. a III-a), kráujes ~ kraujasi și krau­jes ~ kraujas, lénke ~ lénkė (adâncitură, vale) și lénke ~ lénkė (trecut pers. a III-a), lýsta (stâlp de gard) și lįsta (a intra), lópa ~ lópo (prez. pers. a III-a) și lōpa ~ lópo, lōpą, mįt ~ minti (a prelucra in) și mįt ~ minti (a ghici o ghicitoare), susėmés (participiu trecut de timp) și susėmęs ~ susiėmęs (apucat), supįk ~ supink și supyk, susėję ~ susėjo și susėję ~ susiėjo, šīls ~ šilas și šīls (viit. pers. a III-a), tįst ~ tinsta și tįst ~ tišta, užmiršt ~ užmiršta (a leșina) și už­miršt ~ užmiršta (a uita), vārpa și varpa ~ varpo, varpą, žīls ~ žilas și žīls (viit. pers. a III-a).

140

În dialect există și forme de cuvinte cu sensuri complet diferite, dar care coincid nu numai în privința locului accentului, ci și a accentului propriu-zis, de exemplu: sakãi, laĩkai, maĩšai, lañkai, vaikaĩ și alte forme înseamnă pluralul nominativ și persoana a II-a singular a verbelor la prezent. Sensul unor astfel de cuvinte este întotdeauna clar din context.

Vocalism

I. Vocalismul rădăcinii cuvântului

1. Vocale

a, ą. § 37. Vocalismul a din dialect, care corespunde lui ĺk a, are aceeași origine ca și ĺk⁵⁵.

a) Acest a este scurt neaccentuat, de exemplu: adatà, balanà, vakarè, žabarai (crenguțe uscate folosite drept combustibil), și accentuat în următoarele cazuri:

1. În cuvintele monosilabice care sunt monosilabice și în ĺk, de exemplu: aš, kàt ~ kàd, kàs, pàc ~ pàts, tàs.

2. În prefixele verbelor și ale derivatelor verbale (participii active și gerunzii), de exemplu: ápmete ~ ápmete, ápnesu, ápsimat ~ apsimate, áp skalbiau, àtkasam, àtkemšu, pàkišu, pàsimat ~ pasimate, pàžiūriu, pràdedu, pràkalèi, pràlenkiau, àpkirpc ~ àpkirptas, àpverstas, àteinant, àtkasant, pàmestas, pàreinant, pràmuštas, pràvežant.

3. În infinitivul verbelor primare cu a radical și în derivatele acestuia, ca și în ĺk, de exemplu: làkt, plàkt, ràkt, ràsti, šàst, ràzdàva ~ ràsdavo, ràstų, ràzdavęs ~ ràsdavęs, ràzdams ~ ràsdams, dar: plàkc ~ plàktas, ràstas.

4. În formele pronumelor personale, posesive și reflexive, ca și în ĺk, de exemplu: màna ~ màno, sàva ~ sàvo, tàva ~ tàvo, mànę (manęs), sàvę (savęs), tàvę (tavęs), mànį (mane), tàvį (tave), sàvi (save), mànim (manimi), sàvim, tàvim.

5. În formele de nominativ singular masculin ale adjectivelor pronominale, numeralelor și pronumelor posesive, de exemplu: baltàsis, geràsis, kietàsis, aštuntàsis, dešimtàsis, manàsis, tavàsis.

6. La persoana a treia singular prezent a verbelor onomatopeice cu sufixul -ėti, de exemplu: kvàkše ~ kvàksia (cotcodăcește), spràkše ~ spràksia (pocnește), tàkše ~ tàksia (tac-tac).

7. În interjecții și în verbele formate de la acestea cu sufixul -elėti, de exemplu: bàkst și bàkštelėt, stàpt ~ stàbt și stàptelėt ~ stàbtelėti, šmàkšt și šmàkštelėt, švàpt și švàptelėti, tràkšt și tràkštelėt.

8. În unele cuvinte izolate, de exemplu: àklei ~ àkliai (insecte oarbe care atacă animalele), anàpus, bàdik(uot) (a chinui, a înțepa), bràške ~ bràškė, ràkalis (om care jupoaie cai), ràkaliuot (a jupui cai), šmàdaruot (a răvăși), ràgius (foarte îngâmfat, ca și cum ar avea coarne), ràge ~ ràgė, skàlanduot (a bălăngăni), vàpaliuot (a flecări despre nimic).

b) Acest a este lung:

1. Când este accentuat cu accentul principal (cu excepția cazurilor menționate la secțiunea a) a acestui paragraf), de exemplu: kràpšta ~ kràpšto, làksta ~ làksto, làps ~ làpas, pàšars ~ pàšaras,

⁵⁵ Vezi J. Endzelīns, Baltu valodu skaņas un formas (în continuare SF), § 12, Rīgā, 1948.

141

rãc ~ rãtas, stãkles ~ stãklės, šãke ~ šãkė, tãks ~ tãkas, vãkar, žãgre ~ žãgrė.

2. Accentuat de accentul secundar în sufixul -av-, vezi § 20. a neaccentuat, corespunzător lui a din limba literară, este lung în sufixul -av- și în graiurile žemaițiene⁵⁸. Este posibil ca acolo să se lungească tot datorită accentului secundar.

Despre a dialectal, corespunzător lui a din limba literară, la sfârșitul cuvântului, vezi § 61.

§ 38. a dialectal, corespunzător lui a din limba literară, a apărut din diftongul an, la fel ca în limba literară. Acest a este întotdeauna lung, de exemplu: ąžuols ~ ąžuolas, kąsnis, žąsinai, vąšas, vaškarą (cârlig curbat pentru agățarea oalei deasupra vetrei; în general, orice obiect curbat, în sens figurat).

Reprezentanții mai tineri ai graiului, mai ales tinerii de vârstă școlară, tind să pronunțe scurt acest a neaccentuat, de exemplu: šašlavỹnc ~ sąšlavýnas, vaš iùks ~ vaš iùkas, žasiùks ~ žąsiùkas.

a neaccentuat < an este întotdeauna scurt în graiul veliuonișkienilor, de exemplu: kasniùks ~ kąsniùkas, sanarỹs ~ sąnarỹs. Este posibil ca această particularitate a graiului veliuonișkienilor să-i influențeze și pe vorbitorii graiului cercetat.

Despre a dialectal la sfârșitul cuvântului, vezi §§ 64, 65.

§ 39. a dialectal, corespunzător lui ai din limba literară, se întâlnește în sufixul accentuat și pronunțat cu accent circumflex -atis ~ -aitis, -ate ~ -aitė, de exemplu: kiaušinátis ~ kiaušináitis, lašináčei ~ lašináičiai, mergáte ~ mergáitė, obeláte ~ obeláitė, vežimátis ~ vežimáitis, viš táte ~ viš táitė.

§ 40. În grai se întâlnește a, căruia în limba literară îi corespund sunetele a și ė, respectiv u și ė din silabe alăturate. Acest a a apărut prin contracție și eliziune. Despre el se discută în § 85.

e, ė. § 41. e dialectal, corespunzător lui e din limba literară, are aceeași origine ca și acesta; vezi Endzelynas, SF, § 10.

a) Acest e este scurt când este neaccentuat, de exemplu: besmegeniù (instrumental singular), debesìs, ežerė, genėsỹs (drum de animale prin câmp), și este accentuat în următoarele cazuri:

1. În cuvinte monosilabice precum cele care sunt monosilabice și în limba literară, de exemplu: bė, lėsk, nē, šė, tē, vė.

2. În prefixele verbelor și ale formațiunilor verbale (participii pasive și gerunzii), de exemplu: bėgulem ~ bėguliame (stăm culcați), bėker-tant, bėlesant, nēneši, nēperkam, nēkepc~nēkeptas, nēpirkc~nēpirktas, nēskustas.

3. În infinitivul verbelor primare cu e radical și în derivatele acestuia, de exemplu: dēkt ~ dēgti, kēpt, mēst, nēst, pēst, v ēst, v ēš t ~ v ēžti, nēždāva ~ nēšdavo, nēštų, nēždavęs ~ nēšdavęs, nēždams ~ nēšdamas, dar: pēstas, mēštas, vēstas ~ vēžtas.

4. La gradul comparativ al adjectivelor simple, de exemplu: gerēsnis, mažēsnis, sunkēsnis, vyrēsne ~ vyrēsnė.

La gradul comparativ al adjectivelor pronominale, vechiul e scurt accentuat este lung, în timp ce în limba literară îi corespunde un e scurt accentuat, de exemplu: didēsniī, sunkēsniī, vyrēsnioje ~ vyrēsniojo.

5. În interjecții imitative și în verbele formate de la acestea, de exemplu: tēkšt și tēkštelēt, trēkšt și trēkštelēt, trēpt și trēptelēt.

⁵⁸ Vezi P. Jonikas, PT, § 50 c.

142

6. În nume proprii (de obicei de origine nelituaniană), de exemplu: Adėlė ~ Adėlė, Angelė ~ Angėlė, Anelė ~ Anėlė, Bėnė ~ Bėnė (Benedikta), Bėnius ~ Bėnius (Benediktas), Ėlė ~ Ėlė (Elena), Gėc ~ Gėdas (Gediminas), Gėne ~ Gėnė, Klėmencas ~ Klėmensas, Lėva (Levosė), Marcėlė ~ Marcėlė, Pėtre ~ Pėtre (dar Pėtras), Sėlė ~ Sėlė (Salomėja), Vėre ~ Vėrė (Veronika).

7. În nume de familie cu sufixul -eckis, de exemplu: Burbėckis, Demerėckis.

8. În unele cuvinte izolate, de exemplu: bėbras, kebėklis (obiect cu care se agață ceva), perėklė ~ perėklė, šėbur, šiūrėklis (obiect cu care se freacă la baie), švėplius (care nu poate pronunța unele sunete șuierătoare), švėplė ~ švėplė, vėpelis (zăpăcit, nătâng), vėkur, žėbrius (murdar).

b) Acest e este lung când este accentuat (cu excepția cazurilor menționate la punctul a) al acestui paragraf), de exemplu: bėrem ~ bėriame, gėret ~ gėriate, lėpin ~ lėpina, mędis, šėrem ~ šėriame, žėmuogė ~ žėmuogė.

Despre acest e dialectal la sfârșitul cuvântului, vezi § 66.

§ 42. Ę dialectal, corespondent lui ę din limba literară (iar în anumite cazuri, și lui en în verbe), provine din diftongul en; asemenea lui e din limba literară, este întotdeauna lung, de exemplu: gręst, gręžt ~ gręžti, gręžtuvas ~ gręžtuvas, kęst, skęst, spęst, gyvęt ~ gyventi, gyvęsiu ~ gyvensiu, gyvęs ~ gyvens.

Reprezentanții mai tineri ai dialectului și tinerii din școli tind să pronunțe scurt e-ul aflat înaintea accentului, la fel ca în dialectul vecinilor din Veliuona, de exemplu: grežiu ~ gręžiu, skęstu ~ skęstu.

Despre e dialectal la sfârșitul cuvântului, vezi § 69.

§ 43. În dialect se întâlnește un e care corespunde, în limba literară, sunetelor e și a din silabe alăturate. Acest e a apărut prin contracție și eliziune. Despre el se vorbește la § 85.

ė. § 44. Ė dialectal, corespondent lui ė din limba literară, provine din vechiul ē, ca și în limba literară; vezi Endzelynas, SF, § 11. Este întotdeauna pronunțat lung, de exemplu: dilgėlė, mėta ~ mėto, sėdėje ~ sėdėjo, šėrėje ~ šėrėjo, vėgėlė.

Despre ė la sfârșitul cuvântului, vezi § 70.

§ 45. În dialect se întâlnește un ė care corespunde, în limba literară, sunetelor e și ė din silabe alăturate, precum și sunetelor i și ė. Acest ė a apărut prin contracție și eliziune. Despre el se vorbește la § 85.

i, y, z. § 46. I-ul dialectal, corespondent lui i din limba literară, are aceeași origine ca în limba literară; vezi Endzelynas, SE, § 6. Acest i este întotdeauna scurt (dacă nu este componentă a unui diftong), de exemplu: Bišpilis (movilă fortificată din districtul Jurbarkas), gile ~ gilė, giminė, ritinas ~ ritinasi, Šiline ~ Šilinė (localitate din districtul Jurbarkas).

Despre i dialectal la sfârșitul cuvântului, vezi § 71.

§ 47. y dialectal, care corespunde lui y din limba literară, are aceeași origine ca și cel din limba literară; vezi Endzelynas, SF, § 7. y se pronunță întotdeauna lung, de exemplu: gydyt, krypót, lýdyt, lýgybė (egalitate), lýtys, lýtius, plyšys, ryšys, šulinys.

Despre y dialectal în poziție finală de cuvânt, vezi §§ 72, 73.

§ 48. į dialectal, care corespunde lui į din limba literară (iar în anumite cazuri, în verbe, și lui in), s-a dezvoltat din diftongul in. Se pronunță întotdeauna lung, de exemplu: grįšt ~ grįžti, įlįst, išpįst, išdrįst ~ išdrįsti, mįslė, tįst ~ tįsti, įsta, žįst, jūdįs ~ jūdins, krūtis ~ krūtins, lėpįs ~ lėpins, nekabįk ~ nekabink, pažįt ~ pažinti.

143

Despre į dialectal în poziție finală de cuvânt, vezi § 74.

§ 49. În dialect, i, į, din limba literară corespund sunetelor e și i, e și į aflate în silabe alăturate. Ele s-au format prin contragerea sunetelor. Aceste vocale sunt analizate în § 85.

o. § 50. o scurt al dialectului, corespunzător lui o scurt din limba standard, se întâlnește în diverse cuvinte de origine străină, mai ales în nume proprii, de exemplu: Antšė ~ An-tōsé, Brōnius, Dōma, kōlera ~ cholera, Kōstas, Kōlius (Nikoliaus), Levōse ~ Levōsē, Ōlius (Aleksandras).

§ 51. o din dialect, corespunzător lui o lung din limba standard, ca și în limba standard, a apărut din vechiul a lung; vezi Endzelynas, SF, § 13. Este întotdeauna lung, de exemplu: bōtkotis, mōtina, obelìs, piēvo ~ piēvoje, prōc ~ prōtas, roputē ~ roputē, stōks ~ stōgas, volungē, vovēris.

u, ū, ų. § 52. u din dialect, corespunzător lui u din limba standard, are aceeași origine ca și în limba standard; vezi Endzelynas, SF, § 8. Este întotdeauna scurt (dacă nu este componentă a unui diftong), de exemplu: grumulìuks ~ grumuliukas, rugùčiūs, runkulius (runkelius), sukūtis, tupūtē ~ tupūtē (cel care nu se descurcă).

Despre acest u la sfârșitul cuvântului, vezi § 77.

§ 53. ū dialectal, care corespunde lui ū din limba literară, este de aceeași origine ca și forma din limba literară, vezi Endzelynas, SF, § 9. Se pronunță întotdeauna lung, de exemplu: alkūne ~ alkūnė, drūc ~ drūtas (puternic), grūdai, krūptelēt, mūšis (lovire), prūc ~ prūdas, pūslē, rūgštūs ~ rūgštūs, rūkt (a plânge), sūrūs.

Despre ū la sfârșitul cuvântului, vezi § 78.

§ 54. ų dialectal, care corespunde lui ų din limba literară, a apărut, ca și forma din limba literară, din diftongul un. Se pronunță întotdeauna lung, de exemplu: siųst, skįst.

Despre ų la sfârșitul cuvântului, vezi § 79.

2. Diftongi

Cantitatea și calitatea diftongilor. § 55. Fiecare diftong neaccentuat formează o silabă lungă, deși ambele sale componente sunt scurte, de exemplu: baigiù, baudžiù, einù, giedōk, kuislē (care nu reușește să termine lucrul îndelung), kuolù, malkaut, milžìms ~ milžimas, prapùltis, ramstau, stemplē, stimpù, šlumbù, šankì (care sare sus), šventà, švinkìms ~ švinkimas, tunkiù, tarpūtis, tirščiùs, tursūot (lucrând aplecat).

Atunci când sunt accentuate, componentele diftongilor se lungesc în mod corespunzător, în funcție de intonația pe care o au, de exemplu: aukštas, baigēi, būnùs (grase), bālč ~ bāltas, dēļčē ~ dēļčia, dīlkst ~ dīlgsta, dūlkē ~ dūlkė, glamžà ~ glamžo, glemaž ~ glemažia, grīžda ~ grīždo, grūmda ~ grūmdo, grānda ~ grāndo, grēndž ~ grēndžia, giṅčas, gūndyt ~ gūndyti, kārštas, kerštas, kirst, kurčēs ~ kurčias, cf. §§ 27, 28.

În diftongii pronunțați cu intonație circumflexă, ambele componente a, e, i, u + l, m, n, r sunt semilungi, așa cum s-a spus în § 28 b; în realitate, însă, a doua componentă este întotdeauna puțin mai scurtă decât prima, deoarece în dialect există o tendință foarte redusă de a lungi consoanele l, m, n, r. Și în acest caz, ele (l, m, n, r) se aseamănă mai mult cu sunetele scurte decât cu cele semilungi.

§ 56. Din punctul de vedere al calității, toți diftongii sunt aproape la fel ca în lk (ținând seama de deosebirile dintre vocale (§ 13) și consoane (§ 14) menționate mai sus).

144

Diftongi vocalici. § 57. a) Diftongul dialectal ai, corespunzător lui ai din lk ai, este de aceeași origine ca în lk, de exemplu: baisybė ~ baisybė, laiškas, maišas, padraikės ~ padraikės, šlait ~ šlaitas. În sufixul accentuat cu accent ascuțit -atis ~ -aitis, -ate ~ -aitė, diftongul ai s-a monoftongizat în mod regulat în dialect în a (vezi § 39), de exemplu: daržinate ~ daržinaitė, marškināčei ~ marškinaičiai.

b) Diftongul dialectal au, corespunzător lui au din lk au, este de aceeași origine ca în lk, de exemplu: audims ~ -audimas, gliauma (persoană murdară), kaũpt, kaũšas, paũkštis, šaũle ~ saulė.

Înaintea vocalelor, diftongul au, ca și în lk, devine av sau ov, de exemplu: aūt și āve ~ āvė, bliāut și bliōve ~ bliōvė, gāut și gāvo ~ gāvo, griāut și griōve ~ griōvė.

Pentru ai, au la sfârșitul cuvântului, vezi § 81 a.

c) Diftongul dialectal ei, corespunzător lui ei din lk ei, este de aceeași origine ca în lk, de exemplu: kreikt, kreivuot, leist, metėlis, peikt, šeimyna.

Înaintea vocalelor, diftongul ei, ca și în lk, devine ēj, de exemplu: eit și ējė ~ ējō.

Pentru ei la sfârșitul cuvântului, vezi § 81 a.

d) Diftongul dialectal ui este de aceeași origine ca în lk și corespunde lui ui din lk ui, de exemplu: iškrūst (a încinge, a se înnegri), kuil̃ys, kuislė, puĩkus, zuikỹs.

Diftongul ui cu accent ascuțit este rar în dialect. Apare numai în cuvinte de origine nelituaniană (nume de persoane), de exemplu: Čiūika ~ Čiūika, Šūika ~ Šūika.

Pentru ui la sfârșitul cuvântului, vezi § 81 d.

e) Diftongii dialectali ie, uo sunt de aceeași origine ca în lk și corespund acelorași diftongi din lk, de exemplu: ieška ~ ieško, liesas, pūoc ~ pūodas, siuodys.

Deși diftongii ie, uo sunt notați cu două litere, grupul de sunete nu se descompune în părți separate (i + e, u + o) în pronunțare. De exemplu, ca și la vocale, accentul ascuțit se pronunță la începutul secvenței ie, uo (liežžiedis ~ liepžiedis, priepūola, žiec ~ žiedas, ūoc ~ ūodas, ūoga), iar accentul circumflex — la sfârșitul ei (diēna ~ diēna, riēke ~ rieka, žiēve ~ žievė; duōbė ~ duobė, kuōla ~ kuolą, šuō). În dialect, acești diftongi seamănă mai mult cu vocalele lungi decât cu diftongii. A. Baranauskas susține o opinie asemănătoare când vorbește despre acești diftongi ai limbii lituaniene⁵⁷.

Uneori, diftongii ie, uo apar neregulat în dialect din vocalele simple 1k ė și o din rădăcina acestor cuvinte: dielė ~ dėlė, jiega ~ jėga, luoma ~ lomà, nenūjėgiu ~ nenūjėgiu (nu sunt în stare), Pajėgei ~ Pajėgiai (Pagėgiai), niēr ~ nėra, tiēvs ~ tėvas, vēl ~ vėl. Aceasta este, cel mai probabil, o trăsătură dialectală samogitiană.

ie, uo la sfârșitul cuvântului, vezi § 81 b.

f) Pe calea contracției și eliziunii (§ 85), diftongii ai, ei s-au format în dialect și printr-un proces nou, de exemplu: nainù ~ nueinu, painù ~ paeinu, preinù ~ prieinu, preit ~ prieiti. Prin lungime și pronunție, diftongii ai, ei formați recent nu se deosebesc cu nimic de vechii diftongi ai, ei.

Diftongi mixti. § 58. Diftongii mixti din Mut sunt de două feluri. Unii sunt vechi, alții s-au format recent prin scurtarea terminațiilor și compunerea cuvintelor.

⁵⁷ Žr. A. Baranauskas, Zamietki, 9.

10. Kalbotyros klausimai

145

a) Prin originea lor, toți diftongii mixti vechi nu se deosebesc cu nimic de diftongii mixti ai limbii literare. Pronunția lor coincide, de asemenea, aproape în întregime cu pronunția din limba literară. Pentru diferențele de pronunție ale unor diftongi față de limba literară, vezi §§ 16, 13, 14. În dialect există 16 diftongi mixti vechi, de exemplu: málka, šámts, añtras, kártis, gélda, pémpe ~ pémpe, peñkc ~ peñktas, kérpcs ~ kérpės, pilvas, grimzda ~ grimzdo, kriñt ~ kriñta, pirštas, gùlkis, pùmpurs ~ pùmpuras, suñki, pū́rvas

Diftongii mixti din tulpina cuvântului sunt, de regulă, întregi; numai în anumite cazuri diftongii en, in s-au transformat în dialect în ę, į, de exemplu: gyvęt ~ gyvénti, vadįt ~ vadinti, vezi § 96.

Pentru diftongii mixti vechi la sfârșitul cuvântului, vezi § 82.

b) Pe măsură ce vocalele, iar uneori și diftongii sonori, dispar de la sfârșitul cuvintelor din dialect (inclusiv din primul component al cuvintelor compuse), consoanele silabei finale de odinioară, rămase fără vocală și incapabile să formeze o silabă, s-au alipit vocalei silabei penultime. Astfel, prin contopirea a două silabe într-una singură, în tulpina cuvântului apar diftongi secundari. În dialect, diftongii secundari sunt formați din vocalele a, e, ė, i, y, o, u, ū și consoanele l, m, n, r, v, j. Pe lângă cei 16 diftongi mixti vechi, în dialect se întâlnesc încă 38 de diftongi mixti secundari. 20 de diftongi secundari sunt formați din vocalele scurte (a, e, i, u) și consoanele l, m, n, r, v, j, de exemplu: gál (gali), eīnam, mėlynam ~ mėlyn ame, peŕkams ~ perkamas, álkanc ~ alkanas, kárs ~ karas, kėls ~ kelias, kélviete ~ kelvietė, sém ~ sėmia, séne ~ senas, kėpenc (kepeny s), éžers ~ ežeras, sprágils ~ spragilas, akimñs ~ akimis, nóšims, ím ~ ima, mílvelis (dispozitiv care împâslește lâna), vaikin c ~ vaikinas, gír ~ giria, piktūms ~ piktumas, medum ~ medumi, Nėmun c ~ Nemunas, šúnmazgis, prákurs ~ prákuras, kūl ~ kūlia, jávs ~ jávas, klévs ~ klėvas, šáutuvs ~ šautuvas, leis túvs ~ leistuvas, aluj ~ aluje, meduj ~ meduje, spiėčuj ~ spiėčiuje. Prinunție, acești diftongi nu se deosebesc cu nimic de diftongii mixti vechi ai dialectului. Primul component al celorlalți diftongi este vocala lungă (ė, y, o, ū), iar al doilea — consoana l, m, n, r, v. În dialect există 18 astfel de diftongi secundari, de exemplu: bėrs ~ bėras, gėls ~ gėlas, tetėnc ~ tetėnas (soțul mătușii), šėms ~ šėmas, akýls ~ akylas, bá ltyms ~ balt ymas, beržýnc ~ beržynas, výrs ~ vyras, atóls ~ atolas, kòl ~ kol, rañkoms, šakom s ~ šakomis, eīd avom, raudónc ~ raudonas, órs ~ oras, siūls ~ siūlas, krūms ~ krūmas, kú ncs ~ kūnas, pūrs ~ pūras, mó l kasis, raudonviršis, šūrmaišis, žvýrduobe ~ žvyrduobė, gyvs ~ gyvas, kalektývs (colhoz), stóv ~ stovia (stovi). Diftongii y, ū + l, m, n, r se pronunță în dialect exact așa cum este obișnuită pronunțarea componentelor lor separate în limba literară. Primul component (o) al diftongilor o + l, m, n, r este considerabil scurtat, ușor labializat și pronunțat cu o nuanță slabă de a; compară § 13. În poziție finală (nu în tulpină), vocala ė a diftongului neaccentuat ėm format prin scurtarea terminațiilor se pronunță asemănător cu e, de exemplu: kėpem ~ kepėme, drobėms ~ drobėms, valgėm ~ valgėme, virėm ~ virėme. În diftongii ė + l, n, r, niciunul dintre componente nu își schimbă timbrul; ei se pronunță la fel ca respectivele componente separate. În diftongii a, e, y, o, u + v, j, al doilea component (v, j) este intermediar între u și v, respectiv între i și j. La pronunțarea unui asemenea diftong, al doilea component seamănă mai mult cu o consoană decât cu o vocală și, de aceea, acești diftongi trebuie considerați mixti.

146

Trebuie observat că apariția diftongilor secundari este un fenomen recent, deoarece primele lor elemente și-au păstrat lungimea originară. Acolo unde diftongii secundari au apărut mai demult, de obicei primul lor element s-a scurtat, de exemplu: Ik devīntas, aštūntas, pūlli, septīmtas; în graiul din Veliuona malūnc ~ malūnas, vīrs ~ vyras; diftongii in, un, ul etc. provin din yn, won, ūn, yr, cf.: devyni, aštuoni, pūola, septyni, malūnė, vyrai. Diftongii secundari accentuați, indiferent de accentul muzical al silabei din care s-au format, sunt de obicei pronunțați cu accent inițial, de exemplu: arīms ~ arimas, gēr ~ gėria, nāms ~ namas, saldūms ~ saldumas; numai diftongii ē, y, ū + l, m, n, r, v își păstrează întotdeauna accentul muzical inițial, de exemplu: kalektīvs (colhoz), vȳrs ~ vyras, žvȳrs ~ žvėras; būn ~ būna, krūms ~ krūmas, malūnc ~ malūnas. Diftongii cu accent final ol, om, on, or sunt pronunțați în grai cu accent median, de exemplu: Jōnc ~ Jōnas. Dacă accentul pe al doilea diftong a apărut odată cu formarea acestuia, atunci accentul muzical al unor asemenea diftongi este, de obicei, tot median, de exemplu: akīms ~ akimis, medūm ~ medumi, viršūj ~ viršuje.

3. T r i f t o n g i

§ 59. Ca urmare a scurtării la sfârșitul cuvântului și a compunerii cuvintelor, din ie, uo aflate în silabe alăturate (rareori și din ai, au, ei) și l, m, n, r se formează în grai triftongi ie, uo (ai, au, ei) + l, m, n, r, de exemplu: blakšienc ~ blakstienas, kiėms ~ kiemas, pīenc ~ pienas, šiėnc ~ šiėnas, vīenc ~ vienas; kuōls ~ kuolas, pūol ~ pūola, sūols ~ suolas; rāinc ~ rainas, kvails ~ kvailas, spjāun ~ spjauna, gāun ~ gauna; ēin ~ eina; aniėms, jiems, mažiemsiems ~ mažiesiems, piktįemsiems ~ piktiėsiems, tiėms, viśiems; dúonkubilis ~ duonkubilis, dúonvabālis, dúonmilčei ~ duonmilčiai, Gaurkelis (drumul spre Gaurė); śienpetis, śienmedis, išvien, każdiėn ~ kasdien, diėndaržis, śienkarte ~ šienkartė, śienvirve ~ šienvirvė, vienbōrės ~ vienborės (care poartă haine identice), vienpūsis, vienciūlis ~ viensiūlis (haină din fire netorsionate), vienmarškinis, vienplaukis, vientėkle ~ vientėklė (cu o singură față, triunghiulară, despre o basma), vienmėčei ~ vienmečiai, vienrankis, viengungis.

Triftongii sunt întotdeauna lungi. În triftongii neaccentuați, toate elementele sunt scurte; în cei accentuați, lungimea fiecărui element depinde de accentul muzical (vezi §§ 27, 28). Triftongii care au ca prime elemente diftongii ai, au, ei apar rar în grai și sunt greu de pronunțat în întregime; de aceea, al doilea lor element (i, u) se pronunță foarte slab, ca un sunet în curs de dispariție, redus. În plus, triftongii, mai ales cei cu accent muzical final, nu sunt stabili în grai și se reduc repede, devenind diftongi. Vocala lor mediană i, u este, de regulă, eliminată complet. În acest caz se formează un nou diftong secundar, de exemplu: kiaūlsere ~ kiaušlserė, kiaūlmilčei ~ kiaułmilčiai, kiaūlpūpes ~ kiaūlpupės, sukvālt ~ sukvalti, sukvālsta ~ sukvailsta, pagālsta ~ pagailsta, nesukvālk ~ nesukvailk, smālgālis ~ smailgalis. Se întâlnesc cazuri când este eliminat nu al doilea, ci al treilea element al triftongului. Atunci al doilea element se pronunță în întregime, iar triftongul devine un diftong, de exemplu: kiaūpūpes ~ kiaułpupės, kiaūviedris ~ kiaułviedris, smāigalis ~ smailgalis.

147

Pentru a evita un asemenea triftong greu de pronunțat, uneori se elimină nu unul dintre elementele triftongului, ci consoana care urmează după al treilea element al triftongului. Atunci al treilea element al triftongului ajunge în silaba următoare, triftongul se desface și apare un nou diftong secundar, de exemplu: kiaušliederis ~ kiaušlvedris.

4. Alternanța vocalică în rădăcină

§ 60. Rădăcinile cuvintelor înrudite, ca și în limba literară, își pot alterna vocalele. Vocalele din rădăcina cuvintelor graiului cercetat alternează cantitativ și calitativ. În această secțiune sunt prezentate cuvinte caracteristice graiului, legate etimologic de seria corespunzătoare de alternanță vocalică.

a) seria i (i-y-ie-ė-ei-ai):

sucipau, čips ~ čipas (pui), cyplýš, ciepšet.

drikà (fire scoase de pe războiul de țesut), driekes ~ driekiasi, draikytis, padraikės ~ padraikės.

dýgus, dygulỹs, diekt ~ a înfige, daigīt ~ a înmulți prin răsaduri, padáigas ~ lăstari.

gývus ~ viu, gajùs, gaivīt ~ a reînvia.

gýšt ~ gyžti, giežt ~ giežti, gaizus.

keist, kaitýt, apkaitù (schimbându-se), pakaitoms ~ pakaitomis.

kišt, kištùks ~ cârlig, kyšỹs, cui, a bate cuie, a bate cuie încoace și-ncolo.

klìksmas, klykim̃s ~ țipăt, a țipa.

a se clătina, a se abate, a se strâmba.

a se apleca, a se înclina, a se strâmba, o înclinație (viziune asupra lumii).

a conduce, a lăsa, se lasă ~ conducător (cel care lasă snopii în batoză), a lăsa ~ lăsător, a se abate, a se îndepărta ~ abătut, a cheltui ~ cheltuieli.

a adormi ~ a adormi, somn (culcuș), adormire (adormire), somn ~ somn, a se zbengui a se zbengui, culcușuri ~ culcușuri (așternut, culcuș).

plouă, ploaie (ploaie, bătaie, turnare), înaintea lunii pline, aproape de luna plină, pântece.

împletesc, a se înclina ~ înclinat, împletitură, împletire ~ răsucire (încurcătură), încurcat.

a întinde (a desfășura, a întinde), a flutura.

a sfâșia, ruptură, a rupe.

a lega, a se întinde, răsucitor ~ răsucitor, a roti, a zgâria.

a lega, legătură, a lega, a împleti, legătură (legătură).

degetul mijlociu (degetul mijlociu, al doilea deget al mâinii), a pofti (a mânca pe săturate).

a înțeles ~ a înțeles, a înfige ~ a înțepa, țăruș ~ țăruș, a înfige țăruși ~ a înfige țăruși.

a ninge ~ a ninge, zăpadă ~ zăpadă, fulgi de nea ~ fulgi de nea.

a se împrăștia, roi, în roi.

a se revărsa ~ s-a revărsat, a se întinde ~ s-a întins, rază.

a se înălța, înălțat (înalt, fără ramuri laterale), a se ridica ~ a se ridica, a se epuiza, a istovi ~ a istovi (a vlăgui, a doborî).

a se strâmba, a-și bate joc, batjocură.

tìna ~ tino, tìt ~ tintì, tìst ~ tinsta.

a trosni, a pocni, a trosni, trosnitură ~ trosnituri.

vijūnc ~ vijūnas (iarbă care se încolăcește în jurul tulpinilor de cartof), výt ~ vyti, výnios, apynėi ~ apyniai, vėje ~ vėja, pavąjė ~ pavaja, pavajót, vainìks ~ vainikas.

148

b) seria u (u-ū-uo-au-o):

brūket, brūkšmis (linie), brūklys (bâtă, instrument de lovit), brūžėt ~ brūžinti, braukt, braukyt.

am fost, a fi, būn ~ būna, būvis (existență).

a face nebunii, năzdrăvan, padūks ~ padūkas (poznaș).

a se usca, džiūsna (uscat), džiūau, džiova (uscare și boală).

a zdrobi ~ a zdrobi, sugniūža ~ sugniūžo, sugniūžna ~ sugniūžino (a strivit, a deformat), gniūžuls ~ gniūžulas, gniūšt ~ gniūžti, gniūžyt. sugriūva ~ sugriūvo, griūt, griūva, griūaut, griova (ruină).

griūžas (rest de ros), griaušt ~ griaužti.

se obișnuiește ~ s-a obișnuit, plăcut, a fi plăcut ~ a plăcea.

a face o gaură ~ a face o gaură, kiūr ~ kiūra, kiduras, kiduruot, kiauruot (a culege cartofii mai mari dintr-un cuib de cartofi în creștere).

se prăbușește ~ s-a prăbușit, cu fața în jos ~ cu fața în jos, a se culca cu fața în jos ~ a se culca cu fața în jos.

kūgis (ciocan), kaustyt.

kiūtėt, apkiaūtęs (nătâng).

mūck ~ mūktas (îmbucătură, înghițitură), mūkt (a se scufunda), muñk ~ muñka, maūkt, maūktis.

lūpt, lupiks ~ lupikas, laupyt.

supūta ~ supūto, pusnīs, pūnt ~ pūnta, papautė (bășică frecată).

piūvenas ~ piūvenos, papiūtis ~ papiūtis, lentpiūvē ~ lentpiūvē, piūklas ~ piūklas, piáut ~ piáuti, pjaulāi ~ pjaulāi (părțile de lemn care cad de pe tăietură), piáutuvs ~ piáutuvas, pjove ~ piovė.

užpūlt ~ užpūlti, prapultis, prapūldyt, puldinėt, priepūola (spaimă), puole ~ puolė.

roux ~ roșcat, a rugini, rugină, gălbui-roșcat, roșu ~ roșu.

rūkt, ruknā (persoană încruntată), raūktis, raukytis, raužgōles ~ raukžoles (un fel de plantă medicinală), raūklēs ~ raukšlės, raukšlēc ~ raukšlėtas.

rūkt ~ rūgti, rūkštus ~ rūgštus, rūkštis ~ rūgštis, išrūgas ~ išrūgos, raukt ~ raugti, raugīt ~ rauginti, raugai.

snūstelėt, usnūda ~ užsnūdo, snūduriuot, snāust, snaudulys, snaudālius.

siuvinėt, siūt, siūls ~ siūlas, siūlē.

stumū, stūmdyt, stūmā (închiderea ușii cu zăvorul).

šliūžas (dispozitiv de fier pentru frânarea unui vehicul la coborârea pantei), šliūžē (loc pe unde s-a târât), šliūošt ~ šliuožti, šliaūšt ~ šliaužti.

tupēt, tupūte ~ tupūtė, tūptis, tūpčiot.

trūktelėt, trūkt, trāukt, trāugžoles ~ trāukžolės (un fel de plantă medicinală).

c) seria e (i-y-e-ė-a-o):

blėšt (a îngroșa supa cu făină), blendžiū, blandus.

brinkt ~ bringti (a se scumpi), brāngus, brangininks ~ brangininkas.

brīnkt, brankīt ~ brankinti.

brīst, brydē, bredū, braidyt, braīdžiot.

čirške ~ čirškė, čirškīt ~ čirškinti, čirškals ~ čirškalas (bere artizanală), čeršk ~ čerškia, čerkšlē (verksnė), čerškīt ~ čerškintis (a face să fermenteze).

īlst, palsīt ~ paalsinti, Alsā (râul din zona dialectală cercetată), Palsys ~ Paalsys (satul din zona dialectală cercetată).

149

irt ~ a se desface, ardýt, ardai (prăjini pentru uscarea inului).

dėkt ~ a arde, degėsė ~ cenușă, dèglas, nedègulis, dagiòt, dagùs.

dirpt ~ a lucra, išdirbis ~ išdirbis (prelucrare, realizare), darb ~ muncă, câștig.

drìpt ~ a se prăbuși, drìmba (moale, fleșcăit), drìpkus ~ drìbkus (moale, fleșcăit), drèpt ~ a se prăbuși, drapstýt ~ a împrăștia.

sudvìsa ~ sudviso (s-a înăbușit), dvèse ~ respiră, dvèst, dvàškus (uscat și sfrijit), dvàsnà (uscat și sfrijit, capăt), bedvàsė ~ bedvàsė (păpușă).

gìlt ~ a înțepa, gỹl ~ gỹla, gỹlỹs, gėlt (a durea), geluonìs, pagėlà (frig umed, umezeală rece), sauzgėlai (înțepător de uscat).

gìmt ~ a se naște, gỹmis, àbgams ~ àpgamas.

gìt ~ a paște, gėnam, genesỹs (drum prin câmp pentru animale), ganýt, ganyklà gãmiot.

gìrdyt, girdùks ~ girdùkas (vițel alăptat), pagiriot, pãgires ~ pãgirios, gìrc ~ gìrtas, gért, gerklė, gėriau, gėrìms ~ băutură.

glemžt ~ a mototoli, glamžýt.

grìmšt ~ a se scufunda, gramžėt ~ a scufunda.

adgrìsa ~ atgrìso, grès ~ grèsia, grèst, grãsus, grasīt ~ grasinti.

grėst, grándyt, pagrandišk ~ pagrandiùkas.

grįžt ~ grįžti, grìščė ~ grìžčia (nušukuotų linų sauja), grėžt ~ gręžti, grąžt ~ grąžinti, grąštas ~ grąžtas, sugrąštai ~ sugrąžtai.

kìpt ~ kibti, kìbe ~ kìbė (priekabė), kabìtis ~ kabintis, priekabė, kabùs, kabė, kabõlys.

kìlt, kilnòt, kylan, kėlt, kélc ~ kėltas, kėle ~ kėlė, kálmas, kalvà.

kimšt, kemš ~ kemša, kamšà (susikimšimas), kamšàls, kamštis, kamšyt.

klìmt ~ klìmpti, klampòt, klampùs.

krèč ~ krėčia, krėst, kràtyt, kratìnyš.

kriñšt, kreñt ~ krėnta, krantýt.

pakvìpa ~ pakvìpo, kvėpė, kvàps ~ kvāpas, ãtkvaps ~ ãtkvapas (atsikvėpimas), kvapùs.

lėk ~ lėkia, lėke ~ lėkė, lakiò ~ lakiòja, lakrà.

liñkt, linkýmns ~ linkymas (pakinklis, įlinkusi vieta), leñkt, leñke ~ lénkė (dauba), lankstýt, lankštus, lañks ~ lañkas, lañktis.

lìnda ~ lìndo, lìst, lendù, ländžiot, landýt, landà.

sumìzga ~ sumìzgo, mėkst ~ mėgzti, susimãzgęs ~ susimãzgęs, mazgiòt, mazgýt.

mìrkt, mirkýt, mėrkt, markýt ~ markinti, markà.

nešt, nešiot, nãšči ~ nãščiai, našùs, sąnašas ~ sąnašos, panašùs, pasinašýt ~ pasinašinti.

a se năpârli, năpârlire, năpârlit ~ năpârlită, a năpârli.

năpârlire ~ s-a năpârlit, a se năpârli, s-a năpârlit, a năpârli, a se năpârli ~ a năpârli, năpârlire (articulație), a năpârli.

plìnt ~ plìnta, plėčes ~ plėčiasi, plãtavotis (a trăi pe larg, fără economie), platùs, samplàč (în comun), plãtis, plóc ~ plótas.

a smulge, peștùks ~ peștuc, a smulge.

surìzga ~ surizgo, rėkst ~ rėgzti, rezginỹs, razgýt (a încurca).

150

rinkt, renkù, ránkiot, pāranka (garanție), parankùs, parankìnes ~ parankìnės (farfurie puțin adâncă, cuțit și furculiță), išrankas ~ išrankos.

sìrpt, serbėnė ~ serbėntas, sarpėt ~ sarpinti.

skimbelėt ~ skimbtelėti, skambīt ~ skambinti, skambāls ~ skambalas.

skìrt, ackirai ~ separat, paskyrà (davinys), skarmals ~ skarmalas, skariùke ~ skariùkė.

skvirbīt ~ skvirbinti, skverpt ~ skverbti, skvarbýt, ackvarbāi ~ atskvarbai.

slìņkt, slenk ~ slenka, slankius (versant prăbușit), slankioti.

slēp ~ slėpia, slēpsnys, paslēpsnei ~ paslėpsniai, slapstýt ~ slapstyti, slaptāt.

spēnkt ~ spéngti (a țiui în urechi), spaņgus (asurzitor), spaņks ~ spangas (surd).

spìrt ~ a lovi cu piciorul, spýris, spárdyt, sąspara.

sprìņkt ~ sprįngti, sprēnksēt ~ spréngsėti (a tuși după ce te-ai înecat), sprangùs, sprangīt ~ spranginti.

svìrt ~ svírti, svìrtis, svyruōt, svērt, svēriks ~ sverikas, lýksvara ~ lýgsvāra (echilibru), svarùs, svárs ~ svāras, svōris.

tekēt, aptakà (umflătură a unghiei), intaks ~ įntakas, tāks ~ tākas, niùtaka.

telkt, talkà, patalkýs, talkinìņks ~ ajutor la muncă.

tìkšt, tēške ~ teškia, tēkšt, taškýt, taškiuot (a umbla prin noroi).

ištvìna ~ ištvino, tvindýt ~ tvindyti, tvīt ~ tvinti, tvāņc ~ tvānas, tvaniùs (revărsări).

vēst, nauvedzēi (miri noi), vadžiōt, vādžes ~ vādžios, vadīt ~ vadinti.

vìlkt, velk ~ velka, velke ~ velkė (opritor de ușă), vālkiot, vālks, užvalkals ~ užvalkalas.

vìrst, vērst, išvartas ~ răsturnături.

abžìrt ~ apžirti, abžýr ~ apžyra, žērt, žarstỳt.

žìņksnis ~ žingsnis, žìņgine, žēņkt ~ žengti, žāngus (care are un pas bun).

žvilkterēt ~ žvilgterėti, žvēlkt ~ žvelgti, žvalgūtis, žvalks ~ žvalgas.

II. Vocalismul finalei cuvântului

1. Vocale

a, ą. § 61. În dialect, a provenit din vechiul a scurt (lk a) a dispărut de cele mai multe ori în finală deschisă. Cazuri de dispariție a lui a scurt apar la persoana a III-a singular a verbelor la prezent și la genul neutru al adjectivelor adverbializate, de exemplu: dúdž ~ audžia, aug ~ auga, braūk ~ braukia, būn ~ būna, ēn ~ eina, gied ~ gieda, gyvén ~ gyvena, grēb ~ grėbia, girāž ~ girdžia, im ~ ima, kānd ~ kanda, kērt ~ kerta, kiš ~ kiša, lēs ~ lesa, lip ~ lipa, mýl (myli), nōr (nori), píl ~ pila, pīn ~ pina, skīn ~ skina, sūk ~ sūka, šāl ~ šąla, šnēk ~ šneka, velk ~ velka, žiūr (žiūri); kiēt ~ kieta, šālt ~ šąlta, šìlt ~ šilta, šveñt ~ šventa.

În poziție finală deschisă, după l, m, n, r și o silabă lungă, a poate să nu dispară, de exemplu: bãla, kāre ~ karia, rēme ~ rėmia, šēre ~ šėria; kvaila.

Dacă a scurt final este precedat de j și de o silabă istoric lungă, el dispare întotdeauna împreună cu j, de exemplu: bliáu ~ bliáuja, dainióu ~ dainúoja, gaišūo ~ gaišūoja (gaišta), vezi § 93.

151

Ajuns la final de cuvânt după v, a scurt se păstrează de cele mai multe ori intact, de exemplu: būva, grįūva, kliūva, pūva, siūva (deși se spune și siūo), lengva.

În finală închisă, în unele cazuri a dispare, iar în altele se păstrează. Soarta sa în dialectul cercetat depinde în acest caz de consoanele care îl precedă. a scurt cade întotdeauna dacă este precedat de o singură consoană, de exemplu: būc ~ būtas, drūc ~ drūtas (puternic), diktōks ~ diktōkas, gyvẽnims ~ gyvenimas, ric ~ kitas, kiẽc ~ kietas, lāps ~ lāpas, nāms ~ nāmas, prūc ~ prūdas (iaz, heleșteu), prašýms ~ prašymas, puodūks ~ puodukas, raudōnc ~ raudonas, rýc ~ rytas, sārks ~ sargas, šic ~ šitas, vaiks ~ vaikas, vyrs ~ vyras; însă acest a se păstrează întotdeauna după s, š, z, ž, c, č, de exemplu: bōsas, bėržas, daržas, grāmžas ~ grāmždas (ciupercă comestibilă albă, tare și mare), grūžas (pește de pârâu care trăiește sub pietre), gūžas, kalnōžas (colhoz), kermēžas (adolescent), kėršas, lāsas, līzas ~ lizdas, māžas, pālšas, paršas, plempēžas (clătită de cartofi coaptă fără grăsime pe o frunză de varză), pūžas (om îngâmfat, îngâmfare), rāžas, saūsas, šāšas, šliūžas (dispozitiv de fier pentru fixarea roții la coborârea căruței de pe deal, precum și o piesă de lemn asemănătoare cu o sanie pentru transportul grapei), vaikēžas (adolescent), vaikjōžas, vāžas; Eičas (nume de familie), kicas (motan), lēcas (cozorocul unei șepci), mācas.

Mai rar, a cade în finală închisă după două consoane. În acest caz, dispariția lui a se observă numai dacă înaintea lui se află imediat consoana t sau p, de exemplu: dėkc ~ dėgtas, drigañc ~ drigantas (armăsar), kañps ~ kampas, liēpc ~ lieptas, mālc ~ maltas, pālikc ~ pāliktas, rīmc ~ rimtas, sprikc ~ sprigtas, tīlc ~ tiltas, vīrc ~ virtas, dar: pėstas, vėžtas ~ vežtas.

În toate celelalte cazuri, a se păstrează, de exemplu: baĩnas, bėrnas, driezlas (șopârlă), džĩaũksmas ~ džiaugsmas, gaĩsras, graĩpštas ~ graibštas (plasă triunghiulară pentru prins pește), griaũšmas, griūškas (colivă), grūmstas, kaŕstas, kaũksmas, krāštas, kītkas, lāiškas, mīnkštas, pīrštas, pūras, pūškas (coș), prāštas, spītras (orb), švėplas, tī́kras, vīškas.

§ 62. a, provenit din vechiul a lung, cu accent ascuțit, de la finală, este întotdeauna scurt în dialect, ca și în lk, și corespunde lui lk a, de exemplu: kità (< *kitā), kūosa, mālka, mamā, mažā, tešlā, vārna, vārpa, vienā. Așadar, mai întâi *lāvā > lāvā, și abia apoi lóvā.

§ 63. a, provenit din vechiul a lung, neaccentuat, cu accent circumflex, de la finală, este de regulă scurt în dialect și corespunde lui lk o, de exemplu: būva ~ būvo, dīrba ~ dirbo, kāsas ~ kāsos, kāula ~ kāulo, kīrta ~ kīrto, laĩka ~ laĩko, liepas ~ liepos, rāsas ~ rāso, rañkas ~ rañkos, šākas ~ šākos, tāša ~ tāšo, vaĩka ~ vaĩko, vā́rnas ~ vā́rnos. Vechiul a circumflex accentuat a evoluat în o în dialect, vezi § 76. Pentru cazurile în care vechiul ã neaccentuat a evoluat în o, vezi § 76 a, b, c.

§ 64. a (ą), provenit din diftongul final an cu accent ascuțit, este de regulă scurt în dialect, ca și în lk, de exemplu: (instrumental singular) āviža, bangā, gerā, jūoda, kilpa, kitā, kelintā, rankā, vienā; (genitiv plural) aguonās, kitās, kruopās, mažās, vištās.

Există cazuri când a dialectal <ān de la finalul cuvântului este lung (ą) și corespunde lui lk a scurt:

152

a) În formele pronominale feminine: (la adjective) didžėję⁵⁸ (<*didjan̄jan) ~ didžiąją, didžėsęs ~ didžiąsias, geresnėję ~ geresniąją, geresnės ~ geresniąsias, gražiuosėje ~ gražiausiąją, gražesnėsės ~ gražiausiasias, juodąję ~ juodąją, juodąsęs ~ juodąsias; (la numerale) pirmąję ~ pirmąją, pirmąsęs ~ pirmąsias, trečęję ~ trečiąją, trečęsęs ~ trečiąsias; (la participii) kulėmąję ~ kuliamąją, kulėmąsęs ~ kuliamąsias.

b) În pronume anà, jì, katrà, šì, šità, tà, de exemplu: aną ~ aną, anąs ~ anàs, jė ~ ją, jės ~ jas, katrą ~ katrą, katręs ~ katras, šė ~ šią, šės ~ šias, šitą ~ šitą, šitas ~ šitas, tą ~ tà, tąs ~ tas.

§ 65. a (ą), rezultat al diftongului circumflex an, la sfârșitul cuvintelor dialectale, este de regulă și întotdeauna pronunțat scurt și corespunde lui lk ą, de exemplu: áusta ~ áustą, bálta ~ báltą, dárža ~ dáržą, dírpta ~ dírbta, kėpta ~ kėptą, kìta ~ kìtą, laũka ~ laũką, píeva ~ píevą, pílka ~ pílka, pílama ~ pílama, pírma ~ pírma, púoda ~ púodą, rañka ~ rañką, siūta ~ siūtą, sõda ~ sõdą, súdyta ~ súdytą, tėva ~ tėvą, válgoma ~ válgomą, vìena ~ vìeną, vìsa ~ vìsą.

Există cazuri în care acest a, ca și în lk, rămâne lung (ą):

a) În formele pronominale, de exemplu: (la adjective) didžėję ~ didžiąją, bál-tąją, geresnėję ~ geresniąją, geriausėje ~ geriausiąją, juodąjį, juodąję ~ juodąją, pìktąjį, rùdąjį, sáldžėje ~ saldžiąją, vyriaùsėję ~ vyriausiąjį; (la numerale) antrąję ~ antrąją, pirmąję ~ pirmąją, trečėję ~ trečiąją; (la participii) skaũdamąjį, švėstąję ~ švėstąją, sulýtąjį.

b) La nominativul singular și plural al participiilor masculine, de exemplu: vãlgas, éisęs ~ éisias, gulsėsis ~ gulsiasis, dìrpsęs ~ dirbšias, mùšę ~ mùšią, nėsa (nesa), nėšęs ~ nėšias, pràsą, prisimėnas, sakýse ~ sakýsias, siūsę ~ siùsias, stãtą, šnėka.

c) În pronume anà, jì, katrà, šì, šità, tà, de exemplu: aną, jė ~ ją, katrą, šė ~ šią, šitą, tą.

e, ę. § 66. e, rezultat al vechiului e scurt, dispare de regulă în dialect la sfârșitul închis al cuvântului, de exemplu: ėkmenę (<*ekmenes) ~ ėkmens (akmenys), piemenc (piemenys), piemenč ~ piemeñs, smėgenc (smegenys), šuñc ~ šuñs, vovers (voverys), vovėrs, doar în cuvintele šùnes, žmónes acest e se pronunță uneori alături de terminația temei în i -ys, de exemplu: šùnys || šùnes, žmónys || žmónes.

La sfârșitul deschis al cuvântului, e scurt se păstrează, de exemplu: vaikė (vocativ singular), vaìge, vỹre.

§ 67. e, rezultat al vechiului e lung, este de regulă scurt și corespunde lui lk ė în poziție neaccentuată, la sfârșitul deschis și închis al cuvântului, de exemplu: bãre ~ bãrė, dãre~dãrė, dìrse ~ dìrsė, kùrpes ~ kùrpės, medìnes ~ medìnes, nãgines ~ nãgines, pémpe ~ pémpe, rùgines ~ rùginės, vãrles ~ vãrlės, žiùrke ~ žiùrke, žiùrkės ~ žiùrkės.

La verbele tuturor timpurilor, e final al primei și celei de-a doua persoane plural < ē a dispărut în dialect, de exemplu: bégam, bégat, bégom, bégot, bėgdavom, bėgdavot, bėksim ~ bėgsime, bėksit ~ bėgsite, bėktumem ~ bėgtumėme, bėktumėt ~ bėgtumėte, sėdžem (sėdime), sėdžet (sėdite).

⁵⁸ ę, apărut prin palatalizare din ą, este întotdeauna mai deschis în dialect decât ę-ul uzual din lk și se pronunță ca un ia lung. Palatalizarea lui a este discutată la § 84.

153

După dispariția, în acest caz, a lui e final < ē, silaba penultimă a ajuns la sfârșitul cuvântului. e-ul acestei silabe penultime ajunse la sfârșitul cuvântului, formând un nou diftong cu consoana din silaba finală, seamănă în grai mai mult cu e decât cu ė, de exemplu: ver̃pem ~ verpėme, vir̃em ~ virėme, žer̃em ~ žėrėme, žarštem ~ žarštėme. În toate celelalte cazuri, e-ul care se afla în silaba penultimă rămâne neschimbat, de exemplu: ver̃pėt ~ verpėte, žar̃štet ~ žarštėte.

Pentru cazurile în care vechiul e neaccentuat s-a transformat în grai în ė, vezi § 70 a, b, c. Vechiul e lung accentuat s-a transformat în grai în ė, vezi § 70.

§ 68. e-ul provenit din diftongul cu accent pe primul element en este, la sfârșitul cuvântului, de regulă scurt în grai, ca și în limba literară, de exemplu: (singular instrumental) girinė, kovietinė, medinė, pelė, šiaudinė, virvė, žievė; (singular locativ) beržė, ląngė, laukė, rasalė, skiedrynė, stogė; (plural locativ) akįsė (akyse), ausįsė (ausyse), dantįsė (dantyse), raumenįsė (raumenyse), smegenįsė (smegenyse), širdįsė (širdyse).

Particulele enclitice se ale verbelor reflexive (< sen) au, de asemenea, e scurt la sfârșitul cuvântului, de exemplu: pėstise (pėstis), pjaunase (pjaunasi), šausise (šausis).

Există cazuri în care e-ul dialectal provenit din diftongul cu accent pe primul element en a dispărut la sfârșitul cuvântului:

a) La locativul singular, de exemplu: (adjective) baltam ~ baltame, gilem ~ giliame, gražem ~ gražiame, juodam ~ juodame; (numerale) ketvirtam ~ ketvirtame, pirmam ~ pirmame; (pronume) anam ~ aname, katram ~ katrame, kitam ~ kitame, patim (pačiame), šitam ~ šitame, visam ~ visame; (participii) stovencem (stovinčiame), žydencem (žydinčiame).

b) La locativul plural, de exemplu: (substantive, cu excepția celor din declinarea i) daržuos ~ daržuose, ežeruos ~ ežeruose, grėbliuos ~ grėbliuose, loviuos ~ loviuose, šuliniuôs ~ šuliniuose, tvártuos ~ tvártuose, viduriuos ~ viduriuose; avižos ~ avižose, kūrpės ~ kūrpėse, triobôs (trobose), virkščios ~ virkščiose, dar akįsė (akyse), pušįsė (pušyse); (adjective) dideliuôs ~ dideliuose, didelės ~ didelėse, giliuôs ~ giliuose, gilios ~ giliosė, senuôs ~ senuose, senos ~ senose; (numerale) dviejuos ~ dviejuose, dviejôs ~ dviejose, trijuos ~ trijuose, trijos ~ trijose; (pronume) anuôs ~ anuose, anôs ~ anose, kituôs ~ kituose, kitôs ~ kitose; (participii) valgomuos ~ valgomuose, valgomos ~ valgomose.

§ 69. e (ė), provenit din diftongul cu accent pe al doilea element en, este de regulă scurt la sfârșitul cuvântului și corespunde lui ę din limba literară, de exemplu: didelę ~ didelę, eglinę ~ eglinę, karvę ~ karvę, kiaulę ~ kiaulę, mėlynę ~ mėlynę, milinę ~ milinę, pelę ~ pelę, ruginę ~ ruginę, varlę ~ varlę, virvę ~ virvę, žolę ~ žolę, žvaigždę ~ žvaigždę.

Desinența e a nominativului singular și plural al participiilor masculine, provenită din diftongul cu accent pe al doilea element en, este lungă în grai (e) și corespunde lui ę din limba literară, de exemplu: atėję, buvęs, išdrisęs ~ išdrįsęs, išdžiūvęs ~ išdžiūvęs, išbėgę ~ išbėgę, nulakėję, nusiminęs, pasigrebęs, sugulę, supūvęs, susėdę, užsidėjęs ~ užsidėjęs.

Vorbitorii tineri ai graiului pronunță și în acest caz scurt e-ul final neaccentuat < ēn, de exemplu: būves ~ būvęs, ėjes ~ ėjęs, nusimines ~ nusiminęs.

ė. § 70. e-ul provenit din vechiul e lung se întâlnește la sfârșitul cuvintelor accentuate din grai. În limba literară îi corespunde ė, de exemplu: duobės, gėlė, katė, kvieslė, rėksnė, srovė, varlė, varlės, vežės; lašės, stovės, rėkės, tylės, tingės, žiūrės.

154

La finalul unui cuvânt neaccentuat, vechiul e lung a evoluat în dialect într-un ę scurt, vezi § 67. În dialect există cazuri în care și la finalul unui cuvânt neaccentuat se întâlnește ė, provenit din e lung:

a) La persoana a treia a viitorului verbelor cu accent pe rădăcină și cu sufixele -ėti, -sėti și -inėti, de exemplu: al̃pės (va leșina), áuklės, čiáudės, kláusinės, kósės, mi̇́rksės, sérgės, skéndės, súkinės, svérdės, šni̇́urpsės. În acest caz, ė < ē s-a păstrat fără să se scurteze, cel mai probabil prin analogie cu alte forme sau cu accentul (cf. mi̇́rksėsiu, mi̇́rksėsi, … mi̇́rksėm; žydės, krutės, judės).

b) La terminația verbelor reflexive, de exemplu: braižėtės, bárės, máudėmės. Aici ė < ē s-a păstrat fără să se scurteze din cauza atașării particulei reflexive (cf. § 76 b):

c) Ajuns recent la finalul cuvântului (prin căderea lui j împreună cu întreaga silabă), de exemplu: áuklė ~ áuklėja, kláusinė ~ kláusinėja, súkinė ~ súkinėja; kúrpė ~ kúrpėja, nósinė ~ nósinėja, pelūdė ~ pelūdėja, žémė ~ žémėja; nėšet ~ nėšėte, rãšet ~ rãšėte. În acest caz, ė < ē nu s-a scurtat deoarece a ajuns la final după ē > e (cf. § 76 c).

i, y, į. § 71. i, provenit din vechiul i scurt, s-a păstrat intact în dialect numai la finalul temei substantivelor cu tema în i, de exemplu: ausis, naktis, pusis, svirtis.

În toate celelalte cazuri, i scurt de la finalul cuvântului a căzut, de exemplu: akim ~ akimi, alum ~ alumi, medum ~ medumi.

§ 72. i (y), provenit din vechiul i lung cu accent ascuțit, s-a scurtat la finalul deschis al cuvântului, iar la finalul închis (instrumental plural) a căzut cu totul, de exemplu: pati, marti, ji, vištoms ~ vištomis, avims ~ avimis, dróbėms ~ dróbėmis.

y din sufix sau din rădăcină, ajuns la finalul cuvântului la persoana a III-a a viitorului, este întotdeauna lung, de exemplu: dáigstys ~ dáigstys, dỹks (va dispărea), gỹs (se va vindeca), gáudys, kúrstys, lỹs (va intra), pílstys, plỹš (se va rupe), rỹs (va lega), tráukys.

§ 73. i (y), provenit din vechiul i lung cu accent circumflex (-jas, -ijas, -ije), este lung la finalul temei substantivelor cu tema în ia accentuate, ca și în 1k, de exemplu: kumelỹs, gaidỹ, vėžỹs. La finalul neaccentuat al cuvântului, acest i este scurt, ca și în 1k, de exemplu: dalgis, žvirblis.

Acest i este lung și neaccentuat la nominativul plural al substantivelor cu tema în i, ca și în 1k, de exemplu: ãkys, daũtys. Așadar, *dures > durys după ce *kirvis > kirvis trecuse deja prin această schimbare și, prin urmare, aici acest i nu se mai putea scurta.

§ 74. i (i), provenit din in cu accent circumflex, este de obicei scurt la finalul cuvântului și corespunde lui i din 1k, de exemplu: kirvi ~ kirvi, širdi ~ širdį, verši ~ veršį.

Există cazuri în care acest i neaccentuat de la finalul cuvântului este lung (i):

a) În formele pronominale determinate: (adjective) didįjį, kietąjį, paskutinįjį, pirmutlnijį; (numerale) antrąjį, pirmąjį.

b) La nominativul singular și plural al participiilor masculine formate din verbe dialectale cu tema în ia, de exemplu: žiūrįs, sėdįs, šienaujįs (șienaująs), šūkaujį (șūkaują), varliaujįs (varliaująs, care culege broaște), žoliaujį (lucrează la fân).

155

c) La forma de acuzativ singular a pronumelor anoks, jisai, nejoks, šitoks, toks, visoks, vienoks, de exemplu: anokį, jįjį, nejokį, šitokį, tokį, visokį, vienokį.

§ 75. i, provenit din diftongul ie cu accent circumflex, este scurt la sfârșit de cuvânt deschis, ca și în 1k, de exemplu: gert (<*gerė), balti, juodi, kiti, maži, pirmi, šeri, vežti.

În dialect există cazuri în care vechiul ie de la sfârșitul cuvântului nu se monoftonghează; vezi § 81b.

o. § 76. o, provenit din vechiul a lung accentuat, se pronunță ca și în 1k, de exemplu: baladòs, kilavòs, lynòs; juodòs, purvinòs, sergančiòs, šakòs, tvarkòs, vagòs.

Vechiul a lung neaccentuat de la sfârșitul cuvântului s-a scurtat în dialect; vezi § 63.

În dialect există cazuri în care vechiul a lung neaccentuat nu s-a scurtat și s-a transformat în o, ca și în 1k, de exemplu:

a) La persoana a III-a a viitorului verbelor cu accent pe rădăcină și sufixul -oti: ašaros, kybos, kysos, kiūtos, klūpos, laidòs, pašakos, rymos, sąmanos, tykos. Cel mai probabil, aici a lung nu s-a scurtat prin analogie cu alte forme sau cu accentul (cf. ašarosiu, ašarosi, ašarosim; bėgios, balnòs, nešios), cf. § 70.

b) La terminația verbelor reflexive, de exemplu: brėžos ~ brėžosi, dirbos ~ dirbosi, kirpos ~ kirposi, laikos ~ laikosi, pirkos ~ pirkosi, ra šos ~ rašosi, skaitos ~ skaitosi, siūvos ~ siūvosi, šliūostos ~ šliūostosi.

În acest caz, a lung a rămas nescurtat deoarece, odată alipită particula reflexivă, nu se mai afla la sfârșitul cuvântului, ci în silaba penultimă.

c) Apărut recent la sfârșitul cuvântului: (la sfârșitul deschis al cuvântului, prin căderea lui j împreună cu întreaga silabă) girio ~ girioje, kybo ~ kyboja, kyšo ~ kyšoja, lóvo ~ lóvoje, pievo ~ pievoje, pašako ~ pašakoja, pašakoje, rymo ~ rymoja; (la sfârșitul închis al cuvântului) būvot ~ būvote, ėjot ~ ėjote, važiuavot ~ važiuavote.

Aici o < ā din terminație a apărut relativ recent, abia după ce ā > devenise a (vezi § 62). Acest lucru poate fi susținut prin faptul că, să presupunem, dacă terminația locativului *pievajēn ar fi căzut înainte ca ā să se transforme în o, atunci locativul nu s-ar fi deosebit în niciun fel de nominativul *pievā (nominativ singular) și *pievā (locativ singular). Când a avut loc transformarea lui a lung final în i scurt, în ambele cazuri ā s-ar fi scurtat în același mod; întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, terminația locativă je (<jen) trebuie să nu fi căzut încă în acel moment.

u, ū, ų. § 77. u, provenit din u scurt, a căzut din terminația cuvântului, ca și în 1k, de exemplu: aštuoniems (<*aštuon iemus), dukterims, gražioms, jiems, saktims ~ sagtim s, tiems, trims, vagims, varnoms, visiems.

La sfârșitul temei cuvântului, acest u se păstrează, ca și în 1k, și este scurt, de exemplu: gražūs, spiečius, sūnūs.

§ 78. ū, provenit din vechiul ū, este întotdeauna lung la sfârșitul cuvântului, ca și în 1k, de exemplu: lygūs, nykūs, sūnūs, sū rū s, saldūs.

În persoana a III-a a viitorului, ū din tema infinitivală a verbelor, aflat la sfârșitul cuvântului, rămâne de asemenea de cele mai multe ori lung în dialect, de exemplu: džiū s (džius), griūs (grius), kliūs (klius), lūs (lus), pūs (pus), rūks (rugs), slūks (slugs), siūs, frūks (truks), žūs (žus), dar: bū s.

156

Lungimea s-a păstrat aici, cel mai probabil, din cauza schimbării accentului ascendent în accent circumflex.

§ 79. u (ų), apărut din diftongul cu accent circumflex un, este lung sau scurt la sfârșitul cuvintelor din grai.

Întotdeauna u < un apare la genitivul plural și la terminația persoanei a III-a singular a modului condițional al verbului și corespunde lui 1k ų, de exemplu: aiškių, anūkių, baltų, baltių, ėčių, karčiųjų, ketvirtų, mėnesių, neštų, nosų, pelių, pirmųjų, spiečių, vienokių, važiuojančių ~ važiuojančių.

La genitivul plural al pronumelor aš, tu, terminația u < un este întotdeauna scurtă în grai sau chiar dispare cu totul, de exemplu: mūsų || mūs ~ mūsų, jūsų || jūs ~ jūsų. Forma fără u este aproape mai frecventă în grai.

Întotdeauna u < un apare la acuzativul singular, de exemplu: grąžų ~ grąžų, kártų ~ kártų, medų ~ medų, rūkštų ~ rūgštų, saldųjį ~ saldųjį, spiečių ~ spiečių, sraūnųjį ~ sraūnųjį, sūkru ~ sūkru, sūrųjį ~ sūrųjį.

§ 80. u, apărut din diftongul cu accent ascendent uo, este de regulă scurt la sfârșitul deschis al cuvântului, ca și în 1k, de exemplu: báltu (<*báltuo), dainúoju, dėdeliu, gaišúoju, gerų, kelių, kitų, langų, laukų, penktų, pačių, sergančių, sėdžiu, stoviu, vienu.

În grai există cazuri în care vechiul uo, la sfârșitul deschis al cuvântului, spre deosebire de 1k, rămâne nediftongat; vezi § 81 b. Despre vechiul uo la sfârșitul închis al cuvântului, vezi § 81 c.

2. Diftongi

Diftongi vocalici. § 81. a) Diftongii graiului ai, au, ei rămân neschimbați la sfârșitul cuvântului, ca și în 1k, de exemplu: baltái (dat. sg.), rašai, ró dái, sakai, vaikai, vienái; gaus, radau, šókau, vá lgiau, žarščiau ~ žarščiau; darėi, sakėi, žiūrėki.

Numele proprii polisilabice la vocativul singular se pronunță de regulă cu particula ai; uneori pot să nu aibă acest ai, de exemplu: Aí́tan (Antanai), Juózap (Juozapai).

După o consoană palatalizată, diftongul ai devine ei la sfârșitul cuvântului, de exemplu: pėilei ~ pėiliai, marčėi ~ marčiai, sámčėis ~ sámčiais, žvirbleis ~ žvirbliais (vezi § 84).

b) Vechii diftongi ie, uo la sfârșitul deschis al cuvântului s-au monoftongat de regulă în grai, vezi §§ 75, 80, însă există cazuri în care au rămas nealterate chiar și la sfârșitul deschis al cuvântului.

1. La terminația celui de-al doilea element al formelor pronominale, de exemplu: (adjective) didėji ~ didieji, didesnėjie ~ didesnieji, didžiausėjie ~ didžiausieji, gerėjie ~ gerieji, kartėjie ~ kartieji, mažėjie ~ mažieji, saldėjie ~ saldieji, vyresnėjie ~ vyresnieji, gražiųjuo ~ gražiuoju, gražesniúoju ~ gražesniuoju, gražiausiuo-juo ~ gražiausiuoju, naujuójuo ~ naujuoju, piktúoju ~ piktuoju; (numerale) antrėjie ~ antrieji, pirmėjie ~ pirmieji, tretėjie ~ tretieji; antrúoju ~ antruoju, pirmúoju ~ pirmuoju, trečiúoju ~ trečiuoju; (participii) einantėjie ~ einantieji, ėjusėjie ~ ėjusieji; dirbančiuoju ~ dirbančiuoju, vėrdančiuoju ~ vėrdančiuoju.

În acest caz, vorbitorii mai în vârstă ai graiului au, în locul lui ie final al celui de-al doilea element, ei (< ai), de exemplu: gerėjei (gerieji), pirmėjei (pirmieji), sergantėjei (sergantieji).

157

2. La terminația pronumelor anas, anoks, jis, koks, kitoks, katras, nejoks, tas, toks, šioks, šitoks, šis, visokas, vienoks, de exemplu: anie, anōkie, jie, kokie, kitōkie, katrie, nejōkie, tie, tokie, šiōkie, šitokie, šie, visōkie, vienōkie; anuo, anōkiuo, juo, kōkiuo, kitōkiuo, vienōkiuo. În acest caz, uo final poate fi de asemenea transformat în u în dialect, de exemplu: kōkiu, tōkiu. Se poate spune că ambele forme sunt folosite în paralel.

În poziție accentuată, la sfârșitul deschis al cuvântului, ie, uo, spre deosebire de Ik, sunt pronunțate în dialect cu accent circumflex.

3. La terminația gradului superlativ al adjectivelor simple, de exemplu: baisiausie ~ baisiausi, geriausie ~ geriausi, gražiausie ~ gražiausi, baisiausiuo ~ baisiausiu, geriausiuo ~ geriausiu, gražiausiuo ~ gražiausiu.

4. Vechiul ie din terminația infinitivului verbelor și din terminația persoanei a II-a singular a imperativului a dispărut, de cele mai multe ori, în dialect, de exemplu: eit ~ eiti, nešt ~ nešti, pilt ~ pilti, siūt ~ siūti, verp t ~ verpti; eik, nešk, pilk, siūk, verp k. Vorbitorii mai în vârstă ai dialectului pronunță ie final al acestor forme verbale, de exemplu: eitie, nėštie, praūstie, eikie, nėškie, praūskie.

c) La sfârșitul închis al cuvântului, vechiul ie se păstrează întotdeauna intact, în timp ce uo în unele cazuri s-a păstrat intact, iar în altele s-a transformat în u.

La sfârșitul închis al cuvântului, ie, uo se pronunță intacte:

1. În terminația persoanei întâi și a doua a prezentului verbelor reflexive, ca și în Ik, de exemplu: prausiūos, stōjuos, sėdžiuos, vežčios; audies, dirbies, prausies, vežies.

2. În formele reflexive care au particula enclitică se (<sėn), de exemplu: laukiantiese ~ laukiantiese (neščia), šnekėdamiese (šnekėdamiesi).

3. Ca și în Ik, la terminația primului element al formelor pronominale, de exemplu: gerie ~ gerieji, geruōsiuos ~ geruōsius, geresniōsiuos ~ geresniōsius, pirmieje ~ pirmieji, ketvirtuōsiuos ~ ketvirtuosius, kelintieje ~ kelintieji, kelintiuōsiuos ~ kelintuosius, skaudamieje ~ skaudamieji, sergančiūosios ~ sergančiuosius.

4. La terminația genitivului singular al substantivelor cu tema în i, de exemplu: nōsties, širdies, usnies.

Vechiul uo de la sfârșitul închis al cuvântului, în acuzativul plural al substantivelor, adjectivelor simple, numeralelor și participiilor, s-a monoftongizat întotdeauna și s-a transformat în u, ca și în Ik, de exemplu: laukius, plaukus, namūs, ratus, ragus, retus, virtus, išgijusius ~ išgijusius.

Vechiul uo de la sfârșitul închis al cuvântului, în acuzativul plural al pronumelor simple, s-a monoftongizat și s-a transformat în u în toate cazurile, ca și în Ik: kelintūs, kitōkius, kitus, kōkius, nejōkius, pačius, šiōkius, šitōkius, vienus, vienōkius, visus, visōkius, dar: anuōs, juōs, katruōs, šituos, šiuos, tuos. În acest caz, uo accentuat de la sfârșitul închis al cuvântului are accent circumflex, spre deosebire de Ik.

d) Diftongul dialectal ui rămâne neschimbat la sfârșitul cuvântului, ca și în Ik, de exemplu: pašui, vaikui, vilkui, žvirbliui.

Diftongi mixte. § 82. Despre vechii diftongi mixți an, en, in, un de la sfârșitul cuvântului, vezi §§ 64, 65, 68, 69, 74, 79. Toți ceilalți diftongi mixți se întâlnesc, în general, rar în dialect la sfârșitul cuvântului. Singura excepție o constituie diftongii mixți apăruți recent la sfârșitul cuvântului ca urmare a scurtării terminației,

158

de ex.: gẽr ~ gẽria, pìl ~ pila, šẽr ~ šẽria (vezi § 58 b). În adverbe, în diverse particule adverbiale și conjuncții, iar uneori și în pronume, cel de-al doilea element al diftongilor micști aflați la sfârșitul cuvântului a căzut de cele mai multe ori, iar diftongii s-au dezagregat, de ex.: aukštỹn ~ aukštỹn, gerỹn ~ gerỹn, gražỹn ~ gražỹn, kiẽtỹn ~ kiẽtỹn, kvailỹn ~ kvailỹn, mažỹn ~ mažỹn, trumpỹn ~ trumpỹn; à ~ ãr, ì ~ ìr; dabà ~ dabar, dá ~ dar, kodẽ ~ kodėl, todẽ ~ todėl; mã ~ mãn, laũka ~ laũkan.

III. Legile combinatorii ale vocalelor

1. Deschiderea vocalei e

§ 83. În Mut, ca și în unele alte dialecte ale limbii lituaniene, în anumite cazuri se observă deschiderea vocalei e.

e-ul dialectului (e < ė, e < en, e + l, m, n, r) se deschide întotdeauna și capătă o nuanță a vocalei a dacă este urmat de o consoană dură. În transcrierea fonetică, acest e deschis este notat prin ligatura literelor a și e (æ). În dialect se pronunță ca lk ia, de ex.: bėržas ~ bėržas, bėrdams ~ bėrdamas, deg ~ dėga, dėlna ~ dėlna (delnas), ėžers ~ ežeras, gẽrs ~ gẽras, išvẽrs ~ išvẽrs, kẽlc ~ keltas, kẽlmai ~ kẽlmai, kẽršas ~ kẽršas, kẽrp ~ kẽrpa, lẽs ~ lẽsa, mẽlžu ~ mẽlžu, menkà ~ menkà, mẽrgas ~ mẽrgos, mãs ~ mẽs, ōbels (obelys), pã-šam ~ pẽšame, šėnc ~ šėnas, skvẽrnas ~ skvẽrnas, supelijẽs ~ supelijęs, šōke's ~ šōkės, švẽnt ~ švẽnta, tẽks ~ tẽks, vẽdam ~ vẽdame, vẽl̇kam ~ vẽlkame, žẽms ~ žẽmas, žẽnc ~ žẽntas.

O nuanță de a anteriorizat o are și e-ul lung de la sfârșitul deschis al cuvântului în dialect, provenit din en tautosilabic cu intonație circumflexă, de ex.: nubẽgẽ ~ nubẽgę, nulašėjẽ ~ nulašėjė, įsisąūšėjẽ ~ išsisąūšėję, plukdýdavẽ ~ plukdydavę, válgydavẽ ~ válgydavę, tẽ ~ tẽn.

De fapt, acest e nu se velarizează, ci, în privința înălțimii limbii, se îndepărtează doar puțin de e-ul obișnuit și se apropie de a. Așadar, rămâne anterior, fiind doar un e foarte deschis.

Fenomenul deschiderii lui e apare și în alte dialecte ale limbii lituaniene. În dialectele puntininkai ale aukštaiților de est (în jurul localității Kupiškis), e-ul se deschide până devine a, de ex.: và·da ~ vėda, vadù ~ vedu, va·stu. (condițional)~vėstų, vastù (modul prezumtiv) ~ vestų, vàs ~ vės, avà·la. ~ avėlė, kumà·la. ~ kumėlė.

Astfel de exemple sunt menționate și în articolul lui Pr. Skardžius „Despre asimilarea vocalelor”, unde se afirmă: „S-a observat că vocalele se influențează adesea reciproc prin asemănare, atât progresiv, cât și regresiv. Acest lucru se observă cu deosebită ușurință în dialectele noastre. De exemplu, subatėnai, aukštaiții de est, spun: bã·ga ~ bėga, bã·ktu. (condițional) ~ bėktų, nã·ša ~ nẽša, nãšt ~ nẽšt (din neštų), kumà·la. ~ kumėlė, dar bẽgì ~ bėgi, bẽkì ~ bėgti, nẽ·št ~ nešti, g. pl. kumẽ·lu. ~ kumelių și altele... Astfel putem constata că, în graiul subatėnai, vocalele anterioare sunt în mod sistematic, înaintea vocalelor posterioare din silabele următoare,

159

se asimilează, adică se transformă în vocale la fel de deschise, tot din seria posterioară”⁵⁹.

Afirmația din acest citat, potrivit căreia toate vocalele posterioare care urmează transformă e în vocală posterioară, poate fi acceptată doar în parte. Totuși, după cum reiese din citat, vocala e, devenită posterioară, este întotdeauna și la fel de deschisă ca a. De aceea se pune întrebarea cum s-a putut deschide vocala e în cazurile în care, în silaba următoare, se află o vocală posterioară mai închisă decât ea, să zicem u. În acest caz am putea vorbi doar despre o asimilare parțială a vocalelor. Să presupunem că vocala u a putut doar să posteriorizeze acest e, dar nu să-l deschidă, iar cauza deschiderii vocalei e trebuie căutată în altă parte. Cu toate acestea, atât în Mut, cât și în graiurile punctininkai ale dialectului răsăritean de munte există exemple în care vocala e s-a modificat și în cazul în care după ea nu există și nu a existat niciodată nicio altă vocală, de exemplu, e radical al persoanei a treia singular a viitorului verbelor (Mut): lės ~ lės, nẽš ~ nėš; (în graiurile puntininkai-dadininkai) mās ~ mės, nāš ~ nėš, vàs ~ vės; e lung provenit din en tautosilabic (Mut): šẽ ~ šen, nėšẽ ~ nėšę, šérẽ ~ šėrę, vẽžẽ ~ vėžę; ē final al substantivelor cu tema în ē < ē (în graiurile puntininkai-dadininkai): avā́la. ~ avėlė, kumā́la. ~ kumėlė, katāˢ ~ katė, katāˢs ~ katės, sva.rā ~ svėrė, sva.rāˢs ~ svėręs etc.

Exemplele prezentate arată că în dialecte există multe cazuri în care vocala e se poate asemăna cu a sau poate deveni a fără ca alte vocale să fie de vină. Pentru a lămuri cauzele transformării vocalei e în a sau ale asemănării ei cu aceasta, să revenim la același articol. Acolo găsim: „După cum arată alte dialecte învecinate, aceasta (transformarea lui e în a—E. G.) trebuie să se fi produs treptat, și anume: în cuvântul kumā́la. mai întâi, trebuie să presupunem, ē final după l velar s-a transformat în a˙ (<a.), iar mai târziu a apărut a în locul lui e și în penultima silabă”⁶⁰. Așadar, se afirmă aici că ē final al cuvântului kumelė a fost influențat mai întâi de l velar, care l-a transformat în a. Astfel, rezultă că și consoanele influențează vocalele. În acest caz, citatul indică faptul că consoanele influențează vocalele numai progresiv. Se pune însă întrebarea de ce l velar, transformând e-ul care îl urmează în a și devenind astfel el însuși și mai dur, nu ar putea să influențeze în continuare vocalele aflate lângă el și de ce a-ul final nou apărut ar fi trebuit să asimileze e-ul care îl precedă. Într-adevăr, în limba lituaniană este cunoscută influența reciprocă regresivă și progresivă a vocalelor și consoanelor. În plus, influența regresivă este mai frecventă și mai caracteristică limbii lituaniene. Așadar, oare nu l velar a transformat în a și e-ul care îl precedă? Examinând exemplele dialectale prezentate mai sus, vedem că, de fapt, în toate cazurile vocala e poate fi influențată progresiv și regresiv atât de consoane dure prezente, cât și de cele care au existat anterior. Altfel nici nu s-ar putea explica deschiderea actuală a vocalei e din dialectul cercetat la sfârșit de cuvânt deschis în cuvinte precum bėgẽ˙ (< *bėgēn) ~ bėgę, šẽ (< šen) ~ šėn, sāvē˙ (< *saven) ~ sāvę (savęs). Aceasta arată că deschiderea vocalei e în Mut este mai veche decât dispariția consoanei n. Numai în perioada în care acel n

⁵⁹ Vezi Pr. Skardžius, APh, VII, 40, Kaunas (1938).

⁶⁰ Ibidem, 40.

160

încă exista, e se putea deschide. După dispariția lui n la sfârșitul cuvântului, vocala e deschisă s-a păstrat. Tot astfel, tot numai sub influența consoanelor întărite, vocala e, ē (< ē) din dialectul răsăritean de munte s-a transformat în a în cuvinte precum avāla ~ avėlė, gēra ~ gėrė, sva.rā ~ svėrė.

Așadar, și în dialectul kupiškėnai e, ē (< ē) se transformă în a în cazurile în care în silaba următoare nu există o consoană palatalizată.

Faptul că consoanele influențează vocalele aflate lângă ele este arătat clar și de următoarele exemple din dialectul kupiškėnai: gėra ~ gėrė, kėptas ~ kėptas, gėras ~ gėras, šėra ~ šėrė, žėma ~ žemė, vėžė ~ vėžė, žėmas ~ žemas, jėma ~ ėmė. În aceste exemple, după g, j, k, š, ž, vocala e, deși se află înaintea unor consoane dure sau întărite (înaintea unei silabe cu o vocală posterioară sau centrală), nu se transformă în a, deoarece îngustimea sa este menținută de consoana palatală g, j, k, š, ž aflată înaintea ei, care în aceste dialecte este mai palatalizată decât celelalte consoane. Este de remarcat și faptul că în astfel de cazuri vocala e nu numai că nu se deschide, ci se și îngustează. Singura cauză posibilă a îngustării sale nu poate fi decât consoana palatală, întrucât nu există altceva care s-o îngusteze (după ea urmează o consoană dură și o vocală deschisă).

Faptul că numai consoana este responsabilă de deschiderea lui e (sau de transformarea lui în a) poate fi ilustrat și prin alte exemple din Mut. În cea mai mare parte a dialectului Mut, -t din terminația infinitivului este palatalizat. Acolo și vocala e, aflându-se înaintea lui t palatalizat, rămâne neschimbată, de exemplu: nēšti ~ nešti, gyvēt ~ gyventi. La marginea estică a dialectului, -t din terminația infinitivului este dur. Aici vocala e, aflându-se înaintea lui t dur, se deschide și se pronunță ca ia, de exemplu: gyvėt ~ gyventi, vėst ~ vėsti. e din negație, aflându-se numai înaintea vocalelor posterioare din cuvântul următor, nu se deschide niciodată, de exemplu: nē uoga, nē olungė (nė volungė). Situația este cu totul diferită când între acel e și vocalele posterioare se introduce o consoană, de exemplu: nēe uoga (nė uoga), nēe volungė ~ nė volungė.

Odată ce s-a stabilit că vocala e este influențată de consoanele dure sau întărite, afirmația „...vocalele anterioare dinaintea vocalelor posterioare... sunt... transformate în vocale la fel de deschise, tot din seria posterioară” nu poate fi considerată corectă. În plus, această afirmație este greșită și pentru că, de fapt, nu toate vocalele posterioare sunt deschise (de exemplu: o, u).

Vocala e, atunci când precedă o consoană palatalizată, nu se deschide niciodată, de exemplu: metį, vedį, nešį, pelė, senesnį.

2. Anteriorizarea vocalelor

§ 84. Toate vocalele din seria posterioară (a, o, u), după j și după alte consoane moi, în mută se anteriorizează întotdeauna, de exemplu: jāuje ~ jāuja, pėllei ~ pėliai, gėrem ~ gėriame, lėkenčius ~ lėkiančius, kiāuras, ėjaū, jōjau, jōvals ~ jōvalas, žiōplas, jūks ~ jūkas (supă de sânge), kiūžis. Exemplele arată că, prin anteriorizare, vocalele o, u și a din diftongul au nu s-au transformat în alte sunete și că anteriorizarea afectează cel mai mult vocala a, singură și în grupurile ai, am, an. Anteriorizân-

11. Kalbotyros klausimai

161

du-se, vocala a s-a transformat în dialect în e. Acest e provenit din a are o deschidere diferită, în funcție de lungimea sa și de poziția în cuvânt.

Prin anteriorizare, a se transformă în dialect în e:

1. Dacă este scurtă la sfârșitul deschis al cuvântului, de exemplu: gijė ~ gijà, sàujė ~ sàuja, žarijė ~ žarijà, delčė ~ delčià, pradžė ~ pradžià; uošvijė ~ uošvijà; akė ~ akià (cu ochiul), gėrė ~ gėrià, žiūrė ~ žiūrià (privește).

2. Când după ea urmează o consoană moale, de exemplu: áudženti ~ áudžianti, éisenį ~ éisianti, turentį ~ turinti (care are), lekentỹsis ~ lekian tỹsis, laukentėse ~ laukiančiose (însărcinată), žydenčiója ~ žydiančiója (cea care înflorește).

3. Când se află în diftongul ai, de exemplu: brólei ~ bróliai, marčei ~ marčiai, šėnei ~ šėniai, peileis ~ peiliais, šereis ~ šeriais.

În aceste cazuri, a anteriorizat se transformă în ę:

1. Dacă este lungă la sfârșitul cuvântului, de exemplu: audženčėsės ~ audžiančiasis, vyriáusėji ~ vyriausiai, baltąjė ~ baltąja, jąjė ~ jąja, naũjėjei ~ naujajai, graũdžėje ~ graudžiaja, mišė ~ mušia, šiūsė ~ siūsią, žvėjosė ~ žvejosia.

2. Când după ea urmează consoane dure, de exemplu: pylėvà ~ pyliavà, baudžėvà ~ baudžiavà, arklems ~ arkliams, peilems ~ peiliams, vadžės ~ vadžias, kójas ~ kojas, žiūrem ~ žiūrime (privim), tūret ~ tur iate (aveți).

S-a îngustat și s-a transformat în e și vechiul a lung, antic, neaccentuat, de la sfârșitul cuvântului (lk ę). La sfârșitul deschis al cuvântului este mai închis, iar la cel închis — mai deschis, de exemplu: gaidžė ~ gaidžio, jáuče ~ jaučio; kójes ~ kojos, sáujes ~ sáujos; plóje ~ plójo, sėdėje ~ sėdėjo. În acest caz, originea noului e este pe deplin de înțeles: vechiul a lung, fiind neaccentuat, s-a scurtat la sfârșitul cuvântului și nu a mai putut deveni o. Mai târziu, acest a scurtat, sub influența anterioară a consoanei j, s-a transformat în e, la fel ca a scurt.

3. Contracția și eliziunea

§ 85. Contracția și omiterea vocalelor au loc cel mai adesea atunci când verbele sau cuvintele de origine verbală, a căror rădăcină începe cu o vocală, primesc un prefix. În dialect, se contractă cel mai frecvent următoarele grupuri: e + y; u + ė; a, u + ei; i + i, de exemplu: najaũ ~ nuėjaũ, najė ~ nuėjai, nãję ~ nuėjo, najims ~ nuėjimas, naisiu ~ nueisiu, nãs ~ nueis, pãis ~ paeis, nãik ~ nueik, nãn ~ nueina, naini ~ nueini, nãty ~ nueitų, nãnam ~ nueiname, nãsiu ~ nueisiu, pãsiu ~ paeisiu, paini ~ paeinu, paikim ~ paeikime, pain ~ paeina, pãity ~ paeitu, pãik ~ paeik, prãisiu ~ pra eisiu, prainu ~ praeinu, praik ~ praeik, praitu ~ praeitų, prais ~ praeis, prainam ~ praeiname, tėr ~ tėra, nėr ~ nėra.

Eliziunea în dialect apare cel mai frecvent în următoarele grupuri: e + a; e, i + ė; e + i; e, i + ei; a + ė; i + a, de exemplu: neptėrš̃k ~ neapteršk, netlaĩkys ~ neatlaikys, necakỹs ~ neatsakys, netidarỹs ~ neatidarys, necūks ~ neatsūks, netlaũš ~ neatlaũš, netpìrks ~ neatpìrks, netiduõs ~ neatiduõs, netmės ~ neatmės, nekėję ~ neakėjo, negurkãva ~ neagurkãvo, nerbãva ~ nearbãvo, nėjaũ, nėjėi ~ neėjai, nėmiaũ ~ nėmiau, nėmėi ~ nėmei, prėde ~ priėdė, prėst ~ priėsti, prėdžiau ~

162

priedžiau, nęd ~ nėda, nėde ~ nėdė, prešk ~ priėšk, nėšk ~ nėešk, nėdrus ~ nėėdrus, nėdri ~ nėėdri, preijau ~ priėjau, prejęi ~ priėjai, preijims ~ priėjimas, preidims ~ priedimas, premiau ~ priėmiau, premėi ~ priėmei, premims ~ priėmimas, nikš ~ neįkiš, nievėš ~ neįvėš, ninėš ~ neįneš, ništums ~ neįstumš, nižąs ~ neįkąs, nidėks ~ neįdegęs, nimū ~ nėimu, nimį ~ nėimi, neinū, neinį, neilūok ~ neeiliuok, preinū ~ prieinu, preinį ~ prieini, preiliāva ~ prielįavo, susėinū ~ susieinu, susėini ~ susieini, prajaiū ~ praėjau, prajėj ~ praėjai, prajims ~ praėjimas, nižgėre ~ neišgėrė, nišvāre ~ neišvārė, nišmāude ~ neišmāudė, nišāude ~ neiššāudė, nižgāude ~ neišgāudė, ništrāuke ~ neištrāukė, nišlāupė ~ neišlāupė, susėjau ~ susiėjau, susėjė ~ susiėjai, susėjims ~ susiėjimas, nikš ~ neįkiša, nikel ~ neįkelia, nėme ~ nėėmė, nėmem ~ nėėmėme, nėmėt ~ nėėmėte, nėmes ~ nėėmės, preję ~ priėjo, prėjom ~ priėjome, prėjot ~ priėjote, prėjęs ~ priėjęs, nein ~ neina, nein am, neik, neiš, neikit, neikim, preiš ~ prieis, prei- bit ~ prieikite, nišplaukė ~ neišplaukė, nėtnėš ~ neātneša, nim ~ nėima, nimam ~ nėimame, premem ~ priėmėme, susėme ~ susiėmė, susėmei ~ susiėmei, pršėmiau ~ prišėmiau, pašėmė ~ pasiėmė, nišėme ~ nusiėmė, tšėmei ~ teišėmei, prājom ~ praėjome, prājė ~ praėjo, pājom ~ paėjome, pāję ~ paėjo, susėnam ~ susieiname, susėję ~ susiėjo, nuseičiau ~ nusieičiau (nueičiau), nepārc ~ neapārtas.

Uneori, omiterea și contracția vocalelor sunt fenomene atât de strâns legate în dialect, încât este dificil să le deosebim; cel mai adesea se întâmplă astfel când în cuvânt au existat alăturate două vocale identice, de exemplu: pasilga ~ pasilgo, pasilgau ~ pasilgau, pasilsėt ~ pasilsėti, pasilsėje ~ pasilsėjo, pantaušys ~ paantaušys, Palsys ~ Paalsys (sat de lângă râul Alsa), pirmapaalsinei ~ pirmapaalsiniai (oameni din satul Paalsis I), antrapaalsinei ~ antrapaalsiniai (oameni din satul Paalsis II), Pantvardys~Paantvardys (sat de lângă râul Antvardė), prímam~ priimame, prim~ priima, pasiimt ~ usimt ~ prisiimt~ pasiimti, užsiimti, prisiiimti, priimc ~ priimk ~ priimt ~ priimsiu ~ niimsiu ~ priimsi ~ priimtu ~ priimkim ~ priimdavau ~ pasim ~ susim ~ ūsim ~ prisim ~ susimam ~ susimat~ priimtas, priimk, priimti, priimsiu, neimsiu, priimsi, priimtų, priimkime, priimdavau, pasiima, susiima, užsiima, prisiima, susiimame, susiimate.

4. E l i z i u n e a v o c a l e l o r

§ 86. Cazuri foarte rare de eliziune a vocalelor se întâlnesc în cuvinte de origine străină, în vecinătatea consoanelor nazale și lichide, de exemplu: pālic (palton), gimnāzije (gimnaziu), gimnāziastas (gimnazist), cvilikai (cvicli).

5. A d ă u g a r e a v o c a l e l o r

§ 87. Adăugarea vocalelor la începutul cuvântului a fost observată numai în cuvinte de origine străină, de exemplu: Atkočāits~Atkočaitis (cf. polonezul tkacz), iškala (casă de rugăciune evreiască).

11. Kalbotyros klausimai

163

6. Căderea vocalelor

§ 88. Căderea vocalelor la începutul cuvintelor de origine lituaniană nu a fost observată în grai. La începutul cuvintelor de origine străină, vocalele cad cel mai adesea atunci când înțelesul acestor cuvinte sau al unor sunete izolate nu este clar ori când cuvântul, prin sunetele sale, amintește de un cuvânt lituanian, de exemplu: Nastāze (Anastazija), vangelìks (evangeli-kas), Samidàuckas (Aksamitauškas), raplānc (aeroplanas), balatōrije (ambulato-rija), tamabìlius (automobilis), Zabēle (Izabelė), Džidorìus (Izidorius), raštānc (areštantas), raštìot (areštuoti), raštāva (areštavo).

7. Eliziunea vocalelor

§ 89. Eliziunea vocalelor apare rar în grai, de exemplu: vàdnas (vadinasi), Mitva (Mituva), Jērbiškei (Jerubiškiai, numele unui sat), brōks (burokas), sąsūvinis (sąsiuvinis).

8. Particularități la începutul cuvântului

§ 90. La începutul cuvântului, în grai, e apare neregulat în locul lui a din limba literară, de exemplu: elksnis (alksnis), elksnynė (alksnynas), Eñdrius (Andrius), ēitvars (aitvaras), ekmuõ (akmuo), ekmenyne (akmenynė), Emērikis (Amerika).

Consonantism

I. Pronunțare și origine

1. Consoanele

b, d, g, k, l, m, p, r, s, š, t, v, z, ž. § 91. Consoanele b, d, g, k, l, m, p, r, s, š, t, v, z, ž din dialectă au aceeași origine și se pronunță la fel ca în limba literară, de exemplu: balā, baltā, daržinė, gaigals ~ gaigalas, karštis, lapė, mōlis, pašiópa (o clădire de proastă calitate, cel mai adesea o magazie de lemne), rōpe ~ rōpė, sulā, šatrā, tōsis, vežēš, žūrūnis (cel care mormăie, se pregătește să plângă), žāips ~ žaibas.

§ 92. j din dialectă are aceeași origine ca în limba literară. Se pronunță întotdeauna palatalizat, de exemplu: jāuje ~ jāuja, jōvars ~ jōvaras, juōks ~ juōkas, jijē (ea).

§ 93. j apare în dialectă mai rar decât în limba literară. Cel mai adesea lipsește la sfârșitul cuvintelor dialectale. Acolo a dispărut împreună cu întreaga silabă, după vechile vocale lungi și diftongii vocalici, în următoarele cazuri:

1. La sfârșit de cuvânt deschis, înaintea vechiului a scurt, de exemplu: gỹ ~ gỹja, klō ~ klōja, kiaušiniau ~ kiaušiniauja (caută ouă în cuiburi), kirmỹ ~ kirmyja, lỹ ~ lyja, lō ~ lōja, lynō ~ lynōja, lie ~ lieja, malkau ~ malkauja, mō ~ mōja, melūo ~ melūoja, plō ~ plōja, paukščiau ~ paukščiauja (prinde păsări, le distruge cuiburile), pelỹ ~ pelỹja, peliō ~ peliōja (prinde șoareci), rāu ~ rāuja, rūdỹ ~ rūdỹja, sē ~ sēja, skrie ~ skrieja, spē ~ spēja, šienāu ~ šienāuja, važiūo ~ važiūoja,

dar: sāuje (<*sāujā) ~ sāuja, jāuje ~ jāuja, Vidāuje ~ Vidāuja, gijē ~ gija, vējē ~ vēja.

164

2. La sfârșit de cuvânt deschis, înaintea lui e (< ēn), de exemplu: akỹ ~ akyje, galvõ ~ galvoje, gerõ ~ geroje, nõsy ~ nosyje, pievõ ~ pievoje, patvorỹ ~ patvoryje, šulinỹ ~ šulinyje, tulžỹ ~ tulžyje, vandenỹ ~ vandenyje, žaliõ ~ žalioje, dar: meduj̃ ~ meduje, būčiuj̃ ~ būčiuje, spiečiuj̃ ~ spiečiuje.

3. La sfârșitul primului component al cuvintelor compuse, când j a fost înaintea lui a, de exemplu: kraugerỹs (< kraujagerýs), kraũligė (< kraujaligė) ~ kraũligė, kraũžolės (< kraujāžolės) ~ kraũžolės, kógalvei (< kojagalviai) ~ kógaliai (extremități), nauvedỹs (< naujavedys), vėrauṗlės (< vėjarauṗlės) ~ vėrauṗlės.

§ 94. Ca și în limba literară, j a dispărut în grupurile de consoane aflate înaintea vocalelor anterioare, de exemplu: áudi, jautl, láukei, renkì, skalbei, žiemỹs (nord).

§ 95. În grupurile de consoane aflate înaintea vocalelor posterioare, soarta lui j este următoarea:

1. Al doilea element al grupurilor vechi dj, tj, la fel ca 1k, a dispărut, transformându-l pe primul în africatele dž, č și anteriorizând vocala care urma după acest grup, de exemplu: gaidžė̃ ~ gaidžiai, gaidžė ~ gaidžio, gaidžiui, mačiaũ, matýčiau, paũkščė̃ ~ paũkščiai, svečė̃ ~ svečiai, kenč̃ ~ kenčia, leidž̃ ~ leidžia. În acest caz, a final pare să fi căzut abia după grupurile tj, dj> č, dž, deoarece, în caz contrar, tj, dj nu ar fi putut deveni africate (j ar fi căzut împreună cu a).

2. Vechile grupuri bj, pj s-au păstrat intacte numai în radicalul cuvântului, de exemplu: bjaurùms ~ biaurumas, pabjūra ~ pabiūro, bjaurỹbė ~ biaurybė, bjaũrei ~ biaūriai, papjū̃ts (necaz, sfârșit), pjovìms ~ piovimas, pjáustyt ~ pjáustyti, pjovìks ~ piovikas, pjudýt ~ piudyti, pjūklas ~ piūklas, rūkpjūtė ~ rugpjūtė, papjaũc ~ papiautas, spjõvė ~ spiovė, spjáut ~ spiauti.

La sfârșitul cuvântului, al doilea element din grupurile bj, pj a dispărut, ca și în limba literară, de exemplu: gnybiau, gnybiu, kaupiu.

3. Al doilea element al vechilor grupuri gj, kj, lj, mj, nj, rj, sj, šj, vj, zj, žj a dispărut, de asemenea, ca și în limba literară, de exemplu: vãgė ~ vãgio, sakiaũ, brólė ~ brólio, kūrme ~ kūrmio, skýniau, stúobre ~ stúobrio, bìldese ~ bìldesio, šiauc ~ šiaũdas, žyziaũ (am văicărit), ėžė ~ ėžio.

ⁿ. § 96. Tarmės n kilmės ir tarimo atžvilgiu yra toks pat, kaip ir 1k, pvz.: norãks ~ norãgas, vãnak s ~ vã nagas, žandai. Skirtingai nuo 1k, n tarmėje sutinkamas rečiau. Be jokios išimties⁶¹ čia jis yra išnykęs ne tik prieš visus pučiamuosius priebalsius žodžio šaknyje ir galūnėje, kaip yra 1k, bet dar ir veiksmažodžiuose prieš s ir bendraties t (kaip išnykdamas n pasielgė su prieš jį ėjusiu balsiu, žr. §§ 38, 42, 48, 54, 65, 69, 74, 79), pvz.: bãl ~ bãla, grãžtas ~ grãžtas, gyvẽs ~ gyveñs, gyvėt ~ gyventi, kẽst, kūręs ~ kūrẽns, kūrėt ~ kūrenti, kabit ~ kabinti, kabìs ~ kabins, lìst, pìt ~ pinti, pìs ~ piñs, raugėt ~ rauginti, sãpara, sãl ~ sãla, sãnar ei ~ sãnariai, sãnašas ~ sãnašos, sãžinė ~ sãžinė, sãrašas, skẽst, skỹst, skẽsiu ~ skinsiu, skẽsi ~ skinsi, skẽs ~ skins, skẽsim ~ skinsime, skẽsit ~ skinsite, skẽt ~ skinti, skẽdams ~ skindamas, skẽtų ~ skintų, sėt ~ sėnti, sėstu ~ sėñstu, sėst ~ sėnsta, sėstų ~ sėntų,

⁶¹ Compară J. Žiugžda, Lietuvių kalbos gramatika, 1, 20, Kaunas, 1956.

165

sėsi ~ sensi, sės ~ sens, sėčiau ~ senčiau, sėtum ~ sentum, sėdams ~ sendamas, šąslavas (sašlavos), šąl ~ šąla, tvės ~ tviñs, tvįt ~ tvinti, tvįst ~ tvinsta, tvįtu ~ tvintu.

Pentru cazurile în care n devine m, vezi § 109.

f, ch, h. § 97. Consoanele f, ch, h apar în dialect aproape numai în cuvinte de origine străină și sunt rare.

a) Dintre aceste consoane, în dialect se întâlnește cel mai frecvent f, de exemplu: fūktelis (o mașină agricolă asemănătoare unei grape), futrā (palton de damă călduros), férma, fināncai ~ finānsai, fýgusas (figusas), féleris (lipsă, defect), frēnčius (sacou). În alte cuvinte, f este înlocuit cu p, de exemplu: pābrikēs ~ fābrikas, pūrmonc ~ fūrmonas (căruțaș), purmānka (căruță cu oameni), partigrāps ~ partigrāpas (fotograf), pudamenc ~ fudamēntas (fundament). Vorbitorii tineri ai dialectului pronunță f în cuvintele străine.

b) În dialect, h de la începutul împrumuturilor este de obicei omis, de exemplu: aktārs (hectar), īmnas (imn). Uneori, un astfel de h este înlocuit cu g, de exemplu: Genārikṣ (Henrikas), gēṛps (herbas), gektārs (hectar). În interjecțiile dialectale, h se pronunță, de exemplu: ahà (da), ehē (prost!), uhū (alo, atenție!), ýhāha (nechezatul calului), ohō. Tinerii dialectului pronunță h. și în împrumuturi.

c) Consoana ch nu este folosită deloc în vorbirea vorbitorilor mai în vârstă ai dialectului. În toate cazurile, ea este înlocuită cu k din limba lituaniană (inclusiv în neologisme), de exemplu: kòrs ~ chòras, kòlera ~ chòlera, tēkninkūms (technikum as), tēkninks (technikas), kirūrks ~ chirurgas, karāktorius (charakteris), kliòrke ~ chliòrkē (chloras), kuligānc ~ chuligānas, kytrī (isteț). Vorbitorii tineri ai dialectului pronunță ch în împrumuturi.

2. Africate

c. § 98. Africata c este mult mai frecventă în dialect decât în limba lituaniană standard. Din acest motiv, și originea sa este mai variată, în comparație cu c din limba standard. Ca și în limba standard, c apare în dialect mai ales în împrumuturi și în cuvinte care imită sunetele naturii, de exemplu: cūkruṣ, cigōnai (țigani), cigārs ~ cigāras, cimēnc (ciment); cipīks ~ cipūkas (puișor), ciepšet, cýpt, cyplȳs, cāpt, capūks (margine de haină, proeminență de care se poate apuca). În plus, africata c apare în dialect și ca urmare a asimilării sunetelor. În dialect, c de această origine este cea mai frecventă. În dialect se asimilează cel mai adesea sunetele t și s, d și s aflate alături. Prin asimilare, aceste grupuri de sunete se transformă întotdeauna în africata c. Ea apare în dialect în următoarele cazuri:

1. La întâlnirea alăturată a prefixului t cu rădăcina sau cu particula reflexivă s, de exemplu: acisēda ~ atsisėdo, acīgule ~ atsigulė, acikēle ~ atsikėlė, ācliuoge ~ atšliuo gė, àcklende ~ atsklendė, àckleiskim ~ atskleiskime, àckverbe ~ atskverbė, acmeik ~ at smeik, acpēši ~ atspėsi, ackirtu ~ atskirtu, acvyrāva ~ atsvyravo, acpinda ~ atspindo, acūka ~ atsūko.

2. În cuvinte alăturate, dintre care primul este proclitic, prin întâlnirea lui t final cu s inițial, de exemplu: an cāules ~ ant saulės, an cēnas ~ ant sienos, an cṭāla ~ ant stālo.

166

3. Din d și t de la sfârșitul primului component al cuvintelor compuse și s de la începutul celui de-al doilea component, de ex.: drūčprandis ~ drūtsprandis, v̇ciene ~ vidsienė.

4. La sfârșitul închis al cuvântului, cu excepția lui a scurt (§ 61), precum și când sunetele t și s, d și s ajung alăturate, de ex.: lẽc ~ lẽtas, kẽpc ~ kẽptas, kiẽc ~ kiẽtas, píc ~ pintas, rãc ~ rãtas, rẽc ~ rẽtas, skíc ~ skintas, arúoc ~ arúodas, grúc ~ grūdas, júoc ~ júodas, kūoc ~ kūodas, lẽc ~ lẽdas, pãc ~ pãdas, prúc ~ prūdas, púoc ~ pūodas, pẽc ~ pẽdas, rúc ~ rūdas, sõc ~ sõdas, úoc ~ úodas, žíec ~ žíedas.

Africata c apare în dialect din s, atunci când acesta se află după n. Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă la sfârșitul închis al cuvântului, cu excepția cazului în care vocala este scurtă, de ex.: geltõnc ~ geltõnas, mėlync ~ mėlynas, raudõnc ~ raudõnas, šẽnc ~ šẽnas, šiẽnc ~ šiẽnas, vandẽnc ~ vandẽns, víenc ~ víenas.

s se transformă în c și în sufixul -nsk- al numelor de persoane de origine străină, de ex.: Bagdánckis ~ Bagdánskis, Palánckis ~ Palánskis, Beržínckas ~ Beržínskas.

Cel mai probabil, prin analogie cu sufixul -nsk-, s se transformă în c și în sufixul -ausk-, precum și în alte cuvinte care conțin grupul de sunete -ausk-, de ex.: pliauckà ~ pliauskà, Lazdáuckas ~ Lazdáuskas, Grubliáuckė ~ Grubliáuskė (Grubliauskaitė), bauckinė ~ bauskinė (adusă din Bauskė).

č. § 99. În ceea ce privește originea și folosirea, africata č este, de asemenea, mai frecventă în dialect decât în lk:

1. č, apărută din t + j, ca și în lk, vezi § 95.

2. č, apărută prin imitarea sunetelor din natură, de ex.: čerkšt, čerkšlė, čirkšt, čiaupótis, čiauškėt, čiaudėt, čiūpt, čiūputė ~ čiūputė (despre cineva care face ceva mult timp, zăbovind și pipăind).

3. č din împrumuturi, preluată împreună cu cuvântul, de ex.: česnãkas ~ česnãkas, čemerỹs (o plantă amară), čiobras, žemčiūgai.

În dialect se întâlnesc numeroase cazuri de africată č apărută prin asimilarea sunetelor. Sunetele t și š, ajunse alături, dau întotdeauna africata č, de ex.: ačẽrt ~ atšẽrti, ačãla ~ atšãlo, ačáiža ~ atšáiža, ačvìlpė ~ atšvìlpė, ačliáužė ~ atšliáužė; an čiaudų ~ ant šiaudų, an čirdies ~ ant širdies, an čaliẽs ~ ant šalies; pikčšasė ~ piktsąsiai. Africata č este produsă prin asimilare și de sunetele d + š ajunse alături, de ex.: Ei čas (<Eid+šas, nume de familie), Ei čei ~ Ei čiai (sat), juõčkus (< juod+škus); Juõčakis ~ Juódsakis (un pârâu din pădurile Pašvenčio), mečerkė (<medsárkė). Sunetul š se transformă în africata č după n, de ex.: grynčalã ~ grynšalã, Jončkìs ~ Jončkis (Jonas), Oñčke ~ Oñčke (Ona), Genčke ~ Genčke (Genė). Prin asimilare, africata č se pronunță în grupul de cuvinte format din sunetele c și š ale dialectului, de ex.: vien čon čyla, ki čon čala ~ vienc šonc šyla, kic šonc šąla ~ o latură se încălzește, cealaltă se răcește.

dz. § 100. Africata dz este rară în dialect. Ea a apărut:

1. Prin imitarea sunetelor din natură, de ex.: džinkt ~ džingt, džimbīt ~ džimbinti (a merge alene), džangvót (a merge departe, fără un scop clar).

2. Prin asimilarea sunetelor t și z, d și z ajunse alături, de ex.: adžimbė ~ atzvimbė, adzylójė ~ atzylójo, adžiržė ~ atziržė; ka džiřžė ~ kad žiržė.

167

3. Prin asimilarea sunetului z cu n-ul care îl precedă, de exemplu: Bandžnai ~ Banzinai (numele unui sat), bendžinc ~ benzinas, kombinzdžonc ~ kombinzonas.

dž. § 101. Africata dž este întâlnită în dialect mai des decât în limba literară. Poate proveni:

1. Din grupul dj, vezi § 95.

2. Din imitarea sunetelor din natură, de exemplu: ei džium džium džium.

3. Prin asimilarea sunetelor aflate în contact, de exemplu: (t+ž) adžvengė ~ atžvengė, adžėlė ~ atžėlė, adžygiuo ~ atžygiuoja, adžagrei ~ atžagariai, adžengė ~ atžengė, adžarštė ~ atža(r)štė, adžaibuo ~ atžaibuoja, adžabojė ~ atžabėjo; an džiemos ~ ant žiemos, an džėmes ~ ant žemės, an džolės ~ ant žolės; pigdžolės ~ piktžolės. Africata dž se observă și în cuvintele compuse, înaintea consoanelor sonore, prin sonorizarea africatei č, de exemplu: drūdžgalys ~ drūčgalys (capătul bont), kurdžgalys ~ kurčgalys (capătul brazdei de pe talpă), trėdždalis ~ trečdalis.

II. Legile combinatorii ale consoanelor

1. A s i m i l a r e

a) Moliciunea consoanelor prin asimilare. § 102. În dialect, consoanele pot fi tari sau moi. Întărirea sau înmuierea consoanelor în dialect este regresivă⁶².

Consoanele sunt întotdeauna tari înaintea vocalelor posterioare, ca și în limba literară, de exemplu: balà, bóbà, baigù, vãbalas ~ vãbalas, skam̃ba ~ skamba, šlum̃ba ~ šlumba, žvaigždùtė ~ žvaigždutė. Dacă, prin scurtarea finalei cuvântului în dialect, cade a scurt, consoana care îl preceda, ajunsă la sfârșitul cuvântului, rămâne tare, de exemplu: dírbo ~ dirba, drėb ~ drėba, ėd ~ ėda, kánd ~ kanda, leñd ~ lenda, žíb ~ žiba, žínd ~ žinda.

Stând imediat înaintea vocalelor anterioare sau palatalizate, consoanele sunt întotdeauna moi, de exemplu: bìtis (albină), Bėbirvýtis ~ Bebirvytis (pârâu), kiaušìnis ~ kiaušinis, kępìes ~ kepiesi, lėkìms ~ lėkimas, lýgýbė (egalitate), pélkė ~ pelkė, šiekšnìs, žydėt ~ žydėti, žioplas ~ žioplas. Dacă, prin scurtarea finalei cuvântului în dialect, cade a sau i scurt înaintea unei consoane moi, consoana care îl preceda se pronunță întotdeauna moale, de exemplu: mýl ~ mylia (iubește), lýdž ~ lydi (însoțește), týl (tace), žýd (înflorește), pér (spală), gúl (se culcă), gyvẽt ~ gyventi, matýt ~ matyti, sakýt ~ sakyti, žiūrėt ~ žiūrėti.

§ 103. Consoanele g, k sunt moi numai atunci când se află direct înaintea unei vocale anterioare sau palatalizate, de exemplu: gìrgždėt ~ girgždėti, kìrbėt ~ kirbėti. Când între g, k și vocalele anterioare sau palatalizate se află alte consoane, velarele g, k se pronunță tari, de exemplu: grūžas ~ grūžas

⁶² În dialect întâlnim câteva cuvinte în care moliciunea consoanelor este progresivă. În cuvintele: kėl’s ~ kėlias, žál’s ~ žalias, prin scurtarea terminației cade a scurt, iar l rămâne moale și înmoaie consoana s care urmează.

168

(gružlys), gnỹbu ~ gnybiu, pagrėbstai ~ pagrėbstai, grižčė ~ grižčia (grįžtė, un braț de in smuls), greitai (greit), griebau ~ griebiau, grėblis ~ grėblis, gróva ~ grióva (care se răstoarnă repede), grūva ~ griūva, griaužė ~ griaužė, kraukšlė ~ kriaukšlė (partea crăpată de pe laturile pâinii), kriokė ~ kriokė, krūkis ~ kriūkis (băț), klỹkė ~ klykė, klengė ~ klengė (zăvorul ușii), klipytą ~ klipytą (om cocoșat), skliauda ~ skliaudo (își mișcă urechile, despre un animal), kreipės ~ kreipiasi, krypst ~ krypsta. g, k sunt oarecum palatalizate când se află la sfârșitul cuvântului, înaintea unui t palatalizat care aparține aceleiași silabe, de exemplu: pravirkti, išderkti (a ponegri, a defăima), apnikti, išmigti, įtikti, ištrūkti, išalkti, išbrinkti, pradinkti, palinkti, ištrinkti, sėkti ~ sėkti, bėgti ~ bėgti, dēkti ~ dègti, sprógti ~ sprógti.

Dacă în terminația cuvântului, între t-ul palatalizat și k, g se află o altă consoană sau dacă k, g aparțin unei alte silabe, atunci în acest caz ele sunt dure, de exemplu: suplūkšti ~ suplūkšti, ištrūkšti ~ ištrūkšti, užtrókšti ~ užtrókšti, naktis ~ naktis, saktis ~ sagtis.

§ 104. Toate celelalte consoane aflate înaintea unei vocale anterioare sau anteriorizate sunt palatalizate chiar și atunci când sunt mai multe; cea mai palatalizată este cea aflată chiar înaintea vocalei anterioare sau anteriorizate, iar celelalte, care o precedă, sunt mai puțin palatalizate, de exemplu: blyžoti ~ blyžoti (a zăcea ca un paralitic), pasterblė ~ pasterblė (partea inferioară a acoperișului, spațiul de sub streașină), žvirbliukas ~ žvirbliukas, bliauna ~ bliauna, apžlibo ~ apžlibo (a orbit), Bliūdžiai ~ Bliūdžiai (sat), įblėndžiame ~ įblėndžiame (amestecăm), brįnkti ~ brińkti, bristi ~ bristi, brydė ~ brydė (trecere prin cereale), silpnyn ~ silpnyn, pliūkas ~ pliūkas (lovitură), priėdė ~ priėdė, skelbkit ~ skalbkite, lieptėlis ~ lieptėlis, prikąsė ~ prikąsė, priešpriešiais ~ priešpriešiais, priglitęs ~ priglités (murdar), žiūpsnis ~ žiūpsnis, prisakymas ~ prisakymas, sudrėbtinis ~ sudrėbtinis (care trăiește fără a fi căsătorit), drėžlas ~ drėžlas (șopârlă), dvikartė ~ dvikartė (husă pentru pătură sau așternut), dvišaks ~ dvišakas, bendrininks ~ bendrininkas, trinti ~ trinti, trinýtis ~ trinýtis, šienatvė ~ šienatvė (cositul fânului), senatvė ~ senatvė, triobà ~ trioba (casă), triuša ~ triuša, triukšmas ~ triukšmas, treškėti ~ treškėti, šatrinis ~ šatrinis (așchie), Mantviliai ~ Mantviliai (sat), padugnės ~ padugnės, garnys ~ garnys, iškirtą ~ iškirto, papūrtė ~ papūrtė, užsprįngo ~ užsprįngo, skiedrynas ~ skiedrynas, apdrėbė ~ apdrėbė, apdrįžo ~ apdrįžo (a orbit), apsnigo ~ apsnigo, apdrisko ~ apdrisko, apdribo ~ apdribo, apžlibo ~ apžlibo (a orbit), apdegė ~ apdegė, apdėjo ~ apdėjo, apdėvėjo ~ apdėvėjo, apsistojo ~ apsistojo, atpiovė ~ atpiovė, triobvieta ~ triobvieta (temelia și locul casei), liepžiedis ~ liepžiedis, rudmė-

169

sẽ ~ rudmėsė, Vīdģīris ~ Vidgiris (pădure), Dēgūdģīris ~ Degūtgiris (pădure); šaugždētis ~ šaukšdėtis, kupētvieta ~ kupėtvieta.

§ 105. Consoanele sunt palatalizate și în acest caz (gradul de palatalizare este mai slab), când se află înaintea lui g, k, după care urmează o vocală anterioară sau alte consoane palatalizate ori palatalizate parțial, de exemplu: slėnkstis ~ slenkstis, līnkšmybė ~ linksmybė, girgždėt ~ girgždėti, tvinkčot ~ tvinkčioti (tvinkseti), bīlkštis ~ bilkštis (zgomot, bubuit), vērkšlēna ~ verkšlėna, girgšēt ~ girgseti (a gâgâi), dirgīt ~ dirginti, bitkrēslis ~ bitkrėslis (plantă), anglis ~ anglis, žīrklēs ~ žirklės.

§ 106. Palatalizarea consoanelor este foarte slabă dacă acestea se află înaintea lui g, k și a unei alte consoane palatalizate sau palatalizate parțial, care aparține silabei următoare, de exemplu: abgriežau ~ apgriežiau, apškverbė ~ apškverbė, abgrōšt ~ apgriožti (a răsturna, a răsturna laolaltă), abgnaušti ~ apgniaužti, abgrėšti ~ apgrėžti, apkņišti ~ apknisti, apkreipī ~ apkreipti, apkresti ~ apkrėsti, apklīmpt ~ apklimpti, adgriept ~ atgriebti, atkrīsti ~ atkristi, atkrōkt ~ atkriokti.

b) Asimilarea consoanelor

§ 107. În dialect, consoanele alăturate, precum și cele care nu sunt în contact direct în silabe învecinate, se asimilează reciproc. În cuvintele formate în lituaniană, consoanele se asimilează reciproc mai ales regresiv, iar în cuvintele de origine străină apare și asimilarea lor progresivă. Consoanele l, m, n, r nu influențează alte consoane și nici ele însele nu sunt influențate, deși în dialect, în mediul lor, apar uneori consoane asurzite sau sonorizate, de exemplu: vartinglys (pânză de păianjen), vartingliauot (a prinde pânze de păianjen), šproklė (sproglė, loc crăpat). Celelalte consoane asimilează ele însele și sunt asimilate de alte consoane.

§ 108. Consoanele sonore aflate înaintea celor surde se asurzesc, iar cele surde aflate înaintea celor sonore, precum și k, se sonorizează, de exemplu: (consoane sonore asurzite) sudrėpt ~ sudrėbti, grėpt ~ grėbti, gērpt ~ gēr bti, gnīpt ~ gnībti, šlūpt ~ šlūbti, šlūps ~ šlūbas, ankstīps ~ ankstýbas, kīpkis ~ kibkis, saltkārčei ~ saldkarčiai (dulce-amărui), smaiks ~ smaigas, varks ~ vargas, vānaks ~ vānagas, varškas ~ vargšas, vandenīnks ~ vandenингas, užpūole ~ užpūolė, duot peili ~ duoda peilį, brēt pūrva ~ brėda pūrvą; (consoane surde sonorizate) lībdams ~ līpdamas, pūzgalve ~ pūsgalve, pūzbadžiu ~ pūsbadžiu, lībda ~ līpdo, liēbžiedis ~ liepžiedis, pigdagis ~ piktdagis, trūgžolės ~ trūkžolės (buruieni), Labgirinė (pădure), abdaīina ~ apdailino, abdgina ~ apdegino, abdaūže ~ apdaužė, abdaīnāvo ~ apdainavo, lēkz bitīs (lēks bitės), pjaūž bērža ~ pjaus beržą, tōz duobēs ~ tos duobės, vīz girēs ~ vis giriasi.

§ 109. În dialect sunt numeroase cazurile în care două consoane sonore diferite sau două consoane surde diferite, aflate alături, se aseamănă prin asimilare în ceea ce privește locul de articulare, de exemplu: Consoana s, când se află înaintea lui č, se transformă întotdeauna în dialect în š, de exemplu: mėščiau ~ mėščiau, veščiau ~ vėščiau, lėsčiau ~ lėščiau, kriščiau ~ kriščiau, smauščiau ~

170

šnausčiau, šeščiaus ~ šeščiausi, kniupščes ~ kniupščias, gulščes ~ gulščias Giščius ~ Guščius (nume de familie), Krščius ~ Krisčius (nume de familie), riščė ~ risčia, kaš čė ~ kas čia, ankščiau ~ anksčiau.

Consoana ž, aflându-se înaintea lui dž, în dialect se transformă întotdeauna în ž, de exemplu: oškaparždžė ~ oškaparždžiai (coada-calului), laž džiukė ~ lazdžiukė, liždžiuks ~ lizdžiukas, skruždžių ~ skruzdžių.

Consoana nazală n, aflându-se înaintea consoanelor velare, în dialect este întotdeauna articulată cu partea posterioară a limbii și este notată în transcrierea fonetică printr-o buclă îndoită spre interior, de exemplu: laŋkà ~ lanka, lẽŋgvas ~ lengvas, sutĩŋka ~ sutinka, raŋgýtis ~ rangytis, ẽŋgė ~ ẽngė, raŋkà ~ ranka, raŋkiot ~ rankioti, raŋgos ~ raŋgosi, laŋguoc ~ langūotas.

Consoana n înaintea consoanelor labiale se transformă în dialect în m, de exemplu: pempirkščei (< penk-pirščiai) ~ pempirkščiai (lupini albaștri), nukamputiit (< nukantupinti) ~ nukamputinti (a scurge, a chinui), samplato (< samplatoje) ~ samplatoję (în grămadă), kampūžit (a confisca), kompiskūot (a confisca), Grimberkis ~ Grinberkis (nume de familie), Fémberks (Fainbergas, nume de familie).

§ 110. În dialect există cazuri în care, din punctul de vedere al locului de articulare, se asimilează și consoanele nealăturate din silabe învecinate. Cel mai adesea, consoana s se transformă în š dacă silaba învecinată începe cu š, de exemplu: šušūka ~ sušūko, šušala ~ sušalo, šušla ~ sušulo, šušāudė ~ sušāudė, šąšlavas ~ sąšlavas, šąšlavynė ~ sąšlavynas, mūšškės ~ mūšiškis, jüšškės ~ jüšiškis.

Asimilarea la distanță se observă și în cuvintele de origine străină, de exemplu: pelicilinc (penicilină), leguliatorius (regulator), levolzleris (revolver).

§ 111. În dialect există cazuri în care două sunete aflate alături se contopesc, prin asimilare, într-o singură africată; vezi §§ 98, 99, 100, 101.

Cazurile în care, prin asimilarea lui n, s, š se transformă în c, č, vezi §§ 98, 99.

c) Dispariția consoanelor prin asimilare. § 112. În dialect, dispariția consoanelor prin asimilare se observă în următoarele cazuri:

1. Când se întâlnesc două consoane identice, prima dispare din cauza dificultății de pronunțare a geminatelor, de exemplu: (k+k) Rōkalnis ~ Rokkalnis (un deal din satul Pamituvys), šākotis ~ šākkotis; (l+l) špūlanktis ~ špūllanktis; (m+m) žiemitė ~ žiemmitė; (s+s) bū sārgu ~ būs sārgu, bū sulōs ~ būs sulōs, kelislyk ~ kelissyk, pūsaldīs ~ pūssaldis, pūsaušis ~ pūssaušis, pūskystis ~ pūsskystis; (š+š) išōka ~ iššōko išōvē ~ iššōvē, išērė ~ iššērė, išāla ~ iššālo, išsauke ~ iššauke, i šīeno ~ iš šīeno, i šaliēs ~ iš šaliēs, i šūne ~ iš šūnio; (t+t) an tāka ~ ant tāko, an tilta ~ ant tilto, an tulžiēs ~ ant tulžiēs; (ž+ž) užžėlė ~ užžėlė, užžyrāva ~ užžyrāvo, užžvengė ~ užžvengė, užžvygė (užžviegė), u žōdi ~ už žōdį, u žēmē ~ už žēmē.

2. Când se întâlnesc două consoane care diferă prin sonoritate, de exemplu: (d+t) bañtakis ~ bañdtakis (potecă pe care este mânat cârdul); (g+k) dalkotis ~ dalgkotis; (k+g) būgalis ~ būkgalis (capătul bont al unui băț pentru bătut rufe), žvāgalis ~ žvākgali s; (s+z) pasidarý žūkuls ~ pasidarýs žūkulas (mâncarea fiartă se adună într-un bulgăre); (s+ž) bū žolēs ~ būs žolēs, mū žardý ~ mūs žardýje (în țarcul nostru), pūžiemis ~ pūšiemis, pūžalis ~ pušzalis, pūžlibis ~ pūšlibis (pe jumătate orb); (š+ž) išžergė ~ išžergė, išžeŋkt ~ išžengti, i žolēs ~ iš žolēs, i žievēs ~ iš žievēs,

171

în zăsų ~ din zăsų; (ș + ž) išimbe ~ išzimbė (išzvimbė), išžylioje ~ išžyliojo, išzirzė ~ išzirzė, išzurgė ~ išzurgė (a rugat, a ademenit); (ž + s) usprink ~ užsprįngti, užsūka ~ užsūko, užsėk ~ užsėk, uskurdę ~ užskurdę, u sāva ~ už sāvo, u saūsa ~ už saūsa; (ž + s) ušōka ~ užšōko, ūšauke ~ užšaukė, ūšvilpe ~ užšvilpė, ušiaūse ~ užšiaūse, u šiaudų ~ už šiaudų, u šieno ~ už šieno.

În acest caz, a doua consoană o asimilează pe prima, iar cele două consoane se aseamănă și devin identice; prin urmare, ca și în cazul geminatelor, prima dispare.

3. Când se întâlnesc două consoane sonore sau două surde, prima devine asemănătoare celei de-a doua și dispare, de ex.: (ž + z) užzimbė (užzvimbė), užzirzė ~ užzirzė; (s + š) pūšaltis ~ pūšaltis, pūšiltis ~ pūšiltis, pušėsta ~ puššėsto, pušimtis ~ puššimtis, saūšake ~ saūššakė, gėr šautuvus ~ geras šautuvas; (š + s) išpirga ~ iššpirgo, išprōga ~ iššprōgo, išprūda ~ iššprūdo, isigąs ~ išsigąs, išūks ~ iššūks, isaūšit ~ iššaūsinti, išpāust ~ iššpāusti, i saūsa ~ iš saūso, i sāve (din sine), i skepetōs ~ iš skepetōs, i skiedrōs ~ iš skiedrōs.

4. Când alături se întâlnesc (cel mai adesea în cuvinte compuse) două consoane sonore sau două surde, iar după ele urmează o altă consoană cu sonoritate diferită (după cele sonore — o surdă, după cele surde — o sonoră), a doua consoană dispare întotdeauna, de ex.: kìrpente (< kirvpen­tė), kìrkotis (< kirvkoktis), rankōgalis (<rankovgalis), diėmedis (< dievmedis), šalpusne (<šaltpusnė), Pìlkelis (<Piltkelis), vīžgaidis (<vištgaidis), pìkvotė (<piktvotė), pìgdagis (<piktdagis), skìmtelėje (<skimbtelėjo), apklimt (<apklimpti), višžiausis (<višt­žiausis).

2. D i s i m i l a ț i e

§ 113. În dialect se observă cazuri rare de disimilare progresivă și regresivă, de ex.: lėndre (nendrė), lendrinis (nendrinis), párkelis (parkeris), órdelis (orderis), plūgeris (flygelis), registruoc (registruotas), kalikatūra (karikatūra), seliūnc (seniūnas), trėjingai (treningai).

3. A s p i r a ț i a c o n s o a n e l o r

§ 114. La sfârșitul cuvântului, consoanele oclusive se pronunță cu o aspirație vocală clară. Cel mai adesea sunt aspirate consoanele k, g, t, de ex.: àteinant, bėgat, bėk, lipk, aug ~ auga, dęg ~ dėga, sęg ~ sėga.

Consoanele care precedă consoana aspirată se pronunță dur. În grupurile de cuvinte, sunetele aspirate se pronunță fără aspirație, de ex.: einant elksnynų, bėk namō.

4. M e t a t e z ă

§ 115. Metateza apropiată. În dialect se alternează cel mai frecvent următoarele consoane: 1. šk se schimbă în kš, de exemplu: reišk ~ reiškia, reikšt; teškiu, tėkšt; blaškai (paie de grâu doborâtă), blōškem ~ blōškeme, blōkšt; tryška ~ tryško, trykšt; taišk ~ tauškia, taukšt ~ taukšti; trešk ~ treškia, trėkšt ~ trėkšti; čiaušk ~ čiauškia, čiaūkšt ~ čiaūkšti; pliūška ~ pliūško (bliūško), pliūkšt ~ pliūkšti (bliūkšti); tešk ~ tėškia, tykšti, tiškas (stropire); pyšk ~ pyška, pyūkšt ~ pyūkšt; pōšk ~ pōška, pōkšt ~ pōkšt.

172

2. sk cu ks, de exemplu: dreskiù, drėkst.

3. zg cu gz, de exemplu: mėzg ~ mėzga, mėkst ~ mėgzti; režginỹs, režst ~ režgti; sumizga ~ sumizgo, mīkst ~ migzti.

Se întâmplă ca, prin metateză, să-și schimbe locul și o consoană cu o vocală, de exemplu: pirmas ~ pirmas ir primdėlė (vacă la primul vițel), primgalỹs (capătul din față).

§ 116. Metateză la distanță. Metateza la distanță se observă cel mai adesea în cuvintele de origine străină. Mai ales consoanele silabelor învecinate își schimbă locul, de exemplu: altilėrije (artilerija), cvìliks (cviklis), dōrelis (doleris), mocōtiklas (motociklas), klingeris (kringelis, riestainis), klingeriuot (kringeliuoti, sukti, riesti, vingiuoti), levoriucije (revoliucija), rėpcec (receptas), nukampū̃ti ~ nukampūtinti (nukantupinti, nukankinti, nuvarginti), aukštinielks ~ aukštinielkas (aukštielninkas).

Există cazuri când o consoană dintr-o silabă se mută din locul ei într-o silabă învecinată, de exemplu: pempir̃kščei (< penkpirkščiai) ~ penpirkščiai (lupini albaștri), vorātlìnkis (< voratinklis).

5. Dispariția consoanelor prin scurtarea terminațiilor

§ 117. În dialect se observă o scurtare regulată a sfârșitului cuvântului. Mai ales sfârșitul neaccentuat al cuvântului este afectat de această scurtare, de exemplu: šakas ~ šakos, dar: šakõs, galvōs, mergas ~ mergos, dar: mergõs, katrõs (cf. §§ 61, 63, 65, 66, 67, 68, 69, 71, 74, 79). Ca urmare a scurtării terminației cuvântului, după vocalele lungi vechi și diftongi, dialectul pierde j; vezi § 93.

§ 118. Prin scurtarea terminațiilor, dialectul pierde și alte consoane. La persoana a doua singular a imperativului, k este de obicei eliminat dacă la sfârșitul temei rămâne încă o consoană, de exemplu: gér ~ gérk, pil ~ pilk, sém ~ sémk, sùp ~ sùpk. Uneori k dispare neregulat din terminația persoanei a doua a imperativului, după vocalele lungi vechi și diftongi, de exemplu: bė ~ bėk, palā ~ palāuk.

Se pare că k trebuie să fi dispărut recent, deoarece consoana sa palatalizată, aflându-se la sfârșitul cuvântului, este încă moale.

Adverbele cu sufixul yn (<ymiui) și-au pierdut în mod regulat n în dialect, prin scurtare, de exemplu: gerỹ ~ gerỹn, kvailỹ ~ kvailỹn, knapỹ ~ knapỹn (pe dos), žemỹ ~ žemỹn, tolỹ ~ tolỹn, tamsỹ ~ tamsỹn, tankỹ ~ tankỹn.

Adverbele, conjuncțiile și diverse alte cuvinte scurte își pierd cel mai adesea consoana finală, de exemplu: kodė ~ kodėl, todė ~ todėl, mā ~ man, dá ~ dar, dabā ~ dabar, à ~ ar, ì ~ ir, kā ~ kad, kai ~ kaip, tei (taip), štéi (šitaip), anai ~ anaip, kitai ~ kitaip, bele kai (bile kaip).

Consoana finală se păstrează dacă este urmată de un cuvânt care începe cu vocală, de exemplu: ar àš, ir àš, kaip àš.

6. Alte cazuri de dispariție a consoanelor

n. § 119. Pentru cazurile de dispariție a lui n vechi, care era al doilea element al diftongilor tautosilabici, vezi § 96.

v. § 120. Dispariția regulată a lui v se observă în formele compuse ale numeralelor și pronumelor de gen feminin din dialect (iar acolo unde formele coincid, și de gen masculin), la

173

al doilea element, de exemplu: abidì (abidvi), anuódi (anuodvi), katruódi (katruodvi), júodi (juodvi), šituodi (šituodvi), mùdi (mudvi), jùdi (judvi), abiediejų (abiedviejų), abiedem (abiedviem), vienudi (vienudvi), vienudiejų (vienudviejų), dar: dvi, dviejų, dviem.

Se întâlnesc și cazuri neregulate de cădere a lui v, de exemplu: lyse (lysvė), lysūte (lysvutė), žimbė (zvimbia), pražimbė (prazvimbė), žimbims (zvimbimas), žim-zims (zimzimas), apynėi (< apyniai) ~ apyniai.

d. § 121. Dispariția regulată a lui d se observă în cuvintele dialectale cu sufixul -zda, de exemplu: lazà ~ lazdà, lìzas ~ lizdas, lazúot ~ lazdúoti (a lovi cu o nuia), lažėlė ~ lazdėlė, ližėlìs ~ lizdėlis, baržà ~ barzdà, baržúot ~ barzdúoti (a freca ceva cu barba), baržylà ~ barzdylà, baržùks ~ barzdiukas, blauždà ~ blauzda, blauždžiùkė ~ blauzdiūkė, bràžas ~ bràzdas, bražúot ~ brazduoti (a rade un morcov sau altă legumă în fâșii mărunte), gramžas ~ gramždas (ciupercă albă și tare, potrivită pentru murat), grūžas ~ grūzdas (același lucru), vėžas ~ vėzdas (bâtă, măciucă), bėžas ~ bėzdas (arbust asemănător cu călinul, cu fructe roșii), skužbežais ~ skužbeždis (ciupercă din care iese fum).

Vorbitorii mai tineri ai dialectului pronunță aceste cuvinte cu d în sufix.

§ 122. Dispariția consoanelor la începutul cuvântului este rară și întâmplătoare, de exemplu: okiėčėt (vokiečiai), olungė (volungė), Ólungiškė (Volungiškė, nume de sat), ovėris (voveris), rolàž (brolau), roliùk (broliuk), rolyti (brolyti), ėrem (gėreme), ėrsim (gersime), ūpūžė (rupūžė), inóutumei (žinotumei).

În dialect sunt mai frecvente și mai obișnuite formele acestor cuvinte care se găsesc în limba literară.

7. Adăugarea și inserarea consoanelor

§ 123. La începutul cuvântului, înainte de ie, în grai se adaugă întotdeauna j, iar înainte de uo uneori v, de exemplu: jėškau (ieškau), jieva (ieva), jietis (ietis), jėšmas (iešmas), vūoga (uoga), vūogaut (uogauti), vaūkštis ~ aukšlis (un recipient pentru cules fructe de pădure, făcut din coajă de mesteacăn).

§ 124. Între două vocale care aparțin unor silabe diferite și, uneori, chiar unor cuvinte diferite, se inserează uneori j. Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă când una dintre vocale este anterioară, iar cealaltă — posterioară, de exemplu: Pajikojėi ~ Paikojai (numele unui sat), į jūpą ~ į ūpą, įjaūdžiau ~ įjaudžiau, įjejau ~ įėjau, įjeit ~ įeiti.

§ 125. Uneori, neregulat, la începutul cuvântului se întâlnesc cazuri de adăugare a unor consoane, de exemplu: taūkštas (aukštas), džiogjys (žiogas), silsėtis (ilsėtis).

§ 126. În interiorul cuvântului se inserează uneori k, de exemplu: plūkštas (pluoštas), raikštis (raištis), pėkščes (pėsčias).

Se consideră că k inserat în cazuri asemănătoare a apărut prin analogie cu alte cuvinte⁶³. Cel mai probabil, tot prin analogie cu alte cuvinte, k apare și în cuvântul sklidus (slidus, cf. sklidinas).

⁶³ Жг. И. Эндзелинъ. О вставочныхъ k и g въ балтійскихъ языкахъ, 9 — 11, С.-Петербургъ, 1913.

174

8. Diverse modificări articulatorii

§ 127. La începutul cuvântului, în loc de b lituanian înainte de l se pronunță uneori p, de exemplu: suplūška (subliūško), plūnk (blunka).

La începutul unor cuvinte de origine străină, p devine b, de exemplu: bliomba (plomba), bliombuot (plombuoti).

FONETICA GRAIULUI DIN BAZINUL RÂULUI MITUVA

Э. И. ГРИНАВЯЦКЕНЕ

Rezumat

Scopul acestei lucrări este de a descrie și de a studia științific sistemul fonetic al graiului aukshtaitianilor de nord-vest, în care se păstrează locul accentului caracteristic limbii literare.

Lucrarea stabilește inventarul sonor, descrie accentul și studiază intonația, vocalismul și consonantismul graiului.

Fenomenele fonetice ale graiului sunt explicate din perspectivă istorică și comparate cu faptele limbii lituaniene literare și ale graiurilor învecinate. Lucrarea stabilește, de asemenea, legile apariției, răspândirii și utilizării fenomenelor fonetice ale graiului. Astfel, fonetica graiului este prezentată în lucrare ca un sistem în evoluție.

În partea introductivă sunt indicate limitele și teritoriul graiului. Graiul cercetat ocupă un patrulater delimitat de raioanele Jurbarkas și Raseiniai, la marginile căruia se află următoarele localități: Smalininkai, Vadžgirys, Šimkaičiai, Stakiai, Skirsnemunė. Pe baza reducerii vocalelor finale vechi, neaccentuate, -a, -as, -e, -es (în limba lituaniană -o, -os, -ė, -ės, de exemplu: šāka „vorbește (vorbesc)”, šākas „ramuri”, šāke „a spus (au spus)”, šākes „furci”), graiul aparține dialectului aukshtaitian de nord-vest. Limita retragerii convenționale a accentului (pe linia Juodaičiai — Juodkėnai — Paišlinis) separă graiul de graiurile celorlalți aukshtaitieni de nord-vest. Păstrarea lui l dur înaintea vocalelor posterioare separă graiul studiat de graiul aukshtaitianilor de nord-vest care aparținuse anterior Regiunii Klaipėda (la vest de Smalininkai, sub influența limbii germane, se pronunță pliauks „păr” în loc de pláuks etc.). La est, graiul se învecinează cu graiul Veliuona. Această limită a fost stabilită pentru prima dată de A. Salys în 1933 (vezi Archivum Philologicum, IV). În această lucrare, limitele graiului sunt precizate. În prezent, teritoriul de la est de linia Skirsnemunė — Barzdžiai — Stakiai — Ariogala aparține încă graiului Veliuona. Trebuie remarcat că la est de limita stabilită în lucrare, -ė și -o neaccentuate s-au transformat în -i și -u numai la finala deschisă a cuvântului (sāki „a spus (au spus)”, sāku „vorbește (vorbesc)”), în timp ce la finala închisă a cuvântului aceste sunete nu se deosebesc de cele din limba lituaniană. Transformarea completă a vocalelor finale neaccentuate -o, -ė în -u, -i se observă numai mai departe spre est (în jurul localităților Veliuona și Ariogala). La sud, graiul ajunge

175

până la țărmul nordic al râului Nemunas și se învecinează cu graiul zanemaniei din zona Veliuona. La nord-vest, pădurile întinse separă graiul de žemaiții dunininkai. Aflat între graiul žemaiților dunininkai și graiul Veliuona, graiul cercetat are, la marginea sa vestică, unele trăsături comune cu žemaițiana, iar în colțul său estic — cu graiul Veliuona.

Materialul lingvistic a fost cules prin intervievarea vorbitorilor graiului studiat și ai graiurilor învecinate. În anii 1948—1955 au fost realizate aproximativ 450 de convorbiri în diferite localități ale teritoriului cercetat.

În încheierea părții introductive sunt prezentate date despre istoria regiunii și o trecere în revistă a literaturii de specialitate (unele fapte referitoare la acest grai sunt analizate în lucrările lingvistice ale lui I. Juška, K. Jaunius, A. Baranauskas, A. Pogodin, A. Salys și ale altora).

Inventarul sonor. Graiul are următoarele vocale: a, ą, e, ė, ę, i, y, į, o, u, ų, ū. Pronunția majorității vocalelor coincide cu cea a vocalelor din limba lituaniană; numai vocala e înaintea unei consoane dure se pronunță întotdeauna cu o nuanță de a. Astfel se pronunță e în cuvinte precum bẽržas „mesteacăn”, nẽš „va duce (vor duce)”. În cuvintele de origine străină și în combinațiile diftongice, vocala o este slab labializată și se pronunță cu o ușoară nuanță de a. Astfel se pronunță o în cuvintele kaliõšai „galoși”, raudõnc „roșu” și în altele. Graiul are 19 consoane: b, d, g, j, k, l, m, n, p, r, s, š, t, v, z, ž, f, ch, h. Consoanele f, ch, h sunt mai rare în grai decât celelalte, deoarece vorbitorii mai în vârstă pronunță în locul lor sunetele p, k, g. Consoanele se pronunță ca în limba lituaniană. Toate pot fi dure sau moi, numai j este întotdeauna moale. n nazal înaintea velarelor k, g este întotdeauna velar. Astfel se pronunță n în cuvintele lankà „pajiște”, lẽngvas „ușor” și în altele. Graiul are 4 africate: c, č, dz, dž. Cea mai rară este africata dz. Africatele pot fi dure sau moi; se pronunță ca în limba lituaniană. Graiul cunoaște aceiași diftongi vechi și aceleași combinații diftongice ca limba lituaniană. Pe lângă acestea, în grai apar diftongi secundari, combinații diftongice și triftongice. Diftongii secundari apar în grai prin contracția și eliziunea vocalelor (praït „a trece”, preït „a se apropia”). Combinațiile diftongice și triftongice secundare provin dintr-o vocală (a, e, ė, i, y, o, u, ū) sau dintr-un diftong (cel mai adesea ie, uo) și o consoană l, m, n, r, j, v, prin scurtarea finalei cuvântului sau prin compunere (sprãgils „treierătoare”, Nẽmunc „Nemunas”, tetẽnc „soțul mătușii”, akỹls „cu privirea ageră”, atõls „otavă”, kūnc „corp”, gỹvs „viu”, šãutuvs „pușcă”, alui „în bere”, pienc „lapte”, tẽvs „tată”, žiemkenčei „culturi de toamnă”). Uneori se întâlnesc combinații triftongice ai, au, ei + l, m, n, r (kiaũlvedris „găleată pentru porci”), dar ele trec adesea în diftongi (pagalst < pagailsta „îi pare rău”).

Accentul. Locul accentului principal în graiul studiat nu diferă în niciun fel de locul accentului din limba lituaniană. De regulă, fiecare cuvânt are o singură silabă accentuată (karvẽlis „porumbel”), însă cuvintele cu sufixul neaccentuat -av-

176

Și unele cuvinte compuse au uneori și un accent secundar. Acesta apare pe penultima silabă a unor cuvinte precum báltáva „se albea”, akétvirbàlis „dinte de grapă” etc. În grai se întâlnesc numeroase cazuri de procliză și encliză. Uneori, locul accentului constituie un criteriu fonetic de diferențiere a sensurilor cuvintelor (šalty < šaltyje „pe ger”, šaltỹ < šaltỹn „mai rece”).

Intonația. În graiul cercetat se disting 4 tipuri de intonație ale silabelor accentuate: scurtă (trumpinė), descendentă (tvirtapradė), ascendentă (tvirtagalė) și medie (vidurinė).

Sunetul vocalic caracterizat prin intonație scurtă se pronunță scurt, dar cu intensitate. Cu această intonație se pronunță toate vocalele scurte accentuate, indiferent de originea lor (kàst „a săpa”, šakà „ramură”, laukė „pe câmp”, gerì „buni”, sukù „răsucesc”, sŏks „suc”).

La pronunțarea unei vocale accentuate cu intonație descendentă, intensitatea vocii se concentrează la începutul sunetului (bėkt „a fugi”), iar în diftongi, grupuri diftongice și triftongice, asupra primului component (báime „frică”). Sunetul vocalic caracterizat prin intonație descendentă este de obicei lung, însă primul component i, u, o + l, m, n, r, v este întotdeauna scurt (vežìms „căruță”, órs „aer”). În sufixul -aitis, -aitė, intonația descendentă se apropie, prin felul pronunțării, de intonația întreruptă cu accent inițial puternic a graiurilor samogițiene.

Prin caracterul mișcării vocii, intonația ascendentă se apropie de intonația ascendentă uniformă a limbii lituaniene descrisă de K. Jaunius¹. Ea este cu mult mai scurtă decât intonația prelungită caracteristică graiurilor samogițiene. În cursul pronunțării unei vocale accentuate cu intonație ascendentă, intensitatea vocii se concentrează la sfârșitul sunetului (lėke „zbura”), iar în diftongi și grupuri diftongice, la sfârșitul primului și la începutul celui de-al doilea component. Ambii componenți ai unui astfel de diftong sau grup diftongic sunt de cele mai multe ori semilungi (baidė „speria”), însă primul component al grupurilor diftongice cu accent final puternic ė, y, ū + l, m, n, r, v este întotdeauna lung (žvūrs „drept”). În grupurile triftongice, intensitatea vocii se concentrează asupra primilor doi componenți (kiėmžolės „iarbă de gazon”).

După mișcarea vocii și locul concentrării intensității, intonația medie este o intonație ascendentă scurtată și neajunsă până la capăt. Primul component al grupurilor diftongice cu intonație medie este de obicei semilung, iar al doilea — scurt (ant „pe”, medium „cu miere”). Cu această intonație se pronunță: 1. grupurile diftongice secundare cu accent retras (geram „în cel bun”); 2. grupurile diftongice secundare provenite din y, o + l, m, n, r, v cu accent final puternic (vols „val”, kolektyvs „colhoz”).

¹ Ср. Кс. К. Явнисъ, Памятная книжка Ковенской губернии, Ковна, 135, 1900.

12. Kalbotyros klausimai

177

Și în silabele lungi neaccentuate se disting intonații. Silabele lungi preaccentuale se pronunță cu intonație ascendentă (grėbėję „femeie care greblează”), iar cele postaccentuale — cu intonație descendentă (bótkótis „coadă de bici”). Graiul cunoaște numeroase cazuri de transformare a intonației descendente în ascendentă (kóje „picior” și arželtkójis „cu picioare păroase”), a intonației ascendente și scurte în descendentă (gyvén < gyvėna „trăiește (-iesc)”, aríms < arìmas „teren arabil”) și cazuri de apariție a intonației medii din cea ascendentă (par < per „prin”). Uneori, intonația constituie un criteriu fonetic pentru stabilirea sensului cuvintelor (šakó „se ramifică (-ă)” și šakō „pe ramuri”).

Vocalism.

În această parte a lucrării sunt examinate vocalismul temei și al finalului cuvântului, precum și fenomenele combinatorii ale vocalelor.

Vechile i, u scurte, precum și и și о (în cuvintele de origine străină) sunt întotdeauna scurte în tema cuvântului (sùkt „a răsuci“). Vocalele а, е sunt scurte în poziție neaccentuată (katė „pisică“), iar sub accent se lungesc de obicei și se pronunță lung (lāps „frunză”); а, е nu se lungesc în poziție accentuată în aceleași cazuri ca în limba lituaniană (mana „al meu”, geràsis „bun”). În plus, а cu accent secundar se pronunță cel mai adesea ca vocală lungă (šūkava „striga (-u, -au)”). Toate celelalte vocale, precum și diftongii și combinațiile diftongice și triftongice, sunt întotdeauna lungi în grai, atât în poziție accentuată, cât și neaccentuată.

În grai, cuvintele înrudite se formează prin alternanța cantitativă și calitativă a vocalelor radicale.

La finalul cuvântului, modificările vocalismului sunt mai recente decât cele din tema sa. În grai se manifestă destul de puternic legea reducerii finalului neaccentuat al cuvântului. а scurt de la finalul cuvântului dispare cel mai adesea (nàks „unghie”, nẽš „duce”), dar se păstrează la finalul închis al cuvântului după s, š, z, ž, c, č sau după mai multe consoane fricative (sausas „uscat”, daržas „grădină”). La finalul deschis al cuvântului, se păstrează și după v și după o silabă lungă (griūva „se prăbușește”). e, i, u scurte dispar de obicei la finalul cuvântului (smẽgenc < *smegenes „creier”, alum < alumi „cu bere”, vaikáms < vaikamus „copiilor”); numai în terminația vocativului singular se păstrează e scurt (vỹre „bărbat”, vãrge „durere”), iar în terminația cuvintelor cu tema în u se păstrează și u scurt (áiškus „clar”). Vechile а, ē lungi (în limba lituaniană о, е) s-au scurtat la finalul neaccentuat al cuvântului (nāma, genitiv singular „al casei”, rañkas „mâini”), iar în poziție accentuată s-au transformat în о, ē (pelės „șoareci”). Scurtarea acestor vocale la finalul neaccentuat al cuvântului a avut loc înainte de transformarea lor în о, ē, deoarece din о, ē nu ar fi putut rezulta а, е scurte. Vechile у, ū rămân lungi în toate cazurile la persoana a III-a a verbelor la viitor (lỹs „va ploua”, džiūs „se va usca”). În acest caz, у, ū nu s-au scurtat din cauza transformării intonației descendente în ascendentă. Diftongii cu primul element puternic accentuat și toate vechile combinații diftongice de la finalul cuvântului s-au transformat în grai în sunete scurte (vežù < *vežúo „duc”,

178

lāpa < *lapan „frunză”, kāte „pisica”). Se întâlnesc și cazuri de vocale finale lungi, așa-numitele vocale nazale: 1. u < un este întotdeauna lung în genitivul plural (cu excepția pronumelor personale): nóṣu „al nasurilor”, vārnu „al corbilor”, dar: mūsu „al nostru”; 2. a < an este întotdeauna lung la nominativul singular și plural al tuturor participiilor: bēgas „cel care aleargă”, bēga „cei care aleargă”); 3. ą < an și i < in sunt întotdeauna lungi în terminațiile ambelor componente ale tuturor formelor pronominale (gēraji „al bunului”, gērāje „cu cea bună”, gērāsęs „ale celor buni”); 4. ą < an este întotdeauna lung în terminațiile instrumentalului singular și acuzativului plural al unor pronume: tá „cu aceea”, tās „pe acelea”; 5. i < in este întotdeauna lung în acuzativul singular al unor pronume: anóki „astfel de”, kitóki „altfel de”. În grai se întâlnesc cazuri în care diftongii vechi s-au păstrat la finalul cuvântului, de pildă în terminațiile instrumentalului singular, nominativului și acuzativului plural ale tuturor adjectivelor, numeralelor și unor pronume: didesniúoju „cu cel mai în vârstă”, pirmúoju „cu primul”, baisiáusie „cele mai înfricoșătoare”, anókìe „astfel de”, gerúosiuos „pe cei buni”. În limba generației mai în vârstă, diftongii se păstrează uneori în terminațiile infinitivului și ale persoanei a II-a singular a imperativului (nèštie „a duce”, bėkie „fugi”). Vechea combinație diftongică cu primul element puternic accentuat en, devenită ẹ în grai, dispare cel mai adesea în terminația locativului (pìevo „pe pajiște”, laukuõs „pe câmpuri”, širdỹ „în inimă”, alu³ „în bere”), dar: stóge „pe acoperiș”, akìse „în ochi”).

În grai se întâlnesc cel mai adesea următoarele fenomene combinatorii în domeniul vocalelor: lărgirea vocalei e, trecerea vocalelor posterioare în vocale anterioare, contracția și eliziunea.

Consonantism.

În această parte sunt examinate originea și pronunțarea consoanelor graiului, precum și fenomenele lor combinatorii.

j dispare la finalul cuvântului când se află între un diftong și o vocală scurtă sau între o vocală lungă și una scurtă (a, e < en): ló „latră”, ráu „rupe”, rañko „în mână”, vandený „în apă”, vėráuples < vėjarauples „varicelă”. În grupurile de consoane cu j înaintea vocalelor posterioare, j dispare de obicei (bróle < *broljà „fratelui”), dar grupurile tj, dj s-au transformat în grai, ca și în limba lituaniană, în africatele č, dž (gaidžei „cocoși”, svečei „oaspeți”); grupurile bj, pj s-au păstrat în tema cuvântului (bjaũrus „dezgustător”, spj́aut „a scuipa”). Spre deosebire de limba lituaniană, consoana n din verbele graiului dispare și înainte de s, t (skį́t „a rupe”, skį́siu „voi rupe”, šęt „a îmbătrâni”, pašęsį „vei îmbătrâni”, pašęs „va (vor) îmbătrâni”). Africatele se întâlnesc mai frecvent în grai decât în limba lituaniană. Ele apar și prin asimilarea a două consoane ajunse alături (t, d + s, š, z, ž; n și s, š, z): kìes < kietas „tare”, pìkšāsei < pìktšāsei „rapăn”, àdzirze < àtzirzė „a venit zburând și bâzâind”, adžėle < atžėlė „a crescut din nou”, šòc < šòdas „grădină”, juõčkus < juod + škus „brunet”, viénc < víenas „unu”, bendzínc < benzìnas „benzină”.

Consoanele pot fi scurte, însă l, m, n, r, ca al doilea element al combinațiilor diftongice cu primul element puternic accentuat, pot fi semilungi; totuși, în comparație cu i, u semilungi aflate în aceeași poziție, ele sunt considerabil mai scurte.

179

Înaintea vocalelor anterioare și a vocalelor avansate, consoanele sunt moi (tētis „tata”), iar înaintea vocalelor posterioare sunt dure (lóva „pat”). Consoanele k, g pot fi moi numai când se află nemijlocit înaintea vocalelor anterioare și a vocalelor avansate sau când se găsesc la sfârșitul cuvântului înaintea unei consoane moi care aparține aceleiași silabe (kiẽms „curte”, Kaišinis „ou”, bėkt „a fugi”). Dacă înaintea unei vocale anterioare sau a unei vocale avansate se află mai multe consoane, toate sunt moi (pašterblė „locul de sub acoperiș”), însă gradul lor de palatalizare scade regresiv. Consoanele graiului sunt moi și atunci când se află înaintea unui k, g dur, urmat de o consoană moale sau de o vocală anterioară (liñkšmỹbe „veselie”, dĩrgit „a deranja”). Toate consoanele oclusive la sfârșitul cuvântului se pronunță aspirat. Cel mai adesea sunt aspirate k, g, t. La limita dintre cuvinte, aceste sunete își pierd aspirația. Înaintea consoanelor surde, toate consoanele sonore se pronunță surd (bėkt „a fugi”), iar înaintea celor sonore, toate consoanele surde se pronunță sonor (lìbdams „ieșind”). Asimilarea de contact se observă la îmbinarea consoanelor s și č; z și dž. În acest caz, s devine š (mèščiau „aș arunca”), iar z devine ž (liždžiuks „cuibuleț”). Consoana n înaintea lui p se transformă uneori în m (pempirkščė < penkpirkščiai „lupin”). În grai se întâlnesc cazuri de asimilare la distanță (šušuka < sušūko „a strigat (au strigat)”). Cazurile de disimilare în grai sunt rare (lėndre < nėndre „trestie”). În grai se întâlnesc cazuri de dispariție a unor consoane šākotis < šākkotis „mânerul furcii”, érsim < gėrsime „vom bea”, mūdi < mūdvi „noi două”, mą < mán „mie”, gerỹ < gerỹn „spre mai bine”). În grai apar metateze de contact și la distanță (drėkst „a rupe” și dreskiu „rup”, primdėlė < pirmdėlė „vițea la prima fătare”; vorãtlinkis < voratinklis „pânză de păianjen”, viėlninks < viėnlinkas „unic”).