Rytų aukštaičių šiaurinių panevėžiškių daiktavardžio linksniavimo tipai ir jų kitimo tendencijos

Straipsniai / Articles 205 RASA KURKAUSKIENĖ Lietuvos edukologijos universitetas Direcții de cercetare științifică: dialectologie, morfologie. TIPURILE DE DECLINARE ALE SUBSTANTIVULUI ȘI TENDINȚELE LOR DE SCHIMBARE Noun Declension Types in the Eastern Aukštaitian Subdialect of Northern Panevėžiškiai and the Tendencies of Their Change REZUMAT Sistemul de declinare a substantivului în graiul nordic panevėžiškiai al dialectului aukštaičių de est a fost cercetat foarte puțin. În general, până în prezent nu au fost publicate cercetări detaliate asupra morfologiei acestui subdialect. La analizarea și descrierea interacțiunii reciproce a temelor din subdialectul nordic Panevėžiškiai al graiului aukštaitian oriental, a tipurilor și condițiilor sale de funcționare, se recurge la metodele de cercetare ale morfologiei naturale. În articol, substantivele au fost analizate prin metoda sincronică propusă în 1977 de Aleksas Girdenis și Albertas Rosinas. Aplicând metoda maximelor, a fost realizată gruparea ierarhică a claselor flexionare ale subdialectului nordic Panevėžiškiai și au fost stabilite tipurile de declinare a substantivelor. CUVINTE-CHEIE: Panevėžiškiai nordici, morfologie naturală, teme substantivale, ierarhia temelor. ANNOTATION Sistemul declinării substantivelor din subdialectul aukštaitian oriental al Panevėžiškiai nordici nu a fost studiat în profunzime. În general vorbind, nu există studii cuprinzătoare care să abordeze morfologia acestui subdialect. RASA KURKAUSKIENĖ 206 Acta Linguistica Lithuanica LXXV Analiza și descrierea interacțiunii temelor în metodele de cercetare ale fonologiei Subdialect of Northern Panevėžiškiai, its types and conditions resort to the Natural Morrăsăritene a aukštaițienilor. Substantivele sunt analizate folosind mai întâi metoda sincronică propusă de Girdenis și Rosinas în 1977. Clasificarea ierarhică pe clustere a of the Northern Panevėžiškiai Subdialect was performed and noun declension types were claselor flexionare determinată folosind metoda maximului. CUVINTE-CHEIE: subdialectul panevėžiškianilor nordici, morfologie naturală, teme nominale, ierarhia temelor. INTRODUCERE Sistemul declinării substantivelor din limba lituaniană este considerat de lingviști čia archajiškiausia iš visų dabartinių gyvų indoeuropiečių kalbų, teigia Zigmas Zinkevičius (1980: 185). Pirmą kartą daiktavardžių linksniavimas apraca fiind descris în 1653, în prima gramatică tipărită a limbii lituaniene, prin șase Gramma tica Litvanica. Tuomet Danielius Kleinas daiktavardžius suskirstė į pentipuri de declinare (conform desinențelor de nominativ, genitiv și dativ singular ale substantivelor) (Kruopas (ed.): 1957). Mult mai târziu, în 1922, Jonas Jablonskis a distins cinci declinări în Gramatica limbii lituaniene. Spre deosebire de D. Kleinas, J. Jablonskis considera cazul nominativ singular drept cel mai important indicator. Sistemul declinărilor substantivului din limba lituaniană elaborat de J. Jablonskis îl regăsim și în Gramatica limbii lituaniene publicată în 1965 (Ulvydas, ed.: 1965). În aceasta sunt prezentate descrieri mai detaliate ale declinărilor, accentuându-se faptul că acestea nu se disting doar pe vienaskaitos vardininko, bet ir vienaskaitos kilmininko galūnių reikšmė linksniuotei nustatyti. Dabartinės lietuvių kalbos gramatikoje (2005: 68–81) aprašomos penkios linksniuotės: (i)a, (i)u, (i)o, ė ir i. Kiekvienos linksniuotės linksniavimo paradigmos baza particularităților formelor diferitelor cazuri. Această clasificare nu este doar mai detaliată decât sistemul de declinare alcătuit de D. Klein, ci și mai simplă: pentru a stabili declinarea, este suficient un singur caz dativ al pluralului. Lingviștii Aleksas Girdenis și Albertas Rosinas prezintă o clasificare complet diferită a tipurilor de declinare, cercetată prin metodele morfologiei naturale1. Direcția lor generală și tendințele structurale din limbi în ansamblu, 1 Šis metodas kilo ir ypač išplito Vokietijoje ir Austrijoje XX a. 8-to dešimtmečio pradžioje. Kalprecum și procesele specifice de modificare din diferite limbi, sunt explicate parțial prin principii universale ale naturalității. Articole / Articles 207 Rytų aukštaičių šiaurinių panevėžiškių daiktavardžio linksniavimo tipai ir jų kitimo tendencijos mone (Girdenis, Rosinas 1977: 338), tradicinė, arba sąlyginė, daiktavardžių deoarece sistemul de declinare este nemotivat și nu permite evidențierea sąveikos, natūralios linksniavimo tipų klasifikacijos. Be to, tiriant daiktavardžius tradiciniu būdu, neatsižvelgiama į jų giminės, formų panašumą. Taigi diferitelor tulpini pe baza ideii științifice a lui A. Girdenis și A. Rosinas, în această cercetare fiecare clasă de flexiune a substantivelor va fi comparată cu toate celelalte clase de flexiune, se va analiza care este numărul terminațiilor cazuale coincidente și se va calcula frecvența utilizării cazurilor. Un sistem de declinare a substantivului apropiat de teoria morfologiei naturale a fost alcătuit de Adelė Valeckienė (1998). În clasificarea prezentată de ea se ține cont de asemănările reciproce dintre paradigme. Potrivit lingvistei, unele kamienų daiktavardžiai turi panašias galūnių sistemas, o kartais atvirkščiai – substantive diferite cu aceeași tulpină se deosebesc prin anumite terminații (1998: 319). În general, există destul de multe lucrări dedicate subdialectului 2000, 2006; Garšva 1982, 2000; Ručinskaitė 1984 ir kt.), daug apibendrinamopanevėžiškiai (Kačiuškienė; o parte din acest material este prezentată în lucrările lui Z. Zinkevičius (1966, 1975). Totuși, trebuie spus că aproape toți lingviștii s-au interesat în principal de fonetica subdialectului panevėžiškiai, morfologiei fiindu-i dedicate doar câteva lucrări (Šliavas 1974, Vidugiris 1964). Așadar, nici până în prezent nu a fost publicat un studiu al sistemului de declinare a substantivului din subdialectul panevėžiškiai nordic al graiurilor aukštaičiai răsăriteni, bazat pe teoria morfologiei naturale2. În acest articol, pe baza concepțiilor teoretice ale morfologiei naturale, vor fi descrise clasele de flexiune tema, pateikta kamienų klasifikacija. Ji bus sudaroma atsižvelgiant ne tik į gaale substantivului din subdialectul menționat, precum și nu doar alternanțele de Nuo įprastos (tradicinės) klasifikacijos ši skirsis tuo, kad ypatingas dėmesys bus skiriamas fleksijų panašumams paradigmose, bus bandoma išryškinti daiktaflexiune, ci și modificările accentuale și morfonologice din morfeme identice. varietatea flexiunii substantivului. 2 Metodele morfologiei naturale au fost utilizate de A. Rosinas și A. Girdenis pentru cercetarea ierarhiei tipurilor de declinare a substantivului din limba lituaniană literară, din unele graiuri ale dialectului žemaičiai (Tirkšli și Šáukėnų), precum și din limba literară letonă și dialectele acesteia (Girdenis, Rosinas 1977; Rosinas 1994, 2005: 47–51, 76–83). De asemenea, Aurimas Markevičius, cercetând graiul širvintiškiai nordic (Markevičius A. Declinația substantivului din graiul širvintiškiai nordic și Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla, 2008; Markevičius A. Šiaurinių širvintiškių daiktavardžio istoria sa. Teză de doctorat. declinația substantivului și istoria sa. Monografie. Vilnius: Editura Universității din Vilnius, 2009), precum și Aušra Kaikarytė, cercetând graiul din Joniškis (Kaikarytė A. Sistemul de declinare a substantivului din graiul din Joniškis. Teză de doctorat. Vilnius, 2010), și Vitalija Karaciejūtė, cercetând graiurile aukštaičiai sudici (Karaciejūtė V. Sistemul de declinare a substantivului din graiul din Varėna. Teză de doctorat. Vilnius, 2013). Vezi de asemenea. Savickienė, Kazlauskienė, Kamandulytė 2004: 81 și literatura menționată acolo; despre teoria însăși: Wurzel 1984. RASA KURKAUSKIENĖ 208 Acta Linguistica Lithuanica LXXV CERCETAREA Cercetarea își propune mai multe obiective: 1) să investigheze tipurile de declinare și ierarhia lor în cazul substantivelor din subdialectul panevėžiškiai de nord; 2) să arate că în subdialectul cercetat există nu numai o ordine condiționată, ci și una naturală a declinării substantivelor; 3) să prezinte tendințele de alternanță a temelor substantivelor din subdialectul panevėžiškiai de nord al graiurilor aukštaičiai de est. Material empiric. Cea mai mare parte a materialului sonor de cercetare a fost colectată de autoarea articolului (25 de ore), iar cealaltă parte a fost preluată din Arhiva dialectelor a Institutului Limbii Lituaniene (6 ore). În lucrare sunt cercetate următoarele puncte ale graiului panevėžișkienilor nordici: Jonišklio, Jùrgėnų, Pùmpėnų, Pãsvalio, Salõčių, Geidžinų, Gailiónių. Materialul de cercetare išrinkti visi daiktavardžiai (iš viso 4961), kurie suskirstyti ir suskaičiuoti pagal kamienus (ā kamieno daiktavardžių rasta 832, ā kamieno – 197 , a kamieno – constă din aproximativ o sută de pagini de texte dialectale transcrise. Dintre acestea erau 1891, pentru tema u – 92, pentru tema a2 – 799, pentru tema if – 46, pentru tema im – 17, Cm kamieno – 59, Cf kamieno – 25, ē kamieno – 903), giminę, skaičių, linksnį ir kirčiavimo tipus (baritoninį ir oksitoninį). La stabilirea tipurilor de declinare s-a ținut seama de următoarele criterii și condiții: 1. Diferențele dintre temele substantivelor sunt determinate de fonologie, nu de fonetică. De exemplu, vocalele finale ale substantivelor panevėžișkienilor nordici š.k „ramură” și duõbẹ „găurii” sunt considerate variante poziționale ale aceleiași foneme (cf. de asemenea širvintișkienilor žõ·lы. „iarba” și .ki. „ochiul”). 2. Temele vocalice ale substantivelor au fost stabilite pe baza cazului dativ plural, iar cele consonantice – pe baza cazului genitiv plural. 3. Pentru panevėžiškișii nordici este caracteristică o reducție extrem de puternică a vocalelor finale nu numai dintr-o terminație scurtă, ci și dintr-o ja, be to, veikia visuotinio kirčio atitraukimo dėsnis (t. y. atitraukiama ne tik terminație lungă tvirtagalė, atât într-o silabă lungă, cât și într-una scurtă, de ex.: žm·nъ „soție“, dinъs „zile“, ràsъ „rouă“, kàte „pisică“). Din această cauză, paradigmele accentuării oxitonice și baritonice se uniformizează, apărând multe cazuri sincretice. Așadar, în această lucrare, la stabilirea temelor se va recurge la substantive cu accentuare baritonică3. Accenturea oxitonică 3 Cf. : Tulpinile flexionare ale graiurilor șirkintișkișii nordici ai dialectului aukštaičių de est și ale graiului Varėna din dialectul aukštaičių de sud au fost stabilite bazându-se numai pe substantive cu accentuare oxitonică. Terminațiile accentuate ale șirkintișkișii nordici s-au păstrat mai bine decât cele neaccentuate. În plus, substantivele cu accentuare oxitonică din graiul Varėna au fost alese de balsius trumpina iki trumpųjų ir veikia sąlyginis kirčio atitraukimas (Markevičius 2006: 436). către širvintiškiai datorită reprezentării bune a paradigmei substantivelor (Karaciejūtė 2011: 315). Aukštaičiai de sud păstrează bine terminațiile, iar cuvintele sunt accentuate în majoritatea cazurilor ca în limba standard. Uneori, locul accentului sau intonația pot diferi, deoarece cuvintele aparțin altor tipuri de accentuare și s-au format noi modele de accentuare, de exemplu: pl·tas „plytàs”, stɔ·gùs „stógus” și altele (LKTCh 2004: 81). Articole / Articles 209 Rytų aukštaičių šiaurinių panevėžiškių daiktavardžio linksniavimo tipai ir jų kitimo tendencijos exemplele de substantive sunt prezentate doar pentru comparație, adică pentru a se putea observa asemănările dintre cele două tipuri de accentuare. 1 LENTELĖ. Baritoninio ir oksitoninio kirčiavimo skirtumai šiaurinių panevėžiškių Diferențele identificate sunt prezentate în primul tabel. în grai45 Vienaskaita Daugiskaita Accent baritonic baritonic oxitonic oxitonic accentuare Accent accentuare accentuare accentuare tulpina ā N. pevọm šakó·m Vt. pevọ šakõ· Vt. pevọs šakõ·ь tulpină ā Vt. sá.ujọ daõ· Vt. sá.ujọs daõ· ē tulpină Vt. .pẹ dọb· Vt. .pẹ dọb tulpină u Vt. tọ.ь4 daŋg. dacă tulpină N. á.ntẹm / .ntẹm5av.m Įn. (sọ)‿á.ntẹm / (sọ)‿.ntẹm (sọ)‿av.m Se poate observa că, în funcție de tipul de accentuare, formele cazului locativ singular și plural ale substantivelor cu patru tulpini (ā, ā, ē și u) nu coincid (la tulpina u doar cele de singular); formele cazului dativ plural ale substantivelor cu două tulpini (ā și if), iar între substantivele cu tulpina if s-a constatat o singură diferență (nu coincid formele cazului instrumental plural). Este important de menționat că substantivele cu tulpinile im, Cm și Cf în graiul panevėžiškiai de nord au doar accentuare oxitonică (vàь, àkmọ, dktẹ). Nu există substantive cu accentuare baritonală ale acestor tulpini. Singurul cuvânt al tulpinii Cm, m·nọ 4 Substantivul turgus „piață” este atribuit aici formal tulpinii u, însă numai cazul genitiv singular a păstrat terminația acestei tulpini, cf.: tọ.gọs „al pieței” și v·ra „al bărbatului”. Toate celelalte cazuri au trecut la tulpina a. 5 Substantivul antis în graiul nordic panevėžiškių este atribuit tipului de tulpină if, însă este evident amestecul acestei tulpini cu tulpina ē (cf.: sg. gen. á.ntẹ / .ntẹ „al raței” și b.tẹs „al albinei”; sg. dat. á.ntẹ / .ntẹ „rațe“ și b.tẹ „albine“; pl. dat. á.ntẹm / .ntẹm „rațelor“ și b.tẹm „albinelor“; pl. instr. (sọ)‿á.ntẹm / (sọ)‿.ntẹm „cu rațe“ și (sọ)‿b.tẹm „cu albine“). Aici vocala anterioară murmurată poate corespunde în unele cazuri atât terminației lui ē, cât și celei a tulpinii if. RASA KURKAUSKIENĖ 210 Acta Linguistica Lithuanica LXXV „mėnuo“ tik vienaskaitos vardininko linksnyje išlaikė šio kamieno formą. Vicelelalte cazuri au trecut la tulpina a2. Totuși, din cauza reducerii vocalelor finale și a retragerii generale a accentului, substantivele cu accentuare oxitonă sunt accentuate de panevėžișki în rădăcină (vàь „hoț”, (sọ)‿vàь „cu hoțul”, akmènu „pietre”, àь „oaie”, (sọ)‿àь „cu oaia” etc.), de aceea în cercetare s-a ținut seama și de acestea. 4. Dacă substantivele panevėžișki nordice au două sau mai multe forme paralele ale cazurilor (de exemplu, d.kterẹ și d.kteȓь „fiicei”), reprezentantul temei. În dialectul vu laikoma dažnesnė forma. Wolfgango Ulricho Wurzelio teigimu, tokiais atvejais, kai žodis iš karto gali būti linksniuojamas ne pagal vieną tipą, susidaro papildomosios (komplementinės) fleksinės klasės (Wurzel 1984: 127). cercetat nu au fost găsite astfel de clase flexionare suplimentare. După analizarea materialului empiric s-a observat că în dialectul panevėžișki nordic nu există substantive cu temă u și a1. Acestea se declină după tema a2, cf. k.ь „drum”, bró·ь „frate”, spiь „roi” (roi de albine), á.mь „vârstă” (veac). S-au păstrat următoarele teme substantivale: tema a (kαim·nъs „vecin”, vα.kъs „copil”, prõ·tъs „minte”, r.tъs „roată”), tema a2 (kó·lọь „colhoz”, tẹvь „tătic”, pav.saȓь „primăvară”, á.rkǝь „cal”), tema ā (mèškъ „ursoaică”, muk·kәlъ „școală”, gavъ „cap”, ló·vъ „pat”), tema ā (bažn·ь „biserică”, gr∙ь „cocioabă”, põ·ь „doamnă”, klebon. „parohie”, bur· „ghicitoare”), tema ē (pardut.ve „magazin”, *maž.pe „Mažupė”, jåun·ste „tinerețe”, stik l.ne „pahar”), tema im (vàь „hoț”), tema if (nàkь „noapte”, kl·ь „șură”, .ždọь „sarcină”), tema u (àlъs „bere”, žm·gъs „om”, s·nъs „fiu”, litъs „ploaie”), tema Cm (rdọ „toamnă”, m∙nọ „lună”), tema Cf (ssọ „soră”, dkte „fiică”). În continuare sunt prezentate paradigmele de declinare ale substantivelor cu toate temele TABELUL 2. Paradigmele de declinare ale substantivelor cu accentuare baritonală tema a (atskirai baritoninio ir – palyginimui – oksitoninio kirčiavimo). VIENASKAITA DAUGISKAITA N. v·rъsv·r K. v·ra v·ru N. v·rъv·ram G. v·rọ v·rъs Įn. v·rъv·rs Vt. s·ь / tep‿sõ·a sõ·dọs / tep‿sõ·du Š. v·r! v·r! Articole / Articles 211 ā Rytų aukštaičių šiaurinių panevėžiškių daiktavardžio linksniavimo tipai ir jų kitimo tendencijos tulpină VIENASKAITA DAUGISKAITA V. pevъpevọs K. pevọs pevu N. pev pevọm G. pevọ pevъs Įn. (sọ)‿ pevъ(sọ)‿pevọm Vt. pevọ / tep‿pevọs pevọs / tep‿ pevu Š. *lá.imъ! *lá.imọs! tulpină în ē VIENASKAITA DAUGISKAITA V. b.te K. b.tẹs N. b.tẹ G. b.tẹ Įn. (sọ)‿b. ь Vt. .pẹ / tep‿.pẹs Ș. b. ь! tulpă if VIENASKAITA DAUGISKAITA V. á.nь / .nь á.nь / .nь K. á.ntẹ / .ntẹ á.u / .u N. á.ntẹ / .ntẹ á.ntẹm / .ntẹm Ș. G. á.nь / .nьá.nь / .nь Įn. (sọ)‿á.nь / (sọ)‿.nь(sọ)‿á.ntẹm / (sọ)‿.ntẹm Vt. – – á.ntẹ / .ntẹ! á.nь / .nь! a2 kamienas VIENASKAITA DAUGISKAITA V. bró·ьbró·lẹ K. bró·lẹ bró·u N. bró·ьbró·lem G. bró·ьbró·ьs Įn. (sọ)‿bró·ь(sọ)‿bró·lẹs Vt. –– Š. bró·ọ! bró·lẹ! RASA KURKAUSKIENĖ 212 Acta Linguistica Lithuanica LXXV tulpina ā VIENASKAITA DAUGISKAITA V. sá.ujьsá.ujọs K. sá.ujọs sá.uju N. sá.ujẹ sá.ujọm G. sá.ujọ sá.ujь Įn. (sọ)‿sá.ujь(sọ)‿sá.ujọm Vt. sá.ujọ / tep sá.ujọs sá.ujọs / tep‿sá.uju Š. –– tulpina u VIENASKAITA DAUGISKAITA V. tọ.gъstọ.g K. tọ.gọs tọ.gu N. tọ.gъtọ.gam G. tọ.gọ tọ.gъs Įn. (sọ)‿tọ.gъ(sọ)‿tọ.gs Vt. tọ.ь / tep‿tọ.ga/an‿tọ.gọs tọ.gọ / tep‿tọ.gu Š. –– TABELUL 3. Paradigmele declinării substantivelor cu accent oxiton6789 tulpina a VIENASKAITA DAUGISKAITA V. vẹ.kъs / ọ.kъs6vẹk / ọk G. vẹ.ka / ọ.ka vẹku / ọku D. vẹ.kъọkam Ac. vẹ.kọ / ọ.kọ vẹkъs / ọkъs In. (sọ)‿vẹkъ / ọkъ(sọ)‿ọks / vẹks Loc.7kiь / tep‿kima8kimọs / tep‿kimu Š. ọ.k9!ọ.k! 6 Panevėžiškiai din nord folosesc în paralel ambele forme. A doua (ọ.kъs) este mai răspândită în vorbirea reprezentanților generației vechi. 7 În sistemul cazurilor nu este inclus cazul ilativ. În materialul empiric au apărut doar 9 asemenea exemple, de pildă: (į) pl·tinẹ pr․jẹme ọ‿kolk.zan nepr.jime ‖ (Jonišklis); tená. vь remó․ntan α.nъ bú·dava‿gi ‖ (Jonišklis); križ.ьs bú·dava prikab.ntъs kl.sẹs galañ ‖ (Geidžinai); kiek‿mú.m prakaŋk.na | miška b.vam išv.ji ‖ (Jùrgėnai). Pentru cercetare, acestea nu oferă rezultate semnificative. Ilativul a fost folosit întâmplător de reprezentanții generației vechi. 8 La calcularea desinențelor cazurilor coincidente s-a avut în vedere prima formă, obișnuită (și nu cea cu prepoziție), a locativului. 9 În aria panevėžișkienilor nordici s-a impus forma de vocativ cu -ai, care, prin uz, înlocuiește treptat forma mai veche (cf.: sg. voc. ọ.k „lupi”, și nu vike). Articole / Articles 213 Rytų aukštaičių šiaurinių panevėžiškių daiktavardžio linksniavimo tipai ir jų kitimo tendencijos 10 a2 kamienas VIENASKAITA DAUGISKAITA V. á.kəь aklẹ K. á.rklẹ aku N. á.rkəьaklẹm G. á.rkəьá.rkəь Įn. (sọ)‿ á.rkəь(sọ)‿aklẹs Vezi articolul. / tulpină‿rădăcină rădăcinilor Ș. á.rọ10!aklẹ! tulpina ā VIENASKAITA DAUGISKAITA V. šàkъš.kọs K. šàkọs šàku N. š.k šakó·m G. š.kọ šàkъs Î. (sọ)‿šàkъ(sọ)‿šàkọm Viet. šakõ· / tep‿šàkọs šakõ·ь / tep‿šàku Š. m.mъ!m.mos! ā kamienas VIENASKAITA DAUGISKAITA V. dàьdãọs K. dàọs dàu N. d.lẹ dọm G. d.lẹ dàь Įn. (sọ)‿dàь(sọ)‿dọm Viet. daõ· daõ·ь pvz.: arkly, ožy, broli. În dialectul panevėžiškiai de nord, în locul temei a2 se Š. *d.ь!dọs! 10 Bendrinėje kalboje įprasta a2 kamieno šauksmininko galūnė yra -y (oksitonų) arba -i (baritonų), folosește vocativul cu tema u, cu desinența -au (á.rọ „calule”, bró·ọ „frate”, k.ọ „iepure” ). RASA KURKAUSKIENĖ 220 Acta Linguistica Lithuanica LXXV Paralela dintre temele ā și ā de tip ir mišriojo (aks, vags, akmuõ, dukt). 1 paveiksle matyti ryški moteriškojo linksflexionar, indicele lor de similitudine fiind 11,3. Temele a și u ale flexiunii masculine formează, de asemenea, o ramură distinctă, indicele lor de similitudine fiind puțin mai mic – 8,1. După cum s-a menționat deja, tema a2 are un raport similar atât cu substantivele de tip flexionar masculin, cât și cu cele de tip flexionar mixt, ocupând astfel o poziție intermediară (cf. indicele de similitudine dintre temele a2 și a este 7,3; indicele de similitudine dintre a2 și im – 7,5). Este evidentă apropierea dintre temele de tip flexionar mixt (indicele de similitudine dintre temele if și im este chiar 11,4; indicele de similitudine dintre im și Cm – 9,2; indicele de similitudine dintre if și Cf – 8,6). CONCLUZII PRINCIPALE 1. Ordinea naturală a tipurilor flexionare ale substantivelor din dialectul panevėžiškiai de nord, dispuse în funcție de similitudine, este următoarea: ā, ā, a, u, a2, if, im, Cm, Cf, ē. 2. Temele flexionare ale substantivelor din dialectul panevėžiškiai de nord se împart în trei grupuri: masculin (substantivele cu temă a și u), feminin (substantivele cu temele ā și ā) și mixt (im, if, Cm, Cf). Dintre toate se detașează tema ē, care se apropie mai mult de substantivele cu declinare masculină și mixtă decât de temele cu declinare feminină. 3. Tuturor tipurilor de declinare a substantivelor din graiul cercetat – feminin, masculin și mixt – le este caracteristică o apropiere treptată. 3.1. Un indice ridicat de similaritate îl au și sunt apropiate temele if și im ale substantivelor cu declinare mixtă, temele ā și ā ale substantivelor cu declinare feminină, precum și temele a și u ale substantivelor cu declinare masculină. 3.2. Temele substantivelor cu declinare feminină din graiul panevėžiškių de nord se împart în două grupuri: substantivele cu tema ē au mai multe desinențe comune cu temele declinării masculine și mixte, în timp ce temele ā și ā sunt, în general, considerabil îndepărtate de toate celelalte teme. 3.3. Spre deosebire de celelalte graiuri cercetate, tema a2 a panevėžiškių de nord se află la mijloc între tipurile de declinare masculină și mixtă. Tema a2 este legată aproape în mod egal atât de substantivele cu declinare masculină, cât și de cele cu declinare mixtă (cf.: indicele de similaritate dintre tema a2 și a este 7,3; indicele de similaritate dintre tema a2 și u – 6,2; indicele de similaritate dintre tema a2 și im este 7,5; indicele de similaritate dintre tema a2 și Cm – 7,3). 4. „Arborele“ grupării ierarhice a tipurilor de declinare ale panevėžiškių de nord, comparativ cu „arborii“ grupării ierarhice a tipurilor de declinare din Tirkšli (Girdenis, Rosinas: 1977), din graiul širvintiškių de nord (Markevičius: 2006), din limba literară (Girdenis, Rosinas: 1977), din Varėnõs (Karaciejūtė 2011), Straipsniai / Articles 221 Rytų aukštaičių šiaurinių panevėžiškių daiktavardžio linksniavimo tipai ir jų kitimo tendencijos este puțin mai jos. Indicii destul de ridicați ai similitudinii tipurilor de declinare indică o apropiere evidentă între paradigmele substantivelor din graiul panevėžiškiai septentrional. LITERATŪRA DLKG – Dabartinės lietuvių kalbos gramatika. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 2005. Garšva Kazimieras 1982a: Joniškėlio apylinkės šnektos tekstai. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla. Garšva Kazimieras 1982b: Svarbesnės šiaurės vakarų panevėžiškių fonologijos ypatybės. – Baltistica 18(1), 65–75. Garšva Kazimieras 2000: Šiaurės vakarų panevėžiškių „murmamieji balsiai“. – Lietuvių kalbotyros klausimai 43, 165–175. Girdenis Aleksas, Rosinas A lbertas 1977: Lietuvių kalbos daiktavardžio linksniavimo tipų hierarchija ir pagrindinės jos kitimo tendencijos (bendrinės kalbos ir žemaičių tarmės duomenimis). – Baltistica 13(2), 338–348. Kačiuškienė Genovaitė 2000: Nekirčiuotų i/u ir e/o vartojimas Joniškėlio ir Pakruojo apylinkių rišliuose tekstuose. – Baltu filoloģija 9, 25–31. Kačiuškienė Genovaitė 2006: Šiaurės panevėžiškių tarmės fonologijos bruožai. Mokslinė monografija. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla. Kaikarytė Aušra 2010: Joniškio šnektos daiktavardžio linksniavimo sistema. Daktaro disertacija. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Karaciejūtė Vitalija 2011: Varėnos šnektos daiktavardžių fleksinės klasės ir jų hierarchija. – Lituanistica 57, 3(85), 314–324. Kruopas Jonas (red.) 1957: Pirmoji lietuvių kalbos gramatika. Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla. LKE – Lietuvių kalbos enciklopedija. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 1999. LKG – Lietuvių kalbos gramatika 1. Fonetika ir morfologija (daiktavardis, būdvardis, skaitvardis, įvardis). Vilnius: Mintis, 1965. LKTCh – Lietuvių kalbos tarmių chrestomatija. Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 2004. RASA KURKAUSKIENĖ 222 Acta Linguistica Lithuanica LXXV Markevičius Aurimas 2006: Šiaurinių širvintiškių daiktavardžio kamienai ir jų hierarchija. – Baltistica 41(3), 435–450. Rosinas Albertas 2005: Latvių kalbos daiktavardžio linksniavimo sistema: sinchronija ir diachronija. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Rosinas Albertas 1994: Simono Stanevičiaus tekstų daiktavardžio linksniavimo tipų hierarchija. – Lietuvių kalbotyros klausimai 24, 112–117. Ručinskaitė I. 1984: „Murmamųjų” balsių kokybinė opozicija šiaurės panevėžiškių tarmėje. – Kalbotyra 35(1), 72–76. Šliavas Juozas 1974: Žeimelio–Lauksodžio šnektos įvardžiuotinių būdvardžių ypatybės. – Baltistica 10(1), 91–92. Valeckienė Adelė 1998: Funkcinė lietuvių kalbos gramatika. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Vidugiris Aloyzas 1964: Veikiamųjų dalyvių formos Karsakiškio tarmėje. – Lietuvių kalbos morfologinė sandara ir jos raida (Lietuvių kalbotyros klausimai 7), 187–192. Wurzel Wolfgang Ullrich 1984: Flexionsmorphologie und Natürlichkeit (Studia Grammatica 21). Berlin. Zinkevičius Zigmas 1980: Lietuvių kalbos istorinė gramatika 1. Vilnius: Mokslas Noun Declension Types in the Eastern Aukštaitian Subdialect of Northern Panevėžiškiai and the Tendencies of Their Change SUMMARY The nouns of the Eastern Aukštaitian Subdialect of Northern Panevėžiškiai were analysed using the synchronic method first proposed by Girdenis and Rosinas in 1977. Each noun declension class was juxtaposed to all other declension classes; the number of coinciding case endings was examined; the frequency of the usage of cases was calculated. The research made the following findings: 1. The natural order of the noun declension types of the Northern Panevėžiškiai Subdialect by similarity is as follows: ā, ā, a, u, a2, if, im, Cm, Cf, ē. Straipsniai / Articles 223 Rytų aukštaičių šiaurinių panevėžiškių daiktavardžio linksniavimo tipai ir jų kitimo tendencijos 2. The noun declension stems in the Northern Panevėžiškiai Subdialect fall into three groups: masculine (a and u stem nouns), feminine (ā and ā stem nouns) and mixed (im, if, Cm, Cf); ē stem which is more approximate to the nouns of masculine and mixed declension rather than feminine declension stems stands out from other stems. 3. Gradual approximation is characteristic of all declensional types of nouns in the subdialect under analysis – feminine, masculine and mixed. 3.1. Stems if and im of mixed declension nouns, stems ā and ā of feminine declension nouns, stems a and u of masculine declension nouns are closely linked and show a high similarity index. 3.2. Stems of feminine declension nouns of the Northern Panevėžiškiai Subdialect fall into two groups: ē stem nouns share more endings with the stems of masculine and mixed declension, whereas ā and ā stems are generally more remote to all other stems. 3.3. In contrast to other subdialects analysed before, the stem a2 of the Northern Panevėžiškiai Subdialect falls in between masculine and mixed types of declension. The linkage between the stem a2 and masculine and mixed declension nouns is nearly identical (cf.: a2 and a stem similarity index stands at 7.3; a2 and u stem similarity index is 6.2; a2 and im similarity index is 7.5; a2 and Cm similarity index is 7.3). 4. Compared to the dendrograms of hierarchical clustering of declension types of Tirkšliai (Girdenis, Rosinas: 1977), Northern Širvintiškiai (Markevičius: 2006), stan dard language (Girdenis, Rosinas: 1977), Varėna (Karaciejūtė 2011), the dendrogram of the hierarchical clustering of declension types of the Northern Panevėžiškiai Subdialect is slightly lower. Rather high declension type similarity indices show evident approximation of noun paradigms in the Northern Panevėžiškiai Subdialect. Primit la 17 aprilie 2016. RASA KURKAUSKIENĖ Lietuvos edukologijos universitetas Str. Taras Șevcenko 31, LT-03111 Vilnius, Lituania [email protected]