Nelietuviški XIX a. galo – XX a. pradžios katalikų katekizmų terminai

Aušra RIMKUTĖ Institutul Limbii Lituaniene TERMENI NELITUANIENI AI CATEHISMELOR CATOLICE DE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XIX-LEA – ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA Deși catolicismul a fost introdus în Lituania foarte târziu — în 1387 în Aukštaitija și abia în 1413 în Samogiția — terminologia creștină lituaniană este una dintre cele mai vechi terminologii lituaniene. Acest lucru este demonstrat de cel mai vechi strat al terminologiei religioase lituaniene: împrumuturi vechi precum bažnyčia, gavėnia, krikštas, kūčios, Kalėdos, Velykos, verba și altele (vezi Būga 1958: 348; 1961: 776), intrate în limba lituaniană din limbile slave răsăritene, cel mai probabil în secolele X–XII, înainte de creștinarea oficială a Lituaniei. Începuturile terminologiei creștine lituaniene sunt reprezentate de cele mai vechi texte manuscrise ale rugăciunilor cunoscute în prezent, păstrate de la începutul secolului al XVI-lea și consemnate în dieceza Vilniusului: Rugăciunea Domnească, Salutarea Îngerului și Mărturisirea de credință (Lebedys, Palionis 1964: 109–135; Zinkevičius 2000: 71–73), precum și prima carte lituaniană tipărită, evanghelic-luterană, a lui Martynas Mažvydas, Catechismvsa prasty Szadei (1547). În acest articol se urmărește discutarea termenilor religioși monolexicali de origine nelituaniană utilizați în catehismele catolice de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea1. Această perioadă2 nu a fost aleasă întâmplător. Este perioada în care, odată cu formarea limbii lituaniene literare contemporane3, a început să se acorde o atenție mai mare limbii scrierilor religioase și, în general, limbii Bisericii4. Era nevoie să se pună în ordine multe lucruri: 1 Termenii compuși nu sunt tratați în articol, deoarece majoritatea cuvintelor analizate apar ca elemente componente ale acestora. 2 Limba Bisericii de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, cu atât mai mult terminologia religioasă (și, în general, lexicul religios), a fost până în prezent relativ puțin cercetată. Există doar câteva articole și observații separate despre termenii religioși ai vremii, de exemplu, în presa perioadei menționate — Varpas, Tėvynės sargas, Vilniaus žinios, Draugija, Vadovas. Despre lexicul religios au scris lingviștii P. Skardžius, J. Kruopas, V. Urbutis, A. Sabaliauskas, J. Palionis, Z. Zinkevičius, V. Drotvinas, J. Klimavičius, A. Kučinskaitė și alții. 3 Potrivit lui J. Palionis, perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea reprezintă consacrarea definitivă a dialectului kaunasian al aukštaitienilor apuseni. Așadar, aceasta este una dintre perioadele de dezvoltare a limbii literare (Pupkis 2005: 44). 4 Kaip rašo J. Girčienė, jau M. Daukša stengėsi gryninti kalbą (Girčienė 2003: 394). Taigi religijos kalba rūpintasi jau nuo XVI a. galo. 42 cărți de rugăciuni, cărți de cântări, catehisme, cărți de predici și altă literatură bisericească, care era contaminată de cuvinte străine5. La sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția mișcării de renaștere națională, a început ampla purificare a limbii lituaniene de barbarisme6. Spre sfârșitul primului deceniu al secolului al XX-lea (1909), a fost înființată Comisia pentru rugăciuni7, alcătuită din preoții Aleksandras Dambrauskas8, Alfonsas Petrulis și Juozas Laukaitis, precum și din cei mai renumiți lingviști ai vremii, care aveau „cea mai mare experiență în standardizarea limbii literare laice”: Kazimieras Būga, Jonas Jablonskis, Juozas Balčikonis și Jurgis Šlapelis (Zinkevičius 2000: 179). Activitatea Comisiei desfășurată în vara anului 1909 la Seiny a fost, potrivit lui Zigmas Zinkevičius, „în esență, primul congres al lingviștilor lituanieni” (ibid.), când a fost revizuită limba principalelor rugăciuni și a fost stabilită terminologia religioasă esențială. 5 În acest articol se urmează concepția tradițională asupra cuvintelor străine, deja consacrată în publicațiile de cultivare a limbii. Prin cuvânt străin se înțelege aici un cuvânt provenit dintr-o altă limbă, care contravine normelor limbii literare și are un echivalent lituanian. 6 În acest articol, termenul barbarism este considerat sinonim al cuvântului străin (KTŽ 1990; vezi și LKE 1999). 7 În presă, după cum scrie Z. Zinkevičius, la începutul secolului al XX-lea s-a început să se vorbească despre uniformizarea rugăciunilor. „Primul care s-a preocupat serios de reforma rugăciunilor și de lituanizarea lor a fost prelatul Juozas Laukaitis” (Zinkevičius 2000: 178). El a înființat și așa-numita Comisie pentru rugăciuni. În 1909, la Seiny, Comisia a discutat timp de câteva luni chestiuni privind limba literară, în special limba bisericească. Au fost întocmite două variante ale rugăciunilor: „1) varianta propusă de lingviști, probabil și de însuși Laukaitis, caracterizată prin corecturi radicale și reprezentând, în esență, o traducere aproape nouă, și 2) o variantă de compromis, mai apropiată de rugăciunile folosite până atunci, în care au fost păstrate unele neregularități lingvistice, menită să nu-i sperie pe clericii cu vederi conservatoare” (Zinkevičius 2000: 179). În 1909, în numărul 14 al revistei Vadovas au fost publicate Pataisytieji Poteriai. În Vadovas, Comisia pentru rugăciuni scria că „având în vedere întregul trecut al rugăciunilor și observând marea lor neuniformitate, nu am găsit altă soluție decât să corectăm totul în mod științific, așa cum o cere spiritul limbii lituaniene; totodată, am considerat de datoria noastră să ținem seama ca rugăciunile noastre revizuite să fie înțelese în întreaga Lituanie și să exprime pe deplin gândul Bisericii. Din acest motiv, în unele privințe nu am urmat nici opinia experților” (Pataisytieji Poteriai 1909: 107). Pentru mai multe informații despre Comisia pentru rugăciuni, vezi studiul lui Z. Zinkevičius Lietuvių poteriai (Zinkevičius 2000: 179–184). 8 A. Dambrauskas a fost un om de cultură lituanian, preot, filosof, filolog, critic literar și poet, care a semnat cu pseudonimele Adomas Jakštas, Druskius și altele (LKE 1999; LLE 2001; Keinys 2000: 32). 43 1. Prezentarea surselor Sursele acestui articol sunt patru catehisme catolice publicate la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea: Mokslas Rimo Kataliku (1879), Trumpasis Kun. Filochowskio katekizmas (1901), Katekizmai katalikiški. Visureikalingiausi dėl vaikų ir žmonių prasčiokų su Lementoriu ir Ministranturu (1903) și Tikybos mokslas (Šv. Istorija ir Katekizmas) (1916), de preotul Kazimieras Paltarokas. Sursele nu au fost alese întâmplător. Limba scrierilor religioase din secolul al XVIII-lea și, în parte, din secolul al XIX-lea a traversat o criză (pentru detalii, vezi Zinkevičius 1990; 1992; Palionis 1995). Aceasta a fost legată de pierderea statalității Lituaniei și de anexarea ei la Imperiul Rus. Iar după răscoala de eliberare din 1863, tiparul cu caractere latine a fost interzis. Au avut loc colonizarea țării și rusificarea. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca în multe țări din Europa Centrală și de Est, în Lituania s-a afirmat mișcarea de renaștere națională. Unul dintre obiectivele mișcării naționale era lupta pentru drepturile limbii lituaniene9. Catehismele menționate datează din perioada renașterii naționale lituaniene. Înainte de a discuta originea termenilor religioși folosiți în catehisme, merită să prezentăm pe scurt sursele. Catehismul Mokslas Rimo Kataliku. Naujei perweizėtas, pertaišitas ir antra karta atspaustas a fost pregătit și publicat pentru prima dată în 1873 de episcopul samogițian Motiejus Valančius (1801–1875)10. Termenii religioși au fost culeși din ediția catehismului din 1879. Sursa a fost aleasă deoarece se știe, 9 Nu trebuie uitat că situația limbii lituaniene era diferită în Lituania Mică și Lituania Mare. În diecezele samogițiană și vilniană din Lituania Mare, domeniile de utilizare a limbii lituaniene erau foarte diferite; de pildă, în regiunea Samogiției, în biserici se rugau folosind cărți de rugăciuni lituaniene și rosteau rugăciunile în lituaniană. Polonizarea i-a afectat pe samogițieni mult mai puțin decât pe locuitorii regiunii Vilnius (vezi și Zinkevičius 2002: 333–339, 500–504). 10 Potrivit lui Z. Zinkevičius, „Valančius a adunat în jurul său oameni instruiți care scriau în lituaniană, i-a încurajat să publice cărți în lituaniană și adesea le-a tipărit pe cheltuiala sa. Astfel, a contribuit la dezvoltarea conștiinței naționale a poporului” (Zinkevičius 1990: 157). Activitatea lui Valančius ca scriitor și educator a avut o importanță foarte mare în formarea limbii scrise lituaniene, deoarece se străduia să scrie astfel încât oamenii din toate regiunile să-i poată înțelege cu ușurință scrierile. A. Dambrauskas-Jakštas remarcă: „Iubindu-și limba, episcopul Motiejus s-a străduit să o păstreze în toată vigoarea ei și nu putea suferi barbarismele folosite de cei care cunoșteau mai puțin limba lituaniană” (Dambrauskas-Jakštas 1930: 209). Într-adevăr, M. Valančius nu evita cuvinte străine precum apieravoti, čistata, griešnas, loska, mūka și altele. Așadar, episcopul nu depunea prea multe eforturi pentru purificarea limbajului religios. Este adevărat că literatura sa beletristică era scrisă într-o limbă corectă. 44 că această ediție fusese revizuită de Aleksandras Vytartas11. El scria: „M-am folosit de explicațiile prof. Kaz. Jaunius despre acest subiect la seminarul din Kaunas; în plus, am introdus acolo un subiect complet nou despre impedimentele la căsătorie. Ortografia fusese corectată… de poetul Maironis, dar, rescriind textul, nu am respectat întru totul corecturile sale. Anexa despre impedimentele la căsătorie a fost revizuită de… stimatul A. Dambrauskas” (LTSRSB 1862: 257). Scurtul catehism al preotului Filochowskio. Tradus de Vaižgantas. Publicat pentru a doua oară, revizuit – este o imprimare contrafăcută, publicată în 1901. Pe pagina dinaintea foii de titlu se află aprobarea din 1863: Se permite tipărirea. Kaunas. 8 februarie 1863. Episcopul Samogiției. Vaižgantas (1869–1933), în prefața catehismului, „Lituanieni, nu vă lăsați înșelați!! Această cărticică este un «Catehism», nu un «Abecedar»!! menționează că rugăciunile sunt armonizate cu rugăciunile lui Valančiauskas, adică rugăciunile aprobate de M. Valančius, tipărite în cărticica Aktas ir poterej (Vilnius, 1853). El a corectat întrucâtva limbajul rugăciunilor și unele construcții de frază; în plus, în notele de subsol a indicat echivalentele folosite până atunci în rugăciuni, cel mai adesea slavisme. Cei mai catolici dintre catolici. Cele mai necesare tuturor, pentru copii și oameni simpli, cu abecedar și carte pentru ministranți (1903). Pe verso-ul foii de titlu a catehismului se află o aprobare contrafăcută, încorporată într-o vinietă: Дозволено цензурою. ВИЛНО 1864 г. Autorul catehismului este controversat. Potrivit lui V. Biržiška, acesta este catehismul lui A. Baranauskas (1835–1902) (Biržiška 1929: 852–853). În bibliografia RSS Lituaniene se menționează că este catehismul lui P. Legeckas (1844–1934), autor de cărți, traducător și preot (LTSRSB 1988: 673). Materialul a fost cules și din lucrarea preotului K. Paltarokas12 Știința religiei (Istoria sfântă și Catehismul) (1916). Sursa este alcătuită din trei părți: I. Rugăciuni; II. Istoria sfântă; III. Catehismul. Termenii religioși au fost culeși din prima și a treia parte. Autorul scrie în Prefață: „În știința religiei, Catehismul este strâns legat de Istoria sfântă. Povestirea Istoriei sfinte explică Catehismul, iar Catehismul explică ceea ce nu este prezentat în Istoria sfântă. De aceea, în această «Știință a religiei» 11 A. Vytartas (1837–1863?) – preot, mort în timpul răscoalei din 1863 (Biržiška 1990: 410). 12 K. Paltarokas (1875–1958) – Lietuvos Katalikų Bažnyčios veikėjas, nuo 1926 metų – vyskupas. Parengė ir išleido religijos knygų, tikybos vadovėlių (plačiau žr. LTE 1981). 45 Mokslė“ abu dalykų sudėjau vienoje knygelėje“ (TM 1916: 3). Būtina paminėti, kad šį leidinį labai plačiai ir kritiškai recenzavo kalbininkas J. Jablonskis (Jablonskis 1933: 97–113). Jis 1917 metais Santaroje rašė, kad „Katekizme“, be tikybos mokslo dalykų ir pagrindinių tikybos tiesų, yra nemaža ir šiaipjau dalykų ir dalykėlių“ (Jablonskis 1933: 97). Apie religijos terminus, deja, recenzijoje neužsimenama. Primele trei catehisme au fost publicate în perioada interdicției presei, când limba oficială a Lituaniei era rusa. În primele decenii ale secolului XX a avut loc și o schimbare în limbajul Bisericii, adică s-a renunțat la barbarisme. A fost ales catehismul lui K. Paltarokas, publicat în 1916, deoarece se dorea să se vadă cum s-au schimbat termenii religioși și dacă, odată cu începerea corectării intensive a limbajului scrierilor religioase, s-a renunțat la cuvintele străine folosite în catehismele anterioare. Din catehisme au fost adunați 1158 de termeni religioși monolexicali și variantele lor, însă o parte dintre termeni coincid, astfel încât în total sunt 613 termeni religioși diferiți și 125 de variante ale acestora13. S-au găsit cel mai mulți termeni religioși monolexicali de origine autohtonă – 439 de termeni (vezi fig. 1). 2. Termeni de origine străină Aproape o treime dintre termenii religioși monolexicali folosiți în catehisme sunt de origine nelituaniană (vezi fig. 1). În acest articol, drept termeni religioși nelituanieni, adică de origine străină14, sunt considerați cuvintele străine propriu-zise, așa-numitele cuvinte internaționale și împrumuturile vechi, care sunt pe deplin adaptate la sistemul limbii lituaniene și „intră în fondul lexical de bază al limbii literare,” 13 Variantele termenilor religioși nu sunt discutate în articol. 14 Pentru stabilirea originii termenilor ne bazăm pe studiul lui A. Sabaliauskas Lietuvių kalbos leksika (1990), pe dicționarul scrierilor lui Martynas Mažvydas întocmit de D. Urbas Martyno Mažvydo raštų žodynu (1998), pe lucrarea lui J. Kabelka Kristijono Donelaičio raštų leksika (1964), pe lucrarea lui J. Kruopas Žodyninės slavybės M. Mažvydo raštų kalboje (1947), pe articolele lui V. Urbutis: Nepastebėti Mažvydo slavizmai (1962), Senosios lietuvių kalbos slavizmai (1992), Senųjų slavizmų kilmės įvairovė (1994), precum și pe scrierile alese ale lui K. Būga Rinktiniais raštais, Lietuvių kalbos žodynu și pe dicționarele de cuvinte internaționale (1936, 1985, 2001, 2003). De asemenea, am consultat teza de doctorat a lui K. Alminauskis Die Germanismen des Litauischen (1931), lucrarea lui E. Fraenkel Lიტauisches etymologisches Wörterbuch (1955–1962), lucrarea lui P. Skardžius Die slavischen Lehnwörter im Alt litauischen (1931) și lucrarea lui A. Brückner Słownik etymologiczny języka polskiego (1974). 46 și numai cercetările istorice pot stabili că acestea sunt cuvinte de origine străină” (Jakaitienė 1980: 61). Așa cum scrie A. Sabaliauskas, pentru împrumuturile vechi „de cele mai multe ori nu avem echivalente sau sinonime proprii” (Sabaliauskas 1990: 228). Sunt analizate separat termenii care conțin elemente constitutive de origine străină. Aceștia sunt termeni hibrizi (sau micști). În total, sunt analizate 141 de termeni diferiți nelituanieni și 33 de termeni hibrizi. Fig. 1. Distribuția termenilor religioși monolexicali în funcție de origine (%) 2.1. Termeni internaționali În catehisme au fost găsiți în total 34 de termeni religioși internaționali (mai puțin de o zecime din totalul termenilor monolexicali). Cuvintele internaționale, asemenea împrumuturilor vechi și cuvintelor străine, sunt împrumuturi. După cum se știe, acestea sunt împrumutate cel mai adesea prin limbi intermediare, însă uneori este dificil de identificat sursa inițială și, adesea, chiar și cea intermediară (sau cele intermediare). 47 2.1.1. Termeni internaționali de origine latină. În catehisme, cei mai numeroși sunt termenii internaționali cu bază latină15 — 19 termeni: absoliucija TFK 33 (lot. absolutio)16, aktas TFK 43 (lot. actus), ceremonija MRK 330 (lot. caerimonia), dekretas MRK 101 (lot. dēcrētum), desperacija MRK 169, TFK 10, KK 48 (lot. desperatio), dispensas MRK 399 (lot. dis-pensus), intencija MRK 297, KK 27 (lot. intentio), kard minor TM 87 (lot. cardinalis), klierikas TM 135 (lot. clericus), komunija MRK 330, TFK 36, TM 126 (lot. communio), komunikantas TFK 37 (TŽŽ 1936), konsekracija MRK 330 (lot. consecratio), monstrancija MRK 323 (lot. monstrantia < monstrare), ostija KK 30, MRK 322, TM 123 (lot. hostia), procesija MRK 323 (lot. processio), relikvija MRK 182 (lot. reliquiae), sakramentas MRK 16, 79, 138, TFK 9, KK 22, TM 72, 85 (lot. sacramentum), sakramenta-lijos TM 137 (lot. sacramentalia), suplikacijos TM 9 (lot. supplicatio). Acest grup de termeni (precum și 2.1.2 și 2.1.4) este delimitat nu în funcție de sursa cea mai apropiată, așa cum se procedează cu ceilalți termeni internaționali (vezi 2.1.1.1, 2.1.1.2, 2.1.2.1, 2.1.2.2, 2.1.2.2), ci în funcție de sursa inițială, deoarece este dificil (adesea chiar imposibil) să se stabilească prin ce limbi au trecut cuvintele internaționale. 2.1.1.1. Termen de origine latină, preluat prin limbile slave. A fost găsit un singur termen religios preluat prin limbile slave (acest termen este discutat separat, deoarece nu se știe prin care limbă slavă a pătruns în lituaniană), însă sursa sa inițială este limba latină: altorius MRK 176, TM 110 (pol. ołtarz, biel. алтар < lat. altāre: lat. altus, cf. altāria „altar; altar de jertfă” LoLieŽ 1996, cf. VaitkTŽŽ 2003; TŽŽ 2001 are forma altarija „casa și gospodăria altaristului”17. 15 În articol, termenii sunt redați conform ortografiei din 1916, adică ortografiei catehismului lui K. Paltarokas, deoarece ortografia din Tikybos mokslo diferă foarte puțin de cea actuală, iar inexactitățile existente pot fi considerate, în majoritatea cazurilor, greșeli de tipar. Întrucât atenția se concentrează în principal asupra originii termenilor monolexicali, variantele nu sunt discutate separat. 16 Abrevierile scrise lângă exemple indică în care catehism este folosit termenul, iar cifrele arabe indică pagina de la care au fost preluate (de cele mai multe ori, aceasta este prima ocurență observată). Numărul de după virgulă indică pagina în care a fost găsită o variantă a termenului discutat. Abrevierile surselor sunt explicate la finalul articolului. 17 TŽŽ altorius kildinamas iš lotynų kalbos. Tik A. Sabaliauskas (1990: 253), P. Skardžius (1998: 86), J. Kruopas (1998: 36), J. Kabelka (1964: 24) ir E. Fraenkelis (1955: 8) nurodo, kad katekizmuose vartojamas žodis į lietuvių kalbą atėjo per slavų (t. y. lenkų ar baltarusių) kalbas. 48 2.1.1.2. Termeni de origine latină preluați prin limba polonă. În catehismele Mokslas Rimo Katalikų ir Tikybos mokslas sunt folosite și cuvinte latine preluate prin limba polonă (2 termeni): adventas MRK 79, 333, TM 109 (pol. adwent, lat. adventus LKŽ), suma MRK 403 (pol. suma < lat. summa). 2.1.2. Termeni internaționali de origine greacă. Au fost găsiți doar 5 termeni religioși a căror sursă primară este limba greacă: antifona TM 11 (gr. antiphōnos), balzamas MRK 315 (gr. balsamon [TŽŽ 1936 precizează că balzamas provine din limba arabă]), diakonas MRK 380, TM 135 (gr. diakonos), patriarchas MRK 19, 46, 79 (gr. patriarchēs), subdiakonas MRK 380 (lat. sub + gr. diakonos). 2.1.2.1. Termeni de origine greacă preluați prin limba latină. Au fost găsiți 3 termeni dintr-un singur cuvânt preluați prin limba latină (este dificil să se stabilească limbile intermediare, acestea nu sunt menționate în TŽŽ), însă sursa lor inițială este limba greacă: eretikas MRK 23, 335, KK 22 (lat. haereticus < gr. hairetikos VaitkTŽŽ 2003, în timp ce TŽŽ 1936, 1985, 2001 eretikas < gr. hairetikos), katalikas MRK 25, 32, TFK 7, TM 89 (lat. catholicus < gr. katholikos), katekizmas MRK 386, TFK 43, KK 7, TM 3 (lat. catechismus < gr. katēchismos VaitkTŽŽ 2003, în timp ce în celelalte TŽŽ se precizează că provine din limba greacă). 2.1.2.2. Termen de origine greacă preluat prin limba polonă. În catehisme se folosește și termenul de origine greacă psalmė TM 9 (pol. psalm < gr. psalmos Kruopas 1998: 238, cf. TŽŽ, unde este indicată doar originea greacă). 2.1.2.3. Termeni de origine greacă preluați prin limbile slave. Au fost găsiți 2 termeni religioși preluați prin limbile slave, însă sursa lor inițială este limba greacă: angelas TM 12, 76 (rusă veche ангелъ < gr. angelos Фасмер 1967)18, evangelija MRK 18, 32, TM 83 (pol. ewangelia < gr. euangelion Urbas 1998: 116, cf. TŽŽ 1936, 1985, 2001; VaitkTŽŽ 2003)19. 18 Angelas, kaip rašoma LKŽ, kurį redagavo J. Balčikonis, yra slavybė (LKŽ I, 1941). Slavybę jį laiko ir P. Skardžius (1998: 87), J. Kruopas (1998: 84), D. Urbas (1998: 19). Žodžio graikiška kilmė nurodyta TŽŽ 1936, 2001; VaitkTŽŽ 2003. Kad žodžio angelas pradinis šaltinis yra graikų kalba, abejonių nekyla, tačiau reikia pažymėti, kad jis gautas per slavų kalbas. 19 J. Kruopas, în lucrarea Žodyninės slavybės M. Mažvydo raštų kalboje, indică faptul că evangelija este un cuvânt de origine greacă (Kruopas 1998: 227). 49 2.1.4. Termeni de origine ebraică. Dintre termenii dintr-un singur cuvânt discutați, există un singur cuvânt a cărui sursă inițială este limba ebraică, și anume mana MRK 79 (gr. manna < ebr. mān). 2.1.5. Observații de sinteză. Este posibil ca numeroși termeni enumerați să fi intrat prin limba polonă sau alte limbi slave, însă aceste limbi sunt menționate rar printre sursele din TŽŽ. Puțin peste trei cincimi dintre termenii religioși dintr-un singur cuvânt sunt de origine latină, iar aproximativ o treime sunt de origine greacă. A fost găsit și cuvântul de origine ebraică mana. După cum reiese din exemple, toți termenii internaționali sunt folosiți și în prezent. Folosirea termenilor religioși internaționali dintr-un singur cuvânt în catehisme (mai puțin de o zecime dintre termenii dintr-un singur cuvânt) pare să fie legată de faptul că lexicul religios catolic a fost creat pe baza latinei bisericești. 2.2. Împrumuturi vechi20 Există diverse opinii despre împrumuturile vechi. Unii încearcă să nu le folosească (J. Skvireckas), să le înlocuiască prin alte cuvinte, alții le privesc mai tolerant (J. Jablonskis, K. Būga). Renumitul lingvist K. Būga a respins asemenea barbarisme precum abelnas, abrozas, abrūšas, adyna…, dar recomanda folosirea împrumuturilor vechi necesare limbii lituaniene, de exemplu, stiklas, kunigas și altele. J. Jablonskis „a justificat în limba standard aproape toate împrumuturile vechi, folosite încă înainte de apariția scrisului. Dintre împrumuturile intrate în Evul Mediu, le-a susținut pe cele care nu aveau echivalente lituaniene în dialecte (de exemplu, vocabularul religios împrumutat), <…>“ (Pupkis 2005: 252). În catehisme se folosesc 36 de împrumuturi vechi (mai mult de o cincime din termenii religioși împrumutați monolexicali). 2.2.1. Împrumuturi vechi provenite din limbile slave. Provenite din limbile slave21 20 Mokslo straipsnių rinkinyje Skoliniai ir bendrinė lietuvių kalba (2004) Loreta Vaicekauskienė pateikia tokią G. Thomo senųjų skolinių apibrėžtį: „žodžiai, integravęsi fonologiškai ir morfologiškai, užimantys svarbią vietą leksinėje-semantinėje kalbos sistemoje, neturintys atitikmenų, geriau – pasiskolinti ne iš kaimynų kalbų; daugiausia kodifikuojami teigiamai“ (SBK 2004: 11). Apibrėžtis nėra tiksli, nes, kaip žinoma, skoliniai gali turėti atitikmenų, gali būti (ir dažniausiai yra) skolinami iš kaimyninių kalbų ir pan. 21 În articol, împrumuturile din limbile slave sunt clasificate în polonisme, bielorusisme, rusisme și slavisme, iar categoria slavismelor este delimitată atunci când nu este clar din care limbă slavă provine cuvântul— 50 În 5 catehisme se folosesc următorii termeni religioși monolexicali: bažnyčia22 MRK 25, TFK 20, 25, KK 19, TM 7, 88 (biel. божница, pol. božnica Sabaliauskas 1990: 253), grabas MRK 75, KK 15 (biel. гроб, pol. grób Sabaliauskas 1990: 247; Pupkis 2005: 252)23, kūmai MRK 310 (rus. кум, pol. kum LKŽ VI 1962, cf. Drotvinas 1986: 117; Skardžius 1998: 173, unde kūma(s) – cuvânt provenit din limba bielorusă), ponas TFK 13 (pol. pan, biel. пан Sabaliauskas 1990: 232), žydas MRK 74 (biel. жид, pol. żyd LKŽ XX 2002; Skardžius 1998: 306). 2.2.1.1. Termeni de origine latină preluați prin limbile slave. Se poate distinge un mic grup de împrumuturi vechi a căror sursă inițială este limba latină: alie jus MRK 400 (pol. olej, biel. агей < lat. oleum sau germ. sup. veche olei Sabaliauskas 1990: 244)24, alyva MRK 314 (biel. алива, pol. oliwa < it. oliva sau lat. oliva Sabaliauskas 1990: 237), karūna MRK 278, 331 (biel. коруна, pol. korona, cf. rus. корона < lat. corōna Фасмер 1986), klebonas MRK 176, TFK 24, KK 24 (pol. kleban, pleban, biel. кле́бан < lat. plēbanus: lat. plebs)25, koplyčia MRK 401 (pol. kaplica < ceh. < germ. Kapelle < lat. med. cappella: lat. cappa Sabaliauskas 1990: 254; VaitkTŽŽ 2003)26, kryžius MRK 68 (pol. krzyż, biel. крыж < lat. crux preluat direct. Desigur, există cuvinte asupra cărora nici lingviștii nu sunt de acord. Diferențele dintre opiniile lor sunt prezentate în note. 22 P. Skardžius scria în articolul Este de folosit cuvântul bažnyčia? că bažnyčia este „un împrumut bielorus, intrat în limba noastră împreună cu kalados, velýkos, kūčios, krikštas, krikštyti și altele” (Skardžius 1999: 691). Potrivit lingvistului, cuvântul bažnyčia este atât de bine înrădăcinat, încât este greu să i se găsească un înlocuitor lituanian: „ea este nu numai un templu, un lăcaș de cult sau o casă de rugăciune <...>, ci și o anumită comunitate de credincioși” (ibid.). Este interesant că au existat încercări de a înlocui cuvântul bažnyčia; de pildă, în 1947, arhiepiscopul mitropolit J. Skvireckas a propus folosirea cuvântului latin eklezija în locul lui bažnyčios, sau dievi namis, šventovė (Skardžius 1999: 690, 739–741, 889–892). P. Skardžius nu a fost de acord cu această propunere. 23 Grabas este folosit cu sensul de „loc de îngropare a mortului, mormânt” încă din vremea lui M. Mažvydas (Urbas 1998: 137). În Tikybos mokslė, în loc de grabo se folosește karstas. Așadar, un împrumut este înlocuit cu un alt împrumut, a cărui origine străină nu se simte. 24 Cuvântul aliejaus nu este înregistrat în TŽŽ 1936; este menționat doar oleum (lat.) – „ulei”. Nu apare nici în celelalte TŽŽ. (Prin urmare, aliejaus nu este considerat un cuvânt internațional, deși originea sa este latină.) 25 Klebonas yra tik VaitkTŽŽ 2003. A. Sabaliauskas, V. Vaitkevičiūtė, P. Skardžius nurodo, kad jis gautas per slavų kalbas (Skardžius 1998: 161; Sabaliauskas 1990: 254). 26 Împrumutul koplyčia s-a înrădăcinat, astfel că încercarea de a-l înlocui cu cuvântul kapela este nereușită. În plus, sistemul nu permite nici înlocuirea lui; cf. koplystulp is, koplyt kalnis (Klimavičius 1998: 11). 51 Sabaliauskas 1990: 254; Kruopas 1998: 43, pagonis MRK 30, TFK 19, KK 22, TM 107 (lenk. pogan, brus. поганъ < lot. pāgānus: lot. pāgus27, poteriai MRK 203, TFK 7, TM 5 (lenk. pacierz < lot. pater Skardžius 1998: 232; Urbas 1998: 297; Kabelka 1964: 181; Fraenkel 1962: 641)28, vynas MRK 78, KK 30, TFK 36, TM 110 (lenk. wino, brus. віно < lot. vinum Fraenkel 1962: 1255, plg. VaitkTŽŽ 2003)29. Iš viso rasti 9 tokie senieji skoliniai. 2.2.1.2. Termeni de origine latină preluați prin limba polonă. În lucrările lui Rimas, Cuvinte catolice sunt folosite cuvinte latine preluate prin limba polonă (2 termeni): mišiolas MRK 328 (pol. mszał < lat. missale TŽŽ 2001; VaitkTŽŽ 2003; Skardžius 1998: 191), mišios MRK 112, TM 7 (pol. msza < lat. missa)30. 2.2.1.3. Termen de origine greacă preluat prin limbile slave. În această secțiune trebuie discutat termenul internațional parapija MRK 118, TFK 9, KK 25, TM 7, întâlnit în catehisme (pol. parafia, biel. напа фія < lat. po-rochia < gr. paroikia Sabaliauskas 1990: 255). Este un cuvânt de origine internațională preluat prin limbile slave învecinate — polonă sau belarusă. 2.2.1.4. Termen de origine sanscrită preluat prin limbile slave. În toate cele patru catehisme analizate este folosit termenul religios monosilabic rojus MRK 61, TFK 16, KK 11, TM 79 (biel. рау́, pol. raj < skr. Rayih Sabaliauskas 1990: 256), a cărui sursă inițială este limba sanscrită. Termenul a fost preluat prin limbile slave. 2.2.1.5. Termeni de origine germanică preluați prin limbile slave. Prin limbile slave au fost preluate și două cuvinte de origine germanică: karalius TM 78, MRK 67 (biel. кароль, cf. și rus. король, pol. Król < germ., cf. s. 27 Katekizmuose vartojamas terminas pagonis yra tik TŽŽ 1936. O P. Skardžius (1998: 209), A. Sabaliauskas (1990: 255), J. Kruopas (1998: 46), E. Fraenkelis (1955: 524) nurodo jį atėjus per lenkų ar baltarusių kalbą (tačiau pradinis pagonio šaltinis yra lotynų kalba). 28 Poteriai este, după cum scrie Z. Zinkevičius, un cuvânt preluat prin limbile slave, provenit din primul cuvânt al rugăciunii latine a Domnului, Pater noster, „Tatăl nostru” (Zinkevičius 2000: 26). 29 Cuvântul vynas nu este consemnat în TŽŽ 1936, 1985, 2001. 30 Cuvântul mišios este derivat din latină în TŽŽ 1936, în timp ce în TŽŽ 1985, 2001; VaitkTŽŽ 2003; LKŽe se precizează în plus că a fost preluat prin polonă. 52 germ. de sus Karal, Karl)31 și pasninkas TFK 9, TM 7, KK 24, MRK 297 (biel. nochik < cf. germ. de sus fasto Sabaliauskas 1990: 255)32. 2.2.2. Împrumut vechi din limba polonă. Din polonă a fost preluat doar termenul pana MRK 72, TFK 7 (pol. panna LKŽ IX 1973, cf. pol. panna ori biel. панна Kruopas 1998: 47). 2.2.2.1. Termeni de origine greacă preluați prin limba polonă. Au fost găsite, de asemenea, 4 împrumuturi vechi de origine greacă, preluate prin limba polonă: apaštalas MRK 18, TFK 42, KK 23, TM 72 (pol. apostol < gr. apostolos, cf. gr. apostolos TŽŽ 1936, 1985, 2001)33, krikščionis MRK 50, 79, TFK 28, TM 86 (pol. chrześcijanin < gr. christos, cf. lat. Christiāni LoLieŽ 1996)34, popiežius MRK 111, 116, 118, TFK 28, KK 22, TM 78, 87 (pol. papież < lat. pāpa < gr. pappas35, vyskupas KK 22, 29, TM 86, 121, TFK 38, MRK 30 (pol. biskup, wiskup < gr. episkopos)36. 31 În articolul lui J. Kruopas, Împrumuturile lexicale din scrierile lui Mažvydas, este prezentat un glosar de împrumuturi, în care se menționează că karalius (biel. король) este un belarusism (Kruopas 1998: 42). P. Skardžius (1998: 154), J. Kabelka (1964: 106), D. Urbas (1998: 182) și E. Fraenkelis (1955: 219) consideră, de asemenea, că acest cuvânt este un slavism. Trebuie menționat că K. Alminauskis nu menționează karaliaus în cartea Germanismele limbii lituaniene. Așadar, se poate presupune că lingvistul consideră și cuvântul karalius un împrumut din limbile slave (vezi și Sabaliauskas 1990: 231). 32 K. Alminauskis nu menționează pasninko. Se pare că nu consideră acest cuvânt un germanism. Prin urmare, pasninkas trebuie considerat un împrumut din limbile slave. 33 Numai în VaitkTŽŽ 2003 se menționează că termenul a fost preluat prin intermediul limbii polone. În Dicționarul etimologic al limbii lituaniene al lui E. Fraenkel se arată că apostalas provine din pol. apostol (Fraenkel 1962: 12). Originea poloneză a cuvântului este indicată și în LKŽe. 34 Potrivit lui V. Aliulis, „kri(k)ščionis, creștin — de la Kristaus [Hristos], nu de la Krikšto [Botez]” NŽA 2005: 305. Lingviștii indică în mod diferit limba prin care a fost preluat acest termen; de exemplu, E. Fraenkelis, P. Skardžius, R. Eckertas și J. Kruopas susțin că krikščionis a fost preluat prin rusa veche, cf. rus. veche крьстьjaninъ (Eckert 1971: 39; Kruopas 1998: 41). 35 Žodis popiežius TŽŽ 1985, 2001 nepateiktas. Galbūt jis laikomas lenkybe, kaip ir Etimologiniame lietuvių kalbos žodyne, plg. lenk. papież (Fraenkel 1962: 638). Tačiau TŽŽ 1936, VaitkTŽŽ 2003 ir J. Kruopo darbe popiežius kildinamas iš graikų kalbos, nors nurodoma, kad gautas iš lenkų. LKŽe – lenk. papież < vok. tarm. < lot. 36 Cuvântul vyskupas nu este consemnat în TŽŽ 1936; apare însă expresia episkopus in partibus infidelium (lat.) — „episcop fără episcopie, <…>”; este consemnat și episkopatas (gr.) — „episcopat, totalitatea episcopilor” (ibid.). Se pare că vyskupas nu este considerat un cuvânt internațional. În alte TŽŽ, vyskupas este considerat un cuvânt de origine greacă, cf. gr. episkopos TŽŽ 1985, 2001; VaitkTŽŽ 2003. În opinia lui P. Skardžius, vyskupas a fost preluat prin limba polonă. Lingvistul nu menționează originea greacă a cuvântului (Skardžius 1998: 296). E. Fraenkelis scrie că vyskupas provine din pol. dialectal wiskup (Fraenkel 1962: 45). A. Brückner susține că polonezul biskup provine 53 2.2.2.2. Termeni de origine latină obținuți prin intermediul limbii polone. În Tikybos moksle al lui K. Paltarokas sunt folosiți doi termeni de origine latină: rožančius37 TM 140 (pol. różaniec < lat. rosarium VaitkTŽŽ 2003, cf. Skardžius 1999: 692), škaplierius TM 141 (pol. szkaplerz < lat. scapularium Skardžius 1999: 692), împrumutați prin intermediul limbii polone. 2.2.2.3. Termen de origine ebraică obținut prin intermediul limbii polone. În trei catehisme este folosit termenul šėtonas MRK 58, TFK 15, TM 77 (pol. szatan < lat. satanas < ebr. LoLžiež 1996, cf. LKŽ XVI 1986), a cărui sursă inițială este limba ebraică. 2.2.3. Împrumuturi vechi obținute din limba belarusă. Se menționează 5 împrumuturi vechi obținute din limba belarusă: gadynė MRK 19 (bel. годына, година, cf. bel. год, rus. год Sabaliauskas 1990: 253; Fraenkel 1955: 73; Skardžius 1999: 235; Kabelka 1964: 78)38, gavėnia MRK 238, 333, explică astfel: biskup < ceh. < germ. Bischof (biscop) < lat. episcopus < gr. episkopos (Brückner 1974: 27). 37 Nimeni nu se îndoiește că rozariu și scapular, cf. pol. szkaplerz (Fraenkel 1962: 997), sunt împrumuturi poloneze. Potrivit lui P. Skardžius, „primul este împrumutat din poloneză różaniec (adică róžany wianek «cunună de trandafiri», germ. Rosenkranz», tradus din lat. rosarium «rozariu»), iar szkaplerz, prelucrat din lat. scapularium «ceea ce este atârnat pe umeri (scapulae)», cf. fr. scapulaire, germ. Skapulier» (Skardžius 1999: 692). După cum se știe, începând, probabil, din 1919, Dicționarul polono-lituanian al lui Antanas Lelis (Lalys) recomandă folosirea cuvântului rozynas (różaniec – rožynas, *ražančius) în loc de rozariului. „În 1940, J. Laukaitis a propus neologismul rožinys (iar Rožancava, adică Rožančinė – Rožinė). Această formă este susținută și în prezent (GK 4, 1996, 8–9)” (Klimavičius 2002: 109). În plus, ulterior, LRKŽ 1957 a propus forma rožinis, dar P. Skardžius scria deja că „rožinis este un derivat nereușit pentru a înlocui polonezul rožančiui; mult mai bun este rožynas, folosit în dicționarul polono-lituanian al lui J. Šlapelis, care corespunde pe deplin, ca sens, lat. rosarium, cf. fr. rosaire” (Skardžius 1999: 692, 827–828). Lingvistul recunoaște că încă nu s-a găsit o soluție mai bună pentru scapular. În TŽŽ 1936 găsim cuvântul škaplieriai, a cărui origine este atribuită limbii cehe. Cuvântul rozariu nu este atestat în TŽŽ 1936. În Dicționarul de religii, termenii sunt derivați din latină, dar se precizează că au fost preluați prin intermediul limbii polone (RŽ 1991, cf. și Fraenkel 1962: 710). Se pare că îndelungata tradiție de folosire a termenilor rozariu și škaplieriai determină și astăzi uzul acestor cuvinte. Numai în DŽ, publicat în 1993, apare rožinis cu sensul de «rozariu», însă varianta principală oferită este rozariu. Deși în DŽ publicat în 2003 rozariu nu mai este menționat, forma propusă rožinis este rar folosită de oameni, deoarece este obișnuit să se recite rozariul. (Așadar, în acest articol, rozariu și škaplieriai sunt discutate printre împrumuturile vechi, deoarece rozariu, scapulare ca biserica.) 38 În DŽ, gadynė – arhaic, vezi perioadă, timp, epocă, iar LKŽe indică faptul că acest cuvânt nu se mai folosește în limba contemporană. Gadynę era deja folosit de M. Mažvydas (nu numai cu sensul de oră, ci și cu cel de timp, după cum se vede din exemplele oferite de D. Urbas (Urbas 1998: 118)). 54 TM 109 (bel. žovenie Skardžius 1999: 133; Būga 1958: 431), karstas TM 91 (bel. kopcma Sabaliauskas 1990: 246)39, knyga MRK 20 (bel. khiea Sabaliauskas 1990: 247), Velykos MRK 239, TFK 24, KK 25, TM 7 (bel. вялиki (день) Sabaliauskas 1990: 256; Būga 1958: 348). 2.2.4. Împrumut vechi de origine latină obținut prin intermediul limbii ruse vechi. Trebuie menționat separat termenul krikštas MRK 120, TFK 9, TM 8, 120, obținut din rusa veche (rus. veche крьстъ < lat. chrīstus Sabaliauskas 1990: 254; Fraenkel 1962: 298). Originea latină a cuvântului este evidentă. 2.2.5. Împrumut vechi provenit din limba germană. S-a mai identificat germanismul preot KK 22, 29, TFK 32, TM 10, MRK 112 (germ. sup. veche kunig – „prinț, rege” Sabaliauskas 1990: 260, 270; Urbas 1998: 202; Būga 1958: 546, cf. germ. sup. medie kunig, kunic Alminauskis 1931: 75, astăzi germ. König40. 2.2.6. Observații de sinteză. Exemplele arată că cele mai numeroase sunt împrumuturile vechi provenite din limbile slave (5 termeni) și belarusă (5 termeni). Cele mai puține împrumuturi vechi provin din limbile polonă (1 termen) și rusă (1 termen). În toate catehismele analizate este folosit un singur germanism. Un sfert întreg dintre împrumuturile vechi discutate sunt folosite în toate catehismele. Unele împrumuturi vechi sunt evitate în limba standard. Puțin peste jumătate dintre împrumuturile vechi analizate provin din limbile latină, greacă și sanscrită (21 de termeni). Z. Zinkevičius arată că „cuvinte precum bažnyčia, gavėnia, krikštas, Kūčios, denumirile sărbătorilor creștine – Kalėdos, Velykos, <…>, provenite fără îndoială din limbile slave răsăritene cu mult înainte de botezul oficial al Lituaniei, probabil în jurul secolelor X–XII”, constituie cel mai vechi strat al terminologiei religioase lituaniene (Zinkevičius 2000: 12). 2.3. Împrumuturi Svetimybės – tai „nenorminiai skoliniai“ (LKE 1999). D i d y s i s ben-drinės lietuvių kalbos apsivalymas nuo svetimybių prasidėjo su tautiniu 39 Karstas randamas M. Daukšos postilėje (Sabaliauskas 1990: 247). 40 Cuvântul kunigas „este un cuvânt de origine germană, comun tuturor limbilor baltice. <…> Ca germanism, kunigas este un împrumut relativ recent. Desigur, este mai vechi decât multe cuvinte împrumutate care exprimă concepte creștine, intrate în secolele XV–XVI.” (Drotvinas 1993: 24). 55 renașterea națională (Aušra). Majoritatea cuvintelor nenormative au venit din limbile slave vecine. În total, articolul discută 71 de împrumuturi. 2.3.1. Polonisme. În catehismele de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-au găsit în principal polonisme (24 de termeni): abrazas MRK 79 (pol. obrazek – imagine TM 95)41, almužna MRK 40, TFK 11, 43, KK 29 (pol. jałmuzna, cf. Būga 1961: 414 pol. *almužna, ceh. almužna – pomană TM 90), atklanės MRK 95, KK 15 (pol. otchłań42, blužnierstva KK 19 (pol. blužnierstwo – clevetire TM 105), brostva MRK 425 (pol. bractwo – frăție TM 141), cnata MRK 51, TFK 11, KK 40 (pol. cnota – virtute TM 12, dora TM 135), čerai MRK 174, KK 18 (pol. czar), čyščius MRK 63, TFK 17, KK 16, 37 (pol. czyścic – purgatoriu TM 89), čystata MRK 191, KK 49 (pol. czystota – puritate TM 102, skaistybė TM 117), dušia MRK 29, TFK 8, KK 11 (pol. dusza – spirit TM 12, vėlė TM 11), gramnyčė MRK 403, 422 (pol. gromnica), iškada MRK 57, TFK 21 (pol. szkoda), lokamstva MRK 260, TFK 10 (pol. łakomstwo – lăcomie TM 106, godumas TM 112), loska MRK 18 (pol. łaska – har TM 10), pakūta MRK 43, TFK 9, 18, KK 28 (pol. pokuta – pocăință TM 10), pekla MRK 42, 144, TFK 8, 13, KK 7 (pol. piekło – iad TM 6), skarba MRK 279 (pol. skarb – bogății TM 9), spasabos MRK 123 (pol. sposób), spaviednė TFK 9, 26, KK 25, 28 (pol. spowiedź – mărturisire TM 130, pasisakymas TM 108), spaviednyčia TFK 32, KK 35 (pol. spowiednica – confesional TM 132), spaviednykas MRK 176, 340, TFK 38, KK 24, 31 (pol. spowiednik – duhovnic TM 132), svietkas MRK 186 (pol. świadek – martor TM 75), šliūbas MRK 237, TFK 9, KK 25, 39 (pol. ślub), tajemnyčia MRK 50 (pol. tajemnica). Trebuie discutate separat trei polonisme cu sufixul -onė: apieravonė MRK 333 (pol. ofierowanie, cf. pol. ofierować – jertfă TM 123), dirmavonė KK 27, TFK 9, MRK 108 (pol. bierzmowanie, cf. bierzmować < ceh. birzmovati < germ. firmön, firmen < lat. firmare, confirmare Brückner 1974: 26 – sacramentul confirmării TM 120), žegnonė MRK 35 (pol. 41 Articolul prezintă echivalentele lituaniene ale împrumuturilor, folosite în catehismul lui K. Paltarokas. Unele echivalente nu au fost găsite, deoarece catehismele diferă ca întindere. 42 LKŽe atklanės – „locul unde se duc sufletele copiilor nebotezați sau ale necreștinilor drepți” (M. Valančius). 56 žegnanie – žegnojimasis TM 5)43. Lingviștii nu sunt de acord dacă aceștia sunt termeni hibrizi sau termeni cu un sufix comun cu limbile slave. (Articolul adoptă cea de-a doua opinie.) În plus, s-au găsit polonisme (7 termeni) provenite din greacă, latină și ebraică. 2.3.1.1. Polonisme de origine greacă. În total s-au găsit 2 termeni împrumutați prin polonă, a căror sursă originară este greaca: aniolas MRK 56, TFK 15, KK 10 (pol. aniol < lat. < angelus < gr. angelos – înger TM 5)44, arkan'iolas MRK 40, KK 10 (pol. archaniol < lat. archangelus < gr. archangelos – arhanghel TM 11). 2.3.1.2. Polonisme de origine latină. În catehismul catolic al lui Rimas sunt folosiți 4 termeni împrumutați prin polonă: apiera MRK 72 (pol. ofiera < ceh. ofiera < germ. opfar, Opfer < lat. offertorium, offero Brückner 1974: 375, cf. Fraenkel 1962: 13 – ofrandă TM 123), oplotka MRK 377 (pol. opłatek < ceh. obláté < lat. oblata Brückner 1974: 380), majestotas MRK 258 (pol. majestat < lat. majestas, gen. majestatis TŽŽ 1936)45, stacija MRK 95 (pol. stacija < lat. statio). Sursa lor inițială este limba latină. 2.3.1.3. Polonisme de origine ebraică. S-a găsit un singur împrumut preluat prin polonă, de origine ebraică: mesijošius MRK 70 (pol. messjasz, cf. lat. bis. messias, gr. Messias < ebr. māšīaḥ VaitkTŽŽ 2003). Trebuie remarcat că polonismele au apărut în cărțile religioase din Lituania ca rezultat al influenței polonei locale, numită și polszczyzna litewska (Zinkevičius 2000: 142). La început, polona nu era considerată o limbă ostilă, cu atât mai mult cu cât era limba religiei, venită odată cu catolicismul. În anii renașterii naționale, după cum s-a menționat deja, atitudinea față de polonă s-a schimbat. Din materialul prezentat reiese că polonismele nu sunt folosite în catehismul preotului K. Paltarokas. 43 Cuvântul žegnonė nu a fost atestat în DŽ și DŽₛ, însă sunt recomandate spre folosire verbul žegnoti(s) și derivatul žegnojimas(is). Se pare că žegnonę poate fi considerat un împrumut nerecomandat, dar poate fi considerat și o formație proprie. Žegnoti(s) provine, de asemenea, din polonă, cf. pol. żegnać „a-și lua rămas-bun” (Sabaliauskas 1990: 229). Žegnonė este prezentat în LKŽe fără a fi indicat ca împrumut. 44 Dicționarul etimologic al limbii polone indică faptul că pol. aniol a fost anterior angiol, iar în secolele XIV–XV – angiel (Brückner 1974: 5). 45 În TŽŽ 1936 se menționează că termenul este de origine italiană. 57 2.3.2. Slavybės. Tikslinga skirti dar vieną barbarizmų grupę – slavybių, kai neaišku, iš kurios slavų kalbos gautas žodis. Iš viso rasti 28 tokie terminai (bemaž du penktadaliai svetimybių): apìeka KK 10 (brus. oneka, lenk. opìeka – globa TM 112), apiekūnas MRK 169, 419, TFK 13, KK 14 (brus. опекун, lenk. opiekun – globėjas TM 9), asaba MRK 41, TFK 11, 32, KK 8 (lenk. osoba, rus. особа – asmuo TM 6), atpuskai MRK 323, KK 38 (lenk. odpust, rus. отпуск – atlaidai TM 132), griekas MRK 39, KK 11, 36 (brus. грэхъ, lenk. grzech – nuodėmė TM 7), griešnas MRK 240 (brus. грешны, lenk. grzeszny, rus. грешный – nusidėjęs TM 89, nupuolęs TM 100), griešnikas MRK 54, 91, TFK 18, KK 9 (brus. грешник, lenk. grzesznik, rus. грешник – nusidėjėlis TM 5), ketvergas TFK 37 (rus. четверг), koronė MRK 54, TFK 35, KK 12 (lenk. karanie, rus. карание – bausmė TM 80), krapyla MRK 374 (lenk. kropidło, brus. крапіла), krivida MRK 159, TFK 12, KK 19 (brus. кривида, lenk. krzywda – kaltybė TM 128), mylista MRK 17, 18, TFK 17 (lenk. miłość, brus. міласць – malonė TM 10), mislis MRK 49, 50, 98, TFK 22, KK 36 (brus. мысль, lenk. myśl – mintis TM 78), nodieja TFK 11, KK 40 (lenk. nadzieja, brus. надзея – viltis TM 11), prisiega MRK 186 (lenk. przysięga, brus. прысяга), prova MRK 20 (brus. права, lenk. prawo), roda MRK 107, TFK 12 (brus. рада, lenk. rada – patarimas TM 9), rona MRK 95 (brus. рана, lenk. rana), stonas MRK 75 (lenk. stan, brus. стан), sumenė MRK 46, TFK 16, KK 11 (lenk. sumienie, brus. суменне), ubagas MRK 73, TFK 12, KK 50 (s. lenk. ubog, brus. убог), vaiskas MRK 119 (rus. войск, lenk. wojsko), valdymieris MRK 45 (rus. володимир, brus. валадар LKŽe – valdytojas TM 12), veselė KK 25, MRK 237, TFK 9 (lenk. wesele, brus. вяселле – vestuvės TM 109), viečnastis MRK 376 (lenk. wieczność, brus. вечнасць), viera MRK 16, KK 18, 40, TFK 9 (rus. вера, lenk. wiara – tikyba TM 88, tikėjimas TM 12), viernastis KK 39 (rus. верность, lenk. wierność), zokonas MRK 65, TFK 22 (lenk. zakon, rus. закон – įsakymas TM 7). 2.3.2.1. Slavism de origine greacă. A fost găsit un singur slavism, gromata MRK 21 (rus. грамота, cf. gr. γράμματα Фасмер 1986: 451), de origine greacă. În Știința religiei publicată în 1916 de K. Paltarokas nu au fost identificate unități lexicale unice de terminologie religioasă care ar putea fi considerate împrumuturi din limbile slave. Exemplele arată că cele mai multe slavisme se găsesc în Știința Catehismului Roman. 58 2.3.3. Belarusisme. Tikybos moksle nu au fost găsite nici belarusismele folosite în alte catehisme (7 termeni, o zecime din cuvintele străine): mūčelnykas MRK 82 (biel. мучельник), mūka MRK 57, TFK 11, 25, KK 46 (biel. мука – канчія TM 80), prietelis MRK 157 (biel. прыяцель), smertis MRK 36, TFK 12, 25, KK 7 (biel. смерць – moarte TM 9, miri-mas TM 90), sūdas MRK 30, TFK 12, KK 18 (biel. суд – judecată TM 91), sūdzia MRK 46, 102 (biel. судзя), svietas MRK 21, TFK 13, KK 9 (biel. свет – lume TM 73). Toate belarusismele sunt folosite în Mokslė Rimo Kataliku; mai puține dintre ele au fost găsite în Trumpajame Kun. Filochowskio katekizme ir Katakizmuose katalikizskuose. 2.3.4. Germanisme. În Tikybos mokslas al episcopului K. PaltarokasTikybos moksle se folosește un singur germanism (1,4% dintre cuvintele străine) – podžiai TM 120 (cf. germ. dial. podž, pōd Alminauskis 1931: 103, cf. germ. actuală die Pate – nașii de botez TM 120). În celelalte catehisme nu au fost identificate germanisme. 2.3.5. Observații de sinteză. 71 de termeni religioși monolexicali (aproximativ 15% din totalul termenilor monolexicali, vezi fig. 1) sunt cuvinte împrumutate din limbile slave și germanice. Acestea sunt cuvinte străine (unele, de exemplu: griekas, mylista, pekla, smertis etc., se găsesc deja în scrierile lui M. Mažvydas), a căror evitare a început cu mult înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Totuși, această perioadă reprezintă o anumită ruptură, când atenția s-a îndreptat din nou către limba lituaniană maternă și bogățiile ei. În catehismele Mokslas Rimo Kataliku, Trumpajame Kun. Filochowskio katekizme ir Katakizmuose katalikizskuose, alături de cuvintele străine sunt folosiți sinonim termeni religioși lituanieni, de exemplu: cnata MRK 51, TFK 11, KK 40 – dorybė MRK 88, TFK 42, KK 40, dora MRK 18, TFK 42; dūšia MRK 29, TFK 8, KK 11 – dvasia MRK 75, TFK 13, KK 8; gramnyčia MRK 403, 422 – žvakė MRK 121; loska MRK 18 – malonė MRK 46, TFK 15, KK 12; pekla MRK 42, 144, TFK 8, 13, KK 7 – pragaras MRK 42, TFK 13; atpuskai MRK 323, KK 38 – atlaidai MRK 70, TFK 35, KK 38; mylista MRK 17, 18, TFK 17 – malonė MRK 46, TFK 10, KK 12; smertis MRK 36, TFK 12, 25, KK 7 – mirimas TFK 17, KK 16 etc. Este dificil de stabilit cărui termen – celui lituanian sau celui împrumutat – i se acordă prioritate (aceasta este o temă distinctă a articolului). S-a observat că în catehisme încep să fie folosiți termeni religioși lituanieni, iar termenii lor sinonimici de origine străină 59 sunt scrise între paranteze, de exemplu: rituri (ceremonii) bisericești sfinte MRK 2446, virtute (cnata) MRK 17, desfrânare (lokomstva) MRK 234, suferință (mūka) MRK 301, suferință sângeroasă (mūka) MRK 319, har (mylista) al lui Dumnezeu KK 12, pierderea speranței (nodiejos) MRK 431, iadul (pekla) MRK 144, minune (čiūdas) MRK 81, semn (čiūdas) MRK 23 etc. Uneori, termenii de origine străină sunt prezentați după conjuncția sau, de exemplu: rituri sau ceremonii sfinte ale bisericii MRK 419, Riturile bisericii (sau ceremoniile) TFK 40, minune sau čiūdas MRK 81 etc. Deși se folosește și ordinea inversă, de exemplu: mūka veșnică (suferință) KK 16, podžiai (kūmai) TM 120, smertis (moarte) KK 16 etc., sau echivalentul unui cuvânt internațional este dat între paranteze, de exemplu: disperare (descurajare) MRK 431, Comuniune (sau participare) TFK 36 etc. Din toate acestea se poate deduce că în catehisme se urmează direcția de lituanizare. Acest lucru se observă în Știința religiei de K. Paltarokas. 3. Termeni monolexicali parțial lituanizați În catehisme au fost găsiți termeni religioși monosilabici care sunt hibrizi. Sunt considerate hibride cuvintele alcătuite din elemente de origine proprie și din elemente constitutive împrumutate (KTŽ 1990; LKE 1999; Keinys 1984: 115)47. În total au fost găsiți 33 de termeni hibrizi. Unii hibrizi sunt acceptabili în limba lituaniană standard contemporană (13 termeni): altorėlis MRK 424, knygelė TM 72, kryželis MRK 174, panelė TM 82; krikštijimas MRK 308, pasninkavimas MRK 110; kunigaikštis MRK 7548, muitininkas KK 22, MRK 121, žegnojimasis TM 5; kunigystė MRK 302, TFK 9, KK 27, 39, TM 8, pagonybė TFK 19, pany stė KK 42, MRK 280, vyskupystė49 MRK 118; ceilalți sunt nerecomandați (20 de ter- 46 Aici sunt date și exemple de termeni compuși. 47 Hibrizii sunt definiți diferit de lingviști. De exemplu, în opinia lui A. Pupkis, hibrizii sunt „cuvinte codificate negativ, care conțin un element derivativ (prefix sau sufix) împrumutat din alte limbi” (Pupkis 1980: 106). 48 K. Alminauskis kunigaikštį kildina iš kunigo ir laiko germanizmu (Alminauskis 1931: 75). A. Rubinas straipsnyje Dvasininkų pavadinimai ir jų istorija rašo, kad kunigaikštis pasidarytas iš žodžio kunigas „karalius“ su priesaga -aikštis (Rubinas 2001: 191, dar plg. Kabelka 1964: 120; Būga 1958: 546). 49 Potrivit lui S. Ambrazas, denumirile de locuri cu sufixul -ystė sunt „traduse morfemic din limbile slave” (Ambrazas 2000: 70). LKG nu menționează originea slavă a sufixului (LKG 1965: 310–311, 402). 60 meni): brostvinýkas MRK 425, geradėjas MRK 40950, nobažnumas KK 49, TFK 12, MRK 433 (cf. pol. nobożność); geradėjystė KK 49, MRK 42, 54 (cf. hibr. geradėjas, în TM 12 se folosește deja geradarybė), neprietelystė MRK 64 (cf. hibr. neprietelis); nečystata TFK 10, MRK 214, neprietelis KK 17, MRK 157, TFK 21, pariškada MRK 397 (cf. iškada – pol. szkoda LKŽė); apmislijimas MRK 408, atpakūtavojimas TFK 35, apieravojimas MRK 330, 76, blagaslovyjimas MRK 314 (cf. palaiminimas TM 101), bluznijimas MRK 185, nepakūtavojimas TFK 10, pakūtavojimas KK 37, prisiegavimas MRK 191; darbygriekis TFK 27, pradžiogriekis TFK 27; kryževotojas MRK 158, mukryževotas MRK 374. În total au fost găsiți 20 de termeni hibrizi monosilabici, alcătuiți din elemente de origine străină (din polonă sau din limbile slave), adică nu dintr-un împrumut vechi sau dintr-un cuvânt internațional, și din elemente de origine proprie (prefixe sau sufixe). Având în vedere că aceste catehisme au fost redactate la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, nu este surprinzător că ele conțin numeroși termeni religioși hibrizi, mai ales că astăzi trei cincimi dintre aceștia pot fi considerați formațiuni de la cuvinte străine. 4. Concluzii 1. Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost o perioadă de dezvoltare rapidă a limbii lituaniene standard moderne. Terminologia religioasă se stabilizase atunci, însă era foarte impură. De la începutul secolului al XX-lea, terminologia religioasă este una dintre cele mai bine sistematizate. Acest lucru s-a datorat multor factori. Însă, probabil, cel mai important a fost activitatea consecventă și orientată a preoților vremii (J. Laukaitis, M. Pakalniškis, S. Tijūnaitis, A. Vytartas, J. Tumas, J. Mačiulis și alții) și a lingviștilor (K. Būga, J. Jablonskis, J. Balčikonis, J. Šlapelis și alții) de sistematizare a terminologiei religioase. 2. Exprimarea lingvistică a termenilor din catehismele catolice lituaniene analizate a fost influențată de schimbările din limba lituaniană, determinate de factori extralingvistici (polonizare, ocupații, interzicerea presei și alții). 50 Cf. pol. dobrodziej, bielorusa veche добродей. În lista marilor greșeli de limbă aprobată de Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană, -dėjas este considerat un element străin al cuvântului, încadrat la greșelile de structură a cuvintelor (LKKN 1998: 149). Lingvistul J. Klimavičius (în articolul Geradėjas, piktadėjas, niekadėjas – cuvinte pur lituaniene) a demonstrat că geradėjas este un cuvânt pur lituanian, nu un slavism hibrid (Klimavičius 2000: 64). În articol se păstrează încă opinia tradițională. 61 3. Termenii religioși nelituanieni din catehismele publicate până în 1916 Mokstas Rimo Katalikų, Trumpasis Kun. Filochowskio katekizmas, Katakizmai katalikiški reprezintă aproape o treime din totalul termenilor monolexicali (vezi fig. 1). 3.1. Termenii internaționali utilizați în catehismele perioadei analizate (24,1% din termenii nelituanieni) și împrumuturile vechi (25,5% din termenii nelituanieni) sunt, în esență, neschimbați și se folosesc și în prezent. 3.2. În catehismele publicate în anii 1879–1903, termenii nelituanieni includ mult mai multe forme străine (71) – puțin peste jumătate din termenii religioși nelituanieni monolexicali (50,4%). Din perspectiva actuală, termenii monolexicali analizați reflectă etapa de dezvoltare a limbii lituaniene în care scrierile bisericești făceau trecerea la limba lituaniană standard modernă. 3.3. În Tikybos moksle al preotului K. Paltarokas, nu mai puțin de 82,2% dintre termeni sunt pur lituanieni. În catehism se folosește o singură formă străină, de origine germană – podžiai TM 120. Așadar, în doar câțiva ani de la începutul secolului al XX-lea, termenii religioși străini au fost înlocuiți cu termeni lituanieni. 3.4. Catehismul lui K. Paltarokas folosește acei termeni religioși de origine străină care nu au echivalente lituaniene, de exemplu, împrumuturile vechi (bažnyčia, pagonis, poteriai, pasninkas, krikščionis, vyskupas ir kt.) și termenii internaționali (kardinolas, sakramentas, antifona, diakonas ir kt.). 4. După episcopul K. Paltarokas, terminologia catehismelor catolice lituaniene s-a schimbat, în esență, foarte puțin. ŠALTINIAI KK – Katekizmai katalikiški. Visureikalingiausi dėl vaikų ir žmonių praszcziokų su Lementoriu ir Ministranturu, Bitėnai, 1903. MRK – Mokstas Rimo Katalikų. Naujei perweizetas, pertaisitas ir antra karta atspaus-tas, Vilnius, 1879 (su pieštuku – 1888). TFK – Trumpasis Kun. Filochowskio katekizmas. Vaiszganto verstas. Antrą kartą išleistas, pataisytas, Vilnius, 1863 (su pieštuku – Tilžė, 1901, trečia laida). TM – Paltarokas K. Tikybos mokslas (Šv. Istorija ir Katekizmas), Petrapilis, 1916. LITERATŪRA Alminauskis K. 1931: Die Germanismen des Litauischen 1. Die deutschen Lehnwörter im Litauischen, Kaunas. 62 Ambrazas S. 2000: Daiktavardžių darybos raida 2, Vilnius. Biržiška V. 1929: Lietuvių bibliografija: Spaudos uždraudimo laikas (1865–1904 m.) 3, Kaunas. Biržiška V. 1990: Aleksandrynas 3. 2-asis (fotografuot.) leidimas, Vilnius. Brückner A. 1974: Słownik etymologiczny języka polskiego, Warszawa. Būga K. 1958: Rinktiniai raštai 1, Vilnius. Būga K. 1959: Rinktiniai raštai 2, Vilnius. Būga K. 1961: Rinktiniai raštai 3, Vilnius. Dambrauskas-Jakštas A. 1930: Užgesę žiburiai: Biografijų ir nekrologų rinkinys, Kaunas. Drotvinas V. 1986: Pagrindinės leksikologijos sąvokos, Vilnius. Drotvinas V. 1993: Dvasininkų pavadinimai: kunigas. – Gimtoji kalba 8, 24–26. DŽ₁ 1954: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. J. Kruopas, Vilnius. DŽ₂ 1972: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. J. Kruopas, Vilnius. DŽ₃ 1993: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. St. Keinys, Vilnius. DŽ₄ 2000: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. St. Keinys, Vilnius. DŽ₅ 2003: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. St. Keinys, Vilnius (e. leidimas). Eckert R. 1971: Baltische Studien, Berlin. Fraenkel E. 1955: Litauisches etymologisches Wörterbuch 1. A – priev kiuoti, Heidelberg. Fraenkel E. 1962: Litauisches etymologisches Wörterbuch 2. Privykėti – žvolgai, Göttingen. Gaivenis K. 2002: Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys, Vilnius. Girčienė J. 2003: Leksikos gryninimo polinkiai bendrinės lietuvių kalbos istorijoje. – Archivum Lithuanicum 5, 391–410. Jablonskis J. 1933: Jablonskio raštai 2: Švietimo reikalai. Red. J. Balčikonis, Kaunas. Jablonskis J. 1934: Jablonskio raštai 3: Rašybos dalykai. Red. J. Balčikonis, Kaunas. Jakaitienė E. 1980: Lietuvių kalbos leksikologija, Vilnius. Kabelka J. 1964: Kristijono Donelaičio raštų leksika, Vilnius. Keinys St. 1984: Lietuvių kalbos hibridai (sąvoka, rūšys ir normiškumas). – Lietuvos TSR Mokslų Akademijos darbai. A. serija 3 (88), Vilnius. Keinys St. 2000: Iš A. Dambrausko kalbos ir terminologijos veiklos. – Terminologija 7, 32–47. Keinys St. 2004: Terminologijos raida, būklė, vaidmuo ir uždaviniai į XXI amžių įžengus. – Terminologijos istorijos ir dabarties problemos: [straipsnių rinkinys]: Kazimierui Gaiveniui atminti, Vilnius, 219–239. Klimavičius J. 1998: Keturi talkos kėlinukai. – Gimtoji kalba 10, 10–14. Klimavičius J. 2000: Geradėjas, piktadėjas, niekadėjas – grynai lietuviški žodžiai. – Acta Linguistica Lithuanica 42, Vilnius, 58–65. Klimavičius J. 2002: Katekizmo kalba – kalbos katekizmas. – Kalbos kultūra 75, 105–119. 63 Kniūkšta P. 2001: Kalbos vartosena ir tvarkyba, Vilnius. Kruopas J. 1998: Rinktiniai raštai, Vilnius. KTŽ 1990: Gaivenis K., Keinys St. Kalbotyros terminų žodynas, Kaunas. Lebedys J., Palionis J. 1964: Seniausias lietuviškas rankraštinis tekstas. – Bibliotekininkystės ir bibliografijos klausimai 3, Vilnius, 109–135. LKE 1999: Lietuvių kalbos enciklopedija, Vilnius. LKG 1965: Lietuvių kalbos gramatika, Vilnius. LKKN 1998: Lietuvių kalbos komisijos nutarimai 1977–1998. Sudarė R. Dobelienė, Vilnius. LKŽ I₁ 1941: Lietuvių kalbos žodynas, Kaunas. LKŽ I₂ 1961: Lietuvių kalbos žodynas, Vilnius. LKŽ VI 1962: Lietuvių kalbos žodynas, Vilnius. LKŽ XVI 1986: Lietuvių kalbos žodynas, Vilnius. LKŽ IX 1973: Lietuvių kalbos žodynas, Vilnius. LKŽ XX 2002: Lietuvių kalbos žodynas, Vilnius. LKŽe: Lietuvių kalbos žodynas, Vilnius. www.lkz.lt. LLE 2001: Lietuvių literatūros enciklopedija. Red. V. Kubilius, V. Rakauskas, V. Vanagas, Vilnius. LoLieŽ 1996: Kuzavinis K. Lotynų–lietuvių kalbų žodynas, Vilnius. LRKŽ 1957: Lietuvių rašomosios kalbos žodynas 3. Sudarė A. Senn’as ir A. Salys, Heidelberg. LTE 1981: Lietuviškoji tarybinė enciklopedija 8, Vilnius. LTSRSB 1985: Lietuvos TSRS bibliografija. Serija A. Knygos lietuvių kalba 2. 1862–1904. Kn. 1. A–P. Sudarė E. Binkytė ir kt. Red. kol. V. Merkys ir kt. Ats. red. A. Lukošiūnas, Vilnius. LTSRSB 1988: Lietuvos TSRS bibliografija. Serija A. Knygos lietuvių kalba 2. 1862–1904. Kn. 2. R–Ž. Sudarė E. Binkytė ir kt. Red. kol. V. Merkys ir kt. Ats. red. A. Lukošiūnas, Vilnius. NŽA 2005: Aliulis V. Dvasinėje sanatorijoje. – Naujasis Židinys – Aidai 7/8, 2005. Palionis J. 1995: Lietuvių rašomosios kalbos istorija, Vilnius. Pataisy tieji Poteriai 1909: Pataisytieji Poteriai. – Vadovas 14, 107–129. Pupkis A. 1980: Kalbos kultūros pagrindai, Vilnius. Pupkis A. 2005: Kalbos kultūros studijos, Vilnius. Rubinas A. 2001: Dvasininkų pavadinimai ir jų istorija. – Acta Linguistica Lithuanica 44, 189–200. RŽ 1991: Religijotyros žodynas, Vilnius. Sabaliauskas A. 1990: Lietuvių kalbos leksika, Vilnius. SBK 2004: Skoliniai ir bendrinė lietuvių kalba, Vilnius. Skardžius P. 1997: Rinktiniai raštai 2. Bendrinės kalbos dalykai, Vilnius. Skardžius P. 1998: Rinktiniai raštai 3. Bendrinės kalbos kultūra, Vilnius. Skardžius P. 1998a: Die slavischen Lehnwörter im Altlitauischen. – Skardžius P. Rinktiniai raštai 4. Moksliniai straipsniai ir studijos, Vilnius, 62–309. Skardžius P. 1999: Rinktiniai raštai 5. Akcentologija. Bendrinės kalbos kultūra. Publicistika, Vilnius. 64 TŽŽ 1936: Tarptautinių žodžių žodynas. Red. J. Žiugžda, Klaipėda. TŽŽ 1985: Tarptautinių žodžių žodynas, Vilnius. TŽŽ 2001: Tarptautinių žodžių žodynas. Ats. red. A. Kinderys, Vilnius. VaitkTŽŽ 2003: V a i t k e v i č i ū t ė V. Tarptautinių žodžių žodynas, Vilnius (e. leidimas). U r b a s D. 1998: Martyno Mažvydo raštų žodynas. 2-as leid., Vilnius. U r b u t i s V. 1962: Nepastebėti Mažvydo slavizmai. – Kalbotyra 4, Vilnius, 387–390. U r b u t i s V. 1991: Senosios lietuvių kalbos slavizmai. – Baltistica 27 (1), Vilnius, 4–14. U r b u t i s V. 1994: Senųjų slavizmų kilmės įvairovė. – Baltistica 28 (1), Vilnius, 91–101. Z i n k e v i č i u s Z. 1990: Lietuvių kalbos istorija 4. Lietuvių kalba XVIII–XIX a., Vilnius. Z i n k e v i č i u s Z. 1992: Lietuvių kalbos istorija 5. Bendrinės kalbos iškilimas, Vilnius. Z i n k e v i č i u s Z. 1994: Lietuvių kalbos istorija 6. Lietuvių kalba naujaisiais laikais, Vilnius. Z i n k e v i č i u s Z. 2000: Lietuvių poteriai: Kalbos mokslo studija, Vilnius. Z i n k e v i č i u s Z. 2002: Rinktiniai straipsniai 2. Valstybė ir kalba. Senųjų raštų kalba. XVIII–XIX a. rašomoji kalba. XX amžius. Rytų Lietuva, Vilnius. Фасмер М. 1967: Этимологический словарь русского языка 1, Москва. Фасмер М. 1986: Этимологический словарь русского языка 3, Москва. NON-LITHUANIAN TERMS IN THE CATHOLIC CATECHISMS FROM THE END OF THE 19ᵗʰ AND THE BEGINNING OF THE 20ᵗʰ CENTURIES Summary Lithuanian Christian terminology is one of the oldest fields of terminology – the old borrowings (for instance, bažnyčia (church), gavenia (Lent), krikštas (baptism), kūčios (Christmas Eve), Kalėdos (Christmas), Velykos (Easter)) came into Lithuanian before the official conversion of Lithuania to Christianity – in 10ᵗʰ-12ᵗʰ centuries. The beginnings of Lithuanian terminology are found in extant manuscripts of prayers (Viešpaties malda (The Lord’s prayer), Angelo pasveikinimas (Hail Mary), Tikėjimo išpažinimas (The Nicean Creed) written down in Vilnius diocese in the 16ᵗʰ century, which are the oldest of all presently known texts and the first printed Lithuanian book – an evangelical Lutheran catechism Catechismvsa prasty Szadei written by Martynas Mažvydas in 1547. This article analyses one-word non-Lithuanian origin terms of religion used in Catholic catechisms from the end of the 19ᵗʰ and the beginning of the 20ᵗʰ centuries. This period is not a random choice, because the literature of the Church and its language at that time were corrupt with barbarisms. From four Catholic catechisms published at that period – Mokslas Rimo Kataliku (Teaching of Roman Catholics) (1879), Trumpasis Kun. Filochowskio katekizmas. 65 Vaišzganto verstas (Short Catechism by Priest Filochowski. Translated by Vaišzgantas) (1901), Katekizmai katalikiški (Catholic Catechisms) (1903) and Tikybos mokslas (Šv. Istorijos ir Katekizmo) (Teaching of Religion (Holy History and Catechism)) (1916) by the priest Kazimieras Paltarokas – 1158 one-word terms of religion and their variants, were picked up. Some terms were the same, so it made 613 different terms and 125 their variants. The majority of one-word terms – 439 terms – were of the native origin. This article investigates 141 different terms of non-Lithuanian origin and 33 hybrid terms of foreign origin. Non-Lithuanian, i.e. terms of religion of the foreign origin are so called international words (34 terms), barbarisms (71 term) and old borrowings (36 terms). The absolute majority of international terms (33 terms) are derived from classical languages – Latin (aktas (act, note) TFK 43, ostija (host) KK 30, MRK 322, TM 123, sakramentas (sacrament) MRK 16, 79, 138, TFK 9, KK 22, TM 72, 85) and Greek (antifona (versicle) TM 11, balzamas (balsam) MRK 315). Some international terms came through Slavonic (Belorussian, Polish) languages, for instance, altorius (altar) MRK 176, TM 110, adventas (advent) MRK 79, 333, TM 109, angelas (angel) TM 12, 76 and other. The origin of old borrowings varies. These catechisms have majorily old borrowings from Slavonic languages, for example, bažnyčia (church) MRK 25, TFK 20, 25, KK 19, TM 7, 88, grabas (coffin) MRK 75, KK 15 and other. This is the oldest layer of Lithuanian terms of religion. There are many barbarisms in earlier mentioned catechisms (71 term): Polonisms (abrozas (picture) MRK 79, dušia (spirit) MRK 29, TFK 8, KK 11, tjemnyčia (mystery of rosary) MRK 50), Slavonicisms (ap ieka (care) KK 10), Belorussianisms (mūka (suffering) MRK 57, TFK 11, 25, KK 46) and germanisms (podžiai (godparents) TM 120). The end of the 19th and the beginning of the 20th centuries is the period of the fast creation of common language. At that time terms of religion were already established, but the language was corrupted with barbarisms and was not pure. In the beginning of the 20th century there were attempts to normalize terms of religion – barbarisms were changed, international terms and old borrowings were left. In the work of the priest K. Paltarokas Tikybos mokslas (The Teaching of Religion) even 82% of terms are purely Lithuanian. In this catechism there is only one barbarism from German language – podžiai (godparents) TM 120. Furthermore, barbarisms, used in catechisms published in 1879-1903, were changed, for instance, dirmavonė MRK 108, TFK 9, KK 27 – sutvirtinimo sakramentas TM 120 (confirmation), čyščius MRK 63, TFK 17, KK 16, 37 – skaistykla TM 89 (purgatory) and others. After the bishop Paltarokas the terminology of Lithuanian catholic catechisms hardly changed. Aušra RIMKUTĖ Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius E. paštas [email protected], [email protected] Gauta 2005-10-25 66