Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba

Derivarea lexicului medical terminologic lituanian în dicționarele polono-lituaniene ale lui Simonas Daukantas și Laurynas Ivinskis PALMIRA ZEMLEVIČIŪTĖ Institutul Limbii Lituaniene CUVINTE-CHEIE: dicționar, lexic, medicină, derivat NOTE INTRODUCTIVE Simonas Daukantas (1793–1864) ir Laurynas Ivinskis (1810–1881) – žymūs XIX a. pirmosios pusės lietuvių mokslo, kultūros ir švietimo veikėjai. Abiejų veiklos baras buvo labai šakotas. Be literatūros, tautosakos ir kitų mokslo sričių rankraštinių ir spausdintų darbų, šiedu didieji žemaičiai prisidėjo prie lietuvių kaip bendros visos tautos kalbos gyvavimo, turtinimo ir išlikimo, palikę gilų pėdsaką lietuvių leksikografijos ir terminografijos istorijoje. Ei au cules și acumulat lexicul limbii lituaniene (cântece populare, basme, folclor de mici dimensiuni) și au creat ei înșiși cuvinte noi, au scris dicționare1. Aceste din urmă lucrări deschid orizonturi largi de cercetare. Unele dicționare au fost deja studiate (marele dicționar polono-lituanian al lui S. Daukantas2, dicționarele bilingve și dicționarul cvadrilingv ale lui L. Ivinskis3), în timp ce altele încă așteaptă privirea pătrunzătoare a cercetătorilor. 1 S. Daukantas a scris cel puțin patru dicționare, dintre care doar unul, cel mai mic (latino-lituanian), a fost tipărit. Cel mai mare dintre ele este dicționarul polono-lituanian, un manuscris care cuprinde aproximativ 56 de mii de cuvinte în polonă ca limbă-sursă. Cel mai probabil, a fost scris în jurul anilor 1850–1856. Din păcate, dicționarul nu a fost încheiat și doar aproximativ 35 de mii de intrări poloneze au echivalente lituaniene. Nu are antet, titlu sau pagină de titlu, fiind numit, în mod convențional, marele dicționar polono-lituanian al lui S. Daukantas. Manuscrisul se păstrează la biblioteca Institutului de Literatură și Folclor Lituanian (F 1/SD 12) (Subačius 1993: 135; pentru detalii, vezi Subačius 1990: 20–32). S-au păstrat manuscrisele a două dicționare bilingve și ale unui dicționar cvadrilingv redactate de L. Ivinskis: Dicționar polono-lituanian (Słownik polsko–litewski), Dicționar ruso-lituanian (Словарь Російско–Литовскій), Dicționar ruso-lituaniano-latino-polonez (Словарь Російско–Литовскій съ Латинско–Польскимъ) (pentru detalii, vezi Kruopas 1960; Auksoriūtė 1999, 2007; Kažukauskaitė 2010). Cel mai amplu dicționar alcătuit de el, Dicționarul polono-lituanian, care cuprinde literele A–R și are 2060 de pagini, se păstrează în biblioteca Academiei Lituaniene de Științe din Cracovia. Fragmente din Dicționarul ruso-lituanian (1193 p.) și Dicționarul ruso-lituaniano-latino-polonez (96 p.) au fost găsite în arhiva Societății Geografice din Sankt Petersburg (vezi Auksoriūtė 1998: 38). 2 Vezi Subačius 1993. 3 Vezi Kruopas 1960; Vitkauskas 1996, 1997; Auksoriūtė 1998, 1999, 2000, 2003; Kažukauskaitė 2010. 170 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba Meritele lor pentru istoria terminologiei lituaniene (științele naturii, în special botanica, și istoria) sunt considerabile. S. Daukantas a scris prima istorie a Lituaniei în limba lituaniană și alte cărți de istorie (deși terminologia istorică din aceste lucrări încă nu a fost cercetată în detaliu), a pregătit manuale lituaniene pentru școală, a tradus în lituaniană opere de literatură beletristică, precum și cărticele cu sfaturi practice despre fânețe, horticultură, apicultură, silvicultură, cultivarea tutunului și a hameiului și prevenirea incendiilor (vezi Zinkevičius 1990: 149–151; VLE IV 529–530; pentru o prezentare mai amplă, vezi Merkys 1991). L. Ivinskis a publicat calendare în limba lituaniană, a tradus opere de literatură beletristică în lituaniană, a scris cărticele cu sfaturi despre morală, etichetă, ocrotirea și îngrijirea animalelor, precum și despre alte subiecte și a fost unul dintre primii care au creat termeni de botanică⁴ (vezi Zinkevičius 1990: 162–163; VLE VIII 421–422; pentru o prezentare mai amplă, vezi Petkevičiūtė 1988; PMKŠ 2012). Nici domeniul medicinei nu a fost ignorat de ei. Deși nu au scris lucrări de specialitate în acest domeniu⁵, lexicul legat de medicină poate fi cules din alte lucrări ale lor. Așadar, se poate spune că au contribuit și la crearea terminologiei medicale lituaniene. Obiectul cercetării acestui articol îl constituie dicționarele bilingve polonă–lituaniană ale lui S. Daukantas⁶ (S. Dauk) și L. Ivinskis⁷ (I). Lexicul lor medical nu a fost încă cercetat, astfel că se urmărește acoperirea acestei lacune. Din aceste dicționare a fost extras lexicul lituanian care denumește diverse concepte medicale (denumiri derivate dintr-un singur cuvânt)⁸. A fost preluat articolul de dicționar integral, 4 Moștenirea terminologică a lui L. Ivinskis a fost trecută în revistă în teza de doctorat a Albinos Auksoriūtės Lauryno Ivinskio terminologijos darbai (2000¹). 5 Cu excepția lui L. Ivinskis, al cărui cel mai amplu text tipărit, Metskaitlių, include în partea despre gospodărie un subcapitol redactat chiar de el despre bolile oamenilor și tratarea lor, care poate fi considerat o lucrare distinctă din domeniul medicinei. În plus, trebuie menționat manuscrisul Būdas gydymo ligų žmonių ir gyvulių, care indică ce boli și cum pot fi tratate cu diverse plante sau substanțe. În acest manuscris, L. Ivinskis a folosit peste 400 de termeni. Manuscrisul în cauză, aflat în posesia Universității de Medicină din Kaunas, s-a pierdut (vezi Auksoriūtė 2000²: 4, 6). 6 Sursa registrului polonez al celui de-al patrulea și celui mai amplu dicționar al lui S. Daukantas (DLL) este dicționarul polonă–franceză al lui Stanisław Ropel ewskio (1847). DLL era probabil destinat mai ales cititorilor lituanieni cu o anumită pregătire sau cu studii. Cel mai probabil, a fost redactat nu numai ca dicționar didactic de limba polonă, ci și ca dicționar normativ al limbii lituaniene (vezi Subačius 1990: 27–28). 7 În lucrările de lingvistică lituaniană, dicționarul lui L. Ivinskis aflat în studiu este denumit în diverse feluri. De pildă, în articolul său, Jonas Kruopas l-a numit Lietuviškai lenkišku žodynu (Kruopas 1960: 192), Zigmas Zinkevičius și Jonas Palionis – Lenkų–lietuvių kalbų žodynu (vezi Zinkevičius 1990: 164; Palionis 1995: 194), iar în articolele A. Auksoriūtė (1998, 1999, 2003, 2007) este desemnat drept Lenkų–žemaičių kalbų žodynas (Słownik polsko–żmudzki); Ona Kažukauskaitė l-a numit Lenkų–lietuvių kalbų žodynas (Słownik polsko–litewski). În acest articol, lucrarea lui L. Ivinskis este numită Lenkų–lietuvių kalbų žodynu, adică la fel ca în cartea pregătită și publicată de O. Kažukauskaitė, în care este editată partea păstrată a dicționarului manuscris (literele A–R), însoțită de un disc cu facsimilul manuscrisului. 8 În cele două dicționare au fost identificate 362 de unități de lexic medical terminologic (incluzând variantele), dintre care 323 sunt lituaniene, 26 sunt împrumuturi, iar 13 sunt hibrizi și grupuri de cuvinte de origine mixtă. Terminologija | 2015 | 22 171 adică termenul polonez de intrare și echivalentele sale lituaniene, împreună cu toate indicațiile gramaticale. În articol, unitățile lexicale nu sunt numite termeni medicali, deoarece sursele lexicografice cercetate sunt dicționare generale bilingve din prima jumătate a secolului al XIX-lea; de aceea, s-a ales termenul cu un conținut semantic mai cuprinzător, lexic medical terminologic. Lexicul medical terminologic al dicționarelor menționate este analizat în principal din perspectiva formei, dar se ia în considerare și perspectiva semantică, bazată pe clasificarea conceptuală de specialitate a anatomiei (denumirile părților corpului și ale organelor) și a clinicii (denumirile bolilor și ale stărilor patologice). Sunt analizate numai unitățile lexicale de origine lituaniană. Scopul articolului este de a stabili modalitățile de formare a derivatelor și relația dintre acestea, categoriile derivationale, de a discuta tipurile de formare ale acestora din urmă, de a determina ce grupuri de concepte medicale denumesc derivatele, de a stabili relația dintre derivate și limba vorbită și limba scrisă, de a identifica eventualele creații lexicale noi ale autorilor dicționarelor și de a evalua derivatele din perspectiva păstrării lor în limba lituaniană standard contemporană și în terminologia medicală. FORMAREA DERIVATELOR Majoritatea cuvintelor și a sintagmelor care denumesc concepte medicale, găsite în dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis, sunt de origine proprie, adică pur lituaniene, și reprezintă 89% din întreaga lexică medicală terminologică a celor două dicționare (incluzând variantele). Este firesc, căci ambii lexicografi erau mari iubitori și promotori ai limbii materne. Derivatele extrase din dicționarele lor (acestea reprezintă aproximativ 46% din lexica medicală terminologică lituaniană) se împart, după procedeul de formare, în derivate cu sufix, cu prefix și cu desinență9. În cadrul grupurilor menționate, cuvintele sunt grupate în funcție de semantica lor. Astfel se constituie anumite microsisteme, de exemplu, denumiri ale părților corpului, denumiri ale organelor, ale bolilor, ale stărilor patologice, ale persoanelor și alte denumiri. 1. DERIVATE10. 1.1. Derivate cu sufix Cel mai numeros grup de derivate este format din denumiri ale conceptelor medicale derivate cu sufixe (123 de unități lexicale) (vezi tabelul 1). Acestea sunt subdivizate 9 Din cauza volumului mare al materialului de cercetare, în acest articol sunt discutate doar derivatele; nu sunt analizate unitățile lexicale ale lexicii medicale terminologice lituaniene formate prin compunere. 10 În descrierea derivatelor din dicționare s-a făcut apel la lucrări de derivare lexicală diacronică și sincronică (Ambrazas 1993, 2000; DLKG 2006; LKG 1965; Skardžius 1996; Urbutis 2009). 172 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba în funcție de categoriile derivative: diminutive (substantive diminutivale), denumiri ale acțiunilor sau abstracte verbale, denumiri ale însușirilor sau abstracte nominale, denumiri ale agenților și ale posesorilor unei însușiri verbale, denumiri ale posesorilor unei însușiri nominale, denumiri ale rezultatului acțiunii, denumiri de locuri și denumiri ale persoanelor după profesie. Aceste categorii sunt, la rândul lor, alcătuite din tipuri derivative (vezi mai pe larg Ambrazas 1993: 10). Derivatele sunt prezentate în ordinea frecvenței lor. 1.1.1. DIMINUTIVE (SUBSTANTIVE DIMINUTIVALE) Astfel sunt numite derivatele sufixale formate de la substantive și care desemnează același lucru ca și cuvântul de bază, dar de dimensiuni mai mici (DLKG 2006: 87); cu alte cuvinte, diminutivele sunt considerate cuvinte care exprimă micimea. -elis, -elė. În dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis au fost găsite trei derivate formate cu sufixul diminutival cel mai productiv din limba lituaniană -elis, -elė11, care au un sens pur diminutival. Substantivele de bază ale acestor derivate denumesc un organ (burtă), un vas (cupă) și o zonă lezată a pielii sau a mucoasei (rană): Brzuszek, -ka. m. Pilwėlis12 ~ pilvelis I 2413, cf. LLKŽLal 11: pol. brzuszec, lit. pilvelis; Bank, Banka, <…>14, taurele, banki stawic, taureliemis kraujį leisti ~ taurelė, taurelėmis kraujį leisti S. Dauk I 75, dar cf. LLKŽLal 5: pol. bank, lit. bankas, deși pol. bańka, lit. bonka, plėčka; taurė; Ranka, žaizdelė, <…> ~ žaizdelė S. Dauk III 29, cf. LLKŽLal 203: pol. ranka, lit. žaizdelė. Aceste diminutive sunt cuvinte din limba vie15. În LKŽe, cuvântul pilvelis 11 S. Daukantas și L. Ivinskis au preluat cuvinte (derivate) din limba vie pentru dicționarele lor, adică le-au terminologizat și le-au folosit ca echivalente ale cuvintelor poloneze. În acest articol, astfel de cuvinte sunt privite din punctul de vedere al formării lor. 12 Unitățile lexicale sunt scrise cu caractere aldine de autoarea acestui articol. 13 Exemplele din dicționare sunt prezentate în ortografia originalului; după tilde este redată forma transcrisă cu grafia actuală. 14 Parantezele drepte indică omiterea echivalentului lituanian al cuvântului-titlu polonez, care (de obicei) nu este un cuvânt derivat (ci un cuvânt simplu, un compus, un împrumut, un hibrid sau o locuțiune) și, prin urmare, nu este analizat în acest articol. În exemplele de articole de dicționar prezentate în continuare, unitățile lexicale omise sunt subliniate, de exemplu: Apetýt -u, m. Alkis, wàlgima noraš. Niema apety-tu. Wàlgimas nėjam I 4–5, Aptekars two -a, n. Wajstìnistė -es, m. Aptiekoristė I 5, Doktor, gydytojas. dakta-ras S. Dauk I 145, Cirulik, ka. m. Kràuleid’īs, -dzia. w. Skutiejàs, -a. w. I 36, Cialo, -a. n. Kūnas, -na. – martwe; kūnas, nuomirūlis, -lia. w. lė, -les. m. Lawònas, -na. w. I 32. Totuși, se întâmplă ca și cuvântul omis să fie un derivat, dar să aparțină unei alte categorii derivative, unui alt tip de derivare sau unui alt procedeu de formare, de exemplu: Boleść, -ści. f. Skāusmas, sōpūlis, skaudėjimas, gīla, -łos, gīelimas I 20, așadar este discutat în partea corespunzătoare a articolului. 15 Pentru a stabili caracterul popular al cuvintelor, se folosesc datele dicționarului academic al limbii lituaniene (în continuare – LKŽe). Un cuvânt este considerat popular dacă în dicționar el sau sensul său este atestat în limba vie (acest lucru este indicat de abrevierile denumirilor dialectale). Terminologija | 2015 | 22 173 a fost consemnată o propoziție de uz din Pušalotas (districtul Pasvalys). Taurelė cu sensul medical „un anumit recipient de sticlă aplicat pe corpul bolnavului pentru a atrage sângele la suprafață” este atestat în dicționarul lituaniano-german și germano-lituanian al lui Pilypas Ruigys (1747), în dicționarul lituaniano-german și germano-lituanian al lui Kristijonas Gotlybas Milkus (1800) și în scrierile lui L. Ivinskis, iar îmbinarea de cuvinte taurelė kraujaleidžio este preluată din dicționarul lui Konstantinas Sirvydas. Žaizdelės Sunt date propoziții de uz din Jurbarkas, Rozalimas (districtul Pakruojis) și Valkininkai (districtul Varėna). -ėlis. O pereche de diminutive este formată cu sufixul -ėlis. Acestea sunt derivate ale unor substantive de bază care denumesc persoane (bebeluș, copil): Dzieciątko, -teczko, -a. n. <...>, kudikėlis, -lia. w. ~ kudikelis I 62, cf. LLKŽLal 29: pol. dzieciątko, lit. vaikas, kūdikis; Dzieciuch, -a. -iuk. m. <...>, vajkutėlis, -ia. w. ~ vaikutelis I 62, cf. LLKŽLal 29: pol. dzieciuch, lit. vaikas. Trebuie spus că și substantivul de bază al derivatului vaikutėlis, vaikutis, este la rândul său un derivat — un diminutiv cu sufixul -utis. În LKŽe sunt prezentate propoziții de uz cu diminutivul kūdikėlis din dicționarul lui Jokūbas Brodovskis Lexicon Germanico-Lithuanicum et Lithuanico-Germanicum, din Lietuviškų dainų al lui Antanas Juška (Ka zanė, 1880–1882) și din Postilės lui Mikalojus Daukša (1599). Cuvântul vaikutėlis nu a fost identificat, însă nu există îndoială că acest cuvânt provine din limba vie. 1.1.2. DENUMIRI DE ACȚIUNI SAU ABSTRACTE VERBALE În comparație cu derivatele din alte categorii derivaționale, acestea sunt cele mai numeroase. Se formează de la verbe cu prefix sau fără prefix și denumesc acțiuni, desfășurări, procese ori stări legate de medicină. -imas. În dicționarele analizate predomină derivatele formate cu sufixul -imas. Din punct de vedere semantic, ele aparțin grupului denumirilor de acțiuni, desfășurări, procese și stări legate de medicină. Cele mai multe derivate cu acest sufix sunt formate de la verbe primare fără prefix sau de la verbe derivate (sufixale). În dicționarul lui L. Ivinskis sunt de menționat denumirile cu sensurile „tratament” și „vindecare”: Gojenie. G’īdimas, gijimas ~ gydymas, gijimas I 82, cf. LLKŽLal 40: pol. gojenie, lit. gydymas; gijimas. S. Daukantas folosea, de asemenea, cu sensul „tratament”, cuvântul Leczenie, wajstejimas ~ vaistejimas S. Dauk I 331, cf. LLKŽLal 74: pol. leczenie, lit. gydymas, care, potrivit datelor LKŽe, trebuie considerat o creație lexicală a sa: vaistėjimas S.Dauk → 1 vaistėti vezi vaistyti „a trata”. Derivatul LKŽe gydymas este prezentat ca un cuvânt din limba vie — propoziție ilustrativă din Sintautai (districtul Šakiai). În schimb, gijimas este atestat în dicționarul lituaniano-german al lui Frydrich Kur- 174 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba šaitis (1883) și în dicționarul lituaniano-rus al lui Jurgis Šlapelis (Vilnius, 1921). Sunt numeroase denumiri legate de senzația unor dureri de diferite feluri — puternice, ușoare, dar continue, ascuțite etc.: Bol, <...> skaudiemas16, svembimas ~ skaudėjimas, svembimas S. Dauk I 94, cf. LLKŽLal 10: pol. ból, lit. skaudėjimas, skausmas; Bołaczka, skaudieimas, gielimas ~ skaudėjimas, gėlimas S. Dauk I 94, cf. LLKŽLal 10: pol. bolączka, lit. skaudulys, opa; Bolenie, gielimas, skaudieimas ~ gėlimas, skaudėjimas S. Dauk I 94, cf. SJP 1 187(35): bolenie, ia, n. „durere neîntreruptă, continuă”; Boleść, -ści. f. <...>, skaudėjimas, <...>, gėlimas ~ skaudėjimas, gėlimas I 20, cf. LLKŽLal 10: pol. boleść, lit. sopulys; Doleganie, swębimas, skaudieimas ~ svembimas, skaudėjimas S. Dauk I 145, cf. SJP 1 476(72): doleganie „durere insuportabilă”; Guzowatość, skaudulawimas, <...> ~ skauduliavimas S. Dauk I 228, dar cf. LLKŽLal 44: pol. guzowatość, lit. gumbuotumas. Potrivit datelor LKŽe, skaudėjimas este folosit în întreaga regiune, svembimas este atestat în Kvėdarna (districtul Šilalė) și Salantai (districtul Kretinga), iar gėlimas — în Eriškiai (districtul Panevėžys), Papilė (districtul Akmenė), Kuktiškės (districtul Utena) și Pociūnėliai (districtul Radviliškis). Skauduliavimas este un derivat din dicționarul lituaniano-englez al lui Antanas Lalis (1915), însă skauduliuoti, „a se acoperi de bube”, este un cuvânt din limba vie. Câteva denumiri cu sensul de „pierdere a cunoștinței, leșin”: Mdlenie, alpimas ~ alpimas S. Dauk I 361, cf. LLKŽLal 84: pol. malenie, lit. alpimas; Omdlewawanie, <...>, alpulawimas ~ alpuliavimas S. Dauk II 192, cf. SJP 3 551(68): pol. omdlewać, germ. ohnmächtig werden, in Ohnmacht fallen, rus. обмереть. În LKŽe, alpimas este inclus ca un cuvânt din dicționarul lituaniano-german al lui Fr. Kuršaitis (1883), din dicționarul lituaniano-rus al lui J. Šlapelis (1921) și din scrierile lui L. Ivinskis; alpuliavimas nu este atestat, dar verbul alpuliuoti este un cuvânt din limba vie. O categorie aparte o constituie derivatele care denumesc diverse tulburări legate de digestie: Blucie, wiemimas ~ vėmimas S. Dauk I 91, cf. SJP 1 128(27): pol. blucie, germ. das Erbrechen, das Brechen, rus. блевание; Blwanie, wiemimas ~ vėmimas S. Dauk I 91, cf. SJP 1 128(27): pol. blwanie, germ. das Erbrechen, das Brechen, rus. блевание; Dyarija, -rij. f. Widūriāwimas, <...> ~ viduriavimas I 59; Laksowanie, trijidimas ~ triedimas S. Dauk I 326, cf. SJP 2 586(73): laksowanie „laxarea intestinelor,” 16 Cuvântul a fost corectat. Probabil s-a intenționat forma skaudieimas S. Dauk I 95. Terminologija | 2015 | 22 175 „diaree, scaun lichid“; Rzyganie, râgâit ~ râgâit S. Dauk III 82, cf. SJP 5 201(26): pol. rzygać, cf. rzygnąć „râgâială, eructație“, rus. рыгнуть, рыгать, рветь, рвать, зарывать, dar cf. LLKŽₗₐₗ 219: pol. rzyganie, lit. vėmimas; Rzygnięcie, gâlgâit, wiemimas ~ gâlgâit, vărsătură S. Dauk III 83; Womitowanie, wiemimas ~ vărsătură S. Dauk III 258, cf. LLKŽₗₐₗ 282: pol. womitować, lit. vemti, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 878, 905: pol. womitować, dialectal wymiotować, lit. vemti. LKŽe include usage sentences for vėmimo ‘vărsătură’ from Gružiai (districtul Pasvalys), Girdiškė (districtul Šilalė), Varniai (districtul Telšiai), Raudėnai (districtul Šiauliai), Varėna, Smilgiai (districtul Panevėžys), Kupreliškis (districtul Biržai), Salamiestis (districtul Kupiškis), and for viduriavimo ‘diaree’ from Kražiai (districtul Kelmė), Rozalimas (districtul Pakruojis), Armoniškės (districtul Voranava, regiunea Grodno, Belarus), Seda (districtul Mažeikiai), Pivašiūnai (districtul Alytus), Varėna and Druskininkai. A sentence illustrating the use of the word triedimas is cited from Vytautas Vitkauskas’s Šiaurės rytų dūnininkų šnektų žodynas (Vilnius, 1976), while raugėjimas ‘râgâit’ is recorded in Kuršėnai (districtul Šiauliai) and Vabalninkas (districtul Biržai). No usage sentences are provided for the derivative žiaukčiojimas ‘gâlgâit’, but the verb žiaukčioti ‘a se contracta cu sunet în timpul grețurilor’ is used throughout the country. Sunt numeroase derivate care denumesc tulburări ale organelor respiratorii: Dyszenie, -nia. n. oftat, respirație grea, <...> ~ oftat, respirație grea I 61, cf. SJP 1 587(85): pol. dyszeć, germ. athmen, Athmen hohlen, rus. дышать, LLKŽₗₐₗ 28: pol. dyszeć, lit. kvėpuoti, alsuoti, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 108: pol. dyszeć, lit. 1) a respira, a gâfâi; Kaszlanie, tuse ~ tuse S. Dauk I 272 / Kaszlanie. tuse ~ tuse I 106, cf. SJP 2 331(42): pol. kaszlanie, ia, s. n., germ. das Huften; Kichanie, strănut ~ strănut S. Dauk I 276, cf. LLKŽₗₐₗ 57: pol. kichanie, lit. čiaudėjimas; Kichnienie, strănut ~ strănut S. Dauk I 276, cf. LLKŽᵥₐᵢₜₖ 184: pol. kichnięcie, lit. nusičiaudėjimas. Datele LKŽe arată că derivatele în discuție provin din limba vie: nu sunt oferite exemple de utilizare pentru dūsavimo ‘respirație grea’, dar asemenea exemple sunt consemnate pentru verbul dūsauti ‘a respira (de obicei greu)’ în Alovė (districtul Alytus), Kuršėnai (districtul Šiauliai), Ažierkai (districtul și regiunea Grodno, Belarus); dusėjimas ‘respirație grea’ este consemnat în Šatės (districtul Skuodas), kosėjimas ‘tuse’ – în Debeikiai (districtul Anykščiai) și Smilgiai (districtul Panevėžys), iar čiaudėjimas ‘strănut’ – în Daukšiai (districtul Marijampolė). Mai sunt câteva denumiri izolate de concepte care pot fi incluse în grupul semantic al acțiunilor, desfășurărilor, proceselor și stărilor: Babienie –a. n. <...>, naștere –a, w. ~ gimdinimas I 8, cf. SJP 1 39(15): pol. babić, rus. бабничать; Sztuka babienia, germ. die Hebammenkunst, rus. повивальное искус- 176 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos ved yba măiestria moașitului; Nauka babienia; Choroba, -y. f. <...>. boală, -a. w. ~ sirgimas I 29, cf. LLKŽLal 14: pol. choroba, lit. liga; Pocenie się, transpirație ~ transpirație S. Dauk II 255, cf. SJP 4 193(25): pocenie się cf.17 pocić się „a transpira“, LLKŽVaitk 447: pol. pocenie się, lit. prakaitavimas; Poziewanie, căscat ~ căscat S. Dauk II 343, cf. LLKŽVaitk 524: pol. pozie­wanie, lit. žiovavimas; Ropienie, supurație ~ supurație S. Dauk III 39, cf. LLKŽLal 207: pol. ropienie, lit. pūliavimas. În LKŽe, exemplele de utilizare ale cuvântului sirgimas sunt consemnate în Veiviržėnai (districtul Klaipėda), Laukžemis (districtul Kretinga), Kaltanėnai (districtul Švenčionys), Žarėnai (districtul Telšiai), Vainutas (districtul Šilutė) și Ramygala (districtul Panevėžys); cele pentru prakaitavimo – în Pociūnėliai (districtul Radviliškis), iar pentru žiovavimo – în Kuršėnai (districtul Šiauliai) și Daukšiai (districtul Marijampolė). Deși pūliojimas nu este atestat, verbul pūlioti „a supura“ este cunoscut în limba vie (Kvėdarna, Raudėnai). Gimdinimas nu a fost găsit în dicționar, așadar ar putea fi o creație lexicală a lui L. Ivinskis. Derivatele cu sufixul -imas formate din verbe primare sau derivate (sufixale) cu prefixe sunt mult mai puține. Merită menționate denumirile legate de vindecare din dicționarul lui S. Daukantas: Ozdrowienie, însănătoșire ~ însănătoșire S. Dauk II 219, cf. SJP 3 635–636(80–81): ozdrowieć „a-și reveni după boală“, LLKŽVaitk 402: pol. ozdrowienie, lit. išgijimas, pasveikimas; Wyzdrawienie, vindecare ~ vindecare S. Dauk III 302, cf. SJP 5 655(81): wyzdrowieć „a se însănătoși complet“, LLKŽVaitk 922: pol. wyzdrowienie, lit. pasveikimas, pagijimas; acestea sunt cunoscute din limba vie – exemplul de utilizare pentru cuvântul pagijimas este consemnat la Naujamiestis (districtul Panevėžys), iar două exemple de utilizare pentru išgijimo sunt înregistrate la Šatės (districtul Skuodas) și Skirsnemunė (districtul Jurbarkas). L. Ivinskis a oferit cuvântul Bezbolność, -ci. f. <...>, care exprimă conceptul de „lipsă a durerii“. neskaudėjimas, -ma. w. ~ neskaudėjimas I 12, cf. SJP 1 75(21): bezbolność, ści, ž. „lipsa durerii“. Skaudėjimas este un cuvânt larg cunoscut în limba vie (LKŽe). Există numeroase denumiri cu sensul de „pierdere a cunoștinței, leșin“: Omdlenie, leșin ~ leșin S. Dauk II 192, cf. LLKŽLal 128: pol. omdlenie, lit. apalpimas; Omdlewawanie, leșin, <...> ~ leșin S. Dauk II 192, cf. SJP 3 551(68): pol. omdlewać, rus. обмереть, germ. ohnmächtig werden, in Ohnmacht fallen; Pomdlenie, leșin ~ leșin S. Dauk II 298, cf. LLKŽVaitk 483: pol. pomdleć, lit. 1) a leșina; a slăbi; Zamdlenie, leșin ~ leșin S. Dauk III 328, cf. SJP 6(II) 17 Oacz, vezi. Terminologija | 2015 | 22 177 816(102): zamdlič „a leșina”; Zemdenie, nualpimas ~ nualpimas S. Dauk III 356, cf. SJP 6(II) 816(102): zemdlenie „neputință, slăbiciune, incapacitate; slăbiciune”, LLKŽVaitk 973: pol. zemdlenie, lit. apalpimas. În LKŽe, apalpimas este atestat în scrierile lui Juozas Tumas-Vaižgantas, iar nualpimas – în zona Kupiškis. Un alt mic grup de derivați îl constituie denumirile legate de vedere și de tulburările acesteia: Oslepenie, apjakimas, apjakinimas ~ apjakimas, apjakinimas S. Dauk II 207, cf. LLKŽLal 152: pol. oślepienie, lit. apakimas, aklybė; Oslepnienie, apjakimas ~ apjakimas S. Dauk II 207; Zaslepenie, apjakimas ~ apjakimas S. Dauk III 341, cf. LLKŽLal 313: pol. zaślepienie, lit. apakimas, aklumas. În LKŽe, propoziția de uz pentru apjakimo „orbire” este citată din Pilviškiai (districtul Vilkaviškis). În schimb, derivatul apjakinimas „orbire” este prezentat drept cuvânt din dicționarul lui K. Sirvydas și din dicționarul lituanian–german și german–lituanian al lui P. Ruigys (1747), dar verbul apjakti „a orbi” este un cuvânt al limbii vii – propoziții de uz din LKŽe sunt consemnate în Liškiava (districtul Varėna), Krosna (districtul Lazdijai), Kuktiškės (districtul Utena), Skirsnemunė (districtul Jurbarkas) și Salantai (districtul Kretinga). Conceptul de „provocare a febrei; început al febrei” a fost denumit de S. Daukantas prin două cuvinte: Zapalanie, zapalenie, užkurimas, uždegimas ~ užkūrimas, uždegimas S. Dauk III 332, cf. LLKŽLal 309: pol. zapalenie, lit. uždegimas. În LKŽe, cuvântul užkūrimas nu este consemnat cu sens medical: užkūrimas → 1 užkurti 1. „a aprinde, a pune focul”, dar 1 užkurti 5. „a cuprinde (o boală, febra); a inflama”: Și i-a cuprins capul (l-a prins febra) Lp. | refl.: I s-a aprins ochiul, a început să-l doară P.Aviž(Prnv). Secrețiile sunt mucoase și abundente în cazurile de inflamație P.Aviž. Iritele secundare apar din alte boli oculare P.Aviž. Când capul se încinge de febră, arde de-a dreptul Ds. 1 uždegimas 2. → uždegti 6. „a provoca febră; a începe să aibă febră”: Inflamația articulațiilor DŽ. El a murit de pneumonie Vvr. Inflamația conjunctivei este o boală frecventă la țară rš. Inflamația piciorului nu mai trece Vlkv. Așadar, exemplele de uz citate arată că ambele cuvinte provin din limba vie. Câteva denumiri ale tulburărilor asociate bolilor infecțioase (1), chirurgicale (2), nervoase (3) și ale gâtului (4): (1) Influencia. Pripūlimas nuog kó ~ pripuolimas I 99, cf. LLKŽLal 48: pol. influenca, lit. (med.) irmėdė; Oszalenie, pasiutimas ~ pasiutimas S. Dauk II 213, cf. SJP 3 617(78): pol. oszaleć, germ. närrich werden, verrückt werden, rasen, rus. оду́рѣть, ряхнуться, LLKŽLal 134: pol. oszaleć, lit. patrakti, pasiusti, LLKŽVaitk 398: pol. oszaleć, lit. pamišti, išsikraustyti iš proto; pasiusti; Wściekłość, pasiutimas ~ pasiutimas S. Dauk III 178 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba 263, cf. LLKŽLal 283: pol. wściekłość, lit. pasiutimas, padūkimas; Zarażanie, zarazenie, užkrietimas. (marū) ~ užkrėtimas (maru) S. Dauk III 337), cf. LLKŽLal 311: pol. zaraženie, lit. užkrėtimas, užsikrėtimas; (2) Opuchłaść, sùputimas ~ suputimas S. Dauk II 200, cf. LLKŽLal 130: pol. opuchłość, lit. sutinimas; (3) Katalepsya, apmirimas, wiso kuno, ar wieno strajpsti arba członko ~ apmirimas, wiso kūno ar vieno straipsčio arba članko S. Dauk I 272; Letarg, numerdėjimas ~ numerdėjimas S. Dauk I 335, cf. LLKŽLal 76: pol. letarg, lit. mirties miegas, letargas; (4) Pokaszliwanie, pakosėjimas ~ pakosėjimas S. Dauk II 284, cf. SJP 4 279(39): pokaszleć „a tuși neîncetat”, LLKŽLal 158: pol. pokaszliwać, lit. kosėti, LLKŽVaitk 471: pol. pokaszliwanie, lit. kosčiojimas. După cum arată datele din LKŽe, majoritatea derivaților menționați sunt cuvinte ale limbii vii. Nu sunt consemnate exemple de uz pentru derivatul pripuolimas „apariția (unei boli)”, dar exemple de uz pentru verbul pripulti „a se instala (o boală)” sunt atestate în Skudutiškis (districtul Moletai), Alovė (districtul Alytus) și Rūdiškės (districtul Trakai). Derivatul pasiutimas „ieșire din minți, nebunie” este atestat numai în dicționarul limbii lituaniene al lui Georg H. F. Nesselmann (1851), însă exemple de uz pentru pasiusti „a-și ieși din minți, a înnebuni” sunt consemnate în Trakai, Sintautai (districtul Šakiai), Varniai (districtul Telšiai) și Strūnaitis (districtul Švenčionys). În LKŽe nu sunt înregistrate exemple de uz pentru užkrėtimo în limba vie, dar užkrėsti „a transmite germeni patogeni” este un cuvânt al limbii vii – exemple de uz din Vilkaviškis, Pilviškiai (districtul Vilkaviškis), Grūžiai (districtul Pasvalys) și Kupiškis. Pentru derivatul suputimas „umflare” sunt atestate exemple de uz în Kvėdarna (districtul Šilalė) și Žemaitkiemis (districtul Ukmergė). Apmirimas „pierderea sensibilității, amorțeală” este atestat în dicționarul lituanian–german al lui Fr. Kurschat (1883); verbul apmirti este un cuvânt al limbii vii, dar nu este atestat în limba vie cu sensul „a-și pierde sensibilitatea, a amorți (despre vreo parte a corpului)”. Trebuie menționați separat derivații numerdėjimas, pakosėjimas. Trebuie precizat că verbul numerdėti, cu primul sens „a leșina, a fi pe moarte”, este atestat în Ėriškiai (districtul Panevėžys), iar cu al doilea – „a nu mai da semne de viață, a amorți” – în scrierile lui S. Daukantas. Verbul pakosėti „a tuși puțin” este consemnat în Pociūnėliai (districtul Radviliškis) și Rusnė (districtul Šilutė). –ulis / –ulys. Derivații cu aceste sufixe denumesc fenomene sau stări fiziologice. Ei sunt formați de la verbe care desemnează procese fiziologice ale organismului (DLKG 2006: 95). Așadar, se poate spune că acest sufix Terminologija | 2015 | 22 179 în ceea ce privește sensul derivativ, este medicală. În dicționarele cercetate predomină derivatele cu varianta lungă a sufixului –ulys: Bolačka, i. f. Skāudūl’īs, <…> ~ skaudulys I 20, cf. LLKŽLal 10: pol. bolączka, lit. skaudulys, opa; Bolesć, sopulys ~ sopulys S. Dauk I 94, cf. LLKŽLal 10: pol. bolesć, lit. sopulys; Czkauka, cziaudulys ~ čiaudulys S. Dauk I 127, dar cf. SJP 1 974(61), 5 569(72): pol. czkawka ob. szczkawka, i, f., szczkota, y, f., szczkanie, rus. ukoma, germ. der Schluchzen, der Schlucken. Singultus, szczkanie, szczkota, LLKŽLal 18: pol. czkawka, lit. žagsėjimas, žagulys, LLKŽVaitk 74: pol. czkawka, lit. žagulys; Dawica, –cy. f. Smāugūl’īs, smāugūlia ~ smaugulys I 42, cf. SJP 1 417(64): dawica, y, f. „durere în gât“; Dychawica, dusulys ~ dusulys S. Dauk I 171, cf. LLKŽLal 28: pol. dychawica, lit. dusulys; Dyszenie, –nia. n. <…>, dùsūl’īs, –ia. ~ dusulys I 61, cf. LLKŽLal 28: pol. dyszeć, lit. a respira, a gâfâi; Dziwe mięso. – Skāudulis ~ skaudulys I 65, cf. LLKŽLal 30: pol. dziwy, a. dziwe mięso, lit. piktoji mėsa; Jątrznica. Skāudulīs ~ skaudulys I 95, cf. SJP 2 246(34): pol. jątrzyć „a supura“; Kaszel. <…>, kòsùl’īs ~ kosulys I 106; Kaszel, kosulys ~ kosulys S. Dauk I 272, cf. LLKŽLal 56: pol. kaszel, lit. kosulys; Kaszlisko, kosulys ~ kosulys S. Dauk I 272, cf. SJP 2 331(42): kaszlisko, a, n. „tuse urâtă“; Kichawka, czeudulys ~ čiaudulys S. Dauk I 276, cf. LLKŽLal 57: pol. kichawka, lit. čiaudulys; Kolika, kolka, dygulys ~ dygulys S. Dauk I 290, cf. SJP 2 407(50): kolika, kolka, i, f. „afecțiune intestinală gravă“; Poziew, žiowulys ~ žiovulys S. Dauk II 343, cf. LLKŽVaitk 524: pol. poziewać, lit. 1) a căsca, pol. poziewanie, lit. žiovavimas; Sadzel, skaudulys ~ skaudulys S. Dauk III 84, cf. SJP 5 206(24): sadzel, a, m. „rană; umflătură, nodul; abces; rană malignă; durere“; Wrzód, skaudulys ~ skaudulys S. Dauk III 262, cf. LLKŽLal 283: pol. wrzód, lit. skaudulys, votis, spaugas; Zgaga, žiogulys ~ žiogulys S. Dauk III 359, dar cf. LLKŽLal 321: pol. zgaga, lit. remuo; Ziewacz, žiowulys ~ žiovulys S. Dauk III 364, cf. LLKŽLal 323: pol. ziewać, lit. žiovauti. Trebuie adăugat că, potrivit datelor LKŽe, toate derivatele menționate cu sufixul –ulys sunt atestate în vorbirea vie. Skaudulys, sopulys, čiaudulys, dusulys, žiovulys sunt cunoscute pe scară largă în toată Lituania. Smaugulys „dispnee severă“ a fost consemnat în Šatės (districtul Skuodas), Viekšniai (districtul Mažeikiai) și Dusetos (districtul Zarasai). În dicționar predomină exemplele de uz pentru pa-teikta kosulio „tuse“, provenite din Aukštaitija (Sml, Kp, Zt, Dkš, Eiš, Šlvn, Ss), iar pentru dygulio „colică“ – mai ales din Žemaitija (Krkl, Vkš, Plt, Vvr). Pentru Žiogulio sunt prezentate două exemple de uz, din scrierile lui Jonas Jablonskis și din săptămânalul Tiesos prietelius (Priekulė, 1880). 180 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba Sunt doar câteva derivate cu varianta scurtă –ulis: Ból, u. m. Šopūlis, <...> ~ sopulis I 20, cf. LLKŽLal 10: pol. ból, lit. skaudėjimas, skausmas; Boleść, -ści. f. <...>, šopūlis, <...> ~ sopulis I 20, cf. LLKŽLal 10: pol. boleść, lit. sopulys; Kaszel. Košulīs, <...> ~ kosulis I 106, cf. LLKŽLal 56: pol. kaszel, lit. kosulys; Wrzodek, szunskaudulis ~ šunskaudulis S. Dauk III 262, cf. SJP 6(II) 409(52): pol. wrzód, u, m., wrzodek, dku, m., rus. вередъ, чирей, чиршекъ, прорьвъ, LLKŽLal 283: pol. wrzód, lit. skaudulys, votis, spaugas, LLKŽVaitk 882: pol. wrzód, lit. votis; piktžaidė; skaudulys, cf. LKŽe: šunskaudulis „durere provocată de spaimă, crește“ (singurul exemplu ilustrativ de uz este din Viekšniai, districtul Mažeikiai). –ymas. Derivatele cu varianta –ymas a variantei lungi a sufixului –imas, formate de la verbe primare și derivate (sufixale), sunt puține, iar toate au fost găsite în dicționarul lui S. Daukantas: Doktorstwo, gydymas ~ gydymas S. Dauk I 145, cf. LLKŽLal 22: pol. doktorstwo, lit. dak­tarybė; Gojenie, dydymas18, waistymas ~ gydymas, vaistymas S. Dauk I 214, cf. LLKŽLal 40: pol. gojenie, lit. gydymas; gijimas; Kuracya, gydymas ~ gydymas S. Dauk I 319, cf. LLKŽLal 71: pol. kuracja, lit. gydymas; Rodzenie, gimdymas ~ gimdymas S. Dauk III 36, cf. LLKŽLal 206: pol. rodzenie, lit. gimdymas; Wyleczenie, išgydymas ~ išgydymas S. Dauk III 279, cf. LLKŽLal 290: pol. wyleczenie, lit. išgydymas; Zgojenie, sugydymas ~ sugydymas S. Dauk III 360, cf. SJP 6(II) 1042(130): zgoić „a vindeca o rană“, LLKŽLal 322: pol. zgoić, lit. užgydyti, LLKŽVaitk 977, 935: pol. zgoić psn. zago ić, lit. užgydyti. Sensul derivativ al acestor forme este același ca al derivatelor cu sufixul –imas – ele desemnează acțiuni legate de tratament (în principal) și de naștere. Potrivit datelor LKŽe, derivatele gydymas, sugydymas sunt atestate în Aukštaitija – exemplul de uz al lui gydymo provine din Sintautai (districtul Šakiai), iar cel al lui sugydymo – din Panevėžys. Vaistymas este atestat în dicționarul lituaniano-leton al lui Janis Ryteris (Riga, 1929), în dicționarul lituaniano-german al lui Aleksandras Kuršaitis (1968–1973), în dicționarul lituaniano-letono-polonezo-rus al lui Mykolas Miežinis Lietuviszkai–latviszkai–lenkiszkai–rusiszko žodyno (Tilsit, 1894), precum și în scrieri mai puțin cunoscute din fosta Prusie Orientală și din regiunea Klaipėda, unde sursa nu este precizată mai detaliat, ori în presa mai recentă. Gimdymas este atestat în dicționarul lituaniano-rus al lui J. Šlapelis (Vilnius, 1921), în Postilės lui M. Daukša (1599) și în Bibli-jos lui Samuel Boguslav Chylinski (1660), iar išgydymas – în Naujojo Testamento lui Samuel Bitner. Însă, 18 Acest cuvânt este marcat în dicționar cu o steluță (dydymas*), iar nota de subsol oferă explicația: „Probabil s-a intenționat să se scrie gydymas”. Terminologija | 2015 | 22 181 Conform datelor din LKŽe, verbele vaistyti „a trata” (atestat în Priekulė și Bartninkai), gimdyti și išgydyti sunt cuvinte ale limbii vii. –inys. Două denumiri de acțiuni formate cu acest sufix din verbele primare fără prefix pūti ir sukti se găsesc în dicționarul lui S. Daukantas: Gnilėc, pūvinys, pol. szkorbut ~ puvinys S. Dauk I 214, cf. LLKŽLal 40: pol. gnilec, lit. škopbutas; Kręcz, sukinys (galwos) ~ sukinys S. Dauk I 307. Ambele denumesc boli; primul – scorbutul, iar al doilea – o boală nervoasă. În LKŽe, puvinys nu este atestat cu sensul „scorbut”, însă cu alte sensuri cuvântul este folosit în limba vie. Sukinys cu sensul „amețeală, vertij” se folosește în Samogiția. În LKŽe este consemnat din Girdiškė (r. Šilalė), Veiviržėnai (r. Klaipėda), Kuliai (r. Plungė), Žarėnai (r. Telšiai), Lenkinimai (r. Skuodas), Skuodas, Barstyčiai (r. Skuodas), Endriejavas (r. Klaipėda), Salantai (r. Kretinga), Gargždai (r. Klaipėda), Vainutas (r. Šilutė). –ystė. Unul dintre derivații cu sufixul –ystė, formați de la verbul gimdyti, denumește știința medicală privind îngrijirea femeilor însărcinate și a celor care nasc; este atestat în dicționarul lui L. Ivinskis: Akuszerstwo –a, n. <...>. Gimd’iste. –es, m. ~ gimdyste I 2, cf. LLKŽLal 2: pol. akuszerstwo, lit. akušier ybė, akušerija. Înaintea acestuia, L. Ivinskis a consemnat și o explicație: Mokslas padėjima gimdimuj ~ Mokslas padėjimo gimdymui. Conform datelor din LKŽe, gimdystė este atestat în dicționarul trilingv al lui K. Sirvydas și în dicționarul lituanian-german al lui Fr. Kurschat (1883). –smas. În dicționarul lui L. Ivinskis apare un singur derivat format de la un verb derivat (sufixal) care denumește o stare fiziologică: Ból, u. m. <...>, skāusmas ~ skausmas I 20; Boleść, –ści. f. Skāusmas, <...> ~ skausmas I 20. Conform datelor din LKŽe, cuvântul este folosit atât de aukshtaiți, cât și de samogiți. 1.1.3. DENUMIRI ALE ÎNSUȘIRILOR, SAU ABSTRACTE DE LA NUME Cuvintele de bază ale derivaților din această categorie derivațională sunt substantive și adjective (cel mai adesea adjective), iar aceștia denumesc diverse însușiri legate de medicină. –umas. S-au găsit opt derivați formați cu acest sufix – denumiri de abstracte de la nume, ale căror baze sunt adjective simple sau derivate: Chorobliwość, ligotumas ~ ligotumas S. Dauk I 110, cf. LLKŽLal 14: pol. chorobliwy, lit. ligūstas, nesveikas, LLKŽVaitk 61: pol. chorobliwy, lit. ligotas; paliegęs; Guzowatość, <...>, gumbūtumas ~ gumbu otumas S. Dauk I 228, cf. LLKŽLal 44: pol. guzowatość, lit. gumbuotumas; Krótkowidność, žlibumas, ~ žlibumas S. Dauk I 310; Osiwialość, žilumas, <...>, pol. siwizna ~ žilumas S. Dauk II 206, cf. SJP 3 592(74): 182 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba osiwialość, ści, ž. „încărunțire”; Ospowatość, raupletumas ~ raupletumas S. Dauk II 209, cf. SJP 3 604(72): pol. ospowatość, ści, ž., germ. die Pocken-grübigkeit, rus. рябость, рябоватость, рябины; Siwość, žilumas, <...> ~ žilumas S. Dauk III 108, cf. LLKŽLal 224: pol. siwość, lit. žilumas, LLKŽVaitk 704: pol. siwość, lit. žilumas; Smiertelność, marumas ~ marumas S. Dauk III 124, cf. LLKŽLal 230: pol. śmiertelność, lit. mirtinumas, marumas, LLKŽVaitk 780: pol. śmiertelność, lit. mirtinumas, mirštamumas; Zezowatość, žvairumas ~ žvairumas S. Dauk III 358, cf. LLKŽVaitk 975: pol. zezowatość, lit. žvairumas; Zylowatość, gyslotumas ~ gyslotumas S. Dauk III 380, cf. LLKŽLal 331: pol. żyłowatość, lit. gįslotumas, LLKŽVaitk 1010: pol. żyłowaty, lit. gyslotas. Derivații ligotumas, žlibumas, žilumas, marumas sunt cuvinte ale limbii vii. În LKŽe, gumbuotumas este preluat din dicționarul polono-lituanian al lui Antanas Lalis (Vilnius, 1912), raupletumas – din dicționarul limbii lituaniene scrise al lui Max Niedermann, Alfred Senn, Franz Brender și Antanas Salys (1932–1968), din scrierile Žemaitėi și ale lui Jonas Jablonskis, žvairumas – din dicționarul lituanian-german al lui Fr. Kurschat (1883), din scrierile lui S. Daukantas, din dicționarul lituanian-leton al lui J. Ryteris (Riga, 1929), din dicționarul lituanian-rus al lui J. Šlapelis (Vilnius, 1921) și din dicționarul limbii lituaniene scrise al autorilor menționați mai sus (1932–1968), gyslotumas – din dicționarul german-lituanian al lui Viktoras Gailius și Mikas Šlažas (Klaipėda, 1932). Totuși, trebuie remarcat că adjectivele gumbuotas, rauplėtas, žvairas, gyslotas sunt cuvinte ale limbii vii. –ybė. Trei denumiri ale unor însușiri, formate cu sufixul –ybė de la adjectivele aklas, žlibas și žilas, au fost identificate în dicționarul lui S. Daukantas: 1 Ciemnota, aklybė ~ aklybė S. Dauk I 116, cf. LLKŽLal 15: pol. ciemnota, lit. aklumas; Krótkowidność, <...>, žlibybė ~ žlibybė S. Dauk I 310; Osiwialość, <...>, žilybė, pol. siwizna ~ žilybė S. Dauk II 206, cf. LLKŽLal 132: pol. osiwialy, lit. pražilęs, LLKŽVaitk 394: pol. osiwialy, lit. pražilęs; Siwość, <...>, žilybė ~ žilybė S. Dauk III 108, cf. LLKŽLal 224: pol. siwość, lit. žilumas, LLKŽVaitk 704: pol. siwość, lit. žilumas. De remarcat că derivatul žlibybė „miopie” este considerat de Giedrius Subačius o creație lexicală a lui S. Daukantas19 (vezi Subačius 1993: 163). În LKŽe, aklybės are sensul „lipsa vederii, orbire”. 19 Preocuparea pentru lexic și puritatea acestuia l-a condus pe S. Daukantas pe calea creării de cuvinte noi (în DLL sunt numărate aproximativ 3.800 de creații lexicale). Se pare că S. Daukantas a creat cuvinte noi nu doar din necesitate, ci și pentru prestigiul limbii lituaniene, dorind să le arate celor „învățați” că limba lituaniană este pură, „nu este un amestec de tot felul de limbi” și este la fel de bogată în cuvinte ca limba polonă. Toate acestea arată că S. Daukantas îi avea în vedere, pe lângă principalii cititori ai DLL, lituanienii, și pe cititorii de alte naționalități, pentru care DLL trebuia să fie un simbol al bogăției lexicale și al purității limbii lituaniene (vezi Subačius 1990: 29–30). Terminologija | 2015 | 22 1 8 3 Propoziția de atestare este dată din Grūžiai (r. Pasvalys). Cuvântul žilybė a fost inclus în LKŽe din dicționarul lituanian–german al lui Fr. Kuršaitis (1883), din dicționarul limbii lituaniene scrise al lui M. Niedermann, A. Senn, F. Brender și A. Salys (1932–1968), din dicționarul lituanian–german al lui A. Kuršaitis (1968–1973), din dicționarul trilingv al lui K. Sirvydas, din scrierile lui S. Daukantas, din Žodinikō. Letuwiszkay–Łotiniszkay–Lenkiszkō al lui Dominikas Sutkevičius (1848), din dicționarul limbii lituaniene al lui G. H. F. Nesselmann (1851) și din cartea de imnuri a lui Saliamonas Mozerka Slavočinskis (1646). -ata. În dicționarul lui S. Daukantas, două denumiri de abstracte nominale sunt derivate din adjectivul simplu gyvas și din adjectivul derivat nesveikas: Niezdrowie, nesweikata ~ nesweikata S. Dauk II 130, cf. LLKŽLal 110: pol. niezdrowie, lit. nesveikata, LLKŽVaitk 329: pol. niezdrowie, lit. dialectal nesveikata, negalavimas; Życie, <...>, gywata ~ gyvata S. Dauk III 380, cf. LLKŽLal 330: pol. życie, lit. gyvata, gyvastis, LLKŽVaitk 1008: pol. życie, lit. 1) gyvybė. Ambele sunt cuvinte din limba vie: nesveikata «boală, indispoziție» este atestat la Šimkaičiai (r. Jurbarkas), Alksnėnai (r. Vilkaviškis), Viekšniai (r. Mažeikiai), Eriškiai (r. Panevėžys), Pagramantis (r. Tauragė), Vyžuonos (r. Utena), Ramygala (r. Panevėžys), Marijampolė, Degučiai (r. Zarasai), Pociūnėliai (r. Radviliškis), Plateliai (r. Plungė) și Deltuva (r. Ukmergė), în timp ce pentru gyvatos «viață» este dată o singură propoziție de atestare, din Leipalingis (r. Lazdijai). -ystė. În dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis apar două derivate cu sufixul -ystė: Aptekarstwo -a, n. Wajst’inisté -es, m. <...> ~ vaistinystė I 5 «profesia de farmacist», cf. SJP 1 24(14): pol. aptekarstwo, a., n. «priceperea farmacistului», germ. die Apothekerkunst și Cyrulstwo, krauleidyste ~ krauleidystė S. Dauk I 122 «profesia chirurgului de țară», cf. SJP 1 342(57): pol. cyrulictwo, a, n. «chirurgie», germ. die Chirurgie, die Wundarzneikunst, rus. хирургія. Mai multe despre aceste derivate. Conform datelor LKŽe, vaistinystė ar putea fi o creație lexicală a lui L. Ivinskis, deoarece dicționarul nu consemnează abrevieri ale altor surse de atestare pentru acest cuvânt. Care este cuvântul de bază al acestui derivat? Cel mai probabil vaistinė (cunoscut din limba vie), deși ar putea fi și adjectivul vaistinis. În dicționar, vaistinystė este consemnat doar ca termen folosit de L. Ivinskis. Derivatul din dicționarul lui S. Daukantas, krauleidyste, are la bază denumirea persoanei krauleidys «cel care lasă sânge (prin crestarea unei vene)» și desemnează o meserie. Cuvântul nu este consemnat în LKŽe; G. Subačius îl consideră o creație lexicală a lui S. Daukantas (vezi Subačius 1993: 174). 184 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos ved yba –yba. În dicționarul lui S. Daukantas a fost identificat un singur nume de însușire cu sufixul –yba, având ca bază adjectivul calificativ simplu gyvas: Życie, gywyba, <...> ~ gwyba S. Dauk III 380, cf. LLKŽLal 330: pol. życie, lit. gyvata, gyvastis, LLKŽVaitk 1008: pol. życie, lit. 1) gyvybė. Este un cuvânt cunoscut din limba vie – majoritatea propozițiilor de atestare provin din Žemaitija (Salantai (r. Kretinga), Mosėdis (r. Skuodas), Šatės (r. Skuodas)). –ysta. În dicționarul lui S. Daukantas este consemnat derivatul cu sufixul –ysta Felczerstwo, krauleidysta ~ krauleidysta S. Dauk I 188. La fel ca derivatul krauleidyste discutat mai sus, probabil a fost creat de S. Daukantas. Diferența este că derivatul cu acest sufix are un alt sens: «meseria felcerului». După cum scrie G. Subačius în studiul său, «nu este clar cum distingea S. Daukantas sufixele –ysta și –ystė (cf. krauleidysta și krauleidystė); poate că simțea într-o anumită măsură caracterul distinctiv al sufixului mai puțin productiv –ysta» (Subačius 1993: 178–179). 1.1.4. DENUMIRI DE AGENȚI ȘI DE PURTĂTORI AI UNEI ÎNSUȘIRI VERBALE Acestea sunt substantive derivate din verbe, care denumesc agentul unei acțiuni sau purtătorul unei stări (de regulă, o ființă vie, cel mai adesea o persoană), dar pot desemna și o altă ființă, un obiect sau altceva (vezi DLKG 2006: 104; Ambrazas 1993: 112). Aceasta este una dintre cele mai vechi categorii derivaționale (vezi Ambrazas, ibidem). –ėjas, –ėja. În dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis au fost găsite trei denumiri de purtători ai unei însușiri verbale formate cu sufixul –ėjas, –ėja; trebuie menționat însă că L. Ivinskis, spre deosebire de S. Daukantas, a indicat, alături de derivatul de genul masculin, și terminația de genul feminin: Cirulik, ka. m. <...>.Skutėjas, –a. w. ~ skutėjas, skutėja I 36, cf. LLKŽLal 17: pol. cyrulnik, lit. barzdaskutys, SJP 1 342(57): pol. cyrulik, a, m. «vindecător de boli externe, răni etc.», germ. der Wundarzt, der Chirurgus, Chirurg, rus. цырюльникъ, хирургъ, лѣкарь, рудометъ. În limba vie, cyrulik ≡ golibroda «bărbier», germ. der Barbier; vezi LKŽe: skutėjas, –a «bărbier»; Lekarz, wajstiejas. <...> ~ vaistejas S. Dauk I 332, cf. SJP 2 614(80): pol. lekarz, a, m., «cel care vindecă», germ. der Arzt, rus. врачь, врачеватель, исцѣлитель, LLKŽLal 75: pol. lekarz, lit. gydytojas, LLKŽVaitk 231: pol. lekarz, lit. gydytojas. În LKŽe, cuvântul skutėjas «bărbier» este preluat din dicționarul lituanian–german al lui Fr. Kuršaitis (1883), din dicționarul limbii lituaniene scrise al lui M. Niedermann, A. Senn, F. Brender și A. Salys (1932–1968), iar două atestări Terminologija | 2015 | 22 185 sakiniai – iš L. Ivinskio raštų ir Pat arlių ir priežodžių (Vilnius, 1958). Vaistėjas „gydytojas“ į LKŽe įtrauktas iš S. Daukanto raštų ir laikraščio Tėvynės sargas (Tilžė, 1901). Derivatul skutėjas ar trebui explicat mai pe larg. Nici din punct de vedere lexical, nici din punct de vedere derivativ acest cuvânt nu are legătură cu medicina. Prin urmare, pentru a justifica includerea sa în lexicul medical, trebuie să ne bazăm pe fapte din istoria medicinei lituaniene. Primii medici cu diplomă care au locuit permanent în Lituania — doctorii în medicină — au apărut abia la sfârșitul secolului al XV-lea. În plus, ei erau doar medici de boli interne, deoarece pe atunci universitățile nu predau chirurgia, iar ei nu o cunoșteau și nu o practicau. Astfel, toate afecțiunile externe rămâneau în afara sferei de activitate a doctorilor în medicină cu diplomă. Dintre vindecătorii fără diplomă, cei mai bine stabiliți erau bărbierii20, care, în timp, au ales chirurgia ca specialitate. Sunt menționați în sursele istorice începând de la începutul secolului al XVI-lea. În Lituania funcționau bresle ale bărbierilor (la Vilnius, Kaunas și Klaipėda). Activitatea medicală a bărbierilor era foarte variată. Ei aplicau ventuze și clisme, pregăteau băi, masau bolnavii, făceau sângerări, tundeau și rădeau oamenii, pansau și tratau răni și ulcere, deschideau abcese, tratau luxații și fracturi osoase, amputau membre, scoteau dinți, tratau boli venerice și participau la procese în calitate de experți medicali. O mare parte a muncii o desfășurau în atelierele lor, numite oficine, dar nu evitau să lucreze nici pe străzi, în piețe sau în târguri. Casele bărbierilor erau marcate de emblema breslei bărbierilor — o tavă de aramă, atârnată de o vergea lungă deasupra ușii casei. Activitatea breslei bărbierilor era foarte importantă în viața orașelor din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. Ei erau singurii care puteau ajuta în caz de traumatism sau de îmbolnăvire (vezi Lelis 1960: 118–124; Jasaitis 1974: 64–71; Bagdonavičius 1988: 33–37; Sasnauskas 2000: 39). –tojas, –toja. Derivatele cu acest sufix denumesc persoane. Acestea sunt denumiri propriu-zise ale agenților. În dicționare, aproape toate derivatele cu sufixul în discuție sunt denumiri ale specialistului în tratarea bolilor (lat. medicus): Doktór, –a. m. Gydytojas, –ja. w. <...> ~ gydytojas, gydytoja I 48; Doktor, gydytojas. <...> ~ gydytojas S. Dauk I 145, cf. LLKŽLal 22: pol. doctor, lit. daktaras; gydytojas, LLKŽVaitk 91: pol. doktor, lit. 2) fam. daktaras, gydytojas; Doktorka, gydytoja ~ gydytoja S. Dauk I 145; Lekarka, vaistytoja ~ vaistytoja S. Dauk I 332, cf. LLKŽLal 75: pol. lekarka, lit. gydytoja, LLKŽVaitk 231: pol. 20 În articolele cercetătorilor istoriei medicinei lituaniene, pe lângă termenul barzdaskučiai, au mai fost folosiți termenii cirulnikai, cirulnykai, bolberiai, barberiai, chirurgai-cir(i)ulnykai, pirtininkai-cir(i)ulnykai, barzdaskučiai chirurgai, kraujalaidžiai. 186 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba lekarka, lit. 1) doctoriță; Lekarz, <...>, gydytojas ~ gydytojas S. Dauk I 332, cf. SJP 2 614(80): pol. lekarz, a, m., „cel care tratează“, germ. der Arzt, rus. врач, врачеватель, исцелитель, LLKŽₗₐₗ 75: pol. lekarz, lit. gydytojas, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 231: pol. lekarz, lit. gydytojas; Ozdrowiciel, gydytojas ~ gydytojas S. Dauk II 219, cf. SJP 3 635(80): pol. ozdrowiciel, a, m. „cel care vindecă, redă sănătatea“, germ. der Gesundmacher, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 402: pol. ozdrowić, lit. a vindeca. LKŽe consemnează o singură propoziție ilustrativă de folosire a cuvântului gydytojas din Ėriškiai (r. Panevėžys), iar pentru vaistytojo nu sunt date exemple de folosire din limba vie, ci doar din surse scrise vechi și mai recente. -klė. Acest sufix este clasificat în DLKG drept un sufix neproductiv al grupului de derivate în discuție (DLKG 2006: 111). În dicționare s-a găsit un singur nume al purtătorului unei însușiri verbale derivat cu sufixul -klė din verbul primar gerti: Czeluść, –ści. f. Gėrklė, iēs. m. ~ gerklė I 38, cf. LLKŽₗₐₗ 18: pol. czeluść, lit. maxilar; gură, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 73: pol. czeluść, lit. 2) fam. gură, fălci; Gardło. Gėrklė ~ gerklė I 76, cf. LLKŽₗₐₗ 37: pol. gardło, lit. gât; LLKŽᵥₐᵢₜₖ 132: pol. gardło, lit. 1) gât, faringe; laringe; Krtan, gėrkle ~ gerklė S. Dauk I 311, cf. LLKŽₗₐₗ 68: pol. krtań, lit. esofag, gât, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 216: pol. krtań, lit. anat. laringelui; cf. LKŽe: gerklė 1. „partea anterioară a gâtului (pharynx, larynx, trachea)“ (cuvânt folosit de dialectele aukštaičių și žemaičių). -ulys / -ulis, -ulė. Denumirile purtătorilor unei însușiri verbale formate cu aceste sufixe desemnează mai frecvent ființe, plante sau obiecte în general, iar derivatele care desemnează persoane sunt ceva mai rare (DLKG 2006: 108). În dicționarele cercetate s-a găsit câte o denumire de persoană formată cu fiecare dintre cele două sufixe; numai L. Ivinskis a indicat și o terminație de gen feminin: Osesek, osysek, žindulys (waikas) ~ žindulys S. Dauk II 205, cf. LLKŽₗₐₗ 132: pol. osesek, lit. sugar în perioada alăptării, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 393: pol. osesek, lit. 1) sugar; Ciało, –a. n. <...>, nuòmìrulis, –lia. w. lé, –les. <...> ~ nuomirulis, nuomirūlė I 32 „mort, –ă“, cf. SJP 1 288(47): pol. ciało = ciało bez duszy, martwe, umarłe = trup, germ. der Leib, der Leichnam, die Leiche, rus. мертвецъ. Cuvântul de bază al derivatului din dicționarul lui S. Daukantas este verbul intranzitiv fără prefix žįsti, iar cel al derivatului din dicționarul lui L. Ivinskis este verbul intranzitiv cu prefix numirti. În LKŽe, exemplul de folosire a lui žindulio „copil alăptat“ este consemnat la Ratnyčia (r. Varėna), iar pentru nuomirulio „mort“ sunt date exemple de folosire din scrierile lui L. Ivinskis și din dicționarul lui A. Juška. Din punct de vedere semantic, derivatele aparțin grupului denumirilor de persoane asociate medicinei. Terminologija | 2015 | 22 187 –ėlis, –ėlė. „Acesta este sufixul cel mai caracteristic pentru denumirile purtătorilor unei însușiri verbale și îl depășește cu mult, prin productivitate, pe toate celelalte sufixe de acest tip de derivate.“ Denumirile formate cu acest sufix desemnează de obicei persoane și au o conotație peiorativă (DLKŽ 2006: 105). În dicționarele cercetate, două derivate formate cu sufixul în discuție nu au sensul menționat. Derivatul din dicționarul lui S. Daukantas desemnează o persoană care suferă de catalepsie: Kataleptyk, apmirielis ~ apmirėlis S. Dauk I 272. Este derivat de la verbul intranzitiv primar cu prefix apmirti. Este atestat în limba vie, însă LKŽe nu înregistrează acest cuvânt cu sensul respectiv. Merită discutat separat derivatul cu sufixul –ėlė consemnat în dicționarul lui L. Ivinskis: Chyragra, –gry. f. <...>. Grīzielė, –es. m. <...> ~ grižėlė I 31 (MedŽ lat. chiragra, lit. chirargă, gută a mâinilor), cf. SJP 1 282(46), 240(41): chyragra obs. chiragra, y, ž. „răsucirea mâinilor“. Derivatele cu acest sufix formează, parcă, un tip derivativ aparte. Au numai forme de genul feminin. Din punctul de vedere al formării, derivatele cu sufixul –ėlė se deosebesc de cele cu sufixul –ėlis prin faptul că se bazează pe verbe fără prefix (DLKG 2006: 105–106). Derivatul este o denumire din grupul semantic al bolilor și desemnează durerea reumatică a mâinilor. În LKŽe, cuvântul grižėlė este consemnat ca termen provenit din surse scrise (scrierile lui Dionizas Poška, autor care a trăit între 1821 și 1880, manuscris). –tinė. Derivatul cu sufixul –tinė giltinė, folosit în multe scrieri din secolele XVI–XVII (vezi Ambrazas 1993: 128), se găsește și în dicționarul lui S. Daukantas: Smierc, giltine, <...> ~ giltinė S. Dauk III 123, cf. LLKŽLal 230: pol. śmierć, lit. mirtis, LLKŽVaitk 779: pol. śmierć, lit. mirtis. În LKŽe, exemple de utilizare a lui giltinės cu sensul de „moarte” sunt atestate în Merkinė (districtul Varėna), Baisogala (districtul Radviliškis), Keturvalakiai (districtul Vilkaviškis), Kvėdarna (districtul Šilalė), Sasnava (districtul Marijampolė), Šimonys (districtul Kupiškis). De menționat este o denumire a purtătorului unei însușiri verbale, formată din verbul tranzitiv derivat gydyti cu sufixul –tinė și care desemnează știința tratamentului: 2 Doktorstwo, –an. G’īd’itínė, –nes. m. <...> ~ gydytinė I 48, cf. LLKŽLal 22: pol. doktorstwo, lit. doctorat, LLKŽVaitk 91: pol. doktorstwo, lit. 2) învechit funcția de medic. Acest derivat nu este consemnat în LKŽe, așadar ar putea fi o creație lexicală a lui L. Ivinskis. –uojis. Din punctul de vedere al derivării lexicale diacronice, liežuvį, (lat. lingua), poate fi considerat un derivat cu sufixul –uojis, format din verbul simplu liežti: Jezyk. Liežūwis ~ liežūvis I 97, cf. LLKŽLal 53: pol. język, lit. limbă, LLKŽVaitk 170: pol. język, lit. 1) limbă. Acest cuvânt este folosit în toată Lituania. 188 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba 1.1.5. DENUMIRI ALE POSESORILOR UNEI ÎNSUȘIRI NOMINALE Acestea sunt substantive formate din adjective sau substantive cu diverse sufixe, care desemnează o persoană, o ființă vie sau un obiect în funcție de o anumită însușire caracteristică (DLKG 2006: 113; pentru detalii, vezi Ambrazas 2000: 113). După cum remarcă Saulius Ambrazas, aceasta este cea mai numeroasă categorie de formare a substantivelor nominale din limba lituaniană (Ambrazas 2000: 113). -inis, -inė. În limba lituaniană, adjectivele cu acest sufix, substantivizate, capătă adesea sensul de posesor al unei însușiri. Derivate de acest tip sunt atestate deja în scrierile din secolele XVI–XVII (Ambrazas 2000: 145). De menționat este derivatul substantivizat de genul masculin cu sufixul -inis din dicționarul lui S. Daukantas: Lasota, kruminis ~ krūminis S. Dauk I 329 (?) „molar“ (MedŽ lat. molaris, lit. krūminis (dantis)). În acest dicționar este consemnat și derivatul feminin cu sufixul -inė Piers, <...>, krutine ~ krūtinė S. Dauk II 240 (vezi Skardžius 1996: 264), răspândit încă de la începuturile scrisului (Ambrazas 2000: 145), cf. SJP 4 105(14): a) latiori sensu piers, piersi „partea corpului dintre gât, flancuri și abdomen”, LLKŽLal 143: pol. pierś, lit. krūtinė; LLKŽVaitk 429: pol. pierś, lit. 1) krūtinė. Din punct de vedere semantic, ambele cuvinte aparțin grupului denumirilor de organe (digestive și respiratorii). Cuvântul krūtinė (lat. pectus) denumește, de asemenea, subgrupul Krūtinė din grupul semantic al părților corpului Liemuo. Ca și denumirile anatomice deja menționate gerklė, liežuvis, aceste două derivate sunt, de asemenea, cuvinte din limba vie. LKŽe oferă un singur exemplu de utilizare a cuvântului krūminis, din Sudeikiai (r. Utena), iar pentru krūtinės cu sens anatomic nu sunt consemnate exemple de utilizare (majoritatea provin din literatura beletristică lituaniană); totuși, abrevierile indică dialecte samogițiene: Salantai (r. Kretinga), Mosėdis (r. Skuodas), Alsėdžiai (r. Plungė), Upyna (r. Šilalė). -lės. În dicționarul lui S. Daukantas a fost găsit un singur derivat cu sufixul -lės — denumirea unei boli infecțioase acute foarte periculoase (lat. variola ME II 213), caracterizată prin febră, intoxicație a organismului și erupție cutanată: Ospa, rauples ~ rauplės S. Dauk II 209 „variolă”; cf. LLKŽLal 133: pol. ospa, lit. raupłes; LLKŽVaitk 395: pol. ospa, lit. 1) raupai, rauplės; 1 Pierzchnice, rauples ~ rauplės S. Dauk II 241, cf. LLKŽLal 133: pol. ospa, lit. raupłes. Pranas Skardžius a remarcat că, cu sufixul –lė, se formează în primul rând substantive cu sens de acțiune; unele substantive cu acest sufix desemnează ființe vii, însă majoritatea derivatelor cu sufixul –lė au sens concret — exprimă rezultatul unui eveniment sau al unei acțiuni, un instrument etc. (Skardžius 1996: 169). Printre derivatele cu sufixul în discuție, acesta a inclus și Terminologija | 2015 | 22 189 derivatul rauplės. Această boală este numită astfel și în limba vie — LKŽe oferă cele mai multe exemple de utilizare din Samogiția: Užventis (r. Kelmė), Vainutas (r. Šilutė), Papilė (r. Akmenė), Nemakščiai (r. Raseiniai), Upyna (r. Šilalė), Gegrėnai (r. Plungė), Eržvilkas (r. Jurbarkas), Kuršėnai (r. Šiauliai); un singur exemplu provine din Aukštaitija — Šunskai (r. Marijampolė). -lis. În două moduri s-ar putea interpreta cuvântul din limba vie care denumește partea superioară a celei de-a doua articulații a degetului, krumplis (MedŽ lat. condylus, lit. krumplys (proeminență osoasă la capătul unui os)), atestat în dicționarul lui S. Daukantas: Kolano, krumplis. <…> ~ krumplis S. Dauk I 288, dar cf. LLKŽₗₐₗ 61: pol. kolano, lit. kelys, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 192: pol. kolano, lit. 1) kelis. Din perspectivă sincronică, acesta ar fi un cuvânt simplu, însă Pr. Skardžius distinge în el sufixul -lis. Care este, așadar, cuvântul de bază al acestui derivat? Ar putea fi substantivul krumpis „dinte mic, crestătură” (în acest caz, derivatul ar aparține categoriei posesorilor unei însușiri nominale), dar și verbul krumpėti „a decupa crestături, dințișori” (atunci derivatul ar aparține categoriei rezultatului acțiunii) (vezi Skardžius 1996: 168). În articol, este considerat un derivat format de la un substantiv. În LKŽe, cele mai multe exemple de utilizare a cuvântului krumplys „partea superioară a celei de-a doua articulații a degetului” au fost consemnate în Aukštaitija: Daukšiai (r. Marijampolė), Užpaliai (r. Utena), Pociūnėliai (r. Radviliškis), Kaniava (r. Varėna), Liškiava (r. Varėna), Smilgiai (r. Panevėžys), Pušalotas (r. Pasvalys), Molėtai; un singur exemplu provine din Samogiția — Barstyčiai (r. Skuodas). -onis. Denumirea unei persoane care posedă o anumită însușire (o persoană bolnavă, lat. patiens) este formată cu acest sufix de la substantivul liga: Pacyent, ligonis ~ ligonis S. Dauk II 221, cf. LLKŽₗₐₗ 136: pol. pacjent, lit. ligonis. Cuvântul este răspândit pe scară largă încă din secolul al XVI-lea (Ambrazas 2000: 164), fiind cunoscut din vorbirea vie — exemple de utilizare din Aukštaitija: Eriškiai (districtul Panevėžys), Taujėnai (districtul Ukmergė), Rokiškis, Vištytis (districtul Vilkaviškis). -ūnė. Aici este de menționat denumirea generică a posesorilor unei însușiri — articulația oaselor brațului, aflată la mijlocul brațului (lat. cubitus): Łokietek, alkunė. <…>. Łokietki, łokcie, alkunės ~ alkūnė, alkūnės S. Dauk I 341 (vezi Ambrazas 2000: 159), cf. LLKŽₗₐₗ 78: pol. łokieć, lit. alkūnė; LLKŽᵥₐᵢₜₖ 246: pol. łokieć, lit. 1) alkūnė. Acest derivat este obiectul formării lexicale diacronice, deoarece, dintr-o perspectivă sincronică, a devenit nederivabil (Urbutis 2009: 42). Exemple de utilizare cu sensul „articulația oaselor brațului aflată la mijlocul brațului” au fost consemnate din Panevėžys, Grūžiai (r. Pasvalys), Skaudvilė (r. Tauragė) și Pušalotas (r. Pasvalys). 190 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba -ungis. Cercetătorul de istorie a formării cuvintelor S. Ambrazas a încadrat în categoria de derivare discutată denumirea purtătorului unei însușiri Kaduk. Miesz-tūngis. <...> ~ mėšlungis I 101 (MedŽ lat. spasmus, lit. spazmas, mėš-lungis), cf. SJP 2 287(40): pol. kaduk, a, m. 2) „boala căderii“, germ. die schwere Krankheit, die fallende Sucht, morbus caducus, LLKŽₗₐₗ 53: pol. kaduk, lit. (med.) nuomaras, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 172: pol. kaduk, lit. 3) vechi epilepsija, nuomaris, deși, pe de altă parte, l-a caracterizat drept un derivat cu structură neclară (Ambrazas 2000: 149). LKŽe oferă exemple de enunțuri de uz cu cuvântul mėšlungis din Luokė (r. Telšiai), Švėkšna (r. Šilutė). Acest cuvânt, cu sensul de „convulsie, spasm, crampă”, este cunoscut în Skirsnemunė (r. Jurbarkas), Vilkaviškis și Endriejavas (r. Klaipėda). 1.1.6. DENUMIRI ALE REZULTATULUI ACȚIUNII În această categorie de derivare intră substantivele denominale formate cu sufixe verbale, care denumesc rezultatul acțiunii și obiectul acesteia (vezi DLKG 2006: 125; Ambrazas 1993: 86). -alas. În opinia lui S. Ambrazas, acest sufix adjectival este unul dintre cele mai importante mijloace de formare a denumirilor rezultatului acțiunii. Numeroși derivați de acest tip se găsesc deja în scrierile din secolele XVI–XVII, în special în dicționarele lui K. Sirvydas și în Lexicon Lithuanicum (Ambrazas 1993: 99). Așadar, aici merită menționat derivatul cu sufixul -alas consemnat în dicționarul lui S. Daukantas, denumirea unui lichid gălbui-deschis, uneori portocaliu, cu miros de amoniac, excretat de rinichi (lat. urina ME II 330): Mocz, myžalai ~ myžalai S. Dauk I 375; cf. LLKŽₗₐₗ 89: pol. mocz, lit. šlapumas, myžalai, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 276: pol. mocz, lit. šlapimas. În LKŽe este însoțit de mențiunea vulg. Din punct de vedere tematic, aparține grupului semantic al denumirilor organelor și fluidelor și subgrupului semantic al organelor urinare și al fluidelor — denumirea lichidului, urinei, excretate din organism de rinichi. LKŽe oferă un singur enunț ilustrativ cu acest cuvânt, din Pociūnėliai (r. Radviliškis). -slas. În dicționarul lui L. Ivinskis s-a găsit o denumire a rezultatului acțiunii formată cu un sufix adjectival. Este denumirea conținutului rectal eliminat în timpul defecației (lat. faeces ME I 366): Chyl, chil. u. m. Mièžslas, -la. w. Atlaikai widuriunse nuog wālgių ~ mėšlas. Atlaikai widuriuose nuog valg(i)ų I 31 (vezi Ambrazas 1993: 98), dar cf. SJP 1 281(47): pol. 1 chyl, chil, u, m., Medic. chylus, „sucurile alimentelor digerate în stomac”, germ. der Milchsaft von den verbauten Speißen, vezi MedŽ lat. chylus, lit. chilas, pieninės sultys (limfa intestinală în timpul absorbției nutrienților). Înseamnă „fecale” și aparține Terminologija | 2015 | 22 191 subgrupului semantic al organelor digestive și al excrețiilor. După cum reiese din exemplul oferit, L. Ivinskis a explicat acest cuvânt mai pe larg. În LKŽe sunt consemnate enunțuri de uz pentru mėšlo „fecale” din Linkuva (r. Pakruojis), Liškiava (r. Varėna), Eržvilkas (r. Jurbarkas), Rimšė (r. Ignalina), Gudžiūnai (r. Kėdainiai), Šilalė, Salakas (r. Zarasai), Seda (r. Mažeikiai), Gudeliai (r. Marijampolė). 1.1.7. DENUMIRI DE LOCURI Acestea sunt substantive formate din substantive, verbe sau adjective și care denumesc un loc în funcție de obiectele aflate acolo, de acțiunea desfășurată acolo sau de o însușire caracteristică acelui loc. Locul desemnat poate fi atât deschis, cât și închis. Denumirile discutate constituie o categorie de derivare de mărime medie (DLKG 2006: 133). Substantivele verbale formate din verbe, care denumesc locuri ale acțiunii, erau astfel numite de S. Ambrazas (Ambrazas 1993: 208). O asemenea denumire a fost găsită în dicționarul lui L. Ivinskis. –tuvė. Derivatul cu acest sufix denumește o instituție destinată în mod special desfășurării acțiunii exprimate de verbul de bază cu sufix sarginti „a îngriji un bolnav, a-l asista”: Infirmacija. Sargintuvė. <…> ~ sargintuvė I 99, cf. SJP 2 206(29): pol. infirmarya ob. chorownia „cameră pentru bolnavi într-o mănăstire”, germ. das Krankenzimmer in den Klöstern, rus. больница, врачебница, LLKŽŽVaitk 158: pol. infirm eria, lit. denumiri de instituții izoliatorius, medicinos punktas (în închisoare, mănăstire, pension și altele asemenea). S. Ambrazas a stabilit că cele mai multe denumiri ale locurilor acțiunii cu sufixul –tuvė se găsesc în dicționarul lui K. Sirvydas (Ambrazas 1993: 208). Potrivit datelor din LKŽe, acest cuvânt ar putea fi un neologism creat de L. Ivinskis: sargintuvė vezi sargintinė „infirmerie”: Acum există o infirmerie pentru soldați (spital) IM1861,36. 1.1.8. DENUMIRI ALE PERSOANELOR DUPĂ PROFESIE În această categorie de derivare sunt incluse substantivele care denumesc o persoană în funcție de profesia sa (DLKG 2006: 137). Au fost identificate derivate cu două sufixe, „formate de la substantive-bază care denumesc fie ocupația și munca persoanei înseși, fie, mai frecvent, obiectul, produsul, unealta, locul sau un alt lucru caracteristic acelei ocupații și munci” (DLKG 2006: 137). În opinia lui S. Ambrazas, din perspectivă istorică, denumirile persoanelor după profesie și cele ale purtătorilor unei însușiri nominale ar trebui considerate derivate aparținând aceleiași categorii, și anume categoria denumirilor purtătorilor unei însușiri nominale, și discutate împreună. Cu toate acestea, în lucrările de derivare lexicală sincronică sunt distinse grupuri semantice de derivate foarte apropiate de denumirile purtătorilor unei însușiri- 192 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba ii, una dintre ele fiind denumirile persoanelor după profesie (Ambrazas 2000: 113). În acest articol ne bazăm pe clasificarea derivatelor în discuție prezentată în lucrările sincronice. –inykas / –ininkas. Acestea sunt două variante ale aceluiași sufix. Este sufixul cel mai productiv pentru denumirile purtătorilor unei însușiri. Atât în lituaniana contemporană, cât și în cea veche, cu ajutorul lui se formează cel mai frecvent derivate care denumesc o profesie. Cele mai multe derivate de acest tip au fost consemnate în dicționarul lui K. Sirvydas (Ambrazas 2000: 118). Două denumiri ale purtătorilor unei însușiri nominale, formate cu sufixul –inykas de la substantivele dantis și, cel mai probabil, vaistis „medicament”, au fost găsite în dicționarul lui S. Daukantas: Dentysta, dąntinykas, <...> ~ dantinykas S. Dauk I 136 „cel care tratează dinții”, cf. LLKŽLal 20: pol. dentysta, lit. dantinininkas, dantistas, dantų gydytojas, LLKŽVaitk 82: pol. dentysta, lit. dantų gydytojas, vezi LKŽe: dantininkas 2. „dentist”; Lekorob, wajistinykas ~ vaistinykas S. Dauk I 333, cf. SJP 2 617(78): pol. lekorób, a, m. „farmacist”, germ. der Apotheker, vezi LKŽe: vaistininkas 1. „angajat al unei farmacii, cu studii de farmacie, farmacist”, 2. „cel care tratează cu plante, fitoterapeut”. Cuvântul vaistinykas a fost consemnat în Subačius (districtul Kupiškis), Karsakiškis (districtul Panevėžys) și Degučiai (districtul Zarasai). Deși varianta dantinykas nu este inclusă în LKŽe (dantininkas – provine din limba vorbită), ea, la fel ca vaistinykas, este un cuvânt al limbii vorbite (vezi Ambrazas 2000: 124–125). În dicționarul lui L. Ivinskis, alături de derivatele cu sufixul –inykas discutate mai sus, prin semnificația lor derivativă se alătură un derivat cu sufixul –ininkas Aptekarz –za, m. Wajstininkas –a, <...> ~ vaistininkas I 5, cf. LLKŽLal 3: pol. aptekarz, lit. vaistininkas, aptiekininkas, LLKŽVaitk 19: pol. aptekarz, lit. vaistininkas. Potrivit datelor din LKŽe, cuvântul este cunoscut în Jurbarkas, Stakiai (districtul Jurbarkas), Kartena (districtul Kretinga) și Vegeriai (districtul Akmenė). Potrivit lui S. Ambrazas, sufixul –ininkas este folosit astăzi numai în dialectul samogițian și în unele graiuri învecinate ale dialectului aukštaitian occidental, mai ales în cele sudice. În toate celelalte zone, în locul lui se folosește sufixul –inykas. În trecut, însă, aria de răspândire a sufixului –inykas era și mai extinsă — îl foloseau și samogițienii sudici. Sufixul –ininkas s-a răspândit destul de târziu și în subdialectul samogițian de nord, sau cel puțin într-o parte a acestuia. Se consideră că, sub influența scrierilor vechi, în textele lui S. Daukantas predomină, de asemenea, sufixul –inykas. Totuși, lingvistul susține că acest sufix s-ar fi putut păstra la acea vreme și în subdialectul samogițian de nord, limba maternă a lui S. Daukantas. S. Ambrazas afirmă că sufixul –ininkas este o variantă a sufixului –inykas, apărută probabil în limba curoniană sau într-un alt dialect din aria baltică occidentală (Ambrazas 2000: 124–125). Terminologija | 2015 | 22 193 Potrivit studiului lui G. Subačius, în întregul dialect samogitian este cunoscută numai varianta -ininkas, -ė, însă S. Daukantas scrie aproape peste tot în operele sale, deci și în marele dicționar polon-lituanian, -inykas, -ė. În opinia cercetătorului, pe S. Daukantas l-ar fi putut influența datele din alte dialecte, dar, totuși, o influență mai mare trebuie să fi avut-o scrierile vechi — operele lui K. Sirvydas și M. Daukša, în care se folosea, de asemenea, acest sufix. Se pare că S. Daukantas, folosind -inykas, -ė, necaracteristic dialectului său, îl percepea nu ca pe un sufix dintr-un alt dialect, ci ca pe un fapt (o normă!) al limbii lituaniene scrise comune aflate în curs de creare. Potrivit lui G. Subačius, -inykas, -ė este sufixul cel mai productiv din marele dicționar polon-lituanian (ca și în întreaga limbă lituaniană) pentru denumiri de persoane după profesie. La formarea derivatelor cu acest sufix, S. Daukantas a urmat sistemul popular de derivare (Subačius 1993: 165–166). Tabelul 1. Derivate sufixale în dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis Categorie de derivare Tip de derivare Derivate din dicționarul lui S. Daukantas (buc.) Derivate din dicționarul lui L. Ivinskis (buc.) Diminutive (substantive diminutivale) -elis, -elė -ėlis 2 – 1 2 Denumiri ale acțiunilor sau abstracte verbale -imas -ulis / -ulys -ymas -inys -ystė -smas 32 11 5 2 – – 12 8 – – 1 1 Denumiri ale însușirilor sau abstracte nominale -umas -ybė -ata -ystė -yba -ysta 8 3 2 1 1 1 – – – 1 – – Denumiri ale agenților și ale purtătorilor unei însușiri verbale -ėjas, -ėja -tojas, -toja -klė -ulys / -ulis, -ė -ėlis, -ėlė -tinė -uvis 1 3 1 1 1 1 – 2 2 1 2 1 1 1 194 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba Categorie de formare Tip de formare Derivatele din dicționarul lui S. Daukantas (unități) Derivatele din dicționarul lui L. Ivinskis (unități) Denumiri ale purtătorilor unor însușiri nominale -inis, -inė; -lės; -lis; -onis; -ūnė; -ungis 2; 1; 1; 1; 1; – –; –; –; –; –; 1 Denumiri ale rezultatului acțiunii -alas; -slas 1; – –; 1 Denumiri de locuri -tuvė – 1 Denumiri de persoane după profesie -inykas / -ininkas 2 1 1.2. Derivate cu prefix În dicționare au fost găsite denumiri (9 unități lexicale) formate cu trei prefixe (vezi tabelul 2). Predomină derivatele cu prefixul pa- cel mai productiv (DLKG 2006: 145). Ele „se formează de regulă de la substantive al căror radical este identic cu rădăcina” (DLKG 2006: 145). Majoritatea „derivatelor sale denumesc un loc situat fie a) de-a lungul (pe lângă) obiectului desemnat de cuvântul de bază” (DLKG 2006: 145): 2 Zatýłek pakaušis ~ pakaušis S. Dauk III 346, vezi LKŽe: pakaušis 1. „partea posterioară a capului”, dar compară LLKŽLal 315: pol. zatýłek, lit. užpakalis (MedŽ lat. occiput, lit. pakaušis), LLKŽVaitk 512: pol. potylica, lit. anat. pakaušis, „sau b) sub obiectul desemnat de cuvântul de bază”: Gruczoł, Gruzoł. <…>, pažandis ~ pažandis I 86, compară LLKŽLal 43: pol. gruczoł, lit. (anat.) gilė, LLKŽVaitk 146: pol. gruczoł, lit. anat. liauka, vezi LKŽe: pažandė 4. anat. „glandă situată sub maxilarul inferior (glandula submaxilaris)” (cuvântul pažandis nu este atestat cu acest sens în LKŽe); Podbrzusze, papilvė ~ papilvė S. Dauk II 260 (privit sincron, acest cuvânt este doar un cuvânt vechi al limbii, vezi Urbutis 2009: 42), compară LLKŽLal 151, LLKŽVaitk 451: pol. podbrzusze, lit. papilvė; Podgardle, podgarle, pakaklė ~ pakaklė S. Dauk II 263, compară LLKŽLal 151: pol. podgardle, lit. pagurklė; paliaukis, LLKŽVaitk 453: pol. podgardle, lit. 1) pakaklė, pasmakrė, vezi LKŽe: pakaklė 1. „loc sub gât”; Podgardłek, palaukis, pagérklė ~ paliaukis, pagerklė S. Dauk II 263, compară LKŽe: paliaukis 1. vezi pagurklis 2. „strat gros de grăsime sub bărbie, paliaukis, gurklys”; pagerklė 1. vezi pagerklys „loc sub gât”; Podpasze, pažastė ~ pažastė S. Dauk II 269 (MedŽ lat. axilla, lit. pažastis), compară LLKŽVaitk 459: pol. podpasze, lit. pažastis. Trebuie menționat că toate derivatele sunt atestate în LKŽe din graiul viu – pakaušis din Šalčininkai, Terminologija | 2015 | 22 1 9 5 Klaipėda, Mielագėnai (r. Ignalina), Seda (r. Mažeikiai), Paberžė (r. Vilnius), Pociūnėliai (r. Radviliškis), Judrėnai (r. Klaipėda), Kuršėnai (r. Šiauliai), papilvė „partea inferioară a abdomenului” din Miežiškiai (r. Panevėžys), Pandėlys (r. Rokiškis), Skirsnemunė (r. Jurbarkas), Ėriškiai (r. Panevėžys), pakaiklė din Gargždai (r. Klaipėda), Sudeikiai (r. Utena), paliaukis din Surviliškis (r. Kėdainiai), Laukuva (r. Šilalė), Sidabravas (r. Radviliškis), Jurbarkas, Kuršėnai (r. Šiauliai), Trakai, Skaudvilė (r. Tauragė), Skuodas, Vainutas (r. Šilutė), Akmenė, iar pagerklė din Gružiai (r. Pasvalys), Palanga. „Aproape toate derivatele cu prefixul už- denumesc un loc situat dincolo de obiectul desemnat de substantivul de bază. Foarte apropiate de acestea sunt și derivatele (puține) care denumesc fie partea din spate sau, în general, partea marginală a obiectului desemnat de substantivul de bază, fie un alt obiect situat dincolo de acel obiect” (DLKG 2006: 146). Unul dintre derivatele cu prefixul už- din dicționarul lui L. Ivinskis denumește una dintre glande: Gruczol, Gruzol. Užžandis, <...> ~ užžandis I 86, compară LLKŽLal 43: pol. gruczol, lit. (anat.) gilė, LLKŽVaitk 146: pol. gruczol, lit. anat. liauka, vezi LKŽe: užžandis 2. I vezi užžandės 2. anat. „glanda submandibulară (glandula submaxilaris)”. În LKŽe, acest derivat cu sensul discutat este prezentat ca un cuvânt din scrierile lui L. Ivinskis. În dicționarul lui L. Ivinskis a fost găsit un derivat cu prefixul ne-: Bezbolnoś, -ci. f. Neškauda, dós. m. <...> ~ neskauda I 12, care denumește opusul noțiunii exprimate de substantivul abstract de bază skauda „durere, faptul de a durea”; compară SJP 1 75(21): bezbolność, ści, ž. „lipsa durerii”. Neskauda nu este atestat în LKŽe, însă skauda este un cuvânt din graiul viu. După cum reiese din exemplele de dicționar prezentate, majoritatea derivatelor cu prefix aparțin, din punct de vedere semantic, grupurilor de denumiri ale părților corpului și ale organelor, cu excepția derivatului neskauda, care exprimă „absența senzației de durere” și aparține grupului semantic al acțiunilor, proceselor, desfășurărilor și stărilor asociate medicinei. Tabelul 2. Derivatele cu prefix din dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis Categorie de formare Tip de formare Derivatele din dicționarul lui S. Daukantas (unități) Derivatele din dicționarul lui L. Ivinskis (unități) Denumiri de locuri pa- už- 6 – 1 1 Denumiri de acțiuni sau abstracte verbale ne- – 1 196 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba 1.3. Derivate cu sufixe În dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis au fost găsite șaisprezece denumiri derivate cu sufixe (vezi tabelul 3). 1.3.1. DENUMIRI DE ACȚIUNI SAU ABSTRACTE VERBALE Cele mai numeroase sunt derivatele cu sufixul -a(-ia). Acesta este cel mai productiv sufix, folosit în derivarea substantivelor din limba lituaniană contemporană (DLKG 2006: 99). În dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis, toate abstractele verbale găsite sunt formate de la verbe primare triesti, gelti, džiūti: Biegunka, tryda, <...> ~ tryda S. Dauk I 87, cf. LLKŽLal 8: pol. biegunka, lit. tryda, žyvatas, LLKŽVaitk 38: pol. biegunka, lit. diaree, evacuare rapidă; Laksa, tryda ~ tryda S. Dauk I 326, cf. LLKŽLal 73: pol. laksa, lit. purgare, diaree (MedŽ lat. diarrhoea, lit. diaree); Bol, gyla, <...> ~ gyla S. Dauk I 94, LLKŽLal 10: pol. ból, lit. durere, durere, LLKŽVaitk 45: pol. ból, lit. 1) durere, suferință; Bolėść, –ści. f. <...>, gīła, –łos, <...> I 20, cf. LLKŽLal 10: pol. boleść, lit. suferință, LLKŽVaitk 44: pol. boleść, lit. 1) durere; Hektyka. Dziōwa ~ džiova I 91, cf. SJP 2 177(23): hektyka, i, ž. „febră caracterizată prin slăbirea organismului, însoțită de febră prelungită etc.”. După cum se vede, toate derivatele prezentate au alternanță vocalică. LKŽe arată că tryda este folosit cu sensul de „diaree” în zonele Aukštaitija și Žemaitija, iar gyla cu sensul de „junghi, durere puternică” în Žemaitija: la Nemakščiai (r. Raseiniai), Kvedarna (r. Šilalė), Salantai (r. Kretinga), Užventis (r. Kelmė), Veiviržėnai (r. Klaipėda), Rietavas (r. Plungė), Šatės (r. Skuodas), Vieksniai (r. Mažeikiai). Cuvântul džiova nu este atestat în LKŽe cu sensul menționat. Două derivate sunt formate cu sufixul -as: Chyragra, -gry. f. Grîžas, -ža. m. <...> ~ grîžas I 31 (MedŽ lat. chiragra, lit. chirargă, gută a mâinilor); Katar. Slōgas ~ slogas I 106, cf. SJP 2 334(45): katar, u, m., katarrus „catar, inflamație a mucoasei”, LLKŽLal 57: pol. katar, lit. congestie, inflamație, guturai; Katar, stogas ~ slogas S. Dauk I 272; Niežyt, ob. katar, stogas ~ slogas S. Dauk II 132 (MedŽ lat. catarrhus, lit. catar, inflamație a mucoasei). În LKŽe, cuvântul masculin slogas nu are sens medical, dar cf. LLKŽVaitk 181: pol. katar, lit. med. 1) guturai; 2) catar și LLKŽVaitk 330: pol. nieżyt, lit. med. catar. Prin urmare, se poate presupune că S. Daukantas ar fi putut folosi slogas cu ambele sensuri, cu atât mai mult cu cât l-a indicat alături de cuvinte-titlu poloneze diferite. Cu al doilea sens al său – „inflamația mucoasei unui organ sau catar” – cuvântul slogas ar putea fi atribuit mai multor subgrupuri semantice de denumiri de boli Terminologija | 2015 | 22 197 (se întâlnesc inflamații ale mucoasei nazale, faringiene și ale unor organe respiratorii și digestive, vezi ME I 396). Potrivit datelor LKŽe, grįžas „durerea unei articulații luxate sau obosite, însoțită de scârțâit, frecare, trosnet” este cunoscut în Kupiškis, Panevėžys, Raseiniai, Kaltanėnai (r. Švenčionys), Viduklė (r. Raseiniai), Pociūnėliai (r. Radviliškis), Linkuva (r. Pakruojis), Ramygala (r. Panevėžys), Veliuona (r. Jurbarkas), Salos (r. Rokiškis). Slogas nu este atestat în LKŽe cu sensul discutat. Derivatele cu sufixe din categoria derivațională în discuție sunt eterogene din punctul de vedere al sensului lexical. Majoritatea lor sunt denumiri de boli. Cuvântul tryda aparține subgrupului semantic al denumirilor bolilor infecțioase, džiova – al bolilor aparatului respirator, iar grįžas – al bolilor articulațiilor; cuvântul gyla „durere puternică” aparține grupului semantic al denumirilor de acțiuni, procese, desfășurări și stări. 1.3.2. DENUMIRI DE AGENT ȘI CARACTERISTICI VERBALE DENUMIRI ALE PURTĂTORILOR S-au găsit câte două derivate formate cu terminațiile -is și -as: -is. Epidemia, atkrytis. ob. zaraza ~ atkrytis S. Dauk I 182, cf. LLKŽₗₐₗ 32, 311: pol. epidemja, lit. epidemija, pol. zaraza, lit. užsikrėtimas; limpamoji liga, lykuva, maras, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 118, 953: pol. epidemia, lit. epidemija, pol. zaraza, lit. 1) epidemija; užkrečiama liga, cf. LKŽe: atkrytis 1. „recidiva bolii, recădere, revenire a bolii“; Mor, <...>, antkrytis ~ antkrytis S. Dauk I 377, cf. LLKŽₗₐₗ 90: pol. mór, lit. maras, LLKŽᵥₐᵢₜₖ 280: pol. mór, lit. maras, cf. LKŽe: antkrytis 1. „acces de boală, infectare, epidemie“. În LKŽe, exemple de uz ale cuvântului atkrytis „recidiva bolii, recădere, revenire a bolii“ sunt date din Kvėdarna (r. Šilalė), Švėkšna (r. Šilutė), Vabalninkas (r. Biržai), Grūžiai (r. Pasvalys), Upyna (r. Šilalė), Užventis (r. Kelmė), în timp ce sensul lui antkryčio „acces de boală, infectare, epidemie“ este ilustrat de o singură propoziție, consemnată la Barstyčiai (r. Skuodas). -as. Exkrement, pospolicie mówią exkrementa, trūszaj sau trąszas ~ truošai, trąšos S. Dauk I 184, cf. SJP 1 634(90): exkrement, u, m., exkrementa, ów „fecale“. Primul cuvânt nu are sens medical în LKŽe (trašai „cereale sau paie putrezite, putregai, pleavă“), dar 1 traša, trašos pl. 3. „fecale“; totuși, în toate exemplele ilustrative este vorba nu despre fecalele oamenilor, ci despre cele ale animalelor domestice și păsărilor (calului, gâștei, porcului). Este dificil de spus ce sens al acestor cuvinte a avut în vedere S. Daukantas; cu toate acestea, ele sunt incluse în lexicul medical, cf. MedŽ lat. excrementa vezi faeces, lit. 1. fecale. 198 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba 1.3.3. DENUMIRI ALE PURTĂTORILOR UNEI ÎNSUȘIRI EXPRIMATE PRIN ADJECTIV Marea majoritate a abstractelor nominale formate cu sufixe are terminația -is. Derivatele se formează de regulă numai din adjective (LKG 1965: 315, cf. DLKG 2006: 124). În ambele dicționare s-a găsit câte un derivat format cu această terminație, al cărui cuvânt de bază este adjectivul karštas: Gorȧczka. Karštis (kūna ligoje) ~ karštis I 83, cf. LLKŽLal 41: pol. gorączka, lit. karštis; karštinė, karštligė; Maligna, karsztei, liga ~ karščiai S. Dauk I 354, cf. LLKŽLal 82: pol. maligna, lit. didelis karščiavimas, karštis (MedŽ lat. febris, lit. 1. karščiavimas, karštis), care aparține subgrupului semantic al denumirilor bolilor infecțioase. În dicționarul lui L. Ivinskis, echivalentul lituanian al cuvântului polonez gorączka este karštis, iar alături de acesta, între paranteze, se adaugă și o scurtă explicație: kūna ligoje ~ kūno ligoje. Cuvântul polonez menționat are două sensuri: pol. gorączka, lit. 1) karštis; karštligė LLKŽVaitk 141. În LKŽe, karštis este înregistrat și cu următoarele sensuri: 2 karštis 2. „temperatură corporală crescută (în timpul bolii); căldură“, 3. „febră, tifos, friguri“. În dicționarul lui S. Daukantas s-a găsit forma de plural a lui karščio, karsztei ~ karščiai, cf. LLKŽVaitk 253: pol. maligna, lit. karštligė, cf. LKŽe: karščiai 1. „febră, tifos“. Ambele cuvinte sunt cunoscute în limba vie: karštis cu sensul „temperatură corporală crescută (în timpul bolii); căldură“ este atestat la Skirsnemunė (r. Jurbarkas), Salantai (r. Kretinga), Luokė (r. Telšiai), Paringys (r. Ignalina), Viekšniai (r. Mažeikiai), Kretinga, iar sensul „febră, tifos, friguri“ este atestat la Lazdijai; karščiai „febră, tifos“ este atestat la Salantai (r. Kretinga), Šatės (r. Skuodas), Grūšlaukis (r. Kretinga). 1.3.4. DENUMIRI ALE REZULTATULUI ACȚIUNII S-au găsit trei derivate formate cu terminațiile -is și -as: -is. Unul dintre derivatele cu această terminație este format din verbul cu prefix sunerti, iar celălalt din verbul fără prefix nerti (ambele derivate prezintă alternanță vocalică la rădăcină): Członek, -nka. m. <...>, san-naris, <...>, Nârîs, -a ~ sąnaris, narys I 39, cf. LLKŽLal 18: pol. członek, lit. narys, sąnarys, LLKŽVaitk 74: pol. członek II, lit. narys (al corpului) (MedŽ lat. articulatio, lit. 1. sąnarys). Ambele derivate sunt denumiri din subgrupul semantic al oaselor. În limba vie, locul de îmbinare a oaselor este numit prin cuvintele sąnarys și narys. Narys este folosit cu sensul menționat la Eržvilkas (r. Jurbarkas), Kvėdarna (r. Šilalė), Gargždai (r. Klaipėda), Ramučiai (r. Šilutė), Jurbarkas, iar sąnarys mai ales în Aukštaitija. Terminologija | 2015 | 22 1 9 9 –as. În dicționarul lui S. Daukantas apare un derivat bazat pe unul dintre verbele primare šašti, Krosta, szaszas ~ šašas S. Dauk I 310, cf. LLKŽLal 68: pol. krosta, lit. šašas; spaugutis, rauplė, LLKŽVaitk 215: pol. krosta, lit. 1) šašas, piktašis, 2) spuogas, pūškas, vezi LKŽe: šašas 1. „crustă formată la suprafața unei răni sau ulcerații”; 3. „coș”. Prin urmare, derivatul în cauză poate aparține atât subgrupului semantic al denumirilor bolilor de piele, cât și celui al bolilor chirurgicale și traumatologice. Cuvântul este folosit în întreaga regiune. Tabelul 3. Derivatele sufixale din dicționarele lui S. Daukantas și L. Ivinskis Categorie de derivare Tip de derivare Derivate din dicționarul lui S. Daukantas (unități) Derivate din dicționarul lui L. Ivinskis (unități) Denumiri de acțiuni sau abstracte verbale –a(–ia) –as 2 1 2 2 Denumiri de agenți și de purtători ai unei caracteristici verbale –as –is 2 2 – – Denumiri de purtători ai unei caracteristici nominale –is 1 1 Denumiri ale rezultatului unei acțiuni –is –as – 1 2 – CONCLUZII S. Daukantas și L. Ivinskis, acești mari samogițieni, remarcați în domeniile literaturii, folclorului, istoriei, botanicii și în alte științe, au adus contribuții meritorii și terminologiei medicale lituaniene. Contribuția lor la terminologia medicală lituaniană este importantă nu numai pentru că au inclus în dicționarele polono-lituaniene lexic medical terminologic, alcătuit în mare parte din cuvinte și sintagme de origine proprie, lituaniană, ci și pentru că au căutat echivalente lituaniene pentru cuvintele poloneze în limba vie sau au creat ei înșiși cuvinte pentru a denumi concepte medicale. Aproximativ 46% din lexicul medical terminologic lituanian al celor două dicționare este alcătuit din cuvinte derivate – derivate cu sufixe, prefixe și desinențe. Cel mai numeros grup de derivate îl constituie denumirile conceptelor medicale formate cu sufixe. Au fost identificate derivate cu sufixe aparținând la opt categorii derivaționale (diminutive (substantive diminutivale), denumiri de acțiuni, sau abstractive verbale, denumiri ale caracteristicilor, sau abstractive nominale, denumiri ale agenților și ale purtătorilor unei caracteristici verbale, denumiri ale purtătorilor unei caracteristici nominale, denumiri ale rezultatului acțiunii, denumiri de locuri și denumiri ale persoanelor după profesie), iar- 200 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos ved yba derivate cu sufixe aparținând la opt categorii derivaționale. Acestea sunt formate cu nu mai puțin de 28 de sufixe sau variante ale acestora (–alas, –ata, –ėjas, –ėja, –ėlis, –ėlė, –elis, –elė, –imas, –inis, –inė, –inykas / –ininkas, –inys, –yba, –ybė, –ymas, –ysta, –ystė, –klė, –lės, –lis, –onis, –slas, –smas, –tinė, –tojas, –toja, –tuvė, –ulis, –ulė / –ulys, –umas, –ūnė, –ungis, –uvis). Majoritatea covârșitoare a derivatelor cu sufixe sunt denumiri de acțiuni, sau abstractive verbale. Tipul derivațional dominant este sufixul –imas. În continuare, ca număr, se distribuie aproximativ egal denumirile caracteristicilor, sau abstractivele nominale, și denumirile agenților și ale purtătorilor unei caracteristici verbale. Sunt mult mai puține denumirile purtătorilor unei caracteristici nominale, diminutivele (substantivele diminutivale), denumirile rezultatului acțiunii și ale locurilor, precum și denumirile persoanelor după profesie. Trei tipuri derivaționale (–ėlis, –ėlė, –ystė și –ulis, –ulė / –ulys) sunt caracteristice unor categorii derivaționale diferite. Cu sufixul –ėlis, –ėlė s-au format diminutive (substantive diminutivale) și denumiri ale agenților și ale purtătorilor unei caracteristici verbale; cu sufixul –ystė – denumiri de acțiuni, sau abstractive verbale, și denumiri ale caracteristicilor, sau abstractive nominale; iar cu sufixul –ulis, –ulė / –ulys – denumiri de acțiuni, sau abstractive verbale, și denumiri ale agenților și ale purtătorilor unei caracteristici verbale. Derivatele cu sufixe din marele dicționar polono-lituanian al lui S. Daukantas le depășesc cu mult pe cele din dicționarul polono-lituanian al lui L. Ivinskis, dintr-un motiv lesne de înțeles: din acesta din urmă este disponibilă doar partea manuscrisului care s-a păstrat – cuvintele de la literele A–R. Derivatele cu prefixe sunt relativ rare în ambele dicționare. Predomină derivatele cu prefixul pa- – denumiri de locuri. Sunt atestate sporadic derivate cu prefixele už- și ne-. Grupul derivatelor cu desinențe nu este nici el numeros, deși numărul acestora îl depășește pe cel al derivatelor cu prefixe. Se poate spune că, în ambele dicționare, derivatele cu desinențe sunt distribuite aproximativ egal (numărul derivatelor este 9 și 7). Derivatele menționate aparțin la patru categorii derivaționale: denumiri de acțiuni, sau abstractive verbale, denumiri ale agenților și ale purtătorilor unei caracteristici verbale, denumiri ale purtătorilor unei caracteristici nominale și denumiri ale rezultatului acțiunii. Din punct de vedere semantic, derivatele din dicționare sunt repartizate în opt grupuri semantice. Predomină denumirile bolilor și ale stărilor patologice. O parte considerabilă dintre Terminologija | 2015 | 22 201 grupurile semantice ale denumirilor acțiunilor, desfășurărilor, proceselor și stărilor legate de medicină, ale părților și organelor corpului, ale caracteristicilor și ale persoanelor. Denumiri izolate ale medicinei și ale domeniilor științifice și profesiilor conexe, ale mijloacelor de tratament și ale instituțiilor de tratament. Majoritatea derivatelor din dicționarele polonă–lituaniană ale lui S. Daukantas și L. Ivinskis s-au păstrat în limba lituaniană standard contemporană (51% din totalul derivatelor); o parte dintre ele au devenit termeni medicali (cot, leșin, strănut, tuberculoză, gât, tratament, medic, tuse, piept, limbă, crampă, ceafă, articulație, vărsătură, diaree, căscat și altele). După cum arată datele LKŽe, majoritatea derivatelor analizate sunt cuvinte ale limbii vorbite. Unele sunt cunoscute în întreaga țară (strănut, durere, tryda „diaree”, žiovulys și altele), altele sunt folosite într-o arie restrânsă (antkrytis „acces de boală, infectare, epidemie”, apjakimas „orbire”, dūsėjimas „respirație dificilă”, žindulys „copil alăptat” și altele), iar altele, judecând după numărul mare de exemple de utilizare din dicționar, sunt caracteristice locuitorilor din Aukštaitija (krumpľys, sąnarys și altele) sau din Žemaitija (gyla „junghi, durere puternică”, raup­lės „variolă”, sukinys „vertij, amețeală” și altele). Există și derivate consemnate numai în surse scrise (gimdystė „obstetrică”, skauduliavimas, vaistymas „tratament”, žiogulys și altele), însă nu rareori cuvintele de bază ale acestora (verbe sau adjective) sunt cunoscute în limba vorbită. Neologismele lexicografilor create individual (gydytinė „știința tratamentului” I, krauleidysta „meseria de felcer” S. Dauk, krauleidystė „profesia de chirurg de la țară” S. Dauk, sargintuvė „clinică” I, vaistėjimas „tratament” S. Dauk, vaistinystė „profesia de farmacist” I, žlibybė „miopie” S. Dauk) nu s-au impus – acestea țin de lexicul istoric al terminologiei medicale lituaniene. SURSE PRINCIPALE I – Dicționar polonă–lituaniană al lui Laurynas Ivinskis. Editat de O. Kažukauskaitė, Vilnius: Institutul de Limbă Lituaniană, 2010. S. Dauk I–III – Scrierile lui Simonas Daukantas. Marele dicționar polonă–lituaniană 1, a–m. Editat de [și introducerea, pp. 8–54, scrise de] G. Subačius, Vilnius: Editura Științei și Enciclopediilor, 1993; Marele dicționar polonă–lituaniană 2, n–p. Editat de G. Subačius, Vilnius: Editura Științei și Enciclopediilor, 1995; Marele dicționar polonă–lituaniană 3, r–ž. Editat de G. Subačius, Vilnius: Editura Științei și Enciclopediilor, 1996. SURSE AUXILIARE LKŽe – Lietuvių kalbos žodynas (I–XX, 1941–2002), elektroninis variantas, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005. – www.lkz.lt. LLKŽLat – Dicționar polon și lituanian. Întocmit de Antanas Lalis, Vilnius: Tipografia lui Juozapas Zavadskis, 1912. 202 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba LKKŽVaitk – Vaitkevičiūtė V. Lenkų–lietuvių kalbų žodynas, Vilnius: Mokslas, 1979. ME I, II – Enciclopedia medicală 1–2, Vilnius: Editura Enciclopediilor de Stat, 1991, 1993. MedŽ – Astrauskas V., Bizulevičius S., Pavilonis S., Vaitilavičius A., Vileišis A. Dicționar de termeni medicali, Vilnius: Mokslas, 1980. SJP 1–6 – Dicționarul limbii polone de M. Samuel Bogumił Linde, Lwów: în tipografia instituției Ossoliński, 1855. = M. Samuel Bogumił Linde. Dicționarul limbii polone 1–6, Warszawa: Gutenberg–Print, 1994–1995. LITERATŪRA Ambrazas S. 1993: Daiktavardžių darybos raida [1]. Lietuvių kalbos veiksmažodiniai vediniai, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. Ambrazas S. 2000: Daiktavardžių darybos raida 2. Lietuvių kalbos vardažodiniai vediniai, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Auksoriūtė A. 1998: Terminologinis Lauryno Ivinskio palikimas. – Lietuvių kalbotyros klausimai 40, 32–40. Auksoriūtė A. 1999: Lauryno Ivinskio žodynų terminija. – Lituanistica 2(38), 22–33. Auksoriūtė A. 2000¹: Lauryno Ivinskio terminologijos darbai [rankraštis]. Daktaro disertacija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 143 p. Auksoriūtė A. 2000²: Lauryno Ivinskio terminologijos darbai. Daktaro disertacijos santrauka, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Auksoriūtė A. 2003: Individualieji L. Ivinskio Lenkų–žemaičių kalbų žodyno ir Prigimtūmenės augalų vardai. – Terminologija 10, 135–142. Auksoriūtė A. 2007: Lauryno Ivinskio keturkalbio žodyno terminai. – Terminologija 14, 72–91. Bagdonavičius A. 1988: Kauno barzdaskučiai XVI–XVIII a. – Sveikatos apsauga 9, 33–37. Budrys M. 1989: Medicinos raida Lietuvoje XV–XX šimtmečiuose. – Medicina 1[73], 8–14. DLKG 2006: Dabartinės lietuvių kalbos gramatika, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Jasaitis D. 1974: Medicinos istorijos Didžiojoje Lietuvos Kunigaikštystėje fragmentai. – Medicina 2(47), 64–71. Kažukauskaitė O. 2010: Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynas. – Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynas, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, IX–XXV. Kruopas J. 1960: L. Ivinskio leksikografiniai darbai. – Lietuvių TSR MA darbai, A serija, 1(8), 191–198. Lelis J. 1960: Medicinos pagalba Lietuvoje iki XIX a. pradžios. – Iš mokslų istorijos Lietuvoje 1, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla, 118–124. LKG 1965: Lietuvių kalbos gramatika 1, Vilnius: Mintis. Merkys V. 1991: Simonas Daukantas, Vilnius: Vyturys. Palionis J. 1995: Lietuvių rašomosios kalbos istorija, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. Petkevičiūtė D. 1988: Laurynas Ivinskis, Vilnius: Mokslas. PMKŠ 2012: Priešaušrio mokslas, kultūra ir švietimas. Lauryno Ivinskio 200-osioms gimimo metinėms. Straipsnių rinkinys, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Sasnauskas V. 2000: Viduramžių medicina ir Kauno barzdaskučiai. – Sveikas žmogus, rugsėjis, 39. Skardžius Pr. 1996: Rinktiniai raštai 1. Lietuvių kalbos žodžių daryba, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. Subačius G. 1990: Simono Daukanto žodynai. – Lietuvių Atgimimo istorijos studijos 1. Tautinės savimonės žadintojai: nuo asmens iki partijos, Vilnius: Sietynas, 20–32. Subačius G. 1993: Simono Daukanto didžiojo lenkų–lietuvių kalbų žodyno naujadarai: individuali žodžių daryba. – Lietuvių Atgimimo istorijos studijos 4. Liaudis virsta tauta, Vilnius: Baltoji varnelė, 135–216. Urbutis V. 2009: Žodžių darybos teorija, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Vitkauskas V. 1996: Lauryno Ivinskio raštų kalbos ypatybės. – Lituanistica 3(27), 17–26. Vitkauskas V. 1997: Lauryno Ivinskio leksikografiniai principai. – Lauryno Ivinskio kalendoriaus 150-mečiui. Straipsniai ir dokumentai, Vilnius: Lietuvių literatūros ir tautosakos institutas, 29–32. VLE IV, VIII – Visuotinė lietuvių enciklopedija 4, 8, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 2003, 2005. Zinkevičius Z. 1990: Lietuvių kalbos istorija 4. Lietuvių kalba XVIII–XIX a., Vilnius: Mokslas. Terminologija | 2015 | 22 203 THE DERIVATION OF LITHUANIAN TERMINOLOGICAL LEXIS OF MEDICINE FROM SIMONAS DAUKANTAS’ AND LAURYNAS IVINSKIS’ POLISH–LITHUANIAN DICTIONARIES The paper deals with bilingual Polish–Lithuanian dictionaries compiled by the famous figures of Lithuanian science, culture and education from the first half of 19th century S. Daukantas (1793–1864) and L. Ivinskis (1810–1881). It focuses on terminological lexis of Lithuanian origin (derivatives) naming various concepts of medicine. Attempts are made to identify ways of word-formation of derivatives and derivational categories, to discuss derivational types of the latter, to establish what groups of medical concepts are named using derivatives, to identify their relation with the living language and the language used in writings, to identify possible neologisms of the authors of dictionaries and to evaluate the survival of derivatives in modern standard Lithuanian and in the terminology of medicine. Both lexicographers are viewed as men of merit in Lithuanian medical terminology. Their input is important not only because of the medical lexis (the majority of which is of Lithuanian origin) included in their dictionaries, but also because of their attempts to find Lithuanian equivalents of Polish words in the living language and to create words for naming medical concepts. 46% of Lithuanian terminological lexis of medicine presented in both dictionaries is derived words – suffix, prefix and ending derivatives. The largest group of derivatives is names of medical concepts created using suffixes (123 lexical units). 8 word-formation categories (deminutiva, nomina actionis, nomina qualitatis, nomina agentis, nomina attributiva, nomina acti, or nomina resultativa, nomina loci, nomina professionalia, or nomina auctoris) of suffix derivatives were found. They are made using 28 suffixes or their variants (-alas, -ata, -ėjas, -ėja, -ėlis, -ėlė, -elis, -elė, -imas, -inis, -inė, -inykas / -ininkas, -inys, -yba, -ybė, -ymas, -ysta, -ystė, -klė, -lės, -lis, -onis, -slas, -smas, -tinė, -tojas, -toja, -tuvė, -ulis, -ulė / -ulys, -umas, -ūnė, -ungis, -uvis). The absolute majority of suffix derivatives are action names. The prevailing formation type is the suffix -imas. Prefix derivatives in both dictionaries are rather rare (9 lexical units). The most common in this group are derivatives with the prefix pa- which name places. The group of ending derivatives is also small (16 lexical units). Derivatives made with the endings -as and -is prevail. They usually are nomina actionis, nomina agentis, nomina attributiva, nomina acti. In respect of meaning, derivatives can be put into 8 semantic groups. Names of diseases and conditions prevail. Semantic groups of the names of actions, processes and states related to medicine, body parts and organs, characteristics and names of persons are also rather large. Very few cases of words naming fields and professions of medicine or related fields, means of treatment and treatment institutions were found. The majority of derivatives are still used in modern standard Lithuanian (51% of all derivatives), some of them are used as terms of medicine (alkūnė (elbow), gerklė (throat), gydymas (treatment), gydytojas (doctor), kosulys (cough), sąnarys (joint), etc.). As can be seen from electronic Dictionary of the Lithuanian Language (LKŽe) the majority of derivatives are words of the living language. Some of them are known in 204 Palmira Zemlevičiūtė Simono Daukanto ir Lauryno Ivinskio lenkų–lietuvių kalbų žodynų lietuviškos terminologinės medicinos leksikos vedyba the whole country (skaudėjimas (pain), tryda ‘viduriavimas’ (diarrhoea), žiovulys (yawn), etc.), others have only narrow usage (apjakimas ‘aklumas’ (blindness), dusėjimas ‘sunkus kvėpavimas’ (obstructed breathing), etc.), or are used in the Highland (krumplys ‘piršto antrojo sąnario viršutinė dalis’ (knuckle), etc.) or in the Lowland (sukinys ‘galvos sukimasis, svaigulys’ (dizziness), etc.). There are derivatives which can be found only in writings (gimdystė ‘akušerija’ (obstetrics), vaistymas ‘gydymas’ (treatment), etc.), but their underlying words (verbs or adjectives) are known in the living language. Personal neologisms of both lexicographers (vaistėjimas ‘gydymas’ (treatment) S. Dauk, žlibybė ‘trumparegystė’ (myopia) S. Dauk, krauleidystė ‘kaimo chirurgo profesija’ (bloodletting) S. Dauk, krauleidysta ‘felčerio amatas’ (medical auxiliary) S. Dauk, gydytinė ‘gydymo mokslas’ (science of treatment) I, sargintuvė ‘gydymo vieta’ (place of healing) I, vaistinystė ‘vaistininko verslas’ (pharmacy) I) did not become established – they are viewed as historical lexis of Lithuanian terminological lexis of medicine. Gauta 2015-06-10 Palmira Zemlevičiūtė Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius E. paštas [email protected] Terminologija | 2015 | 22 205