Lietuviškų sudurtinių terminų daryba

LIETUVIŲ KALBOS SPECIALIOJI LEKSIKA LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XXII (1983) ST. KEINYS FORMAREA TERMENILOR COMPUȘI LITUANIENI În limba lituaniană contemporană, compunerea este una dintre principalele modalități de formare a substantivelor. Potrivit datelor lui V. Urbutis, se folosesc aproape tot atâtea substantive compuse câte substantive formate cu sufixe flexionare¹. Se pare că acestea din urmă sunt poate puțin mai numeroase decât substantivele compuse². Substantivele compuse sunt utilizate pe scară largă și în terminologia lituaniană. În dicționarele de termeni din domeniile topografiei, geologiei și geografiei fizice, fizicii, sportului, ameliorării funciare, chimiei, textilelor, literaturii, botanicii, economiei și tehnicii de calcul, ale căror formații sunt analizate aici sincronic, sunt atestate 893 de substantive compuse ca termeni monolexicali³. În aceleași surse, substantivele formate prin flexiune reprezintă 0,89 din acest număr. Așadar, potrivit datelor din sursele menționate, există mai multe substantive compuse terminologice decât substantive corespunzătoare formate prin flexiune. După numărul formațiilor utilizate, compunerea ocupă aici locul al doilea — sunt folosite mai multe doar derivatele sufixale (în aceleași surse, numărul lor este de aproape cinci ori și jumătate mai mare). Acest lucru arată, printre altele, că studierea formării termenilor compuși este o problemă de actualitate pentru lingvistica lituaniană, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Este de actualitate și pentru că majoritatea neologismelor din limba literară contemporană sunt termeni. Așadar, studierea formării termenilor permite urmărirea celor mai recente tendințe în formarea cuvintelor și observarea evidentă a modului și a mijloacelor prin care limba satisface nevoia de a-și extinde și perfecționa vocabularul, generată de evoluția vieții și a societății. Cum se explică activitatea relativ intensă a compunerii în terminologie? În primul rând, probabil că aici contează nevoile interne ale terminologiei însăși, adică necesitatea de a denumi concepte complexe. În acest scop se formează, desigur, cel mai adesea așa-numiții termeni compuși — diverse sintagme terminologice elementare. Totuși, termenul monolexical este mai convenabil decât termenul compus din multe puncte de vedere. De aceea se recurge adesea la formarea termenilor compuși. Acest lucru fusese observat pe bună dreptate încă înainte de al Doilea Război Mondial de lingvistul rus G. Vinokur, care scria că termenii compuși sunt necesari nu numai pentru a satisface nevoia de cuvinte noi, ci și pentru că foarte adesea este într-adevăr nevoie să se exprime două idei printr-un singur cuvânt. Pentru terminologie, o denumire sintactic monomembră, atunci când nu este suficientă 1 Urbutis V. Dabartinės lietuvių kalbos sudurtinių daiktavardžių daryba. — Kn.: Dabartinė lietuvių kalba. V., 1961, p. 65. 2 Lietuvių kalbos gramatika. — V., 1965, t. 1, p. 252. 3Aici se au în vedere formații diferite, nu termeni. Aceeași formație este adesea folosită ca termen în domenii diferite și, din acest motiv, este inclusă în mai multe dicționare de termeni. 70 Pentru precizia sensului, este întotdeauna mai convenabil decât denumirea binară4. Majoritatea lingviștilor și specialiștilor din alte domenii care scriu despre probleme de terminologie preferă termenii dintr-un singur cuvânt. De obicei, aici se urmează principiul economiei limbii. Însă nu doar acesta este determinant. Un termen compus oferă adesea noi posibilități de exprimare a sensului, pe care nu le are și nici nu le poate exprima grupul de cuvinte corespunzător format din cuvintele sale de bază, deoarece, după cum a remarcat E. Vasilevskaja, cuvântul compus reprezintă o treaptă de abstractizare superioară grupului de cuvinte5. Activitatea mai intensă a compunerii în subsistemul terminologic decât, în general, în limba literară contemporană nu este specifică numai limbii lituaniene. Potrivit aceleiași E. Vasilevskaja, terminologia ocupă locul principal în răspândirea cuvintelor compuse în limba rusă a secolului al XX-lea6. După cum a remarcat lingvistul polonez M. Blicharski, în limbile rusă și polonă compunerea s-a intensificat vizibil după cel de-al Doilea Război Mondial, iar acest lucru este legat în primul rând de dezvoltarea foarte rapidă a științei, tehnicii și culturii și de dezvoltarea terminologiei asociată acesteia7. Tendința deosebit de pronunțată de a folosi cuvinte compuse este specifică terminologiei germane8. Având în vedere rolul diferit al limbilor în știință și tehnică, precum și legăturile extinse dintre specialiștii din diverse domenii, este ușor de înțeles că și alte limbi pot exercita o anumită influență stimulatoare asupra compunerii. Compunerea este convenabilă terminologiei și prin faptul că ajută la formarea unor denumiri de categorii relativ scurte, care permit evitarea acumulării determinărilor, de exemplu: bani – bani de concediu EŽ, bani de locuință EŽ, TŽ, diurnă EŽ, TŽ, bani de pâine EŽ, bani de navlosire EŽ, TŽ, bani de călătorie EŽ, TŽ, bani de buzunar EŽ, bani de deplasare EŽ, TŽ, comisioane EŽ, TŽ, bani de masă EŽ, bani de chirie EŽ, TŽ, arvună EŽ, TŽ, bani de transport EŽ, TŽ și așa mai departe. Cuvintele compuse sunt, de obicei, mai specifice terminologic decât grupurile de cuvinte corespunzătoare. Un astfel de grup de cuvinte poate fi adesea înțeles și chiar folosit ca simplă explicație a sensului termenului sau poate constitui baza unei explicații, de exemplu: cicatrice foliară „cicatricea rămasă după căderea frunzei” BŽ, rizom „tulpină subterană, de obicei orizontală, care produce rădăcini adventive” BŽ, petală „o frunzuliță individuală a corolei” BŽ, peduncul fructifer „partea fructului prin care acesta este prins de ramura fructiferă; codița fructului” BŽ, excavator de șanțuri „mașină destinată săpării mecanizate a șanțurilor” MŽ, iarbă de la prima coasă „iarbă de la prima cosire” MŽ, semi-rambleu „rambleu pe jumătate” MŽ, cursul mijlociu al râului „partea de mijloc a râului” MŽ și altele. Se poate fi de acord cu P. Skardžius că termenii compuși „se potrivesc prin natura lor mai ales unui mod de exprimare mai precis, mai condensat și mai bogat în conținut, mai plin de sens. De aceea, cuvintele compuse9 au foarte adesea un conținut mult mai bogat, mai amplu și, în același timp, mai specializat decât cuvintele separate, 4 Винокур Г. О. О некоторых явлениях словообразования в русской технической терминологии. — В кн.: Сборник статей по языкознанию. М., 1939, т. 5, с. 46. 5 Василевская Е. А. Словосложение в русском языке. — М., 1962, с. 40. 6 În același loc, p. 124. 7 Blicharski M. Złożenia imienne w języku rosyjskim i polskim. Studium konfrontatywne. — Warszawa—Wrocław, 1977, p. 108. 8 Левковская К. А. Именное словообразование в современной немецкой общественно-политической терминологии и примыкающей к ней лексике. — М., 1960, с. 35. 9 Prin cuvinte compuse P. Skardžius desemna ceea ce în lingvistica lituaniană contemporană se numește cuvinte compuse, sau compuse. 71 părțile unor grupuri de cuvinte nedespărțite în unități „10. Prin aceasta se poate explica, de asemenea, popularitatea mai mare a compuselor în terminologia științifică și tehnică. Toți termenii compuși analizați se bazează pe două cuvinte de bază folosite în limba lituaniană. Aici nu se face distincție între creațiile terminologice noi și cuvintele limbii comune devenite termeni. Din punctul de vedere al formării, toate sunt considerate cuvinte compuse (compuse), deoarece ambele tipuri contribuie la conturarea tendințelor corespunzătoare în formarea termenilor. În plus, în multe cazuri, atribuirea unor termeni anume unuia dintre aceste două straturi ar fi foarte convențională. Totuși, lucrarea de față nu analizează formarea termenilor internaționali care sunt împrumuturi evidente în terminologia lituaniană, de exemplu: acetilacetonas ChŽ, aminalizaminas ChŽ, centrosfera GŽ, chlorbenzolas ChŽ, elektrodinamika FŽ, STŽ, elektromagnetas FŽ, STŽ, galvanoplastika FŽ, STŽ, kristaloptika GŽ (FŽ: kristalų optika), leksikostatistika STŽ, magmogenėzė GŽ, rentgenokristalografija STŽ, salicilamidas ChŽ etc. Este adevărat că asemenea termeni pot fi analizați din punctul de vedere al formării și, prin urmare, nu pot fi ignorați cu totul în derivarea sincronă a cuvintelor din limba lituaniană. Totuși, fiind formați în alte limbi, ei alcătuiesc un strat lexical separat și un subsistem de formare a cuvintelor. De aceea este mai convenabil să discutăm separat formarea unor asemenea termeni. Toate tipurile principale de formare a compuselor din limba lituaniană contemporană sunt caracteristice formării termenilor compuși lituanieni. Distribuția exemplelor analizate în dicționarele de termeni este prezentată în tabelul 111. Cea mai mare parte a termenilor compuși (46,5% dintre exemplele analizate) aparține categoriei celei mai productive de substantive compuse din lituaniana contemporană, cu ambii constituenți substantivali. În terminologie sunt, de asemenea, foarte productive formațiile alcătuite din adjectiv și substantiv (17% dintre exemplele analizate) și din substantiv și verb (16,3%). Aceste trei categorii cele mai productive de termeni compuși cuprind aproape patru cincimi din exemplele analizate. Majoritatea termenilor compuși au al doilea constituent bazat pe un substantiv. În dicționarele analizate, astfel de exemple reprezintă aproape patru cincimi. Aproape toate celelalte compuse analizate au al doilea constituent verbal. De asemenea, cel mai frecvent primul constituent este un substantiv (aproape două treimi dintre exemplele analizate). Frecvența cu care sunt folosite cuvintele din fiecare parte de vorbire la formarea termenilor compuși analizați este prezentată în tabelul 2. Tabelul arată clar că substantivul joacă rolul cel mai important în formarea substantivelor compuse terminologice. Verbul (pe care se bazează cel mai adesea al doilea constituent al compuselor) și adjectivul (care ocupă cel mai adesea primul loc în compuse) au, de asemenea, o contribuție considerabilă. Numeralele, pronumele, adverbele și prepozițiile apar mai rar ca constituenți ai termenilor compuși (de regulă, ca primii constituenți). 10 Skardžius P. Lietuvių kalbos žodžių daryba. – V., 1943, p. 396. 11 În tabel, clasificarea compuselor după constituenți este notată simbolic – constituenții compusului sunt reprezentați prin abrevieri literale, în funcție de partea de vorbire căreia îi aparțin cuvintele de bază: D – substantiv, B – adjectiv, V – verb, S – numeral, Pv – adverb, Pl – prepoziție, Į – pronume. Semnul + indică actul de formare. Lângă categoria compuselor notată astfel este prezentat, între paranteze, un exemplu reprezentativ. Categoriile de formare a compuselor sunt aranjate în tabel în funcție de numărul formațiilor distincte analizate. 72 Tabelul 1 Tipuri de formare a termenilor compuși Elementele constitutive ale compuselor | Numărul termenilor compuși în dicționare | ATŽ | BŽ | ChŽ | EŽ | PŽ | GŽ | LŽ | MŽ | STŽ | ŠŽ | TŽ | Total compuse distincte D+D (peduncul) | 11 | 142 | 32 | 39 | 14 | 98 | 12 | 48 | 15 | 56 | 18 | 416 B+D (mercur) | 3 | 26 | 14 | 6 | 2 | 57 | 6 | 33 | 4 | 13 | 17 | 152 D+V (lingvistică) | 1 | 23 | 10 | 12 | 8 | 41 | 4 | 55 | 11 | 18 | 12 | 146 S+D (cincinal) | – | – | 8 | 5 | 1 | 9 | 7 | 4 | 8 | 16 | 2 | 57 V+D (parchet) | 2 | 5 | 1 | 3 | – | 9 | – | 5 | – | 2 | 3 | 24 Pv+D (puncte de suspensie) | – | 1 | 1 | 2 | – | 7 | – | 2 | 7 | 2 | 1 | 21 Pl+D (ore suplimentare) | – | 4 | 2 | 6 | – | 5 | – | 8 | – | – | 1 | 20 Į+V (autoservire) | – | 3 | 1 | 5 | – | 2 | – | 2 | – | – | 7 | 19 B+V (guvernare comună) | 1 | – | – | 2 | 2 | 1 | 1 | – | 1 | – | 3 | 10 S+V (dublă schimbare) | – | – | 8 | – | – | 1 | – | – | – | – | – | 9 Į+D (vehicul cu mai multe roți) | – | – | – | 2 | 1 | – | – | – | 4 | 1 | 3 | 8 Pv+V (pluralitate) | – | 2 | 1 | 1 | 2 | 1 | 1 | – | 1 | 1 | – | 5 Pv+B (brună) | – | 2 | – | – | – | – | – | – | – | 1 | – | 3 V+V (perforator) | – | – | – | – | – | 1 | – | – | – | – | – | 1 D+B (blănuri de calitate inferioară) | 1 | – | – | – | – | – | – | – | – | – | – | 1 Pv+Pv (paralele) | – | – | – | – | – | – | – | – | – | 1 | – | 1 Total compuse distincte | | | | | | | | | | | | 893 73 Tabelul 2 Frecvența părților de vorbire în formarea termenilor compuși Parte de vorbire Numărul compuselor Primul element constitutiv Al doilea element constitutiv Substantiv 563 698 Verb 25 190 Adjectiv 162 4 Numeral 66 — Adverb 30 1 Pronume 27 — Prepoziție 20 — Privind în linii mari distribuția cantitativă a termenilor compuși analizați, se poate presupune că, în terminologie, substantivele sunt folosite puțin mai des ca elemente de bază decât în formarea generală a substantivelor compuse din limba lituaniană contemporană. V. Urbutis, care a analizat pe larg formarea substantivelor compuse din limba contemporană, bazându-se în primul rând pe exemple din „Dicționarul limbii lituaniene contemporane” (V., 1954), a stabilit că formațiile compuse „al căror al doilea element este un substantiv alcătuiesc aproape trei sferturi din totalul substantivelor compuse mai cunoscute într-o anumită măsură din limba lituaniană contemporană” (în total, dicționarul menționat cuprinde peste două mii două sute dintre acestea)12. În sursele analizate aici sunt incluși cu o douăzecime mai mulți astfel de termeni compuși. Totuși, aceasta nu este o diferență esențială. Trebuie spus că nici celelalte date cantitative privind formarea termenilor compuși nu diferă foarte mult. Așadar, din acest punct de vedere, formarea termenilor respectă destul de bine proporțiile generale ale formării cuvintelor compuse în limba lituaniană contemporană. Este interesant de remarcat că formarea termenilor compuși lituanieni, prin aceste trăsături generale, diferă, se pare, considerabil de formarea termenilor corespunzători letoni. Potrivit datelor lui V. Skujinia, în terminologia științelor tehnice letone, termenii compuși dintr-un singur cuvânt reprezintă 38% din totalul formațiilor13. Aceasta este cu mult mai mult decât în limba lituaniană — dintre formațiile prezentate ca substantive compuse dintr-un singur cuvânt în cele unsprezece dicționare terminologice lituaniene care constituie sursele lucrării (numărul acestora se apropie de șapte mii) 12 Urbutis V. Formarea substantivelor compuse în limba lituaniană contemporană, p. 68, 66. Vezi de asemenea: Gramatica limbii lituaniene, vol. 1, p. 437. 13 Skuinia V. Formarea termenilor științelor tehnice în limba letonă: rezumatul tezei de doctorat. — Riga, 1969, p. 14. 74 Formațiile compuse reprezintă 13%. În plus, al doilea element al termenilor letoni analizați de autoarea menționată se bazează exclusiv pe substantive14. Desigur, ar fi prea îndrăzneț să formulăm concluzii mai ample sau generalizări despre diferențele de formare a termenilor în cele două limbi înrudite cel mai îndeaproape, pornind de la această comparație. Multe aspecte pot fi rezultatul nu al diferențelor interne dintre limbi, ci al perspectivelor diferite ale cercetătorilor asupra faptelor relevante și al evaluării lor neuniforme. Totuși, se pare că există, într-adevăr, anumite diferențe, poate chiar considerabile. Ar fi util să comparăm formarea actuală a termenilor în aceste două limbi. În termenii compuși lituanieni, ca și în general în cuvintele compuse ale limbii lituaniene, centrul semantic și gramatical este de obicei al doilea element. Primul element îl determină, indică ceea ce este exprimat prin cuvântul de bază al celui de-al doilea element (această relație depinde foarte mult și de partea de vorbire căreia îi aparține cuvântul de bază al primului element). Sunt relativ puțini termenii compuși (și, în general, cuvintele) în care relația este alta. Prin urmare, formațiile compuse sunt de obicei clasificate în primul rând în funcție de partea de vorbire căreia îi aparține cuvântul de bază al celui de-al doilea element. Astfel se disting două categorii mari — substantive compuse denominale și deverbale (al doilea element se bazează foarte rar pe cuvinte aparținând altor părți de vorbire). Aceste două categorii diferă considerabil atât prin forma derivării, cât și prin semnificație. În interiorul fiecărei categorii astfel delimitate, cuvintele compuse se clasifică în mod obișnuit în funcție de partea de vorbire căreia îi aparține cuvântul de bază al primului element. Această clasificare ajută la evidențierea mai ușoară și mai concisă a unor trăsături formale ale formațiilor respective și la examinarea măsurii în care sensul cuvintelor compuse depinde de partea de vorbire a cuvintelor pe care se bazează elementele. Formațiile astfel clasificate sunt analizate în continuare din punctul de vedere al sensului și al formei. În esență, și prezenta lucrare urmează această ordine de clasificare și analiză. Totuși, în acest caz, analiza sensului derivațional al formațiilor este dezavantajată. De exemplu, sensul de denumire a unui instrument al cuvintelor compuse cu al doilea element verbal nu depinde de partea de vorbire a cuvântului pe care se bazează primul element (cf. bangomatis FŽ, STŽ, durpsemė MŽ, kelmarovė MŽ, riedmuša SŽ, savivartis MŽ, garsiakalbis FŽ, STŽ și altele). Același lucru este valabil și pentru cuvintele compuse cu alte sensuri. Așadar, s-ar părea că substantivele compuse cu al doilea element verbal ar fi mai convenabil de analizat în funcție de sensul formațiilor, nu de primul element. Totuși, în această lucrare s-a renunțat la această soluție pentru a păstra o clasificare uniformă. Substantive compuse După cum s-a menționat deja, cei mai numeroși sunt termenii compuși al căror al doilea element se bazează pe un substantiv (78,2% din toate exemplele analizate). Primul element al acestor substantive compuse este, de asemenea, cel mai adesea substantival (59,6% din toate exemplele cu al doilea element substantival). Destul de frecvent, primul element al formațiilor de acest tip se bazează pe un adjectiv (21,7% din exemple), mai rar — pe un numeral (8,2% din exemple) și relativ rar — pe un verb (3,4% din exemple), un adverb (3% din exemple), o prepoziție (2,9% din exemple) sau un pronume (1,2% din exemple). De altfel, se poate spune că aceste date cantitative corespund bine celor prezentate de V. Urbutis— 14În același loc. 75 pe baza acestor date despre substantivele compuse din limba lituaniană contemporană15. Prin urmare, aici există o tendință puternică de formare a substantivelor compuse lituaniene. Este interesant că și în terminologia științelor tehnice letone predomină termenii compuși alcătuiți din două elemente nominale (62,5%); pe locul al doilea, după numărul formațiilor (17,4%), se află compusele corespunzătoare cu primul element adjectival. Cu toate acestea, aici sunt mult mai frecvenți termenii compuși cu primul element verbal (15,1%), iar cei cu primul element numeral, pronominal sau adverbial sunt mai rari16. Caracterul general al sensului termenilor compuși cu un al doilea element substantival depinde de regulă de sensul substantivului de bază din al doilea element. Acesta determină cel mai adesea dacă substantivul compus are un sens concret (denumește un obiect, o ființă vie) sau dacă este un cuvânt cu sens abstract. Din acest motiv, în studiile privind formarea substantivelor compuse nu se practică împărțirea lor în categorii derivative de felul celei aplicate de obicei derivatelor cu sufixe și desinențe. Cea mai mare parte a formațiilor sunt denumiri specifice ale lucrurilor desemnate de substantivele de bază din al doilea element. Există însă și numeroși termeni compuși care denumesc alte tipuri de lucruri. Compuse cu elemente substantivale Termenii compuși cu ambele elemente substantivale sunt formați cel mai adesea din substantive lituaniene (aici sunt incluse și împrumuturile vechi, bine înrădăcinate în vocabularul limbii). Se formează însă cu ușurință și hibrizi în care unul dintre elemente se bazează pe un cuvânt internațional, folosit de regulă ca termen în domeniul respectiv. Printre exemplele analizate, astfel de formații reprezintă 15,6%; trei cincimi dintre ele au un al doilea element bazat pe un substantiv internațional, iar restul, unul întâi. De exemplu: anteridkotis „gametofor pe care se formează anteridiile — антеридиофорум, -us-антеридиеносец” BŽ, betonvamzdis „tubă ale cărei pereți sunt făcuți din beton — бетонная труба” MŽ, citrinvaistis „fruct cărnos cu o coajă groasă, colorată, bogată în glande cu uleiuri eterice — hesperidium, гесперидий, померанец” BŽ, fosforitmilčiai „fosforite măcinate — фосфоритная мука” ChŽ, konidijakotis „ramură de hifă la vârful căreia se formează conidiile — conidiophorum, -us, конидиеносец” BŽ, pulpovamzdis „tubă pentru evacuarea pastei — пульповод” MŽ, skorpionėžiai „Merostomata, ракоскорпионы” GŽ, startavietė „место старта” SŽ, buožiaspores „spori formate la vârful hifelor speciale (basidiolelor) ale corpului fructifer al bazidiomicetelor — basidiosporae, базидиоспоры” BŽ, gelžbakterės „bacterii filamentoase, în principal din genul Leptotrix, care trăiesc în ape bogate în bicarbonați de fier (în apropierea izvoarelor). <…> — Chlamydobacteriaceae, железо-бактерии” BŽ, jūrmy­lė „морская миля” EŽ, SŽ, kiaušiasporė „sporă sau zigotă a speciilor de plante oogame, formată din ovul după fecundare — oospora, ооспора” BŽ, miškatundrė „regiune de tranziție în care pădurile fac loc tundrei — лесотундра” MŽ, molbetonis „amestec mecanic de argilă, nisip și pietriș, precum și de piatră spartă 15 Urbutis V. Formarea substantivelor compuse în limba lituaniană contemporană, p. 68; Gramatica limbii lituaniene, vol. 1, p. 437. Comparațiile cu datele limbii lituaniene contemporane din această lucrare se bazează, de regulă, pe aceste cercetări ale lui V. Urbutis. 16 Skuinia V. Formarea termenilor științelor tehnice în limba letonă, p. 14—16. 76 amestec — глинобетон” MŽ, pusantračiai „un astfel de cărbune — полуантрациты” ChŽ, pusfinalis „полуфинал” SŽ, pusperiodis „полупериод” ChŽ, FŽ, STŽ, pustonis „полутон” FŽ etc. Astfel, se poate spune că termenii internaționali participă pe scară largă la formarea acestui tip de termeni compuși lituanieni. Aceasta este, fără îndoială, consecința utilizării relativ frecvente a termenilor internaționali în diverse domenii ale terminologiei lituaniene. Totuși, se pare că substantivele compuse noi se formează rareori în mod independent doar din termeni internaționali, iar în sursele analizate nu au fost găsite exemple de acest fel. Termenul compus amonbakterės, inclus în BŽ, însemnând „bacterii care folosesc sărurile de amoniu ca hrană — аммонбактерии”, poate, desigur, fi menționat aici; pe de altă parte, însă, ar putea fi și rezultatul adaptării în lituaniană a unui termen din altă limbă. Alți termeni internaționali cu structură similară sunt, de regulă, împrumuturi neîndoielnice. Aproape trei sferturi dintre termenii compuși de acest tip denumesc diverse lucruri concrete din realitate — obiecte (cel mai adesea) sau ființe vii (aproape o șeptime dintre exemplele care denumesc lucruri concrete). Puțin mai mult de o șesime dintre formații au sens abstract. Restul termenilor compuși sunt diverși, cel mai adesea denumiri de locuri naturale. O parte dintre termenii compuși alcătuiți din două elemente substantivale denumesc lucruri complexe, ale căror componente, desemnate de substantivele de bază ale elementelor, sunt părți echivalente, la fel de independente ale lucrului denumit, de exemplu: angliavandeniai „grup de compuși organici a căror compoziție chimică corespunde în principal formulei Cₙ(H₂O)ₘ” BŽ, „compuși ai C cu H și O — углеводы” ChŽ, angliavandeniliai „compuși ai C cu H — углеводороды” ChŽ, GŽ, chlorkalkės „amestec de Ca(OCl)₂ și CaCl₂ — хлорная известь” ChŽ, durpėdumblis „turbă amestecată cu mâl — илистый торф” MŽ, GŽ, gruntadirvė „termen general pentru desemnarea terenului și a solului — почвогрунт” MŽ, „грунтопочва” GŽ, miškastepė „zonă fizico-geografică din centura temperată a emisferei nordice, caracterizată prin alternanța stepelor cu vegetație de pajiște și a pădurilor pe cumpenele apelor — лесостепь” MŽ, GŽ, miškatundrė „regiune de tranziție în care pădurile fac loc tundrei — лесотундра” MŽ, moliasmėlis „amestec de argilă și nisip — глинопесок” MŽ, skorpionvėžiai „Merostomata, ракоскорпионы” GŽ, žmogbeždžionės „Anthropoidea, человекообразные” GŽ, žvėriadriežiai „Therapsida, звереподобные” GŽ și poate akiežeriai „золли” GŽ. Din punct de vedere sintactic, relația dintre elementele acestor compuse este una de coordonare. De aceea, substantivele compuse de acest tip sunt numite coordonate sau copulative. Totuși, termenii compuși de acest tip sunt foarte puțini (aproape 3% dintre toate exemplele cu ambele elemente substantivale). Compusele copulative sunt puține și în limba lituaniană contemporană în general; ele sunt rare și în rusă, și în polonă17. Majoritatea termenilor compuși au elemente care nu sunt coordonate, ci mai degrabă subordonate, cu alte cuvinte, ele (elementele) nu sunt pe deplin independente, fiecare față de celălalt. De regulă, unul dintre elementele acestor substantive compuse (cel mai adesea primul) definește, precizează și, prin urmare, determină și restrânge sensul celuilalt element. Așadar, se numește- 17 Blicharski M. Compunerea substantivală în limba rusă și polonă, p. 47. 77 termeni compuși determinativi, sau determinativi (determinativi). Majoritatea termenilor compuși determinativi au sens direct, adică sensul derivatelor rezultă nemijlocit din relația dintre componente și din sensul substantivelor de bază ale acestora. Aici se are în vedere, desigur, folosirea acestor termeni, cu alte cuvinte, faptul că sensul derivat din formare nu se deosebește în esență de sensul lexical al derivatelor corespunzătoare. Componenta determinată (determinată) a unor astfel de termeni compuși constituie, ca să spunem așa, centrul semantic al întregului derivat; în primul rând, de ea (de componentă) depinde ce fel de lucru este denumit. Componenta determinantă, indicând o trăsătură importantă pentru denumire a lucrului determinat, face ca derivatul să denumească un lucru mai restrâns, de regulă subordonat celui desemnat de cuvântul de bază al componentei determinate. Așadar, avem de-a face aici cu compuse endocentrice tipice. Astfel de termeni compuși sunt, de obicei, denumiri de specii. Și, întrucât în terminologie abundă conceptele de specie, este ușor de înțeles că formarea termenilor compuși de acest tip este cea mai productivă. Adesea se formează astfel grupuri destul de numeroase de termeni de specie având aceeași componentă de bază. De exemplu: boală: akmenligė „întărirea fructelor de păr sub formă de pietricele, din cauză că perii nu primesc suficientă apă — lithiasis, литяз” BŽ, dirvonligė „albirea spicelor și a vârfurilor frunzelor cerealelor din cauza lipsei de cupru din sol — болезнь обработки” BŽ, dryžligė „boală a frunzelor, manifestată prin pete alungite de țesut necrozat, cu dungi — полосатость” BŽ, gelžligė „brunificări de diferite forme în interiorul tuberculului de cartof, apărute din cauza condițiilor anormale ale solului” BŽ, grybligė „boală a oamenilor sau animalelor provocată de ciuperci — микоз” BŽ, jūrligė „морская болезнь” SŽ, kamštligė „cavități suberificate de diferite dimensiuni în pulpa mărului <...>” BŽ, lielialigė „putrezirea roșie a lojii semințelor merelor, provocată de ciuperci din genul Fusarium — сердцевинная гниль” BŽ, miltingė „boală provocată cel mai adesea de ciuperci din familia făinării (Erysiphaceae), ale cărei frunze atacate par presărate cu făină — мучнистая роса” BŽ, pelenligė „boală a plantelor cultivate și sălbatice, manifestată prin pete gălbui de mărimi și forme variate, vizibile pe fața superioară a frunzelor; pe fața inferioară, acestea sunt acoperite de un puf foarte scurt, alb, cenușiu sau violaceu-cenușiu. Pelenligė apare și pe alte organe <...>” — ложная мучнистая роса, мил(ь)дью, пероноспороз” BŽ, pūsleligė (a frunzelor de păr) „boală a perilor provocată de ciuperca Taphrina bullata Berk. et Br., manifestată prin umflarea veziculoasă a limbului frunzei spre fața superioară sau inferioară — вздутие листьев груши, выпуклины” BŽ, rūdligė „boală a plantelor provocată de diferite ciuperci parazite din familia ruginii — ржавчина, ржавчинная болезнь” BŽ, sidabraligė „albirea frunzelor prunilor, merilor și uneori ale altor plante, cauzată adesea de ciuperca Stereum purpureum Pers. — млечный блеск” BŽ, stiklaligė „boală de natură fiziologică, manifestată prin pete transparente, ca sticla, în țesuturile plantei afectate — стекловидность” BŽ, suodžialigė „depuneri asemănătoare funinginii, care se formează în a doua jumătate a verii pe plante, mai ales pe frunzele arborilor — hife și organe de fructificație ale diferitelor ciuperci saprofite (din genurile Fumago, Torula etc.) — чернь, сажистый налёт” BŽ, šašligė „boală a plantelor, manifestată prin excrescențe asemănătoare crustelor pe suprafața tuberculilor sau fructelor — парша” BŽ, šraligė (la fructele cu sâmbure) „boală provocată de ciuperci 78 Clasterosporium carpophilum (Lev.) Aderh. și Cercospora cerasella Sacc. (în stadiul de asce, Mycosphaerella Aderh.). Se manifestă prin pete rotunde, cu centrul mai deschis și margini roșu-închis sau roșu-brun, pe frunze, care ulterior devin perforate în dreptul petelor. În cazurile mai grave, boala afectează lăstarii, mugurii, florile și fructele — дырчатая пятнистость, клястероспориоз косточковых” BŽ, vyžligė „boală a plantelor care deformează fructele cu sâmbure — fructele devin plate, cu suprafața zbârcită și fără sâmbure — кармашки” BŽ; peduncul: anteridkotis „gametofor pe care se formează anteridiile — антеридиофорум, -us, антеридиеносец” BŽ, buožkotis „pedicel pe care se află bazidia — basidiophorus, базидиеносец” BŽ, konidijakotis „ramură de hifă la al cărei vârf se formează conidiile — conidiophorum, -us, конидиеносец” BŽ, lapkotis „partea frunzei prin care limbul este prins de tulpină — petiolus, черешок” BŽ, meškerikotis „удилище” SŽ, sporakotis „structură pe care se formează sporii ciupercilor — sporophorum, спорофор” BŽ, sporangėkotis „excrescență în formă de pedicel, de al cărei vârf este prins sporangele — sporangiophorum, спорангиеносец” BŽ, vaiskotis „partea fructului prin care acesta este unit cu ramura fructiferă; pedicelul fructului — плодоножка” BŽ, vėliavkotis „древко флажка” SŽ, zoosporangijakotis „excrescență subțire a hifelor ciupercii pe care se formează zoosporangele, de exemplu la făinare — zoosporangiophorum, -us, зооспорангиеносец” BŽ, žiedynkotis „tulpină fără frunze, la al cărei vârf crește inflorescența, de exemplu la pătlagină (Plantago) sau păpădie (Taraxacum) — pedunculus, scapus, цветонос, стрелка” BŽ, žiedkotis „axul tulpinii sau o ramură a acesteia care poartă o singură floare — pedicellus, цветоножка” BŽ; loc: augimvietė „colț de natură în care planta crește spontan — место произрастания” BŽ, „место обитания” GŽ (al plantelor), darbarvietė „место работы” TŽ, diegavietė „orificiu în învelișul exterior al grăunciorului de polen (exină), prin care iese celula germinativă — porus, пора прорастания, проростковая пора” BŽ, indavietės „urmele fasciculelor vasculare rupte pe cicatricea frunzei, după căderea acesteia — vestigia fasciculorum, vestigia vasculorum, vestigia vasorum, следы сосудистых пучков” BŽ, kilmiavietė „месторождение” MŽ, prekyvietė „базар, рынок” EŽ, radimvietė „loc definit geografic în care se găsește o plantă crescând spontan — местонахождение” BŽ, GŽ, rūdvietė „рудное месторождение” GŽ, saitavietė „semn pe tegumentul seminței, locul unde aceasta a fost prinsă de funicul — hilum, umbilicus, рубчик” BŽ, startavietė „место старта” SŽ, turgavietė „базар, рынок” EŽ, vasarvietė „дачный поселок” TŽ; raštas: dienoraštis „дневник” LŽ, dienraštis „ежедневная газета” LŽ, eilėraštis „стихотворение” LŽ, kainoraštis „прейскурант, ценник” EŽ, „прейскурант” TŽ, laikraštis „газета” LŽ, metraštis „летопись; ежегодник” LŽ, rankraštis „рукопись” LŽ, „манускрипт” STŽ, savaitraštis „еженедельник” LŽ, tvarkaraštis „расписание” EŽ, STŽ, važtaraštis „накладная” EŽ, TŽ, žiniaraštis „ведомость” EŽ, STŽ, TŽ; kalnas: balnakalnis „munte în formă de șa — седловина” MŽ, GŽ, SŽ, ledkalnis „айсберг” GŽ, luistiklaniai „сбросовые горы” GŽ, raukšlikalniai „складчатые горы” GŽ, stalkalnis „столовая гора” GŽ, ugnikalnis „vulcan” GŽ; 79 pământ: sol „orizontul superficial, afânat, al uscatului, în care pot crește plante <…> – почва“ MŽ, GŽ, soloneț „sol în al cărui strat de suprafață se găsesc multe săruri de sodiu ușor solubile (în principal clorură, sulfat și carbonat de sodiu), precum și săruri de calciu și magneziu <…> – солончак, солончаковая почва“ MŽ, GŽ, sol turbăros „pământ cu turbă – торфяная почва“ MŽ, GŽ, sol argilos „oxid de aluminiu (Al₂O₃) – глинозём“ MŽ, ChŽ, sol nisipos „teren nisipos, sol nisipos – пески“ MŽ, sol silicios „кремнезём“ GŽ. Această listă ar putea fi continuată. Exemplele prezentate arată, printre altele, că primul element îl determină pe al doilea în moduri destul de variate. Destul de des, primul element al termenilor compuși indică materialul din care este alcătuit obiectul desemnat de substantivul de bază al celui de-al doilea element. Obiectul denumit poate fi alcătuit în întregime din acel material, dar, pe de altă parte, materialul poate fi doar o caracteristică a lui, de regulă cea mai importantă din componența sa din perspectiva unei anumite clasificări. De exemplu: angliarūgštė „прекубиніѕ, denumirea tehnică a dioxidului de carbon“ ChŽ, betonvamzdis „țeavă cu pereții confecționați din beton“ MŽ, druskožemis „sol în al cărui strat de suprafață se găsesc multe săruri de sodiu ușor solubile (în principal clorură, sulfat și carbonat de sodiu), precum și săruri de calciu și magneziu“ MŽ, GŽ, durpmičiai „торфяной порошок“ MŽ, firnledis „фирновый лед“ GŽ, fosforitmilčiai „малти фосфоритай“ ChŽ, kalkakmenis „carbonat natural de calciu“ ChŽ, kaulamilčiai „oase degresate și măcinate“ ChŽ, kruojamilčiai „sânge uscat“ ChŽ, ledkalnis „айсберг“ GŽ, ledlaužiai „ледяное поле“ GŽ, -is SŽ, lentjuostė „привальный брус“ SŽ (canotaj), molbetonis „amestec mecanic de argilă, nisip și pietriș, precum și piatră spartă“ MŽ, orapūslės „1. vezicule umplute cu aer în țesuturile algelor, numite și aerociste – аэроцисты, воздушные цисты; 2. excrescențe veziculoase ale învelișului exterior al polenului, care îi reduc greutatea și îi permit să zboare la distanță – воздушные пузыри“ BŽ, sniegplutė „наст“ SŽ, spraustasienė „perete construit din palplanșe“ MŽ, vielokaištis „шплинт, англ. splint, pin, cotter pin“ STŽ, žabatorė „хердель“ SŽ (călărie). Într-o parte considerabilă a termenilor compuși, primul element indică destinația sau utilizarea obiectului desemnat de substantivul de bază al celui de-al doilea element. De exemplu: akmenpjūklis „каменерез“ GŽ, atostogpinigiai „отпускные деньги“ EŽ, bandotakis „drum pentru mânarea animalelor la pășune“ MŽ, butpinigiai „квартирные деньги“ EŽ, „квартирные деньги (plata cheltuielilor de închiriere a unei locuințe)“ TŽ, darbavietė „loc de muncă“ TŽ, dujoindis „recipient pentru păstrarea gazelor“ ChŽ, gleivėtakiai „canalicule întâlnite la unele alge brune (familia Laminariaceae), care probabil servesc la excreție“ BŽ, kain ženklis „знак цены“ EŽ, kamščiaumedis „пробковое дерево“ SŽ, kelialapis „путёвка“ EŽ, „foaie de parcurs, permis de călătorie“ TŽ, laivakelis „cale navigabilă marcată și sigură pentru navigație sau plutirea buștenilor pe râu, lac ori mare“ MŽ, SŽ, ledkirvis „ледоруб“ SŽ, maistpinigiai „кормовые деньги“ EŽ, miegmaišis „спальный мешок“ SŽ, orasiurb lis „aparat pentru aspirarea unui curent de aer, utilizat pe scară largă în experimentele de fiziologie vegetală pentru determinarea intensității fotosintezei, respirației sau transpirației“ BŽ, preky dėžė „ло- 80 tok“ EŽ, pulpovamzdis „țeavă pentru transportul pastei“ MŽ, šėklamedis „pom fructifer necultivat, crescut pentru obținerea semințelor (în vederea producerii portaltoilor) – непривитое дерево“ BŽ, startavietė „место старта“ ŠŽ, špuragrąžtis „сверло для бурения шпуров“ GŽ, šuoliaduobė „яма для прыжков“ ŠŽ, turgadienis „базарный день“ EŽ, vandensiurb(l)is „pompă pentru aspirarea și pomparea apei“ MŽ, vasarvietė „дачный поселок“ TŽ, vėliavkotis „древко флажка“ ŠŽ. Există destul de mulți termeni compuși al căror prim element arată cui îi aparține obiectul desemnat de cuvântul de bază al celui de-al doilea element sau din ce parte face parte. De exemplu: aukšliasporės „sporii ascomicetelor formați în interiorul ascelor“ BŽ, bangovagės „рябь“ GŽ, daigalapiai „frunze de formă mai simplă, specifice răsadurilor; cotiledoanele și una sau două frunze situate mai sus“ BŽ, gyslagalis „vârful nervurii“ BŽ, kailiavilnė „lâna îndepărtată de pe pieile prelucrate“ ATŽ, lapamakštė „partea bazală a frunzei, care înconjoară tulpina sub forma unei teci – vagină, teacă foliară“ BŽ, lapkotis „partea frunzei prin care limbul foliar se prinde de tulpină – petiolus, pețiol“ BŽ, lervatakiai „galerii săpate de larvele dăunătorilor în lemn sau scoarță – червоточинные ходы“ BŽ, meškerikotis „удилище“ ŠŽ, ožkavilnė „lână groasă de capră și de oaie“ ATŽ, pievžolė „путовая трава“ MŽ, rastagalys „capăt de hârtie, hârtie de calitate inferioară“ MŽ, ratlankis „partea exterioară cilindrică sau profilată a roții, a scripetelui ori a volantului“ MŽ, ŠŽ, rūdgyslė „рудная жила“ GŽ, sėklaskiltė „parte a embrionului seminței, provenită din primele frunze, dar având de obicei rolul de depozitare a substanțelor nutritive (la dicotiledonate) <…>“ BŽ, sėklasparniai „anexe plate ale fructului sau seminței, care favorizează răspândirea acestora cu ajutorul vântului, de exemplu la arțar, ulm și pin“ BŽ, siūlgaliai „deșeuri de producție ale fabricilor de textile și tricotaje; capete de fire încâlcite, de lungimi diferite, apărute în diverse secții de producție în urma remedierii ruperii firelor, desfășurării unor bobine defecte sau a unor înfășurări de rezervă“ ATŽ, šuoksnagaliai „deșeuri de filare recuperabile; segmente scurte de bandă obținute prin îndepărtarea porțiunilor defecte ale benzii, remedierea ruperilor acesteia și desfacerea unei bobine deteriorate“ ATŽ, spyglamakštė „teacă galbenă, membranoasă, care înconjoară acele tinere de pin“ BŽ, stiebgalis „vârfurile tulpinilor și ramurilor plantelor terestre primitive, cu sporangiile lor“ BŽ, šakniagumbiai „părți îngroșate ale rădăcinii, care servesc drept depozit de substanțe nutritive, de exemplu la dalie (Dahlia variabilis) sau la Filipendula hexapetala“ BŽ, šakniaplaukeliai „excrescențe ale celulelor epidermice ale rădăcinii, care măresc suprafața de absorbție“ BŽ, taurėlapis „un singur sepaloid“ BŽ, vainiklapis „un singur petal al corolei“ BŽ, vaiskotis „partea fructului prin care acesta este unit cu ramura fructiferă; pedicelul fructului“ BŽ, žiedadulkė „microsporă a plantelor cu flori, din a cărei germinare se formează gametul masculin“ BŽ, žiedažvyniai „două glumețe în florile gramineelor, care protejează părțile esențiale ale florii (staminele și pistilul), apoi bobul tânăr“ BŽ, žiedlapis „1. element al periantului nediferențiat; 2. petală (în limbajul popular)“ BŽ, žiedostis „axul florii scurtat și lățit, care îi formează baza și de care sunt prinse celelalte părți ale florii“ BŽ, žiedvirvė „кренгель-строп“ ŠŽ. O parte dintre termenii compuși denumesc concepte pe baza asemănării. Primul element al unor astfel de termeni arată cu ce seamănă, ce evocă sau cu ce poate fi comparat obiectul desemnat de al doilea element. De exemplu: akmenligė „cu aspect de pietricele, la fructele de păr… 81 întărirea, „la pere, când nu primesc suficientă apă” BŽ, fir metalizat „fire metalice și metalizate, strălucitoare, multicolore, sub formă de fire subțiri sau benzi înguste de folie, folosite pentru efecte textile și articole de galanterie” ATŽ, munte în formă de șa „munte în formă de șa” MŽ, GŽ, SŽ, boala ruginii interne a tuberculului „pete brunificate de diferite forme în interiorul tuberculului de cartof, care apar din cauza condițiilor anormale ale solului” BŽ, răscruce „перекрёсток; распутье” SŽ, arbust-arbore „arbore cu mai multe trunchiuri, de ex., cireșul cu lăstari sau cireșul sălbatic” BŽ, arbust-arbore „1. arbust înalt, asemănător unui arbore, de ex., cireșul sălbatic; 2. arbust crescut în formă de arbore, de ex., coacăzul” BŽ, făinare „boală provocată cel mai adesea de ciuperci din familia făinării (Erysiphaceae), ale cărei frunze atacate par presărate cu făină” BŽ, munte-tabular „столовая гора” GŽ, mugur bulbos „mugur cu solzi cărnoși îngroșați, asemănător unei cepe, de ex., la Dentaria bulbifera” BŽ. Există termeni compuși al căror prim element indică o anumită parte importantă a obiectului denumit prin al doilea element, parte care este luată drept trăsătură distinctivă a obiectului denumit de formațiune, întrucât celelalte obiecte denumite prin substantivul de bază al celui de-al doilea element nu o au. De ex.: velier „парусное судно” SŽ, roată dințată „зубчатка” SŽ, lac sărat „соляное озеро” SŽ, drupă „fruct cărnos sau semiuscat (prună, migdală), al cărui strat interior (endocarpul) are consistența unui țesut mecanic dur (sâmbure)” BŽ, roată dințată „roată cu dinți, folosită în transmisii” MŽ, EŽ, STŽ, SŽ, cremalieră „зубчатая рейка, engl. rack, rack bar, rack rod” STŽ, peri lipicioși „peri care produc o substanță lipicioasă și acoperă de obicei mugurii” BŽ, fruct indehiscent „fruct uscat indehiscent cu o singură sămânță și cu pericarp de consistență pieloasă, nesudat cu sămânța” BŽ, munți cutați „складчатые горы” GŽ, fruct aripat „fruct indehiscent sau nucușoară al cărui pericarp este lățit într-un apendice plat, cu aspect de pieliță sau membrană — o aripioară (la ulmi, frasini, carpeni, mesteceni)” BŽ, frunză sporiferă „frunză modificată în care se formează sporangiile și sporii; frunze sporifere au plantele vasculare sporifere și gimnospermele” BŽ, arbust cu fructe de pădure „plantă de grădină al cărei fruct este o bacă” BŽ, pom fructifer „plantă cu aspect de arbore, cultivată pentru fructele potrivite consumului uman” BŽ, mlaștină cu rogoz „mlaștină în al cărei turbă predomină rogozul, resturile de arbori nu depășesc 10% sau lipsesc cu totul, iar mușchii nu depășesc 30% din întreaga vegetație” MŽ, lână marcată „lână ale cărei vârfuri ale firelor au fost vopsite cu vopsea rezistentă la spălare pentru marcarea oilor” ATŽ, peduncul floral „tulpină fără frunze, în vârful căreia se dezvoltă inflorescența, de ex., la pătlagină (Plantago) sau păpădie (Taraxacum)” BŽ. Un număr mic de termeni compuși au o semnificație obiectuală. Primul element al unor astfel de formațiuni prezintă obiectul ca pe obiectul noțiunii mai largi exprimate de al doilea element, adică obiectul spre care acesta este orientat. De ex., foaie de salarizare „окладной лист” EŽ, jurnal „дневник” LŽ, peisaj natural „естественный ландшафт” GŽ, hartă marină „морская карта” SŽ, listă de prețuri „прейскурант, ценник” EŽ, TŽ, peisaj „imaginea generală a unei regiuni; landșaft” MŽ, GŽ, ziar „газета” LŽ, epocă glaciară „perioadă geologică în care o parte însemnată a uscatului Pământului era acoperită de ghețuri” MŽ, GŽ, știința mlaștinilor „știință care studiază formarea și evoluția mlaștinilor” MŽ, curs de apă „curgere de apă (curent) sau loc mai jos al reliefului pe unde apa se deplasează în direcția pantei”. MŽ, GŽ, verb „глагол” LŽ, hartă „карта” EŽ, GŽ, MŽ, SŽ. 82 Aici sunt indicate cazurile mai caracteristice de raporturi între elemente ale termenilor compuși cu sens direct. Raportul poate fi și de altă natură. De exemplu, în formațiunile al căror substantiv de bază din al doilea element denumește un anumit loc, primul element arată adesea ce se păstrează în acel loc sau ce se află ori s-a aflat acolo în mod natural, de ex.: groapă de turbă „locul din turbărie de unde se extrage turba” MŽ, urme de vase „urmele fasciculelor de vase rupte în urma căderii frunzei, în cicatricea foliară” BŽ, câmp de gheață „ледяное поле” GŽ, -is SŽ, groapă de argilă „groapă din care se extrage argila” MŽ, zăcământ de minereu „рудное месторождение” GŽ, cuib de semințe „partea interioară a fructelor cu semințe (de ex., mere), dezvoltată din lojile ovarului, în care se află semințele” BŽ, cuib de spori „cavitate umplută cu spori în interiorul capsulei sporifere a mușchilor” BŽ, groapă de pietriș „groapă din care se ia pietriș” MŽ. Uneori, primul element indică o acțiune sau o stare legată de locul desemnat, de ex.: loc de creștere „colț de natură în care planta crește în mod natural” BŽ, GŽ, loc de origine (=zăcământ) „loc de acumulare a mineralelor utile, locul concentrării lor” MŽ, loc de descoperire „loc definit geografic în care planta a fost găsită crescând spontan” BŽ, GŽ. Destul de numeroși (o șeptime din totalul formațiunilor care au ambele elemente substantivale) sunt termenii compuși al căror prim element se bazează pe substantivul „jumătate”. Al doilea element indică adesea a cui este jumătatea, așadar aici al doilea element îl determină pe primul, ca și în termenii curs mijlociu al râului MŽ, partea superioară a pragului MŽ. De ex.: jumătate de fir de lână „fir de lână puțin mai subțire decât firul gros de lână, cu canalul miezului discontinuu și mici goluri” ATŽ, timp de înjumătățire „timpul de înjumătățire al substanțelor radioactive” ChŽ, FŽ, semiondă „полуволна” FŽ, jumătate de anteră „jumătate de anteră; în mod tipic, o anteră are 2 jumătăți de anteră” BŽ, semigrup „полугруппа, engl. semigroup” STŽ, semicerc „дуга” SŽ, jumătate de pagină „страница, лист” LŽ, STŽ, semi-verticil „tip de inflorescență în care o masă densă de flori înconjoară pe jumătate tulpina la nivelul nodului” BŽ, semipotcoavă „полуподкова” SŽ, semiperioadă „полупериод” ChŽ, FŽ, STŽ, semi-bârna „bârnă tăiată longitudinal în două” MŽ, semicerc „полукруг” SŽ, semicuvânt (în privința lungimii) „полуслово, engl. half-word, short-word” STŽ. Însă în majoritatea termenilor compuși (aproape trei sferturi), primul element pus- nu denumește jumătate din obiectul desemnat de substantivul de bază al celui de-al doilea element, ci un obiect fictiv, lipsit de toate caracteristicile specifice acelui obiect, desemnat prin substantivul de bază al celui de-al doilea element; de exemplu, o substanță nepură sau un obiect fictiv, dar asemănător cu acesta ori legat de el în alt fel. În acest caz, centrul semantic al acestor formațiuni este al doilea element, pe care îl definește primul element pus-. Ca sens, primul element este mai apropiat de adverbul pe jumătate „într-o anumită măsură, nu în întregime”. De ex.: cărbune semiantracitic „un astfel de cărbune” ChŽ, semipere „soiuri de pere ale căror fructe au forma regulată a unei pere, cu pulpă care se topește parțial” BŽ, semimaimuțe „Lemuroidea, полуобезьяны” GŽ, hemiceluloză „substanță nutritivă de rezervă care intră în compoziția pereților celulari și este asemănătoare celulozei (semiceluloză)” BŽ, semideșert „zonă de tranziție de la stepă la deșert” MŽ, GŽ, semifinală „полуфинал” SŽ, semifabricat „полуфабрикат” EŽ, gudron semirafinat „produs vâscos, nerafinat, al prelucrării petrolului” ChŽ, peninsulă „полуостров” GŽ, semicocs „obținut prin cocsificare la temperatură joasă” ChŽ, semicoloid „care are proprietățile unui coloid și ale unui electrolit” ChŽ, semicolonie „полуколония” EŽ, semilemnoasă „plantă, 83 „ale căror lăstari au doar partea inferioară perenă și lemnoasă, iar partea superioară este erbacee, anuală și îngheață sau se usucă în timpul iernii (de ex., ruta, cimbrul)” BŽ, pusparazičiai „plante care se pot hrăni autotrof, dar își iau o parte din hrană cu ajutorul haustorilor de la vecinii lor, de ex., linapis, barškutis” BŽ, puspylimis „dig pe jumătate” MŽ, pusproletaris „полупролетарий” EŽ, pussirupis „полусироп” ChŽ. Uneori, alături de un asemenea derivat, este prezentat chiar și un termen compus sinonim, cu primul constituent pusiau, de ex.: pusiau proletariatas, pusproletariatis „полупролетариат” EŽ, puskolonijė, pusiau kolonija „полуколония” EŽ. În plus, unele derivate de tipul discutat au termeni internaționali sinonimi cu prefixul hemi-, corespunzător lituanianului pus- „jumătate, pe jumătate”, de ex.: hemiceliuliozė BŽ, hemikoloidas ChŽ, hemiparazitai BŽ, alături de pusceliuliozės, puskoloidžio ir pusparazicio. Aproximativ o zecime dintre termenii compuși cu ambii constituenți substantivali sunt denumiri ale unor viețuitoare, în majoritate denumiri ale unor unități sistematice (taxoni). Doar o parte mai mică dintre ei au un sens care rezultă direct din sensurile constituenților: al doilea constituent este denumirea generică, iar primul îl determină pe al doilea, evidențiind reprezentanți caracteristici sau alte trăsături, de ex.: dilgyn gyviai „Cnidaria, стрекающие” GŽ, duobagyviai „Coelenterata, кишечнополостные” GŽ, varliagyviai „Amphibia, земноводные” GŽ, vėžiagyviai „Crustacea, ракообразные” GŽ, voragyviai „Arachnoidea, паукообразные” GŽ ori karkvabalis „майский жук” SŽ, saulažuvė „верховка, овсянка” SŽ, vilkšunis „волкодав” SŽ. Aproape două treimi dintre acești termeni au sens figurat: al doilea constituent denumește o parte a corpului, iar primul indică asemănarea acelei părți a corpului sau materialul din care este alcătuită. Termenul compus denumește animale care au aceste trăsături sau părți. De ex.: delnakojai „Scaphopoda, ладьеногие” GŽ, galvakojai „Cephalapoda, головоногие” GŽ, lapakojai „Phyllopoda, листоногие” GŽ, pečiakojai „Brachiopoda, плеченогие” GŽ, pilvakojai „Gastropoda, брюхоногие” GŽ, sparnakkoji „Pteropoda, птероподы” GŽ, šakniakojai „Rhizopoda, корненожки” GŽ, eiliadantiai „Taxodonta, рядозубые” GŽ, raištadantiai „Desmodonta, связкозубые” GŽ, žveriadantiai „Theriodontia, зверезубые” GŽ, krūtingalvė „Cephalothorax, головогрудь” GŽ, snapagalviai „Rhynchocephalia, клювоголовые” GŽ, driežadubeniai „Saurischia, ящеротазые” GŽ, pauksičiadubeniai „Ornithischia, птицетазовые” GŽ, stiebalakiai „Stylommatophora, стебельчатоглазые” GŽ, kremzliakaulės (žuvys) „Chondrostei, хрящекостные” GŽ, išoriakriaukliai „Estocochlia, наружн раковинные” GŽ, kupranugariai „Camelidae, верблюды” GŽ, plokštėodžiai „Placodermi, пластинокожие” GŽ, žuviapelėkiai „Ichtyopterygia, рыбоплавниковые” GŽ, rėšapelėkės (žuvys) „Crossopterygii, кистепёрые” GŽ, rankasparniai „Chiroptera, рукокрылые” GŽ, kaulašarviai „Osteostraci, костнощитковые” GŽ, kardauodegiai „Xiphosura, мечехвостые” GŽ, kaukaspenis „белемнит” GŽ, laumžirgis „красотка” SŽ. Foarte apropiată de acest grup este și o denumire din sistematica plantelor: pleištalapiai „Sphenophyllales, клинолистики” GŽ. După cum se vede din exemplele prezentate, termenii compuși sunt cel mai adesea, în ceea ce privește raportul dintre semnificația derivațională și cea lexicală, formațiuni metonimice, de tip bahuvrihi. Cele metaforice (laumžirgis „красотка” SŽ) sunt rare. De altfel, majoritatea lor sunt traduceri ale unor termeni internaționali latini de sistematică. 84 Termenii compuși, ca și substantivele compuse în general din limba actuală, se formează cel mai adesea din substantive cu radicale nederivabile, de ex.: algalapis EŽ, burlavis SŽ, delnakojai GŽ, dulkiadagis BŽ, duonpinigiai EŽ, frachtapinigiai EŽ, TŽ, gleivėtakiai BŽ, gumbavaisiai BŽ, jūrmy lė EŽ, SŽ, jūrligė SŽ, kelialapis EŽ, TŽ, kelpinigiai EŽ, TŽ, laikotarpis EŽ, SŽ, GŽ, laivatakis SŽ, lapavaisis BŽ, laukmedis BŽ, lipaplaukiai BŽ, medvilnė ATŽ, BŽ, EŽ, miegmaišis SŽ, odapradis BŽ, orakelis SŽ, pientakiai BŽ, pietrytys GŽ, piev ažolė MŽ, prekyšuolis EŽ, puscelė ChŽ, pusduobė GŽ, puseilis LŽ, puskilpė SŽ, rū dgrybiai BŽ, sakotakis BŽ, skujauogė BŽ, sliekratis STŽ, sporalapis BŽ, šunkelis SŽ, tėvavardis TŽ, upėbaris SŽ, vaistažolės BŽ, vėjaduobė GŽ, žiedvirvė SŽ și altele. Cu toate acestea, peste un sfert dintre derivatele analizate au, de regulă, un singur constituent care este clar analizabil derivațional (cu frecvențe aproximativ egale pentru primul și al doilea constituent). Sunt foarte rare doar derivatele cu ambii constituenți analizabili derivațional, de ex.: važtaraštis EŽ, TŽ, žiedpumpuris BŽ. Substantivele de bază ale constituenților precum juosta, kablys, rastas, raštas, važta, veiksmas, deși au sufixe, nu par deloc excepții derivaționale și nu s-ar putea spune că sunt rare. Cu toate acestea, mult mai rare sunt constituentele bazate pe substantive compuse sau pe substantive cu prefixe ori sufixe care le măresc numărul de silabe (o zecime dintre exemplele care au ambii constituenți substantivali). Acestea sunt în majoritate constituente sufixate, de ex.: augimvietė BŽ, GŽ, dirvonlīgė BŽ, dilgynvygiai GŽ, komandin uotpinigiai EŽ, TŽ, ledynmetis GŽ, MŽ, radimvietė BŽ, GŽ, vaisvyrandis BŽ, žiedynkotis BŽ, žiedynlapis BŽ, žiedynsostis BŽ; angliavandeniliai ChŽ, GŽ, syogūnpumpuris BŽ, žiedpumpuris BŽ, pusdeginis ChŽ, MŽ, pusdykumė GŽ, MŽ, pusdu lkinė BŽ, pusgaminis EŽ, puspylimis MŽ, pussuktukis SŽ (figură de echitație). Sunt rare și cuvintele internaționale cu radical clar analizabil, de ex.: fosforitmilčiai ChŽ, pusfabrikatas EŽ, pusproletariatis EŽ. Substantivele de bază ale constituenților au rareori prefixe; dintre acestea, sunt mai frecvenți termenii compuși care au un asemenea constituent în prima poziție, de ex.: išoriakriaukliai GŽ, papėdlapis BŽ, pažiedlapiai BŽ, prielaprandis BŽ, užpakaliaskruosčiai GŽ, užpakaliažiauniai GŽ. Apare câte un derivat cu un constituent format cu un element de termen internațional, de ex.: kilovatalandė EŽ, zoosporangijakotis BŽ. Un constituent cu prefix în poziția a doua este cu totul excepțional: printre exemple se află doar puspasagis SŽ și pusužtvankė MŽ (de altfel, derivatele cu terminația pasaga, užtvanka au prefixul provenit din verbele de bază). De asemenea, termenii care conțin un constituent de substantiv compus sunt extrem de rari (sienlaikraštis LŽ). Se poate concluziona că formarea termenilor depășește mai frecvent limitele formării tradiționale a substantivelor compuse. Când este necesar, sunt inevitabili aici și constituenții care, în general, nu sunt caracteristici formării cuvintelor compuse în limba actuală. Totuși, uneori asemenea constituenți derivațional mai complecși intră în termenul compus într-o formă simplificată. Se tinde în special la eliminarea sufixelor diminutivale ale substantivelor de bază, de ex.: buožkotis „tulpinița pe care se află basidiolele (bazidia)” BŽ, kaulavais is „fruct cărnos sau semiuscat (prună, migdală), al cărui strat interior (endocarp) are consistența unui țesut mecanic dur (sâmbure)” BŽ, kiaušialąstė „celula sexuală feminină din componența sacului embrionar” BŽ, kiaušiasporė „sporă a speciilor de plante oogame” 85 sau zigotă, formată din ovul după fecundare” BŽ, lipapaukiai „perișori care produc mucilagiu, acoperind de obicei mugurii” BŽ, orapušlės „1. vezicule umplute cu aer în țesuturile algelor, numite și aerociste; 2. excrescențe veziculoase ale învelișului exterior al polenului, care reduc greutatea polenului și îi permit să fie purtat la distanță” BŽ, sparnavais is „fruct cu coajă sau nuculă al cărui pericarp este lățit într-un apendice plat, de consistență pieloasă sau membranoasă – o aripioară (la ulm, frasin, carpen, mesteacăn)” BŽ, šakniaplaukiai „prelungiri ale celulelor epidermice ale rădăcinii, care servesc la mărirea suprafeței de absorbție” BŽ, taurelėlapis „un sepal individual” BŽ, vainiklapis „o petală individuală” BŽ, vaiskotis „partea fructului prin care acesta este prins de ramura fructiferă; pedicelul fructului” BŽ, varpazvyniai „solzișori de la baza spiculețelor” BŽ, žiedažvyniai „doi solzișori din florile gramineelor, care protejează părțile esențiale ale florii (staminele și pistilul), iar apoi bobul tânăr” BŽ, žiedlapis „1. foliolă a unui periant nediferențiat; 2. petală (în limbaj popular)” BŽ. Chiar definițiile termenilor arată adesea că baza primului element ar trebui să fie prefixală. În plus, termenii compuși menționați sunt alcătuiți din termeni botanici buoželės, kaulilikas „partea tare a unei drupe, împreună cu sămânța”, lapelis „1. o parte distinctă a unei frunze compuse; 2. frunzuliță”, ląstelė, kotelis, plaukeliai „excrescențe subțiri pe suprafața părților aeriene ale plantei”, pūslė, sparnelis, taurelė, vainikėlis, žvynelis, precum și din termenul kiaušinėlio. Așadar, în cursul formării, tema cuvântului de bază este simplificată, scurtată morfemic. Având în vedere că din termeni se formează adesea și compuse terminologice, se poate presupune că, la îmbinare, se simplifică și unele elemente ale termenilor compuși, de exemplu sėklavietė „semn pe tegumentul seminței, unde aceasta era prinsă de funicul” BŽ, skilčialapis „prima frunză a embrionului, crescută din cotiledon și înverzită <...>” BŽ. Se pare că acești termeni sunt compuși din cuvintele sėklasaitis și vieta, precum și din sėklaskiltė și lapas. Se pot găsi și mai multe exemple de acest fel. Ele arată că și în terminologie se încearcă să nu se înmulțească excesiv excepțiile de formare. Acest lucru este, desigur, pe deplin de susținut și de încurajat. La crearea unor termeni noi, cel mai bine este întotdeauna să se caute modalități de a forma derivate convenabile, conforme cu regulile și tendințele generale ale formării cuvintelor în limba lituaniană contemporană. Elementele termenilor compuși se leagă între ele cu vocale de legătură sau fără acestea. Modul în care sunt unite elementele termenilor compuși analizați este prezentat în tabelul 3. Aproape jumătate dintre termenii compuși analizați nu au deloc vocale de legătură. Substantivele de bază din primul element pot avea aici orice desinență. Cuvintele compuse nu au deosebit de frecvent vocală de legătură atunci când substantivul de bază din primul element are desinența -ė, însă peste trei sferturi dintre asemenea exemple sunt formații cu primul element pus-. Vocalele de legătură alături de pus- sunt extrem de rare. La aproximativ trei cincimi dintre formații, vocalele de legătură coincid cu vocalele istorice de la finalul temei. De exemplu: -a- (din substantivele actuale cu desinența -as): darbadienis EŽ, TŽ, diegamakštė BŽ, grybašaknė BŽ, kalnagūbris GŽ, MŽ, laivatakis SŽ, muilanaftė ChŽ, oragaubtis GŽ, skliautakalvė GŽ, šalmapradis BŽ, vairagalys SŽ etc. Apropo, când primul element se bazează pe un substantiv cu tema în a- (cu desinența -as), mai- 86 Îmbinarea componentelor termenilor compuși Tabelul 3 Vocală de legătură | Numărul formațiilor în funcție de desinențele substantivelor de bază din primul element | -as | -ias | -is (-io) | -ys | -is (-ies) gen. masc. | -us | -ius | -uo | -a | -ia | -ė | -is (-ies) gen. fem. | Total formații | 70 | 1 | 7 | 1 | 1 | 3 | 6 | 7 | 25 | | 75 | 3 | 199 -a- | 72 | | 1 | | | 2 | | | 41 | | 5 | | 121 -ia- | | 1 | 14 | 5 | 2 | | 3 | | | 1 | 13 | 11 | 50 -o- | 6 | | | | | | | | 12 | | | | 18 -ė- | | | | | | | | | | | 14 | | 14 -i- | 1 | | 1 | | | | | | | | 1 | 4 | 7 -y- | | | | | | | | | | | 4 | | 4 -u- | | | | | | 2 | | | | | | | 2 -io- | | | 1 | | | | | | | | | | 1 | 149 | 2 | 24 | 6 | 3 | 7 | 9 | 7 | 78 | 1 | 112 | 18 | 416 în mod aproximativ la fel de des, termenul compus apare fie fără vocală de legătură, fie cu vocala de legătură -a-. Alte vocale de legătură se întâlnesc foarte rar (mai puțin de 5% dintre exemplele analizate), de pildă: luistikalniai GŽ, sakopušlė BŽ, vėjovagės GŽ etc. -ia- (din substantivele primei declinări cu desinențele -ias, -is, -ys. Aici, probabil, trebuie incluse și substantivele cu desinența -ius): kailiavilnė ATŽ, kelialapis EŽ, TŽ, krumpliaratis FŽ, MŽ, STŽ, SŽ, moliad uobė MŽ, spygliamakštė BŽ, šalčialpyšiai GŽ, vaisiakūnis BŽ. Aproape două treimi dintre exemplele analizate al căror prim element se bazează pe substantive cu tema în ia au această vocală de legătură. Majoritatea formațiilor rămase de acest fel nu au vocală de legătură. -o-. Această vocală de legătură apare cel mai adesea în formațiile al căror prim element se bazează pe substantive cu tema în o (desinența nominativului singular al acestora este -a); de exemplu: bangovagės GŽ, dirvožemis GŽ, MŽ, gamtovaizdis GŽ, k ainoženklis EŽ, vielokaištis STŽ. Totuși, aceasta este o vocală de legătură relativ rară (mai există câteva formații cu primul element având tema în a, de exemplu: darbotvarkė TŽ, kraštovaizdis GŽ, 87 MŽ și altele). Chiar și componentele substantivelor cu tema în -o se combină cel mai adesea cu vocala de legătură -a- (mai mult de jumătate dintre exemplele analizate) sau fără vocală de legătură (o treime dintre astfel de formații), de exemplu: galvakojai GŽ, gyslakerė BŽ, juostakilpės SŽ, kalvagūbris GŽ, MŽ, SŽ, kojavilnė ATŽ, mėsakiaušis BŽ, plunksnakabilis SŽ, sėklagūbris BŽ, sėklapradis BŽ, sporadalgis BŽ, važtapinigiai EŽ, TŽ, citrinvaistis BŽ, dienpiniginiai EŽ, TŽ, nuompiniginiai EŽ, TŽ. Vocalele de legătură ale termenilor compuși care conțin primele componente ale altor teme variază destul de mult, deși o anumită parte a formațiilor are în toate cazurile vocale de legătură care coincid cu vocalele de la sfârșitul temei istorice. În cazurile în care vocala de legătură este diferită, se observă cel mai adesea tendința către vocalele de legătură cele mai frecvente, -a- sau -ia-. Din acest punct de vedere, formarea termenilor nu se deosebește în mod semnificativ de tendințele generale ale substantivelor compuse din limba lituaniană contemporană, cu ambele componente nominale. Prin urmare, se ține cont de acest lucru și la formarea unor termeni noi (fără a uita, desigur, nici celelalte tendințe caracteristice grupurilor distincte de formații)18. Se poate considera că, în general, vocala de legătură este un element facultativ, nenecesar al cuvântului compus lituanian și, prin urmare, și al termenului (deși aceștia din urmă sunt de regulă propuși fără variante). În multe cazuri, prezența lor este necesară pentru a face formația mai ușor de pronunțat — se desfac grupurile consonantice prea mari sau greu de rostit, cf. angliarūgštė (și forma inexistentă angli rūgštė) sau kalvagūbris (și posibila formă kalvgūbris), veiksmažodis (și forma inexistentă, dificil de pronunțat, veiksmžodis), sau ajută la păstrarea neschimbată a unei componente, cf. raiščiadanciai (fără vocala de legătură, pronunțând raištdančiai, cuvântul s-ar modifica foarte mult, iar forma însăși ar fi mai puțin clară — raišdantis). Se pare că și din acest motiv se întâmplă ca o formație cu aceeași primă componentă să poată fi alcătuită atât cu vocală de legătură, cât și fără ea, de exemplu: buožiasporės BŽ și buožkotis BŽ, kelialapis EŽ, TŽ (se evită dublarea consoanelor, neobișnuită în limba lituaniană) și kelpinigiai EŽ, TŽ, stiebagumbis BŽ și stieblapis BŽ, vaisiasostis BŽ și vaiskrūmis BŽ. Desigur, există foarte multe cazuri în care acest tip de variație nu poate fi explicat prin cauze fonetice. Există și unii termeni la care s-ar părea că este necesară o vocală de legătură, dar aceasta lipsește, de exemplu: pussirupis ChŽ (de fapt, acestea sunt în principal formații cu prima componentă pus-). Totuși, există și cazuri în care modul de îmbinare a componentelor contribuie la diferențierea cuvintelor și, prin urmare, devine o componentă semnificativă a compusului, de exemplu: dienoraštis „дневник“ LŽ și dienraštis „ежедневная газета“ LŽ, orapūslės „1. vezicule umplute cu aer în țesuturile algelor, numite și aerociste; 2. excrescențe veziculoase ale învelișului exterior al polenului, care ușurează polenul și îi permit să... 18 De altfel, din când în când, și corecturile lingviștilor în privința discutată nu sunt suficient de obiective. De exemplu, se creează inutil confuzie în rândul publicului, susținând că varianta darbo vietė este mai bună decât dar-bavietė. Faptul că uzul actual, mai ales cel din presa periodică, înclină mai mult spre dar-bavietę (variantă recomandată, de altfel, și de singurul „Dicționar de termeni juridici” disponibil), deși nu corespunde întru totul recomandărilor „Dicționarului limbii lituaniene contemporane”, nu ar trebui condamnat. Uzul însuși alege în acest caz varianta mai acceptabilă. Niciuna dintre variante nu poate fi considerată o greșeală de limbă, însă, fără îndoială, preferința din punctul de vedere al formării cuvintelor îi revine lui dar-bavietei, deoarece vocala de legătură din această variantă corespunde mai bine tendinței generale de formare a unor asemenea cuvinte. Deocamdată, se pare că nu ducem lipsă de greșeli de limbă, ca să fie nevoie să atragem atenția publicului asupra unor asemenea mărunțișuri. 88 orpūslė „воздушный шар“ ŠŽ (aeromodelism). Astfel de cazuri sunt, într-adevăr, rare, dar acest lucru nu le împiedică să arate cât de important poate fi uneori rolul vocalei de legătură într-o creație. Există cazuri în care prima componentă a termenilor compuși și modul în care aceasta se îmbină cu a doua componentă trebuie neapărat corectate. Acest lucru este valabil mai ales pentru termenul botanic zoosporangijakotis BŽ. „Dicționarul termenilor botanici” indică și cuvântul de bază al primei componente — termenul zoosporangė; există, de asemenea, termenii sporangė și sporangėkotis. Prin urmare, ar fi pe deplin justificat să ne așteptăm la compusul zoosporangėkotis. Creatorii acestui termen au urmat prea orbește modul de îmbinare a componentelor din termenul latin (zoosporangiophorum, -us) sau din cel rusesc (зооспорангиеносец) și, se pare, l-au copiat, uitând ceea ce propuseseră ei înșiși anterior. Termenii compuși cu ambele componente nominale au terminații în mare măsură uniformizate, caracteristice, în general, tuturor compuselor de acest tip din limba lituaniană contemporană. Terminația formației depinde foarte mult de genul substantivului care stă la baza celei de-a doua componente (excepție face o parte considerabilă a denumirilor de animale). De aceea, este util să observăm din capul locului că a doua componentă a termenilor analizați se bazează mult mai des pe substantive de genul masculin (aproape două treimi dintre exemple). Majoritatea acestor compuse (cu excepția a circa 3–4%) au terminația -is (singular, genitiv -io). Prin urmare, puțin mai mult de o treime dintre termeni au a doua componentă bazată pe un substantiv de genul feminin. Peste trei sferturi dintre aceste formații au terminația -ė. Aproape toate formațiile rămase au terminația -is. Așadar, aici trebuie să vorbim nu despre o tendință de formare, ci despre o regularitate derivațională, pe baza căreia se pot formula și anumite reguli. Raportul dintre terminațiile termenilor compuși analizați și terminațiile substantivelor de bază ale celei de-a doua componente se vede clar în tabelul 4. Terminația -is apare la 70% dintre toți termenii compuși cu ambele componente nominale. Este vorba, în primul rând, de aproape toate compusele a căror a doua componentă se bazează pe substantive cu terminația -as la nominativ și, în esență, de toate formațiile care au ca substantiv de bază al celei de-a doua componente un substantiv masculin cu altă terminație. Formațiile cu terminația -ys sunt rare, de exemplu: peltakys ATŽ, pietrytys GŽ, rąstgalys MŽ, vairagalys ŠŽ. Terminația -ė apare cel mai adesea la termenii compuși a căror a doua componentă se bazează pe substantive de genul feminin; totuși, o cincime dintre formații sunt de genul masculin și au terminația -is, de exemplu: darbadienis EŽ, TŽ, puseilis LŽ, pusgrupis STŽ, pusiasisalis GŽ, puspėdis LŽ, puspasagis SŽ, vidurupis MŽ. În plus, trebuie menționate aici formațiile a căror a doua componentă se bazează pe substantivul žemė (dirvožemis GŽ, MŽ, druskožemis GŽ și altele) și unele denumiri de animale (delnakojai GŽ, kūjagalvis ŠŽ și altele). Când a doua componentă se bazează pe un substantiv de genul masculin, formațiile sunt foarte rar de genul feminin, de exemplu: kremzliakaulės (pești) GŽ, riešapelėkės (pești) GŽ și viršuslenkstė MŽ. Tema cuvântului de bază al celei de-a doua componente este uneori simplificată, de exemplu: amonbakterės BŽ, gelžbakterės BŽ, sierabakterės BŽ (cf. bakterija). Însă EŽ 89 Tabelul 4 Relația dintre terminațiile termenilor compuși și terminațiile substantivelor de bază din al doilea component Terminația formațieiNumărul formațiilor în funcție de terminațiile substantivelor de bază din al doilea componentgenul masculin-as-ias-is (-io)-ys-is (-ies)-ius-uomgenul feminin-a-ia-ė-is (-ies)Numărul total al formațiilor-is: 195, 4, 32, 12, 3, 11, 6, 17, 10, 1; 291-ys: 6; 6-as: 1; 1-ė: 2, 1, 69, 1, 31, 8; 112-a: 6; 6416 termenul propus puskolonijė19. De altfel, tema cuvântului de bază din al doilea component al acestui termen nu este simplificată, probabil pentru a evita omonimia cu compusul puskolonė, al cărui al doilea component provine din cuvântul kolona. Există foarte puțini termeni compuși cu terminații neobișnuite. Este vorba de câteva formații cu terminația -a, de exemplu: ampervalanda FŽ, kilovatvalanda FŽ (dar kilovatvalandė EŽ), vatvalanda FŽ, ampervija FŽ, kalnakasyba GŽ, maistprekyba EŽ și termenul cu terminația -as puskoksavimas ChŽ. Toți acești termeni incluși în dicționare trebuie corectați. Sunt admisibile numai ampervalandė, kilovatvalandė, vatvalandė, ampervijė20. Termenul kalnakasyba, dacă este considerat un compus, desigur, nu este unul obișnuit și corect (în ultima vreme, geologii înșiși propun să se folosească în locul lui termenul kasyba21). Cel mai probabil, însă, este un derivat cu sufixul -yba, rar în formarea cuvintelor. În uzul actual s-a impus și cuvântul maistprekyba, care, din punctul de vedere al formării, este defectuos și, cel puțin, nu ar trebui luat drept model pentru formarea unor cuvinte sau termeni noi. Termenul puskoksavimas „cocsificare la temperatură joasă” ChŽ este, desigur, un calc morfemic (cf. rusă полукоксование). Pentru acest concept trebuie creat un termen într-un alt mod. Poate că s-ar potrivi aici apkoksavimas? 19 Varianta puskolonijė trebuie considerată normativă, nu cuvântul puskolonija inclus în DŽ și LKŽ X. Schimbarea terminației într-un cuvânt compus este un fenomen regulat, iar puskolonija se numără printre excepțiile foarte rare. 20 Beje, naujajame „Fizikos terminų žodyne“ (V., 1979) taip ir teikiama vartoti, bet kažkodėl pasiliko nepataisytas terminas ampervija. 21 Žr. Vodzinskac E. Geologų kalba specialistų ir kalbininkų akimis. – Mūsų kalba, 1980, Nr. 5, p. 4. 90 Un număr relativ mare de termeni compuși cu ambele componente substantivale sunt prezentați la plural (aproape un sfert dintre exemple). Majoritatea sunt termeni de pluralia tantum. De exemplu: angliavandeniai BŽ, ChŽ, buožiasporės BŽ, chlorkalkės ChŽ, dienpinigiái EŽ, TŽ, duobagyviai GŽ, durpmilčiai MŽ, gumbavaisiai BŽ, kardaudegiai GŽ, kišenpinigi ai EŽ, komispinigiai EŽ, TŽ, kūlėsporės BŽ, kūliagrybiai BŽ, lervatakiai BŽ, milžinpuodžiai GŽ, nuompinigiai EŽ, TŽ, paukščiadubeniai GŽ, pusbergamotės BŽ, rankasparniai GŽ, rankpinigi ai EŽ, TŽ, sėklabriaunės BŽ, snapagalviai GŽ, šakniadygliai BŽ, šakniavaisiai BŽ, varliagyviai GŽ, vasarūgliai BŽ, žemėveiksliai MŽ, žvėriadančiai GŽ, žvynalapiai BŽ. În principal, sunt termeni din sistematica plantelor și animalelor, precum și câteva denumiri de substanțe chimice diverse. Compuse cu componente adjectivală și substantivală Există de 2,7 ori mai puțini termeni compuși cu prima componentă adjectivală și a doua substantivală decât formații cu ambele componente substantivale. Totuși, acesta este al doilea grup ca număr de formații, reunind aproximativ o șesime (17%) din toți termenii substantivali compuși lituanieni și puțin peste o cincime (aproape 22%) dintre compusele cu a doua componentă substantivală. Hibrizii sunt relativ rari aici, cu una sau alta dintre componente bazată pe un cuvânt internațional. De fapt, în materialul disponibil nu s-a găsit niciun exemplu cu o astfel de primă componentă. Aproximativ a cincisprezecea parte dintre compusele de acest tip (6,6%) au o a doua componentă bazată pe un substantiv internațional, de exemplu: bendraautoris „соавтор“ LŽ, TŽ, bendrakreditoris „сокредитор“ EŽ, TŽ, didkolonija „colonie albă sau gălbuie formată de drojdii în timp ce se dezvoltă pe un mediu solid <…> – гигантская колония“ BŽ, lengvaatletis „лёгко-атлет“ SŽ, plačiasisifoniai „Eurysiphonata, широкосифонные“ GŽ, siaurasifoniai „Stenosiphonata, узкосифонные“ GŽ etc. Mai mult de jumătate dintre termenii cu componente adjectivală și substantivală denumesc diverse obiecte, iar aproximativ o treime dintre formații denumesc persoane sau unități de clasificare a diferitelor animale. Termenii compuși de acest tip cu sens abstract sunt rari (mai puțin de o zecime dintre exemple). Componenta adjectivală a termenilor desemnează o caracteristică a lucrului exprimat prin componenta substantivală și indică acea însușire prin care lucrul denumit de formație se distinge de celelalte lucruri desemnate de substantivul de bază al celei de-a doua componente. Prin urmare, prima componentă a acestor termeni compuși o determină pe cea de-a doua. Majoritatea termenilor compuși care desemnează lucruri neînsuflețite sunt denumiri de specii, alături de substantivele pe care se bazează a doua componentă. De exemplu: a) tipuri de sol: baltžemis „sol cu subsol nisipos albicios” MŽ, geltonžemis „желтозём” GŽ, juodžemis „soluri negre și fertile, întâlnite de obicei în regiunile continentale de stepă” MŽ, GŽ, pilkžemis „серозём” MŽ, GŽ, raudonžemis „soluri de culoare roșiatică, întâlnite în regiunile subtropicale și tropicale” MŽ, ChŽ, GŽ, rudžemis „solul pădurilor de foioase din munții sudici (Carpați, Caucaz)” MŽ, GŽ, smulkžemis „pământ cu particule având un diametru mai mic de 0,2 mm” MŽ, GŽ, sūrožemis „sol al cărui complex de absorbție este saturat cu sodiu, 91 iar sărurile libere au fost spălate în straturile mai adânci” MŽ, GŽ, saltazemis „teren umed, cu izvoare” MŽ; b) denumiri de substanțe chimice: brangakmenis „mineral folosit la podoabe” ChŽ, gyvasakiai „exsudat vâscos de culoare gălbuie, produs în glandele speciale ale coniferelor și acumulat în spațiile dintre celulele lor (canalele rezinifere), alcătuit din 35—38% substanțe volatile (terebentină) și 62—65% acizi rășinoși. <...>” BŽ, gyvsidabris „element” ChŽ, GŽ, raudonvaris „cupru tehnic” ChŽ, skaisvaris „aliaj de Cu și Zn” ChŽ, žalvaris „aliaj de Cu și Sn, bronz” ChŽ; c) denumiri ale altor obiecte și lucruri diverse: aukštakrosnė „cuptor pentru obținerea fontei” ChŽ, GŽ, baltmiškis „pădure de foioase” SŽ, brangymetis „scumpete” EŽ, didburė „velă mare” SŽ, geltvilnė „lână de culoare galbenă caracteristică, cu rezistența și finețea considerabil diminuate din cauza expunerii îndelungate la umezeală a oilor ținute în saivane umede, a acțiunii preparatelor dezinfectante sau a depozitării lânii umede” ATŽ, gyvašakė „plantă în formă de ramură, folosită pentru înmulțirea vegetativă, prin înfigerea în pământ sau prin altoire” BŽ, ilgaugiai „lăstari lungi, prin care se alungește tulpina principală a plantelor perene sau ramurile ei laterale” BŽ, kiauraslėnis „vale transversală” GŽ, laibagrybiai „grup de microorganisme cu poziție intermediară între bacterii și ciupercile inferioare. Miceliul lor are forma unor filamente subțiri. Aceste filamente se ramifică radial și produc spori pe ramificațiile laterale” BŽ, melsvadumbliai „Cyanophyceae, alge albastre-verzi” GŽ, piktžolė „plantă de valoare redusă, care crește în culturile agricole și le dăunează astfel” BŽ, „buruiană inutilă, dăunătoare plantelor cultivate” MŽ, plokščiakalnis „daltă plată” GŽ, sausledžiai „lemn uscat” GŽ, sausvėjis „curent de aer uscat și fierbinte, care schimbă brusc condițiile climatice locale, la care plantele nu reușesc să se adapteze și mor în masă” MŽ, GŽ, skaistgijės „fire de urzeală de altă culoare sau structură decât fondul, care se repetă într-un anumit raport în țesătură, creând efectul unor dungi longitudinale” ATŽ, skersvagė „brazdă transversală făcută la prășit sau la arat” MŽ, statramstis „proptea așezată vertical” MŽ, GŽ, trumpaugliai „lăstari ai arborilor cu internoduri foarte scurte și cu un număr mic de frunze grupate; lăstarii scurți se alungesc anual doar cu câțiva milimetri și, de obicei, nu se ramifică” BŽ, žalitvorė „gard viu alcătuit din plante veșnic verzi” BŽ. Adesea se formează grupuri de termeni compuși specifici care au același constituent substantival. Constituentele adjectivale, indicând diverse caracteristici ale entităților determinate, ajută la exprimarea unor opoziții necesare clasificării sau, pur și simplu, la evidențierea anumitor specii în funcție de o trăsătură exterioară ori interioară caracteristică. De exemplu: capăt: aukštagalis „curs superior” GŽ, drugalys (meškerikočio) „capătul gros al undiței” SŽ, smaigalys „vârf” STŽ, „culme” SŽ; munte: aukštikalniai „regiune montană înaltă” GŽ, plokščiakalnis „munte cu vârful plat” MŽ (plokštik abnis „idem” GŽ, SŽ), vidutinkalniai „regiune montană de altitudine medie” GŽ, žemakalniai „regiune montană joasă” GŽ; boală: boală pătată „boală cauzată de ciuperci sau bacterii parazite, care se manifestă prin apariția de pete pe frunze sau pe alte organe” BŽ, boală galbenă „fenomenul prin care, sub influența virusurilor sau din alte cauze, culoarea normală a frunzei se schimbă în galben, galben-verzui, verde-gălbui etc.” BŽ, antrax (Anthrax) „boală contagioasă periculoasă a animalelor, care se transmite— 92 care poate infecta omul prin lâna nedezinfectată a oilor bolnave – „antrax” ATŽ, „boală a cerealelor, al cărei agent patogen este ciuperca Cladosporium herbarum Lk. (în stadiul superior – Mycosphaerella Tulasnei (Jancz.) Lindau) – mucegai negru (al cerealelor)” BŽ, kartligė „cavități suberificate cu gust amar în pulpa mărului, care apar pe fructele aproape coapte și pe cele culese, din cauza regimului hidric nefavorabil al solului” BŽ; perioadă: brangymetis „scumpete” EŽ, šlapymetis „umezeală; perioadă ploioasă” MŽ; mlaștină: aukštapelkė „mlaștină formată mai ales pe cumpenele apelor, adesea cu suprafața bombată, a cărei sursă de umezeală sunt precipitațiile atmosferice; în mlaștinile înalte crește vegetație care nu are nevoie de hrană minerală (vegetație oligotrofă – de aceea mlaștina înaltă este adesea numită mlaștină oligotrofă), predomină mușchii albi, pini de mlaștină, plante cu fructe de pădure (merișoare) etc.” MŽ, GŽ, žemapelkė „mlaștină a cărei sursă de umezeală, pe lângă precipitațiile atmosferice, o constituie și apele de suprafață și cele subterane; vegetația mlaștinilor joase are nevoie de hrană minerală (vegetație eutrofă), de aceea mlaștina joasă este adesea numită mlaștină eutrofă; în mlaștina joasă cresc mușchi verzi, coada-calului, stuf; dintre arbori: arini, sălcii etc.” MŽ, GŽ; râu: klampupis „pârâu” GŽ, sausupė „râu care seacă” MŽ; brazdă: 1. „locul pe unde curge apa râului”: aklavagė „albie fără scurgere a apei” MŽ, sausvagė „vale uscată” GŽ, senvagė „vechea albie a râului rămasă după ce acesta și-a săpat un curs nou (uscată sau cu apă stătătoare)” MŽ, GŽ; 2. „șanț de arătură”: skersvagė „brazdă transversală făcută la prășit sau la arat” MŽ, tuštvagė „la aratul în straturi, brazdă răsturnată în ambele părți; brazdă de despicare” MŽ. Toți acești termeni compuși, prin raportul dintre sensul lexical și cel derivațional, pot fi numiți formații cu sens direct, deoarece sunt de regulă folosiți cu un sens aproximativ celui care rezultă din sensurile constituenților și din raportul dintre aceștia. Formațiile care denumesc entități neînsuflețite și al căror sens lexical diferă mai mult de cel derivațional sunt foarte puține. Acestea sunt, de regulă, formații metonimice (de tip bahuvrihi). În constituentul al doilea al unor astfel de termeni compuși este exprimată o anumită parte a entității denumite prin termen (de obicei esențială din punctul de vedere al clasificării) sau asociată cu aceasta; constituentul adjectival indică trăsătura distinctivă a acelei părți. De exemplu: ilgaciurklis „aparat care aruncă apa la distanță” MŽ, juodsaknė „boală a răsadurilor de sfeclă, manifestată prin înnegrirea și subțierea rădăcinii, din cauza căreia răsadurile mor de obicei. <…>” BŽ, stačiakampis „dreptunghi” STŽ. Cel mai adesea, termenii compuși care denumesc diverse animale și au primul constituent adjectival sunt metonimici. În constituentul substantival al acestor formații este exprimată de regulă o anumită parte a corpului animalului denumit prin termenul compus sau a reprezentanților clasei de animale respective; constituentul adjectival indică trăsătura distinctivă a acelei părți. Majoritatea acestor formații sunt denumiri ale unor unități taxonomice. De exemplu: dinți: nepilnadančiai „Edentata, edentate” GŽ, storadančiai „Pachyodonta, pași groși” GŽ; cap: pilnagalviai „Holocephali, holocéfali” GŽ; călcâi: ilgakulniai „Tarsioidea, tarsioide” GŽ; corp: minkštakūniai „Mollusca, moluște” GŽ; piele: dygiaodžiai „Echinodermata, echinoderme” GŽ; coarne: dykaragiai, tuščiaragiai „Bovidea, bovide” GŽ; mușchi: lygiaraumeniai 93 „равnomuskulные“ GŽ, nelvygiaruomeniai „нерavnomuskulные“ GŽ; sifonas: plačiasifoniai „Eurysiphonata, широкосифонные“ GŽ, siaurasifoniai „Stenosiphonata, узкосифонные“ GŽ; sparnai: naujasparniai „Neoptera, новокрылые“ GŽ, senasparniai „Palaeoptera, древнекрылые“ GŽ; šarvai: įvairiašarviai „Heterostraci, разнощитковые“ GŽ; žiaunos: plokščiažiauniai „Lamellibranchiata, Pelecypoda, пластинчатожаберные“ GŽ, priešakiniažiauniai, viršutiniažiauniai „Prosobranchiata, верхнежаберные“ GŽ etc. Din punctul de vedere al sensului, unele denumiri ale unităților de sistematică vegetală sunt la fel, de exemplu: laisvavainikiai „plante ale căror petale sunt libere până la bază, neconcrescute între ele” BŽ, plikagrūdžiai „unele varietăți de cereale care au, de regulă, boabe cu pleavă (ovăz, orz), dar nu au pleavă” BŽ, plikasėkliai „grupă de plante cu ovule dispuse liber pe macrosporofile și neînconjurate de acestea din urmă” BŽ, GŽ. Uneori, elementul nominal al termenilor de sistematică nu indică o parte a corpului animalului sau plantei, ci o altă trăsătură caracteristică, de exemplu: aiškialyčiai „plante cu flori și cu o formă de reproducere sexuală clar exprimată” BŽ, gyvaglevė „grupă de bacterii înconjurată de un strat de mucus și care formează colonii mari, adesea vizibile cu ochiul liber” BŽ, slaptalyčiai „plante fără flori, ale căror moduri de reproducere sexuală sunt greu de observat și, din acest motiv, au rămas necunoscute multă vreme” BŽ. Denumirile lituaniene din sistematică sunt adesea formate după modelul nomenclaturii latine internaționale. Astfel de termeni sunt calcuri. Un număr relativ mare dintre termenii compuși analizați sunt denumiri de persoane. În unele dintre ele, și elementul nominal se bazează pe un substantiv care denumește o persoană, iar primul element indică o anumită caracteristică a acelei persoane. Majoritatea exemplelor au ca prim element bendr- (care indică ceea ce au în comun persoanele). De exemplu: bendradatsakovis „соответчик“ TŽ, bendraautoris „соавтор“ LŽ, TŽ, bendrieškovis „соистец“ TŽ, bendrakaltininkis „совиновник“ TŽ, bendrakreditoris „сокредитор“ EŽ, TŽ, bendralai-duotojis „сопоручитель“ TŽ, bendranuomininkis „сонаниматель, соарендатор“ TŽ, bendrapilietis „согражданин“ TŽ, bendradeditoris „соредактор“ LŽ, bendrasavininkis „совладелец“ EŽ, „сособственник, совладелец“ TŽ, bendras-kolininkis „содолжник“ TŽ, didmeistris „гроссмейстер“ SŽ, lengvaatletis „лёгкоатлет“ SŽ, sunkiaatletis „тяжёлоатлет“ SŽ. În cazul altor compuse care denumesc persoane, substantivele de bază din al doilea element indică un obiect caracteristic persoanei, care servește drept bază pentru denumire. Astfel de formații sunt, desigur, folosite cu sens figurat; sensul lor derivațional și cel lexical nu coincid. De exemplu: bendradarbis „сотрудник“ LŽ, TŽ, bendraskolis „содолжник“ EŽ, įvairiadarbis „разнорабочий“ EŽ. Unele formații de acest tip trebuie probabil considerate adjective folosite substantival, de exemplu: lygi ateisis „равноправный“ TŽ, mažametis „малолетний“ TŽ, mažaturtis „малоимущий; малообеспеченный“ EŽ, nepilnametis „несовершеннолетний“ TŽ, pilnametis „совершеннолетний“ TŽ, pilnateisis „полноправный“ TŽ. Comparând aceste două grupuri de denumiri de persoane, se poate spune că cel de-al doilea grup corespunde mai bine tendințelor de formare a substantivelor compuse lituaniene. În articolul publicat în 1920, „Despre apariția «Manualului elementar de științe naturale» (Kalbos da- 94 lykai“ J. Jablonskis a corectat bendrakeleivį, înlocuindu-l cu kelionės (kelio) draugu²². Mai târziu au fost corectate și alte cuvinte de acest tip. J. Palionis consideră bendrakaltininkį o formație mai puțin obișnuită, deoarece, după cum susține el, al doilea element al substantivelor compuse de acest tip este de obicei bisilabic. În locul acestui termen, precum și al lui bendranuomininko, bendraskolininko, a propus folosirea compuselor bendrakaltis, bendranuomis, bendraskolis²³. După câteva decenii, V. Būda²⁴ a reluat aceste corecturi, adăugând și altele noi (bendralaiduotojis = bendralaudis, bendraatsakovis = bendraatsakis?), susținând totodată folosirea lui koautorių în locul lui bendraautorio și considerând toate asemenea compuse, în esență, inacceptabile și incorecte. În general, atitudinea lingviștilor față de astfel de formații rămâne nestabilită. De exemplu, A. Piročkin se îndoiește că J. Jablonskis ar fi trebuit să corecteze bendrakeleivį, deși acesta nu ar fi cu totul corect nici ca formare, nici ca sens²⁵. În „Recomandările pentru practica limbii” au fost reluate unele corecturi²⁶, dar nu s-a spus nimic, în general, despre formațiile de acest tip. Cei care corectează limba critică, se pare, cel mai adesea astfel de compuse din cauza formei (al doilea element este prea complex, terminația formației este nepotrivită). Uneori sunt formulate obiecții serioase și cu privire la sensul lor (V. Būda). Desigur, nu se poate afirma că substantivele care desemnează persoane nu pot servi deloc drept bază pentru al doilea element al compuselor. Relațiile dintre elemente sunt, de asemenea, variate. De aceea, complexitatea derivațională a celui de-al doilea element este cea care atrage cel mai mult atenția și provoacă obiecții. Așadar, corecturile bendrakaltis, bendranuomis, bendraskolis (ultimul fiind, de altfel, și recomandat de EŽ) sunt pe deplin justificate. În această direcție trebuie corectate și alte compuse analoge, iar noile formații ar trebui create în același mod. Multe termeni compuși au elemente provenite din adjective și substantive ale căror teme nu se pot descompune derivațional. Aceasta este tendința generală actuală în formarea substantivelor compuse lituaniene. Totuși, pentru a alcătui sisteme de termeni de categorie cu forme mai simple (din acest punct de vedere, termenul compus este mai simplu decât cel sintagmatic), adesea nu se mai ține seama de această tendință generală. Chiar o treime dintre termenii analizați au elemente care, pe lângă rădăcină, conțin și afixe derivaționale. Cu toate acestea, adjectivele și substantivele de bază pentru aproape jumătate dintre astfel de elemente sunt bisilabice, de exemplu: aklas, baltas, suk­rus, šaltas, šiltas; čiurkšlė, kaltas, ramstis, raštas, ūglis etc. Prin urmare, elementele compuselor se bazează mult mai rar pe cuvinte cu afixe care le măresc numărul de silabe. Printre exemplele de termeni compuși analizate, aceștia reprezintă mai puțin de o cincime. De două ori mai des, un astfel de element este primul, adjectival, de exemplu: dėmetligė BŽ, naruotakojai GŽ, naruotastiebiai BŽ, priešakiniaskruoščiai GŽ, vidutinkalniai GŽ, viršutiniųžiauniai GŽ; nelygiaraumeniai GŽ, nepilnadanciai GŽ. Aproape toate compusele cu al doilea element derivațional complex sunt denumirile de persoane menționate anterior, cu primul element bendra-. Majoritatea termenilor compuși cu un element derivațional complex au fost formați sub influența termenilor corespunzători din alte limbi sau a nomenclaturii latine internaționale. Că tendința de formare a substantivelor compuse de a nu se baza pe elemente cu afixe clar identificabile- 22 Jablonskis J. Scrieri alese. — V., 1959, vol. 2, p. 229, 232. 23 Palionis J. Dėl vieno kito teisės termino. — Kalbos kultūra, 1961, sąs. 1, p. 49. 24 Būda V. Ar geras darinys bendrautorius? — Mūsų kalba, 1973, Nr. 6, p. 30—33. 25 Piročkinas A. Jono Jablonskio leksiniai taisymai. — K., 1970, p. 88. 26 Kalbos praktikos patarimai. — V., 1976, p. 44—45. 95 În terminologie se tinde, în esență, să se procedeze astfel, după cum arată și faptul că uneori tema cuvântului de bază este simplificată în compus sau se folosește o variantă mai rară, de exemplu: didburė SŽ, geltynė ATŽ, plynaukštė GŽ. Acest din urmă termen are, se pare, al doilea constituent din cuvântul aukštuma. Termenii compuși cu primul constituent adjectival se formează ceva mai des cu vocale de legătură (astfel de cazuri reprezintă aproape trei cincimi din exemplele analizate). 70% dintre termenii cu vocale de legătură sunt formați cu vocala de legătură -a-, iar aproape un sfert dintre aceste exemple au vocala de legătură -ia-. Vocalele de legătură -i-, -y- și -o- sunt foarte rare. Tendințele de îmbinare a constituenților termenilor discutați se pot observa din datele prezentate în tabelul 5. Tabelul 5 Conectarea primului element adjectival Vocală de legătură Numărul formațiilor în funcție de terminațiile adjectivelor de bază din primul constituent -as -ias -us -is Total formații 44 (+1) 3 10 5 62 (+1) -a- 62 (+1) 1 63 (+1) -ia- 7 11 3 21 -y- 1 2 3 -i- 1 1 (+2) 2 (+2) -o- 1 1 152 Observații. 1. Unele adjective au terminații variabile, de exemplu, smailus ir smailas. În acest caz, aici s-a făcut numărătoarea pe baza recomandării din DŽ (smailus). 2. În dicționarele de termeni pentru unele formații sunt incluse variante cu elemente componente sudate diferit, de exemplu: gyvasakiai BŽ ir gyvsakiai ChŽ, plokščiakalnė MŽ ir plokštikalvė GŽ. În tabel, acest lucru este reflectat printr-un număr adăugat între paranteze, care indică termenul prezentat al doilea în dicționare sau respectarea recomandărilor DŽ. Puțin mai mult de două cincimi dintre termeni nu au vocală de legătură. În aceeași proporție, primele componente sunt sudate fără vocale de legătură atât din adjective cu terminația -as, cât și din cele cu terminația -us (primele componente se bazează cel mai adesea pe astfel de adjective). Vocală de legătură -a- au trei cincimi dintre formațiile a căror primă componentă se bazează pe adjective cu terminația -as. Componentele provenite din adjective cu alte terminații nu se combină, în general, cu această vocală de legătură. Dintre exemplele disponibile, numai sukrapluostis BŽ are această vocală de legătură. 96 Vocală de legătură -ia- au aproape o șeptime din toate compusele cu componentă adjectivală și substantivală. Această vocală de legătură se întâlnește cel mai des la componentele provenite din adjective cu terminațiile -us (aproape jumătate dintre aceste exemple) și -ias (puțin mai mult de jumătate dintre exemple), precum și -is. Celelalte vocale de legătură sunt foarte rare (printre exemplele disponibile: -i-, -y-, -o-). Le au mai puțin de o douăzecime dintre termenii compuși, de exemplu: -i-: aukštikalniai GŽ, žalivorė BŽ; -y-: brangymetis EŽ, šlapyvárdis LŽ, šlapymetis MŽ; -o-: sūrožemis GŽ, MŽ. În general, modul de îmbinare a componentelor nu depinde strict de adjectivele-bază ale primei componente. O componentă derivată din același adjectiv este adesea îmbinată într-un fel în unele formații, iar în altele — în alt fel, de exemplu: aukštagalis GŽ, aukštikalniai GŽ și aukštupis GŽ; brangakmenis ChŽ și brangymetis EŽ; gyvašaknė BŽ și gyvsidabris ChŽ, GŽ; plikasėkliai BŽ, GŽ și plikmolis MŽ; rudašerdė BŽ și rudžemis GŽ, MŽ; sausašonė SŽ și sausvėjis GŽ, MŽ sau sausledžiai GŽ; šlapduobė și šlapymetis MŽ etc. Se întâlnesc chiar variante ale aceluiași termen, cu componente îmbinate diferit, de exemplu: gyvsakiai ChŽ și gyvasakiai BŽ; sausslėnis GŽ, MŽ și sausaslėnis MŽ; plokščiakalnis MŽ, plokščiakalvė MŽ și plokštikalnis GŽ, SŽ, plokštikalvė GŽ. Existența unor astfel de variante de formare este cu totul inutilă pentru terminologie. Ele ar fi justificate numai dacă ar ajuta la diferențierea unor sensuri ale termenilor, chiar dacă apropiate. Nu este cazul aici; prin urmare, la sistematizarea terminologiei, trebuie eliminate variantele inutile, păstrându-le pe cele obișnuite, utilizate pe scară largă în limba literară. În general, se poate observa că, în privința tendințelor de folosire a vocalelor de legătură, lexicul terminologic nu diferă în esență de tendințele generale ale limbii contemporane. Poate că doar componentele se îmbină ceva mai des cu vocale de legătură. Termenii compuși de genul masculin, formați dintr-un adjectiv și un substantiv, au de regulă terminația -is (sg. gen. -io), iar cei de genul feminin, -ė. Compusele care denumesc persoane sunt, de regulă, de ambele genuri; o particularitate a dicționarelor de termeni (și poate chiar a terminologiei înseși) este faptul că sunt prezentate numai denumiri de persoane la masculin. Denumirile de persoane reprezintă 15% din toate exemplele analizate cu o componentă adjectivală și una substantivală. Relația dintre terminațiile celorlalte formații și substantivele-bază ale celei de-a doua componente este prezentată în tabelul 6. Din tabel se observă că aproape toți termenii compuși a căror a doua componentă se bazează pe un substantiv de genul masculin sunt de genul masculin și au terminația -is (sg. gen. -io). Sunt de genul masculin și aproape jumătate dintre termenii a căror a doua componentă se bazează pe un substantiv de genul feminin. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că termenii din sistematica animalelor și plantelor sunt cel mai adesea de genul masculin și, așadar, genul acestor formații nu depinde de substantivul de genul căruia aparține a doua componentă. În plus, și unele alte grupuri de termeni (de exemplu, denumirile tipurilor de sol) sunt, de regulă, de genul masculin. De exemplu: aiškiakalviai BŽ, dyguočiai GŽ, nariuotakojai GŽ, plikasėkliai BŽ, GŽ, plokščiažiamiai GŽ, slaptalyčiai BŽ; baltžemis MŽ, geltonžemis GŽ, juodžemis GŽ, MŽ; aukštupys MŽ, grynanglis ChŽ, klampupis GŽ, žemupys MŽ. 4. 1019 97 6 lentelė Raportul dintre terminațiile formațiilor și terminațiile substantivelor de bază din al doilea constituent Numărul formațiilor în funcție de terminațiile substantivelor de bază din al doilea constituent | Terminația formației | masculin | feminin | total formații | -as | -is | -ys | -is (-ies) | -ius | -uo | -a | -ė | -is (-ies) | -is | 46 | 18 | 1 | 2 | — | 3 | 8 | 12 | 3 | 93 | -ys | 2 | 1 (+1) | 3 (+1) | -as | 1 | 1 | -ė | 2 | 18 | 8 | 4 | 32 | 129 Terminația -ys apare doar la câteva formații (al doilea constituent este galys și -upys). Un singur termen, smulkiasopkynas „мелкосопочник” GŽ, are o terminație necaracteristică. Totuși, acesta este un calc lipsit de creativitate și, desigur, trebuie corectat. Este posibil ca aici să se potrivească sopkelynas. Mai mult de jumătate dintre termenii compuși al căror al doilea constituent are la bază substantive feminine sunt de genul feminin și au terminația -ė. Cu excepția cazurilor menționate, în care formațiile sunt de genul masculin, toți ceilalți termeni compuși sunt de genul feminin. Sunt foarte puține cazurile în care substantivul de bază din al doilea constituent este de genul masculin, iar formația este de genul feminin. Printre exemplele analizate se numără denumirile sistematice ale peștilor, precum și denumirile bolilor, de exemplu: sausašonė „плакис, густера” ŠŽ; raudonšašė „pete roșii, proeminente, pe frunzele părului, provocate de ciuperca Polystigma rubrum (Pers.) DC.” BŽ. În general, există o tendință clară de a exprima genul formațiilor cu sens figurat nu în funcție de genul substantivului de bază din al doilea constituent, ci în funcție de ceea ce este denumit (plantă, animal, pește, boală etc.). Denumirile sistematice și unii alți termeni sunt, de regulă, la plural atunci când desemnează nu un gen de plante ori o specie de animale, ci o anumită clasă, ordin (la plante), grupă (la animale), familie etc. În general, în privința tendințelor generale de formare, termenii cu un constituent adjectival și unul substantival nu se deosebesc în vreun fel deosebit de termenii care au ambii constituenți substantivali. Chiar și în aceeași clasificare, termenii specifici au adesea fie un prim constituent substantival, fie unul adjectival. 98 Compuse cu constituent numeral și substantival În sursele analizate, termenii compuși al căror prim constituent este numeral, iar al doilea este substantival, sunt de aproape trei ori mai puțini decât formațiile cu primul constituent adjectival. Compusele cu ambii constituenți substantivali sunt însă de peste 7 ori mai numeroase. Termeni de acest tip se întâlnesc în diverse domenii ale terminologiei și se creează și unii noi. Majoritatea acestor formații au un constituent substantival pur lituanian. Aproximativ a paisprezecea parte dintre formații au un al doilea constituent bazat pe un substantiv internațional (de obicei, un termen), de exemplu: dvipolis „двухполюсник” STŽ, keturpolis „четырёхполюсник” FŽ, STŽ, šešiaatomis „compus alcătuit din molecule hexatomice” ChŽ, vienatomis „однотомник” LŽ. Prin constituentul substantival al acestor formații se denumește un anumit obiect sau, mai rar, o acțiune ori o ființă, iar primul constituent indică o caracteristică legată de cantitate sau de ordinea numerică. Constituentul numeral îl determină de regulă pe al doilea, cel substantival. Aproximativ jumătate dintre termeni înseamnă același lucru sau aproape același lucru ca suma sensurilor constituenților. Centrul semantic al acestor formații este constituentul substantival. De exemplu: antražolė „атолас, отава” MŽ, dešimtadienis „декада, десятидневка” EŽ, dvideginis „диоксид” ChŽ, dviš uolis „двойной прыжок” SŽ, penkmetis „пятилетка” EŽ, pirmagalys „hoc” SŽ (canotaj), pirmaraštis „оригиналас” LŽ, pirmažolė „первого пожива золё” MŽ, septynmetis „семилетка” EŽ, trišuolis „тройной прыжок” SŽ, viendeginis „моноксид” ChŽ, vienkiemis „хутор” EŽ etc. Uneori se formează grupuri destul de mari de termeni cu același al doilea constituent, de exemplu: vers: aštuoneilis „восьмистишие” LŽ, dv ieilis „двустишие” LŽ, ketureilis „четверостишие” LŽ, penkia eilis „пятистишие” LŽ, trieilis „трёхстишие” LŽ; probă: dešimtkovė „десятиборье” SŽ, dvikovė „двоеборье” SŽ, dvylikakovė „двенадцатиборье” SŽ, penkiakovė „пятиборье” SŽ, šešiakovė „шестиборье” SŽ, trikovė „троеборье” SŽ. Termenii compuși care denumesc altceva decât rezultă din sensurile constituenților au, de regulă, sens figurat. Constituentul substantival desemnează cel mai adesea o parte a lucrului denumit de termen. Termenii înșiși denumesc obiecte care au aceste părți sau, mai rar, ființe vii. Prin urmare, ei aparțin tipului productiv în limba lituaniană de substantive compuse metonimice, numite și bahuvrihi. De exemplu: dešimtkojis „miriapod” rint uvas” ChŽ, dvi branduolis „complex cu doi atomi centrali” ChŽ, dvinaris „двучлен” STŽ, dviratis „bicicletă” SŽ, keturkojis (suport) „suport cu patru picioare” ChŽ, šešiaatomis „compus alcătuit din molecule hexatomice” ChŽ, trikampis „плавки” SŽ, trikojis „suport cu trei picioare” MŽ, ChŽ, GŽ, vienratis „dispozitiv pentru transportarea încărcăturilor (mai ales a pământului) pe distanțe scurte” MŽ; aštuonkojai „Octopoda, восьминогие” GŽ, dvikapliai „Diprotodontia, двурезцовые” GŽ, dviraumeniai „двухмускульные” GŽ, vienaląsčiai „Protozoa, одноклеточные” GŽ, vienaraumeniai „одномускульные” GŽ. Există relativ puține formații în care al doilea constituent denumește o altă caracteristică a lucrului desemnat prin termen, de exemplu: antrapareigis „совмес- 4* 99 titlul” EŽ, vienamotis „univalent” TŽ, vienatevis „unilocular” TŽ. De altfel, ultimele două compuse sunt, cel mai probabil, adjective folosite substantival. Primul component al termenilor compuși se bazează cel mai adesea pe numerale cardinale de la unu la zece. Derivatele cu numerale cardinale mai mari sunt foarte puține. O șeptime dintre derivate se bazează pe numerale ordinale (cel mai adesea pirmas ir antras). Substantivele de bază din al doilea component au, de regulă, o temă nederivabilă morfologic. Fac excepție doar câteva derivate, de exemplu: antrapareigis EŽ, dvi-branduolis ChŽ, dvideginis ChŽ, pirmaraštis LŽ etc. Uneori, temele substantivelor mai complexe din punctul de vedere al formării sunt simplificate când intră în compus, de exemplu: vienalaščiai GŽ (:laštelė), vienamotis TŽ (:motina). Componentele provenite din numeralele du ir trys sunt întotdeauna dvi- ir tri-. Componentele provenite din alte numerale cardinale se formează ceva mai frecvent cu vocala de legătură -a- (viena-, dvylika-) arba -ia- (aštuonia-, penkia-, šešia-), însă aceleași componente pot apărea și fără vocală de legătură, de exemplu: aštuonėlis LŽ și aštuoniakojai GŽ, penkmetis EŽ și penkiaelis LŽ, vienratis MŽ și vienažingsnis ŠŽ. Derivatele al căror prim component se bazează pe numerale ordinale au, de regulă, vocala de legătură -a-, de exemplu: antražolė MŽ, pirmavaizdis STŽ, pirmažvėriai GŽ. Termenii compuși cu componente numerală și substantivală au terminațiile caracteristice derivatelor cu al doilea component substantival — masculine -is (sg. gen. -io), feminine -ė. Majoritatea derivatelor sunt de genul masculin (aproape patru cincimi dintre exemple). Multe dintre derivatele al căror al doilea component se bazează pe substantive feminine sunt, de asemenea, masculine. Este vorba mai ales despre denumiri sistematice de animale, precum și despre aproximativ jumătate dintre termenii cu alte sensuri, de exemplu, termenii care denumesc instrumente și poezii în funcție de lungimea strofei. În acest caz, ca de obicei în cazul derivatelor cu sens figurat și al doilea component substantival, genul compusului depinde în primul rând de ceea ce este denumit. Varianta terminației -is, -ys, este și aici foarte rară — o are derivatul cu al doilea component provenit din substantivul galas (capăt) (pirmagalys ŠŽ). De altfel, aproape toate derivatele care conțin acest component au această terminație (cf. derivatele cu primul component substantival și adjectival). Termenul pusantradeginys ChŽ ar trebui să aibă terminația -is (cf. viencedeginis, dvideginis ChŽ), din cauza paradigmei accentuale incomode (3ᵇ). De altfel, în terminologia chimică actuală, termenul deginys a fost abandonat dintr-un motiv oarecare (a fost consacrat termenul oksidas, taip pat monoksidas, dioksidas), astfel că în locul lui pusantradeginio ChŽ propune trioksidą. Compuse cu componente verbale și substantivale Există relativ puțini termeni compuși al căror prim component se bazează pe un verb, iar al doilea pe un substantiv. Sunt de 17 ori mai puțini decât derivatele cu ambele componente substantivale. Compusele hibride în care una dintre componente se bazează pe un termen internațional sunt foarte rare aici, de exemplu: lydmetalis „aliaj de părți egale de staniu și plumb, folosit la lipire” ChŽ. Componentul verbal al acestor termeni compuși variază. În cazul unei treimi dintre derivate, primul component, în ceea ce privește forma (și, de cele mai multe ori, sensul), este legat de un verb ne- 100 participii de diateză pasivă la timpul trecut. Aceste formații nu se deosebesc, ca sens și formă de derivare, de termenii care au un adjectiv drept prim constituent. În cazul altor formații de acest tip, primul constituent este legat, ca formă, de formele personale ale verbelor corespunzătoare, deși, ca sens, o parte dintre ele (aproape o treime) sunt mai strâns legate de participiile de diateză pasivă la timpul prezent, de exemplu: gyvenvietė „așezare; loc locuit; localitate” EŽ (există și sinonimul gyvenamoji vieta), TŽ, gręžvietė „talpă; talpa sondei” GŽ, lydraštis „scrisoare de însoțire; aviz de expediție” EŽ, „scrisoare de însoțire (de transmitere)” TŽ, siurbvamzdis „conductă prin care pompa aspiră apa dintr-un corp de apă” MŽ. Primul constituent al formațiilor exprimă o anumită însușire legată de verbul de bază (mai exact, de acțiunea desemnată de acesta), provenită din acea acțiune și proprie unui lucru sau unei ființe numite prin substantivul de bază al celui de-al doilea constituent. Majoritatea acestor termeni compuși denumesc lucruri neînsuflețite. Constituentul lor substantival denumește un lucru de același tip ca formația, însă sensul acesteia este mai restrâns, delimitat de constituentul verbal. Prin urmare, compusele sunt determinative: primul constituent îl determină pe al doilea, substantival. De exemplu: čiulvamzdis „conductă care merge de la turbina hidraulică spre bieful inferior” MŽ, degligė „boală a plantelor care provoacă brunificarea țesuturilor, asemănătoare unei arsuri, iar uneori și uscarea unor lăstari întregi” BŽ, delspinigiai „penalitate” EŽ, TŽ, dribsnelis „sol (de obicei nisip fin) care, saturat cu apă, dobândește unele proprietăți ale unui lichid” MŽ, GŽ, gręžmilčiai „făină de foraj” GŽ, kirstavilnė „lâna îndepărtată de pe pielea de oaie cu mașini de tăiat în fabricile de prelucrare a blănurilor” ATŽ, kirtavietė „talpă” (în mine) GŽ, lydmetalis „aliaj în părți egale de staniu și plumb, folosit la lipire” ChŽ, matlankis „semicerc gradat în 180 de grade, folosit la măsurarea unghiurilor” MŽ, ŠŽ, pilkapis „tumul” ŠŽ, siurbiastaklės „instalație de pompare cu balansier” GŽ, siurbvamzdis „conductă prin care pompa aspiră apa dintr-un corp de apă” MŽ, skeltavaisiai „fructe uscate provenite dintr-un ovar bilocular sau plurilocular, care la maturitate se desfac longitudinal în tot atâtea părți câte loji avea ovarul (în familiile Apiaceae, Lamiaceae și Dipsacaceae)” BŽ, skustavilnė „lâna îndepărtată de pe pielea de oaie cu mașini de răzuit în fabricile de prelucrare a blănurilor, cu fibre de cel puțin 35 mm lungime” ATŽ, trupavaisiai „fructe uscate, alungite și cu multe semințe, care la maturitate se desfac transversal în segmente unisperme separate. Sunt încadrate printre fructele care se desfac în mericarpe. Se întâlnesc la crucifere (de exemplu, la muștar și ridiche) și la leguminoase (de exemplu, la seradelă)” BŽ. Termenii compuși cu constituent verbal și substantival cu sens figurat sunt relativ puțini (o cincime). Ei sunt, de asemenea, compuse determinative metonimice (de tip bahuvrihi). Al doilea constituent (substantival) denumește o anumită parte a lucrului numit prin termen, iar constituentul verbal exprimă o însușire legată de acțiune. În limba literară și în dialecte, acest tip de compuse este numeros, însă majoritatea sunt denumiri depreciative de persoane. În terminologie, cuvintele cu acest sens nu se folosesc de regulă. De aici se explică raritatea acestor formații. Exemplele disponibile sunt toate termeni din sistematica plantelor sau animalelor, de exemplu: gaubtasekliai „tip de plante cu cel mai înalt grad de evoluție, caracterizat, printre altele, prin prezența unei pistiluri în floare alcătuite din macrosporofile concrescute prin marginile lor, care învelesc ovulele. Această pistilă se dezvoltă ulterior într-un fruct cu semințele în interior – Angiospermae, покрытосеменные“ BŽ, GŽ, 101 filamente, care învelesc ovulele. Această pistilă se dezvoltă ulterior într-un fruct cu semințele în interior – Angiospermae, покрытосеменные“ BŽ, GŽ, jungtavainikiai „plante ale căror petale sunt concrescute parțial sau în întregime într-un tub – Sympetalae, спайнолепестные“ BŽ, liekanagiai „Perissodactyla, непарнокопытные“ GŽ, praskėstadančiai „Schizodonta, расщеплённозубые“ GŽ, šetanagiai „Artiodactyla, парнокопытные“ GŽ. Verbele pe care se bazează primul constituent al formațiilor sunt, de regulă, primare. Excepțiile sunt rare, de exemplu: gyvenvietė EŽ, TŽ, (:gyventi), lydraštis EŽ, TŽ (:lydėti, lydì, -ėjo), trupavaisiai BŽ (:trupėti, trupa, -ėjo). În formarea termenilor se recurge, de regulă, la verbe fără prefix (singura excepție dintre exemplele analizate este praskėstadančiai GŽ). Substantivele de bază ale celui de-al doilea constituent au, de asemenea, de regulă, o temă nederivată morfologic (excepție: lydraštis EŽ, TŽ). Formațiile al căror prim constituent se bazează pe un participiu de diateză pasivă la timpul trecut au mai frecvent vocala de legătură -a-, deși există și formații fără această vocală. Constituentele verbale bazate pe alte forme se compun cel mai adesea fără vocale de legătură (excepții: kirtavietė GŽ, liekanagiai GŽ, šiurbiastaklės GŽ, trupavaisiai BŽ). La fel ca și alte compuse cu al doilea constituent substantival, termenii compuși au de regulă terminațiile -is (masculin, singular genitiv -io) și -ė (feminin). Genul formației depinde de genul substantivului de bază al celui de-al doilea constituent (de regulă, formațiile au același gen ca substantivul de bază al constituentului; singurele excepții sunt denumirile din sistematica plantelor și animalelor, care, ca și în alte cazuri, sunt de obicei masculine și la plural). Compuse cu componente adverbiale și substantivale Termenii compuși cu o componentă adverbială și una substantivală sunt aproape la fel de numeroși ca formațiile de tipul discutat anterior, cu o componentă verbală și una substantivală. A șaptea parte dintre compusele de acest tip sunt hibrizi în care componenta substantivală se bazează pe un termen internațional, de exemplu: daugiapolis „многополюсник“ STŽ, pusiau-mikrometodas „kai analizuojama 10–20 mg medžiagos“ ChŽ, pusiasumė „полу-сумма“ STŽ. O treime dintre formațiile cu prima componentă adverbială și a doua substantivală denumesc obiecte de același tip ca substantivul-bază al celei de-a doua componente. Componenta adverbială o definește și o determină pe cea substantivală, de exemplu: aplinkraštis „циркуляр“ EŽ, TŽ, daugiakopė „многоборье“ SŽ, paskuigalis (denio) „ют“ SŽ (navigație cu vele). Sensul lexical al celorlalte compuse este figurat în raport cu sensul derivativ care decurge din sensurile componentelor. Toate sunt, de asemenea, determinative, iar majoritatea lor sunt metonimice. Componenta substantivală denumește cel mai adesea o anumită parte a obiectului desemnat de termen, iar cea adverbială o determină, de exemplu: a) denumiri de obiecte și de figuri geometrice: daugiabriaunis (piatră) „многогранник“ GŽ, daugiakampis „многоугольник“ STŽ, daugianaris „многочлен“ STŽ, gretasienis „параллелепи- 102 ped“ STŽ, šalivagė „fâșie de pământ de-a lungul malului unui râu, rezervată pentru trecere, materiale de construcții și alte utilizări“ MŽ, GŽ; b) termeni de sistematică: daugiakapliai „Polyprotodontia, многорезцовые“ GŽ, daugiakojai „Myriapoda, многоножки“ GŽ, daugialąsčiai „Metazoa, многоклеточные“ GŽ. Prima componentă a formațiilor de acest tip se bazează pe adverbe vechi aplink, daug, greta, paskui, pusiau, šalia. Majoritatea acestor adverbe se compun cu a doua componentă fără vocale de legătură. Totuși, toți termenii a căror primă componentă provine din adverbul daug, au vocala de legătură -ia. Componenta provenită din adverbul šalia este šalį-. A doua componentă se bazează cel mai adesea pe substantive cu temă indivizibilă. Termenii cu sufixe diminutivale intră în compuse, ca și în alte cazuri, fără aceste sufixe, de exemplu: daugialąsčiai GŽ (:lastele), daugiažužis BŽ (:žiūželiai). Totuși, câteva formații au a doua componentă cu afixele derivative păstrate din substantivul-bază, de exemplu: pusiauakampinė STŽ, pusiau kraštinė STŽ. Termenii daugias-taklininkas EŽ și pusiau mikrometodas ChŽ sunt calcuri, cf. rus. многос талинник полумикрометод. Desigur, ele trebuie corectate. Pentru primul, este necesar cel puțin să se schimbe terminația, adică să se folosească daugias taklininkis, -ė. Căci și substantivele compuse de acest tip au, de regulă, numai două terminații (-is, gen. sg. -io pentru masculin și -ė pentru feminin). Iar pusiau mikrometodas, se pare, trebuie scris în două cuvinte. Matematicienii ar putea reflecta și asupra formelor pusiauakampinės și pusiau kraštinės. Formațiile cu sens propriu sunt de regulă de același gen ca substantivul-bază al celei de-a doua componente. Termenii cu sens figurat sunt mai adesea (se pare, din cauza analogiei cu alți termeni de acest tip, cu componente diferite, precum și din cauza obiectelor desemnate) de genul masculin. Compuse cu componente prepoziționale și substantivale Există aproape tot atâtea termeni compuși al căror prim element este prepozițional, iar al doilea substantival, câți termeni cu element adverbial și substantival. La fiecare al patrulea compus de acest tip, al doilea element se bazează pe un termen internațional, de exemplu: tarpderenis „spațiul dintre două linii de drenaj” MŽ, tarpsezonis „межсезонье” EŽ, tarpubunis „suprafața dintre diguri învecinate” MŽ, viršvoltažis „tensiune suplimentară” ChŽ. Primul element al compuselor de acest tip se bazează de regulă doar pe prepozițiile neologice tarp și virš. Totuși, prin natura semnificației lor lexicale, aceste formații sunt foarte apropiate de derivatele cu prefix. Compusele cu elementul tarp- denumesc ceea ce se află între lucruri (mai multe), desemnate prin substantivul de bază din al doilea element. Cel mai adesea sunt denumiri de diverse locuri, mai rar de intervale de timp sau de obiecte. De exemplu: tarpgyslė „прожилка” GŽ, tarp-ledynmetis „intervalul de timp dintre două ere glaciare” MŽ, GŽ, tarplysvis „șanț, brazdă între straturile de răsaduri” MŽ, tarpskiautis „spațiul dintre lobi ai frunzei” BŽ, tarpskiltis „spațiul dintre segmentele unei frunze divizate” BŽ, tarpsluoksnis „materialul dintre două straturi” ChŽ, EŽ, GŽ, „un strat subțire dintr-un material diferit, între două straturi” MŽ, tar-sprūdis „мост” GŽ, tarpubamblis „porțiunea tulpinii dintre două noduri învecinate” BŽ, tar- 103 puielis „spațiul dintre rândurile de plante plantate sau semănate” MŽ, tarpuląsčiai „spațiile intercelulare formate prin separarea pereților celulari sau prin dizolvarea unei părți a celulelor” BŽ, tarpupis „междуречье” GŽ, „locul dintre râuri” MŽ, tarpuvagis „pământul răsturnat prin arat între brazde” MŽ. După cum se vede din exemplele prezentate, compusele nu au, de regulă, vocală de legătură. O treime dintre exemple au vocala de legătură -u-. Genul (și, prin urmare, terminația) compuselor de acest tip nu depinde, s-ar putea spune, de genul substantivelor de bază din al doilea element. Aproape toate sunt de genul masculin și au terminația -is (sg. gen. -io). Un sfert dintre exemplele tipului analizat au primul element virš-, care este legat de prepoziție. Aceste formații denumesc o cantitate suplimentară (mai mare decât cea obișnuită, stabilită sau așteptată) din același fenomen sau lucru, exprimat prin substantivul de bază din al doilea element, de exemplu: viršpelnis „сверхприбыль” EŽ, viršvalandžiai „сверхурочное время” EŽ, TŽ (sinonim: viršnorminis laikas), „переработка” (sinonim: viršnorminis darbas) EŽ, viršvertė „сверхстоимость” EŽ, viršvoltažis „при-дине̇ įtampa” ChŽ. EŽ include și termenul viršprotekcionizmas „сверхпротекционизм”, care ar trebui corectat cel puțin în privința terminației și este excesiv de greoi. Formațiile cu prepoziția virš sunt sinonime cu o grupă de derivate cu prefixul anti-, în care se indică, de asemenea, excesul lucrului exprimat prin substantivul de bază. Se întâlnesc chiar sinonime derivaționale. De exemplu, ChŽ pare să prefere termenul prezentat aici, viršvoltažis, întrucât intrarea antivoltažis trimite la acesta. În STŽ, publicat ulterior, figurează numai antitam(p)is, iar în noul „Dicționar de termeni de fizică” — viršitampis. Redactorii celei de-a doua ediții a „Dicționarului limbii lituaniene contemporane” (V., 1972), se pare, nu au reușit să decidă care cuvânt — antpelnis sau viršpelnis — este de preferat, deși în prima ediție (V., 1954) era considerat mai bun antpelnis (de altfel, în ambele ediții, viršnormis, format în același fel, este considerat preferabil cuvântului antinormis). În „Recomandări privind practica limbii” recomandarea se referă doar la un substantiv de acest tip, viršpelnis (considerat un calc nerecomandat; este recomandat antpelnis, la fel ca antžmogis în loc de viršžmogio27). Din punctul de vedere al formării cuvintelor, probabil ar fi inexact să condamnăm categoric oricare dintre variante — ambele par la fel de valabile; totuși, sunt necesare și aici recomandări clare și unitare. Formațiile cu virš- sunt, de regulă, fără vocală de legătură și sunt mai frecvent de genul masculin (cu terminația -is, sg. gen. -io). Compuse cu primul constituent pronominal și al doilea substantival Termenii compuși al căror prim constituent este pronominal, iar al doilea substantival sunt cei mai puțini dintre termenii cu al doilea constituent substantival. Jumătate dintre formații au ca al doilea constituent un termen internațional, de exemplu: saviindukcija „самоиндукция” FŽ, STŽ, savikontrolė „самопроверка, англ. self-verifying; self-checking” STŽ, „самоконтроль” SŽ, savireprodukcija „самовоспроизведение, англ. self-reproduction” STŽ, savisinchronizacija „самосинхронизация, англ. self-synchronization” STŽ. 27 Sfaturi de practică lingvistică, p. 310. 104 Primul constituent pronominal al formațiilor determină constituentul substantival, iar sensul majorității compuselor este direct. Constituentul pronominal al acestor formații este savi-, prin care se exprimă faptul că acțiunea sau un alt lucru abstract desemnat de al doilea constituent este îndreptat către obiectul însuși. De exemplu: savateismis „самосуд” TŽ, saviindukcija FŽ, STŽ etc. Relația dintre constituenții unor formații este puțin diferită, de exemplu: savikaina „себестоимость” EŽ, TŽ, savivalė „произвол, своеволие” TŽ. Formația keliapareigis „совместитель” EŽ are sens figurat. Prin particularitățile formale ale derivării, formațiile din această categorie se deosebesc mai mult de alte formații cu al doilea constituent substantival. O mare parte dintre formațiile cu sens abstract au aceeași terminație ca substantivele-bază ale celui de-al doilea constituent. După cum a observat V. Urbutis, acest fapt „poate ar trebui explicat, în parte, prin legătura strânsă a unor astfel de formații cu formații similare care au un al doilea constituent provenit dintr-un verb, cf. savimyla, savišalpa și altele asemenea.”28 Pe de altă parte însă, multe dintre termenii compuși menționați aici nu sunt formații autonome propriu-zise ale limbii lituaniene. Prin urmare, printre alte cauze, păstrarea neschimbată a terminației cuvântului-bază din al doilea constituent ar fi putut fi favorizată întrucâtva și de terminologia limbilor străine, după modelul căreia au fost creați termenii lituanieni. Acest lucru este valabil, după toate probabilitățile, mai ales pentru calcuri parțiale precum saviindukcija, savikritika, savisinchronizacija etc. În locul unora dintre aceste compuse ar fi mai potrivit să se folosească substantive abstracte reflexive cu sufix, de exemplu: reprodukuavimasis, sinchronizavimasis. Termeni compuși verbali Termenii compuși verbali, adică formațiile compuse al căror al doilea constituent are la bază un verb, reprezintă aproximativ o cincime (21,3%) din toate exemplele analizate aici. Centrul semantic al acestor formații este al doilea constituent, cel verbal, deoarece, înainte de toate, de acesta depinde caracterul general al sensului compusului. În general, formațiile din categoria discutată sunt apropiate, prin semnificația derivativă, de derivatele verbale cu sufixe și terminații. De exemplu, compuse precum darbdavys EŽ, TŽ, eilėakalys LŽ, grioviakasys MŽ, rūdkasys GŽ sunt echivalente cu denumirile agentului și ale purtătorilor unei însușiri verbale formate cu sufix, alături de care pot fi percepute ca denumiri specifice (cf. dvejėjas – darbo dvejėjas = darbdavys; kalikas – eilių kalikas = eilėakalys etc.). Compusele akistata TŽ, dirvodara GŽ, MŽ, dirvotyra GŽ, MŽ, metalotyra ChŽ, GŽ, sėjomaina BŽ, MŽ etc. sunt apropiate de substantivele abstracte verbale. În sfârșit, există și numeroși termeni compuși din această categorie care denumesc mijloace de realizare a acțiunii (în derivarea cu sufixe și terminații, astfel de derivate sunt numite de obicei denumiri de instrumente), de exemplu: aukštimatis GŽ, MŽ, SŽ, betonmaišė MŽ, grioviakasė MŽ, grumtsėmė GŽ, krūmapjovė MŽ, pulpotiekis MŽ, vanden­tiekis MŽ etc. Posibilitatea de a reuni într-un singur cuvânt cuvinte care exprimă obiectul acțiunii sau un alt element și chiar acțiunea reprezintă un mare avantaj al compunerii cuvintelor și, printre altele, este deosebit de utilă pentru terminologie. Peste trei sferturi (77%) dintre termenii compuși cu al doilea constituent verbal au primul constituent substantival. Primul constituent al unei zecimi dintre compuse 28 Urbutis V. Dabartinės lietuvių kalbos sudurtinių daiktavardžių daryba, p. 105. 105 Primul component este substantival. Termenii compuși cu primul component adjectival (5,2%), numeral (4,7%) sau adverbial (2,6%) sunt mult mai rari, iar formațiile în care ambii constituenți se bazează pe verbe sunt foarte rare (0,5%). Compuse cu constituenți substantivali și verbali Formațiile alcătuite dintr-un substantiv și un verb sunt folosite destul de frecvent în terminologie — printre exemplele analizate, numărul lor este aproape egal cu cel al termenilor compuși cu constituenți adjectivali și substantivali. Este de remarcat că multe dintre compusele de acest tip (o treime bună) au un sens abstract și sunt apropiate de substantivele abstracte verbale derivate cu sufixe și terminații. De exemplu: akistata „confruntare” TŽ, diegarvitė „boală a răsadurilor, cauzată de diverse ciuperci, care afectează zona de sub rădăcină — căderea răsadurilor, căderea plantulelor” BŽ, dirvodara „formarea solului — pedogeneză” MŽ, GŽ, dirvotyra „știința studierii solului — pedologie” MŽ, GŽ, fondogrąža „productivitatea fondurilor” EŽ, gleivėplūdis „fenomen întâlnit la unii arbori, în care din tulpina sau ramurile vătămate se scurge o masă mucilaginoasă — produs al descompunerii țesuturilor — scurgere de mucilagiu” BŽ, ižonėsis „deplasarea sloiurilor de șugă pe râu — deplasarea gheții” MŽ, javaklupė „boală a secarei și grâului, cauzată de Leptosphaeria herpotrichoides de Not., Ophiobolus graminis Sacc. și de alte ciuperci. Simptome: un înveliș întunecat pe internodul inferior al paiului, tulpinile frânte, spicele decolorate — putregaiul rădăcinilor cerealelor” BŽ, lapkrit is „căderea frunzelor la instalarea anotimpului rece sau secetos — defoliatio, effoliatio, căderea frunzelor” BŽ, lapsukė „boală a frunzelor cartofilor, tomatelor și altor plante, care le răsucește, cauzată de virusul Solanum Virus 14 Appel et Quanjer — răsucirea frunzelor” BŽ, ledonešis „fază a regimului râurilor, canalelor și acumulărilor de apă, caracterizată prin plutirea gheții la suprafața apei — mersul gheții” MŽ, GŽ, lipapūdis „scurgerea din rănile pomilor fructiferi sâmburoși a unor substanțe lipicioase care se întăresc în aer — gomoza, gomoză, scurgerea gumei” BŽ, paukščiadulka „polenizarea florilor cu ajutorul păsărilor — ornithophilia, ornitofilie” BŽ, sakoplūdis „scurgerea rășinii din coniferele vătămate — resinosis, scurgerea rășinii” BŽ, sėjomaina „sistem de alternare a culturilor în agricultură, în vederea utilizării mai raționale a solului și a obținerii unei recolte mai bune — rotația culturilor” BŽ, „succesiunea stabilită de știința agronomică pentru alternarea culturilor semănate și a pârloagei, în vederea creșterii continue a fertilității solului” MŽ, sniegotirpis „topirea zăpezii” GŽ, spyglia­kritė „boală a coniferelor, care se manifestă prin căderea acelor — șütte” BŽ, stiebalūžė „boală a inului, cauzată de ciuperca Polyspora lini Laff. — Se manifestă prin pete brune, adesea confluente, pe frunze, tulpini, capsule și alte părți. În fazele timpurii de dezvoltare, inul afectat de boală se îngălbenește și moare; când este afectat mai târziu, se ofilește și se frânge — fragilitatea tulpinilor de in, polisporeza tulpinilor de in, uscarea” BŽ, ūki skaita „gestionarea planificată a activității economice a unei întreprinderi sau instituții pe baza rentabilității — autogestiune financiară, gestiune economică” MŽ, EŽ, TŽ, vандentalpa „deplasament” SŽ, vėj alauža „ruperea arborilor provocată de vântul puternic — doborâtură de vânt” BŽ, žemėnauda „folosința terenului” EŽ, TŽ (sinonim žemės naudojimas), žemėtvarka „organizarea și măsurarea terenurilor — amenajarea teritoriului” MŽ, EŽ, TŽ, žuvivaisa „ramură a pisciculturii al cărei scop este creșterea cantității de pește și îmbunătățirea compoziției acestuia” 106 creșterea cantității de pește și îmbunătățirea compoziției acestuia în ape naturale sau în iazuri speciale — piscicultură” MŽ, SŽ etc. După cum se vede din exemplele prezentate, compusele cu acest sens denumesc diverse procese și stări speciale, precum și domenii și ramuri ale științei. Unele dintre ele denumesc boli ale plantelor. Aceste formații au adesea o ușoară nuanță de sens de efect al acțiunii, de stare rezultantă. Substantivul de bază al primului constituent denumește cel mai adesea fie obiectul, fie subiectul acțiunii desemnate. În terminologie sunt foarte răspândite compusele care denumesc diverse mijloace de efectuare a unei acțiuni (denumiri de unelte). Printre exemplele analizate, acestea sunt cele mai numeroase (aproape 40% din totalul termenilor compuși cu constituenți substantivali și verbali). Acești termeni denumesc de obicei anumite aparate sau mașini. Constituentul verbal indică acțiunea pe care sunt destinate să o efectueze mijloacele de realizare a acțiunii denumite prin compus, iar cuvântul de bază al constituentului substantival indică de regulă obiectul acțiunii. De exemplu: aukštimatis „aparat pentru măsurarea înălțimii — altimetru” MŽ, GŽ, SŽ, bangolaidis „ghid de undă” FŽ, STŽ, betonmaišė „mașină în care se prepară mortarul de beton prin amestecare mecanică — betonieră” MŽ, drėgmėrodis „aparat pentru determinarea aproximativă a umidității aerului; higroscop — higroscop” MŽ, dulkėgaudis „captator de praf” ChŽ, gruntėmis „transportor de sol” GŽ (tehnica forajului), gruntsemė „excavator de sol” GŽ, kelmarovė „mașină pentru smulgerea cioatelor — mașină de dezrădăcinat cioate” MŽ, krūm…jovė „dispozitiv atașat la tractor pentru tăierea arbuștilor și a arborilor subțiri — defrișator de arbuști” MŽ, lašagaudis „aparat de laborator pentru curenți — captator de picături” ChŽ, lietmatis „aparat pentru măsurarea cantității precipitațiilor atmosferice — pluviometru, udometru” MŽ, GŽ, polikalis „aparat pentru baterea piloților; berbec — sonetă” MŽ, GŽ, pulponiekis „conducte pentru transportul pulpei — conductă de pulpă” MŽ, ritmuša „crosă” SŽ (hochei pe gheață), šakniarovė „unealtă pentru smulgerea rădăcinilor; extractor de rădăcini — dezrădăcinător” MŽ, tankmatis „aparat pentru determinarea densității solurilor — densimetru” MŽ, tranšėjakašė „mecanism destinat săparea șanțurilor — excavator de șanțuri” MŽ, vamzdžiagaudis „dispozitiv de prindere a țevilor” GŽ, vandenrodis „scală pentru indicarea nivelului apei râului — mire hidrometrică” MŽ, vandensvydis „aparat pentru transformarea energiei potențiale a apei în energie cinetică, transformând curentul de apă într-un jet care spală solul; monitor hidraulic — monitor hidraulic” MŽ, vėjarodis „girouetă” GŽ (sinonim vėtrungė), žaibolaidis „paratrăsnet” FŽ, žemsiurbė „ansamblu format dintr-o pompă și un organ de lucru care afânează solul, destinat aspirării și transportării solului cu ajutorul unui jet de apă — dragă aspirantă” MŽ, GŽ. Denumirile compuse ale mijloacelor de efectuare a unei acțiuni sunt destul de populare în terminologia lituaniană contemporană. În sursele care alcătuiesc obiectul cercetării, sunt atestate aproape tot atâtea denumiri de acest fel cât denumiri de unelte derivate cu terminații și doar de aproximativ 5 ori mai puține decât termenii derivați corespunzători cu sufixe. Spre comparație, în aceleași surse sunt atestate de 5 ori mai multe substantive abstracte formate din verbe cu terminații, iar cele formate cu sufixe — de nu mai puțin de 52 de ori mai multe. O șesime dintre termenii compuși din categoria analizată sunt, prin sensul lor derivațional, apropiați de denumirile cu sufixe și cu terminații ale agenților și ale purtătorilor unei însușiri verbale 107 denumirilor. În general, în compunerea din limba lituaniană contemporană, dintre formațiile cu un constituent nominal și unul verbal, formațiile cu acest sens sunt cele mai numeroase29. Faptul că în sursele analizate sunt prezentate mult mai puține astfel de formații poate fi determinat de mai multe cauze. În primul rând, o parte dintre substantivele compuse din limba actuală aparținând acestui tip au sens peiorativ, iar asemenea cuvinte nu sunt nici folosite, nici create în terminologie. În al doilea rând, în dicționarele terminologice lituaniene sunt incluse relativ puține denumiri de persoane. Așadar, pe baza exemplelor analizate nu se pot trage concluzii categorice despre situația din terminologia lituaniană în general. Majoritatea termenilor analizați denumesc persoane în funcție de acțiunea pe care o efectuează. Cel mai adesea, constituentul nominal desemnează obiectul acelei acțiuni. De exemplu: brokdarys „бракодел” Ež, darbdavys „работодатель” Ež, TŽ, darbėmys „работополучатель” TŽ, eitlkalys „стихоплёт, рифмоплёт” LŽ, grioviakasys „грио- vių kasimo darbininkas — землекоп” MŽ, kalnakasys „горнорабочий” EŽ, GŽ, raštvedys „делопроизводитель” TŽ, rūdkasys „рудокоп” GŽ, streiklaužys „штрейкбрехер” EŽ, ūkvedys „заведующий хозяйством, завхоз” EŽ, vergvaldys „рабовладелец” EŽ, žemnaudys „fizinis ar teisinis asmuo, kuris pastoviai naudojasi žemės plotu — землепользователь” MŽ, TŽ, žemvaldys „землевладелец” EŽ, TŽ. Sunt mai puține denumiri ale unor entități înzestrate cu o însușire verbală, care nu desemnează persoane, ci alte ființe sau lucruri, de exemplu: dūmodaris „дымообразователь” ChŽ, kompleksadarys „atomas, sudarantis kompleksą, centrinis atomas — комплексообразователь” ChŽ, medgraužis „точильщик” SŽ (pescuit cu undița), šoniplauka „бокоплав” SŽ (pescuit cu undița), vabzdžiaėdžiai „Insectivora, насекомоядные” GŽ. Există câțiva termeni formați în acest mod și în terminologia botanică, de exemplu: azotamėgiai „plante de pe terenuri cu deșeuri, care preferă solurile bogate în azot — нитрофильные растения, нитрофиты” BŽ (sinonime nitrofitai, azotamėgiai augalai), gumbadariai „paraziți care provoacă formarea de gale (excrescențe) la plante — цецидогены” BŽ, paukščiadulkiai „plante polenizate de păsări — ornithophili, орнитофилы” BŽ (sinonim ornitofilai). Există relativ puțini termeni compuși cu sensul de desemnare a rezultatului unei acțiuni, de exemplu: kurmiarausis | kurmrausa „movila de pământ răscolită de cârtiță — кротовина” MŽ, sniegalaužos „arbori rupți, doborâți și deformați de zăpada depusă pe ramuri — снеголомы” BŽ, sniegvartos „arbori doborâți de zăpadă — снеговалы” BŽ, vėj alaužos „arbori rupți de vânt puternic — буреломы, ветроломы” BŽ, vėjavartos „arbori răsturnați de vânt puternic — ветровалы” BŽ. Sunt, de asemenea, puține compuse care denumesc locuri, de exemplu: takoskyra „loc mai înalt care separă un bazin hidrografic de altul; cumpănă a apelor — водораздел” MŽ, GŽ, vandenskyra „водораздел” MŽ, GŽ, vandenspara „strat impermeabil pentru apă — водоупор” MŽ, GŽ, vandentaka „linie (sinuoasă) care unește punctele cele mai joase ale unei văi (depresiuni, ravene, suprafețe de teren); talveg — тальвег” MŽ. Unele verbe de bază din al doilea constituent sunt folosite ori de câte ori este necesară denumirea unui concept analog. Din această cauză, uneori se formează grupuri destul de mari de termeni înrudiți și 29 Urbutis V. Dabartinės lietuvių kalbos sudurtinių daiktavardžių daryba, p. 106. 108 puțin numeroase. Acest lucru este caracteristic mai ales denumirilor de instrumente pentru efectuarea unei acțiuni și, în parte, substantivelor abstracte. Denumirile diferitelor aparate și mașini au adesea drept al doilea constituent -gaudis, -kasė, -laidi̇s, -matis, -pjovė, -rodis, -rovė, -semė, -tiekis etc. Substantivele abstracte au foarte frecvent ca al doilea constituent -tyra (denumiri ale diverselor științe și, uneori, ale altor domenii și ramuri); formațiile cu constituenții -dara, -nešis, -plūdis, -tvarka sunt mai rare, iar denumirile de locuri au constituentul secund -skyra. De exemplu: -gaudis (:gaudė, gaudyti): dulketøygaudis ChŽ, garsagaudis „звукоуловитель” FŽ, lašagaudis ChŽ, vamzdžiagaudis GŽ; -kasė (:kasė, kasti): grioviakasė „mașină destinată săpării mecanizate a șanțurilor — канавокопатель” MŽ, tranšėjikasė „mecanism destinat săpării tranșeelor — траншеекопатель” MŽ, žemkasė „mașină de săpat pământul — землеройная машина” MŽ; -laidi̇s (: leido, leisti): bangolaidis FŽ, STŽ, magnetolaidis „магнитопровод, engleză magnetic circuit” STŽ, šviesolaidis „световод, engleză optical path” STŽ, žaibolaidis FŽ; -matis (: matuoti): aukštimatis GŽ, MŽ, SŽ, bangomatis „волномер” FŽ, STŽ, dažniamatis „частотомер” FŽ, STŽ, debitomatis „расходомер, engleză flowmeter; flow gauge” STŽ, drėgmėmatis „aparat pentru măsurarea umidității; higrometru — влагомер” MŽ, gylmatis „aparat pentru măsurarea adâncimii — глубомер” MŽ, SŽ, kampmatis „угломер” SŽ, laikmatis „таймер” SŽ, lietmatis „aparat pentru măsurarea cantității de precipitații atmosferice — осадкомер, дождемер” MŽ, GŽ, lygmatis „aparat pentru măsurarea nivelului apei — уровнемер” MŽ, polinkiamatis „instrument pentru măsurarea unghiurilor de înclinare; eclimetru — эклиметр” MŽ, sniegmatis „aparat pentru determinarea densității zăpezii — снегомер” MŽ, GŽ (sinonim sniego matuoklė), tankmatis „aparat pentru determinarea densității solurilor — плотномер” MŽ, tarpumatis „щуп, engleză clearance gauge” STŽ (sinonim kalibrinė plokštelė), tolimatis „aparat optic pentru determinarea distanței — дальномер” MŽ, FŽ, SŽ, vandematis „aparat pentru măsurarea cantității de apă care curge într-un anumit interval de timp — водомер” MŽ; -pjovė, -is (:pjovė, pjauti): krūmapjovė „aparat atașat la tractor pentru tăierea tufelor și a arborilor subțiri — кусторез” MŽ, šienapjovė „mașină de cosit fânul — сенокосилка” MŽ, trosapjovis „канаторезка” GŽ; -rodis (:rodė, rodyti): drėgmėrodis „aparat pentru determinarea aproximativă a umidității aerului; higroscop” MŽ, laikrodis „часы” FŽ, STŽ, SŽ, vandenrodis „scară pentru indicarea nivelului apei râului — водомер” MŽ, vėjarodis „флюгер” GŽ, veidrodis „зеркало” FŽ, GŽ, STŽ; -rovė (:rovė, rauti): kelmarovė „mașină pentru smulgerea cioatelor — корчевальная машина” MŽ, šakniarovė „unealtă pentru smulgerea rădăcinilor; extractor de rădăcini — корнедёр” MŽ; -semė (:semti, semia): durpsemė „mașină pentru extragerea turbei — экскаватор” MŽ, gruntssemė „грунточерпатель” GŽ, purvasemė „aparat pentru dragarea noroiului — грязечерпалка” MŽ, vandensemė „instalație mecanică pentru scoaterea apei — во- 109 „дочерпалка“ MŽ, dragă „mașină destinată adâncirii șanțurilor; organul ei de lucru este format din cupe fixate de un lanț fără sfârșit – землечерпалка“ MŽ; -tiekis (:tiekė, tiekti): conductă de transport al pulpei „conducte prin care se transportă pulpa – пульпопровод“ MŽ, alimentator de alice „дробоулитатель“ GŽ, conductă de apă „complex de instalații inginerești destinat alimentării centralizate cu apă – водопровод“ MŽ; -dara (:darė, daryti): formarea luciului „блескообразование“ ChŽ, formarea solului „formarea solului – почвообразование“ MŽ, GŽ, formarea fumului „дымообразование“ ChŽ, versificație „стихосложение“ LŽ, formarea munților „орогенезис“ GŽ, formarea spumei „пенообразование“ ChŽ, formarea cutelor „складкообразование“ GŽ; -nešis (:nešė, nešti): deplasarea gheții „perioada deplasării gheții slush pe râu – шугоход“ MŽ, deplasarea gheții „fază a regimului râurilor, canalelor și lacurilor de acumulare, caracterizată prin plutirea gheții la suprafața apei – ледоход“ MŽ, GŽ; -plūdis (:plūdo, plūsti): scurgerea mucilagiului „fenomen întâlnit la unii arbori, când o masă mucilaginoasă se scurge din tulpina sau ramurile vătămate, ca produs al descompunerii țesuturilor – слизетечение“ BŽ, scurgerea gumei „scurgerea din rănile pomilor sâmburoși a unor substanțe lipicioase care se întăresc în aer – gummosis, гуммоз, камедетечение“ BŽ, scurgerea rășinii „scurgerea rășinii din coniferele vătămate – резиносис, смолотечение“ BŽ; -skyra (:skyrė, skirti): frontoskyra „раздел фронтальный“ GŽ (meteorologie), cumpăna apelor „loc mai înalt care separă un bazin hidrografic de altul; cumpăna apelor – водораздел“ MŽ, cumpăna apelor „водораздел“ GŽ, MŽ; -tyra (:tyrė, tirti): pedologie „știința care studiază solul – почвоведение“ MŽ, GŽ, limnologie „știința care studiază lacurile; limnologie – озероведение, лимнология“ MŽ, GŽ, geotehnică „ramură a geologiei inginerești care studiază terenurile – грунтоведение“ MŽ, GŽ, studiul permafrostului „știința fenomenelor de îngheț permanent – мерзлотоведение“ MŽ, GŽ, bibliologie „книговедение“ LŽ, metalurgie „știința metalelor – металловедение“ ChŽ, GŽ, turbologie „știința care studiază formarea și dezvoltarea mlaștinilor – болотоведение“ MŽ, GŽ, agrostologie „știința care studiază pajiștile – луговедение“ MŽ, potamologie „потамология“ GŽ; -tvarka (:tvarkė, tvarkyti): ordine juridică „правопорядок, правовой порядок“ TŽ, amenajarea terenurilor „amenajarea și măsurarea terenurilor – землеустройство“ MŽ, EŽ, TŽ. Al doilea element al compuselor se bazează, de regulă, pe verbe lituaniene. Verbele-bază ale majorității compuselor sunt primare, dar nu se poate afirma că în derivare se evită recurgerea la verbe mixte și chiar secundare (la acestea din urmă, e drept, mult mai rar). Sufixele derivative ale verbelor-bază nu intră, de regulă, în compuse, de exemplu: fondogrąža EŽ (: grąž-inti), laikmatis SŽ (: mat-uoti), paukščiadulka BŽ (: dulk-inti), žemėnauda EŽ, TŽ (: naud-oti). În terminologie, ca și în derivarea compusă a limbii contemporane în general, nu este deloc caracteristic ca elementul verbal să aibă prefix. Elementele verbale diferă cel mai adesea prin vocalele lor de verbele-bază, astfel încât alternanța vocalică a rădăcinii este un fenomen relativ rar în formarea termenilor. Totuși, există câteva formații cu alternanță vocalică în rădăcină, de exemplu: ledokamsa MŽ (: kimšti, kemša, kimšo), šalčioplaiša GŽ, 110 žievėplaiša BŽ (: a se crăpa, se crapă, s-a crăpat), vandentaka MŽ (: a curge, curge, a curs), žuvivaisa MŽ, SŽ (: a crește, crește, a crescut) etc. Desigur, nu se pot justifica variantele unui termen cu vocale radicale diferite, de exemplu: žemėtaka MŽ și žemėteka GŽ. O asemenea variație a termenilor, fiind nejustificată, dăunează coerenței terminologiei. Substantivele de bază ale primului constituent sunt, de asemenea, cel mai adesea lituaniene. Totuși, primul constituent al aproximativ unei șeptimi dintre formațiuni se bazează pe termeni internaționali, de exemplu: azotamėgiai BŽ, betonmaišė MŽ, brokdarys EŽ, debitomatis STŽ, fondograža EŽ, frontoskyra GŽ, gruntatraukis GŽ, kompleksdarys ChŽ, landšaftotyra GŽ, MŽ, magnetolaidis STŽ, metalotyra ChŽ, GŽ, polialkalis GŽ, MŽ, streiklaužys EŽ, tranšėjakašė MŽ, trosapjovis GŽ. Substantivele luate ca bază derivativă au, cel mai adesea, o temă nederivabilă morfologic. Formațiunile al căror prim constituent are o temă segmentabilă sunt atât de puține, încât pot fi considerate fără ezitare excepții de la formarea cuvintelor, de exemplu: drėgmematis MŽ, grąžtanešiai GŽ, raštevedys TŽ, raukšlėdara GŽ, šalčioplaisa GŽ. Se evită cu precădere folosirea, ca baze ale constituenților, a substantivelor care s-au lungit ca număr de silabe din cauza unor etape derivationale anterioare, de exemplu: išalotyra GŽ, MŽ, polinkiamatis MŽ. Majoritatea termenilor compuși analizați (două treimi dintre exemple) au constituenți nominali și verbali și conțin vocale de legătură (combinarea constituenților este prezentată în tabelul 7). O treime dintre exemplele analizate nu au vocală de legătură. Substantivele de bază ale primului constituent au diverse terminații. La două treimi dintre compusele rămase, vocala de legătură coincide cu așa-numita vocală istorică de la sfârșitul temei, de exemplu: -a-: diegavirtė BŽ, garsagaudis FŽ, kalnakasys EŽ, GŽ, purvasėmė MŽ, snieg avarta BŽ, šienapjovė MŽ, vėjavarta BŽ; -ia-: dažniamatis FŽ, STŽ, grioviakasė MŽ, paukščiadulka BŽ, spygliakritė BŽ, vabzdžiaėdžiai GŽ; -o-: bangomatis FŽ, STŽ, knygotyra LŽ, putodara ChŽ, sėjomaina BŽ, MŽ, tautosaka LŽ; -ė-: drėgmerodis MŽ, gleivėplūdis BŽ, pelkėtyra GŽ, MŽ, teisėtvarka TŽ, žemėvalda EŽ, TŽ; -i-: akistata TŽ, akivarai GŽ, žuvivaisa MŽ, SŽ. Prin urmare, și la crearea de neologisme terminologice trebuie avută în vedere această tendință, exprimată destul de clar, a vocalelor de legătură din compusele limbii lituaniene contemporane. Cea mai mare parte a termenilor compuși cu vocale de legătură care nu coincid cu așa-numitele vocale finale de temă ale substantivului de bază din primul constituent o formează abstractele, mai ales cele cu al doilea constituent -tyra, -dara, -skyra. Și aici se poate observa o anumită tendință în formarea actuală a termenilor compuși: formațiunile au cel mai adesea vocala de legătură -o- (excepțiile cele mai caracteristice cu vocala de legătură -ė- apar atunci când substantivul de bază din primul constituent are, la nominativul singular, terminația -ė, cu alte cuvinte, este de tip ė). Aici acționează analogia cu formațiuni cu sens apropiat. În alte cazuri, aceeași componentă poate apărea în formațiuni cu sensuri diferite (chiar și de altă origine), cf.: aukštimatis ir aukštikalnė (o gal ir altimetras?). 111 Daiktavardinių sandų jungimas su veiksmažodiniais Tabelul 7 Vocală de legătură | Numărul formațiilor după terminațiile substantivelor de bază din primul constituent | -as | -is (-io) | -ys | -us | -uo | -a | -ė | -is (-ies) feminin | Total formații | 17 | 7 (+1) | 2 | 1 | 11 | 3 | 7 | | 48 (+1) | -o- | 21 (+1) | | | | | 13 | | | 34 (+1) | -a- | 25 | | | | | 2 | | | 27 | -ia- | | 7 | 4 | | | | 1 | 2 | 14 | -ė- | | | | | | | 14 | | 14 | -i- | 1 | 3 | | | | | | 3 | 7 | -io- | | 1 (+1) | | | | | | | 1 (+1) | -u- | 1 | | | | | | | | 1 | 146 Notă. În dicționarele câtorva termeni sunt consemnate variante cu componente conectate diferit, de exemplu: kampmatis ŠŽ și kampomatis GŽ, kurmėrausis și kurmrausa MŽ, polinkiamatis MŽ și polinkio- matis GŽ. A doua variantă este indicată în tabel, între paranteze, lângă numărul total al formațiilor care conțin o anumită vocală de legătură. Nu este greu de găsit exemple în care vocalele de legătură ale compuselor cu același prim constituent diferă sau în care vocalele de legătură apar în unele cazuri, dar lipsesc în altele. De exemplu: eilėdara și eiliakalys LŽ, gruntatraukis GŽ, gruntotyra GŽ, MŽ și gruntėmis GŽ, gruntsėmė GŽ, kalnakasys EŽ, GŽ și kalnodara GŽ, sniegalaužos, sniegavarta și snieglauža, sniegvartos BŽ, sniegmatis GŽ, MŽ și sniegotirpis GŽ, ūkiškaita EŽ, MŽ, TŽ și ūkvedys EŽ, žemėnauda EŽ, TŽ, žemėtaka MŽ și žemkasys MŽ, žemsiurbė GŽ, MŽ. Într-un caz, prezența vocalei de legătură putea distinge termenii care denumesc acțiunea de cei care denumesc rezultatul acțiunii — snieglauža „ruperea ramurilor copacilor provocată de zăpada acumulată din belșug pe ramuri”, sniegavarta „prăbușirea copacilor din rădăcini sub greutatea zăpezii abundente depuse pe coroanele lor” și sniegalaužos „copaci cu ramurile rupte, culcați la pământ și deformați de zăpada depusă pe ramuri”, sniegvartos „copaci doborâți de zăpadă” (toate în BŽ). Totuși, acest lucru nu s-a făcut, iar variația în conectarea componentelor 112 într-un asemenea caz este, desigur, nejustificată și, prin urmare, inutilă. La fel de inutile sunt și variantele deja menționate kampmatis SŽ și kampomatis GŽ, kurmiarausis și kurmrausa MŽ, polinkiamatis MŽ și polinkiomatis GŽ. În acest caz, termenii normativi trebuie, fără îndoială, să corespundă cuvintelor uzuale corespunzătoare din limba literară, iar kampomatis, kurmrausa și polinkiomatis trebuie respinse. Terminația termenilor compuși formați dintr-un substantiv și un verb depinde de sensul formațiilor. Formațiile cu sens abstract au mai frecvent terminația -a (aproape trei sferturi dintre exemplele analizate). De altfel, -a este cea mai productivă și în derivarea numelor de acțiune cu terminație. Dintre exemplele analizate, terminația -ė apare numai la denumirile bolilor plantelor consemnate în BŽ, de exemplu: diegavirtė, javaklupė, lapsukė, iar terminația -is apare la formații cu sens temporal (įžonešis MŽ, lapkritīs BŽ) și la câteva formații cu alte sensuri (gleivėplūdis BŽ, ledokritis GŽ, sakoplūdis BŽ etc.). Termenii care denumesc mijloacele de realizare a unei acțiuni au cel mai adesea terminația -is; un sfert dintre formațiile cu acest sens au terminația -ė, iar numai câteva cuvinte au alte terminații (-a și -as). De altfel, acestea din urmă nu sunt formații terminologice. Sunt preluate din limbajul comun, de exemplu: kaspinas ATŽ, STŽ, SŽ, riedmuša SŽ, ritmuša SŽ. Terminația pe care o are un termen compus (-is sau -ė) este adesea determinată de analogia cu cuvinte formate anterior, de exemplu, denumirile aparatelor cu frecvenții constituenți secunzi -matis, -rodis etc. În anumite cazuri, alegerea terminației poate fi influențată și de genul gramatical al cuvântului care denumește obiectul în cauză (aparat, unealtă, dispozitiv — terminația -is; mașină — terminația -ė). O asemenea concordanță de gen a formațiilor este pe deplin posibilă, mai ales având în vedere că termenii sunt creați, de regulă, în mod deliberat. Denumirile persoanelor care efectuează activ acțiunea exprimată de verbul de bază din al doilea constituent sau care au o însușire rezultată din acea acțiune au de obicei terminația -ys (firește, și -ė, însă denumirile de gen feminin sunt rareori incluse în dicționarele de termeni). Alte denumiri ale posesorilor unei însușiri verbale (care, e drept, nu sunt numeroase) au de obicei terminația -is sau -ė. Termenii cu sens de rezultat al acțiunii și de loc au mai frecvent terminația -a. O anumită specializare a terminațiilor termenilor compuși din categoria discutată, care poate fi observată și în exemplele analizate, este, fără îndoială, utilă. O astfel de specializare ajută la distingerea mai ușoară, inclusiv formală, a termenilor cu sensuri diferite și, totodată, la evitarea omonimiei nedorite în terminologie. În terminologia diverselor domenii, termenii compuși formați din aceleași cuvinte, dar cu sensuri diferite, se disting adesea prin terminații diferite, de exemplu: blizgodara „блескообразование” și blizgodaris „substanță care provoacă luciul unui strat” ChŽ, dūmodara „дымообразование” și dūmodaris „дымообразователь” ChŽ, paukščiadulka „polenizarea florilor cu ajutorul păsărilor” și paukščiadulkiai „plante polenizate de păsări” BŽ, žemėvalda „землевладение” și žemvaldys „землевладелец” EŽ, TŽ. În ultimul caz, formațiile diferă și prin modul de conectare a componentelor, la fel ca žemėnauda „землепользование” EŽ, TŽ și žemnaudys „persoană fizică sau juridică ce folosește permanent o suprafață de teren” MŽ, TŽ; iar pėdsakas STŽ, SŽ, pėd­sakai ChŽ, TŽ și pėdsekys SŽ se deosebesc prin vocalele radicale ale constituentului verbal. De asemenea, se pot distinge denumirile agenților de cele ale posesorilor unei însușiri verbale și 113 denumiri de unelte, însă în acest caz diferențierea cuvintelor este ajutată și de accentul lexical, de exemplu: grioviakasys „muncitor care sapă șanțuri” și grioviakasė „mașină destinată săpării mecanizate a șanțurilor” MŽ, žemkasys „muncitor manual care execută lucrări de săpare a pământului” și žemkasė „mașină pentru săpat pământul” MŽ (denumirile feminine de persoane grioviakasė și žemkasė ar avea accentuarea de tipul al treilea, în timp ce denumirile mașinilor au accentuarea de tipul întâi). Relativ puțini termeni (aproximativ 6% din exemplele analizate) au formă de plural. În câteva cazuri, formele de număr ajută parțial la deosebirea denumirilor acțiunii de cele ale rezultatului acțiunii, de exemplu: vėjalauža „ruperea copacilor provocată de vântul puternic” BŽ și vėjalaužos „copaci rupți de vântul puternic” BŽ, precum și vėjavarta „răsturnarea copacilor provocată de vântul puternic” și vėjavartos „copaci doborâți de vântul puternic” BŽ. Într-adevăr, abstracțiile sunt la singular, în timp ce denumirile rezultatului acțiunii pot avea ambele numere. S-a menționat deja că, în mod similar, se disting și sensurile termenilor incluși în BŽ snieglauža ir sniegalaužos bei sniegavarta ir sniegavartos. Compuse cu componente pronominale și verbale Există relativ puțini termeni compuși al căror prim element constitutiv se bazează pe un pronume, iar al doilea pe un verb. În aceleași surse sunt atestate de aproape 8 ori mai multe formații din categoria discutată, cu componente substantivale și verbale. Deși nu sunt variate din punctul de vedere al formării, termenii din această categorie au devenit destul de populari, iar alții noi continuă să fie creați. Sensul caracteristic termenilor cu componente pronominale și verbale este abstract; din punctul de vedere al formării, aceștia sunt apropiați de abstracțiile verbale. Majoritatea exemplelor analizate aici sunt de acest fel, de exemplu: savidrauda „самострахование” EŽ, savidulka „1. fenomenul prin care stigmatele florilor sunt polenizate cu polenul aceleiași flori; 2. în horticultură – fenomenul prin care florile unui soi sunt polenizate de polenul plantelor din același soi; 3. fenomenul prin care unele flori ale aceluiași individ sunt polenizate cu polenul altor flori ale aceluiași individ – autogamie, автогамия, самоопыление” BŽ, savigyna „самооборона, самозащита” TŽ, savigriūda „autocălire spontană – самозакалка” ChŽ, savilova „самонадеянность” TŽ, savikrova „самонавалка” GŽ, savinuoda „intoxicarea plantelor cu substanțe toxice secretate de ele însele; acest fenomen explică, de exemplu, dispariția comunităților de Hieracium pilosella – автоинтоксикация” BŽ, [saviskaita „саморегистрация (самоисчисление, самоопрос)” EŽ, savitaka „fenomenul prin care apa (un lichid) curge sub acțiunea propriei greutăți prin canale sau conducte instalate cu o înclinație corespunzătoare; curgere spontană – самотёк” MŽ, savitarna „самообслуживание” EŽ, savivaisa „fecundare cu polenul unei plante din același soi – autofertilitas, самооплодотворение” BŽ, savivalda „самоуправление” EŽ, TŽ. Formațiile cu alte sensuri sunt foarte rare. Este vorba despre denumiri de persoane întâlnite ocazional, bazate pe o însușire rezultată dintr-o acțiune, pe care o definește pronumele din poziția primului element constitutiv, de exemplu: patvaldys „самодержец” TŽ, savižudis „самоубийца” TŽ, precum și câte un termen care denumește un mijloc de efectuare a acțiunii, de exemplu: savivartis 114 „vehicul cu platformă de încărcare basculantă (camion etc.) — „самосвал” MŽ. O formație apropiată de denumirea rezultatului acțiunii ar putea fi savimokos „саморасчёты” EŽ. Primul element constitutiv al aproape tuturor formațiilor este savi-, legat de pronumele reflexiv. De cele mai multe ori, el arată că acțiunea desemnată de al doilea element constitutiv este îndreptată asupra celui care o efectuează, asupra subiectului; însă, în cazul unor compuse, elementul savi- contribuie la exprimarea caracterului spontan al acțiunii (savigrūda ChŽ, savitaka MŽ). În unele cazuri, compusele de tipul discutat diferă foarte puțin ca sens de abstracțiile verbale formate din verbe reflexive cu sufixul -imas / -ymas. Acestea din urmă sunt uneori prezentate chiar și în dicționarele de termeni drept sinonime ale compuselor, de exemplu: savirauda și apsidraudimas EŽ, savitara și apsitarnavimas EŽ. De altfel, apariția compuselor în discuție poate fi, în mai multe cazuri, stimulată de termenii corespunzători din alte limbi, deoarece aproape toate formațiile discutate aici sunt creații terminologice noi. Este interesant că, de exemplu, echivalentele rusești ale tuturor acestor termeni au, de asemenea, primul element constitutiv „savi-, adică само-; multe dintre echivalentele germane au un element analog selbst- (din pronumele selbst „însuși”), iar cele englezești au prefixul self-, care corespunde lui „savi-, sava-” din limba lituaniană. În limba letonă, termenii corespunzători au, de asemenea, cel mai adesea un prim element pronominal pat- / paš- (cf. letona pats, pati „însuși, însăși”). Al doilea element constitutiv se bazează de regulă pe verbe fără prefix. Exemplele disponibile arată că la baza formării pot sta atât verbe primare, cât și verbe mixte și secundare. Prefixele celor din urmă sunt eliminate la formarea termenului compus, ca și în alte cazuri, cf. savidulka (:dulkinti), savigrūda (:grūdinti), savinuoda (:nuodyti). O parte dintre elementele provenite din verbe primare au vocalele radicalului modificate (savivartis:vertė, versti). Vocalele radicalului sunt de regulă aceleași ca în compusele de alte tipuri care conțin același element constitutiv, cf. savitaka MŽ și vandentaka MŽ, žemėtaka MŽ, savivaisa BŽ și žuvivaisa MŽ, SŽ. Formațiile cu sens abstract au de regulă terminația -a, iar termenii cu alte sensuri — terminația -is (-ys). Denumirile de persoane pot, desigur, fi de ambele genuri, astfel că aici, pe lângă -is, există și formații cu terminația -ė. Compuse cu elemente adverbiale sau adjectivale și verbale În general, atunci când compusele sunt clasificate în funcție de partea de vorbire din care provin cuvintele ce le alcătuiesc, ar fi, desigur, potrivit să se distingă formațiile cu componente adjectivale de cele cu componente adverbiale. Totuși, în multe cazuri, când a doua componentă este verbală, este dificil să se distingă între adjectiv și adverbul adjectival. Din punctul de vedere al sensului, este de obicei mai convenabil să se asocieze astfel de componente cu adverbele adjectivale. De fapt, această interpretare poate fi legată de faptul că, în general, în limbă, pe lângă verbe se folosesc adverbe; prin urmare, combinația formată din cuvintele de bază ale componentelor este, firește, una cu adverb. Pe de altă parte, sunt foarte puțini termenii compuși în care prima componentă este un adverb de origine nonadjectivală. Așadar, mai ales având în vedere apropierea semantică a formațiilor menționate, toate sunt analizate aici împreună. O parte dintre termenii compuși cu componente adverbiale sau adjectivale și verbale sunt abstracte, de exemplu: ankstibranda „proprietatea de a se maturiza timpuriu — пан- 115 nespelost“ BŽ, daugiskaita „множественное число“ LŽ, pusiaušvyra „egalitatea reciprocă a vitezelor de reacție — равновесие“ ChŽ, EŽ, FŽ, GŽ, STŽ, SŽ, šlapdraba „дождь со снегом“ GŽ. Totuși, printre exemplele analizate sunt de două ori mai multe formații al căror sens este apropiat de denumirile agenților și ale celor care posedă o însușire verbală, de exemplu: bendravaldis „совладелец“ TŽ, naujakiurys „новоноселенец, новосёл“ EŽ, nausėdys „поселенец“ EŽ, toliარეgis „дальнозоркий“ FŽ, trumparegis „близорукий“ FŽ, visuraugis „plantă capabilă să crească aproape peste tot sau chiar peste tot, în sens ecologic — ubiquistus“ BŽ. De altfel, termenii toliapegis, trumparegis pot fi adjective substantivizate. Termenii compuși cu alte sensuri sunt mai rari, dar se întâlnesc și formații care denumesc instrumente de realizare a unei acțiuni (gars(i)akalbis „громкоговоритель“ FŽ, STŽ), precum și rezultatele unei acțiuni (naujadaras „новообразование, неологизм“ LŽ). A doua componentă a formațiilor se bazează pe verbe primare fără prefix sau pe verbe mixte. Uneori, componentele provenite din verbe primare prezintă alternanță vocalică la rădăcină, de exemplu: ankstibranda BŽ, šlapdraba GŽ. Componentele se leagă între ele mai frecvent cu ajutorul vocalelor de legătură. În cuvintele compuse se întâlnesc vocalele de legătură -a-, -ia- și -i-. Termenii compuși cu o componentă adverbială sau adjectivală și una verbală nu diferă prin terminații de celelalte formații deja discutate, care au o a doua componentă verbală. Compuse cu o componentă numerală și una verbală Termenii compuși cu componente numerale și verbale sunt relativ puțini. Aproape toate exemplele analizate sunt termeni chimici, au a doua componentă -pakaitis, care se bazează probabil pe verbul pakeisti, și denumesc anumiți compuși. De exemplu: vienpakaitis „compus în a cărui moleculă un atom de hidrogen este înlocuit cu un alt atom sau cu o grupă — однозамещённый“, dvipakaitis „formație obținută prin înlocuirea a doi atomi dintr-un compus cu alți atomi sau grupe — двузамещённый“, tripakaitis „compus în a cărui moleculă trei atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu alți atomi sau grupe — трёхзамещённый“, keturiapakaitis „când 4 H din molecula compusului sunt înlocuiți cu alți atomi sau grupe — четырёхзамещённый“, penkiapakaitis „пятизамещённый“, šešiapakaitis „compus în ale cărui molecule șase atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu alți atomi sau grupe — шестизамещённый“, septynpakaitis „compus în a cărui moleculă 7 atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu alți atomi sau grupe — семизамещённый“, aštuoniapakaitis „compus cu opt grupe sau atomi introduși — восьмизамещённый“ (toate ChŽ). Acestui tip îi aparține și denumirea sistematică a peștilor, consemnată în GŽ: dv ikvapės „Dipnoi“. În exemplele analizate, componenta verbală are vocala rădăcinii modificată (-pakaitis: pakeitė, -kvapės: kvėpė, kvėpavo30). Ca structură, dintre toate ver- 30 De altfel, din cauza asocierii cu substantivul kvapas „miros“, pentru termenii a căror a doua componentă se bazează pe verbul kvėpuoti (kvėpti), K. Gaivenis propune folosirea lor cu vocala rădăcinii componentei verbale nemodificată, de exemplu: žarnakvėpiai, žiaunakvėpiai ir dvikvėpės (vezi Gaivenis K. Terminologijos smulkmės. — Kalbos kultūra, fasc. 41, p. 63). Această propunere este în concordanță cu 116 Termenii cu al doilea element compus de origine verbală care conțin elementul -pakaitis se disting prin faptul că elementul respectiv include și prefixul verbului. Aceasta constituie o abatere importantă de la formarea cuvintelor compuse lituaniene, a cărei apariție ar fi putut fi influențată de termenii ruși corespunzători (al doilea lor element compus este -замещённый). Pe de altă parte, este totuși foarte posibil ca acești termeni să fie formați într-un mod oarecum diferit — al doilea lor element compus ar putea fi substantival. În terminologia chimică se folosește și pakaitas „atom, grup care a înlocuit în moleculă un alt atom sau grup — заместитель” ChŽ. Într-adevăr, în acest caz structura semantică a formațiilor este mai neclară, iar forma termenului ar rămâne oricum o excepție (al doilea element compus are o structură prea complexă). În timp ce revizuiește termenii, comisia de terminologie chimică ar trebui să mai reflecteze la modul în care s-ar putea găsi o formă mai bună pentru termenii în discuție. Compuse cu ambele componente verbale În lituaniana contemporană, compusele formate din două verbe practic nu se creează deloc. Este limpede că nici în terminologie nu se întâlnesc aproape niciodată astfel de formații. În sursele analizate a fost găsit un singur termen care poate că este format din două verbe. Acesta este termenul minier gręžmatis GŽ, echivalentul lituanian al termenului internațional drilometras. Totuși, formarea acestui termen nu este de condamnat — este sonor, clar și se conformează tendințelor generale privind structura elementelor compuse. Compuse de alt tip Termenii compuși al căror al doilea element nu se bazează pe un substantiv sau pe un verb sunt foarte puțini. Și nici aceștia nu sunt toți creații terminologice noi. De exemplu, juodbėris „буланый” SŽ, format dintr-un adverb și un adjectiv, sau compusul kailiapalakiai „materie primă secundară colectată de la populație; produse de blană uzate, folosite pentru obținerea fibrei de lână prin dizolvarea țesutului subcutanat în soluții acide — утильная шубнина” ATŽ, format dintr-un substantiv și un adjectiv, sunt, fără îndoială, cuvinte din limba comună devenite termeni. Totuși, unii termeni compuși pot fi formați și ca neologisme, de exemplu compusele formate dintr-un adverb și un adjectiv rudmargė „boală a plantelor caracterizată prin apariția unor pete brune pe frunze — бурая пятнистость” BŽ și šviesmargė „boală a plantelor caracterizată prin pătarea pestriță a frunzelor — белая пятнистость листьев” BŽ. Cf. și termenii din SŽ lygiagretė „параллель” (turism), lygiagretės „брусья” (gimnastică), „параллельные брусья” (echitație). Totuși, formarea unor astfel de termeni compuși nu este dezvoltată mai pe larg. Concluzii 1. Compunerea este o modalitate importantă de creare, îmbogățire și dezvoltare ulterioară a terminologiei lituaniene. Termenii compuși permit exprimarea unor concepte complexe printr-un singur cuvânt, corespund bine obiectivelor lingvistice importante pentru domeniile speciale de utilizare a limbii prin tendința vizibilă a creațiilor terminologice noi de a păstra neschimbate vocalele radicale ale elementului verbal, însă posibilele asocieri dintre componentele termenului nu ar trebui să fie un motiv decisiv pentru schimbarea termenilor consacrați sau, cu atât mai puțin, pentru a-i considera cuvinte formate incorect. Folosesc această ocazie pentru a-i mulțumi lui K. Gaivenis că mi-a permis să folosesc manuscrisul articolului menționat la pregătirea acestei lucrări pentru tipar. 117 cerințele de exactitate, claritate și concizie. În terminologia lituaniană, compunerea are un rol important și din punct de vedere cantitativ. În dicționarele de termeni din domeniul dreptului, geologiei și geografiei fizice, fizicii, sportului, ameliorării terenurilor, chimiei, textilelor, literaturii, botanicii, economiei și tehnicii de calcul, termenii compuși monolexicali reprezintă mai mult de o optime din totalul formațiilor lituaniene înregistrate. Ca număr de formații, compunerea este aici întrecută în mod vizibil doar de derivarea cu prefixe, depășind însă derivarea cu sufixe și cea cu desinențe. Se creează destul de multe noi termeni compuși. Se poate constata că, în subsistemul terminologic, compunerea este ceva mai activă decât în sistemul de formare a cuvintelor din limba contemporană, în general. 2. În funcție de partea de vorbire pe care se bazează al doilea constituent, se disting termenii compuși substantivali și verbali. Majoritatea termenilor compuși au un al doilea constituent substantival (78,2% din cele 893 de exemple analizate). Formațiile verbale reprezintă puțin peste o cincime (21,3%) din termenii compuși incluși în dicționarele de termeni care constituie obiectul acestui studiu. Termenii al căror al doilea constituent nu se bazează nici pe un substantiv, nici pe un verb sunt foarte puțini. 2.1. Și primul constituent al termenilor compuși se bazează cel mai adesea pe substantive (63% dintre formații). Cuvintele aparținând altor părți de vorbire sunt folosite mai rar ca prim constituent al termenilor compuși (adjectivele — 18,1%, numeralele — 7,4%, adverbele — 3,4%, pronumele — 3%, verbele — 2,8% și prepozițiile — 2,3%). 2.2. Substantivele participă cel mai activ la formarea termenilor compuși. Nu mai puțin de 94,5% dintre compusele analizate au unul sau ambii constituenți substantivali. Un constituent verbal (cel mai adesea al doilea) apare în 24,1% dintre compuse, unul adjectival (cel mai adesea primul) — în 18,6%, unul numeral (numai primul) — în 7,4%, unul adverbial (de regulă primul) — în 3,5%, unul pronominal (numai primul) — în 3% și unul prepozițional (numai primul) — în 2,2% dintre toate compusele. 2.3. Majoritatea termenilor compuși sunt formați din două substantive (46,5% din toate exemplele analizate). Sunt, de asemenea, relativ numeroase compusele cu constituenți adjectival și substantival (17%), precum și cu constituenți substantival și verbal (16,3%). Celelalte tipuri de termeni compuși au o productivitate mai redusă (6,4% au constituenți numeral și substantival, 2,7% — verbal și substantival, 2,3% — adverbial și substantival, 2,2% — prepozițional și substantival, 2,1% — pronominal și verbal, 1,1% — adjectival și verbal, 1% — numeral și verbal, 0,9% — pronominal și substantival, din totalul exemplelor). Termenii bazați pe un adverb și un verb, un adverb și un adjectiv, două verbe, un substantiv și un adjectiv, precum și două adverbe sunt foarte rari. 3. Constituții termenilor compuși se bazează atât pe termeni, cât și pe cuvinte obișnuite ale limbii. Acest lucru extinde considerabil posibilitățile de utilizare ulterioară a compunerii în terminologie. 3.1. Cuvintele-bază ale constituenților sunt nu numai cuvinte de origine strict lituaniană, ci și împrumuturi (în primul rând așa-numitele cuvinte internaționale și termenii internaționali). Este caracteristic faptul că la formarea termenilor compuși participă numai substantive internaționale. Hibrizii, dintre care un constituent se bazează pe un cuvânt de origine lituaniană, iar celălalt — pe unul internațional, reprezintă o optime din toate exemplele analizate (12,5%); dintre aceștia, 15,6%, 118 se regăsesc printre formațiile cu ambii constituenți substantivali, iar 13,7% printre formațiile cu un constituent substantival și unul verbal. În limba lituaniană, termenii noi se formează foarte rar din două cuvinte internaționale. E drept că există numeroase astfel de compuse analizabile din punctul de vedere al formării, dar cel mai adesea ele au pătruns în terminologia lituaniană ca împrumuturi. 4. În funcție de relația dintre constituenții termenului compus, predomină compusele determinative. Relația de determinare este caracteristică tuturor tipurilor de compuse. Cel mai adesea, primul constituent al termenului compus îl determină pe al doilea; mai rar, al doilea îl determină pe primul (există câteva astfel de compuse printre termenii cu ambii constituenți substantivali). Formațiile copulative (ai căror doi constituenți sunt de valoare egală) sunt foarte puține — circa 3% dintre termenii compuși cu ambii constituenți substantivali. 5. Cea mai mare parte a termenilor compuși cu al doilea constituent substantival au sens propriu — formația denumește un lucru de același tip ca și constituentul determinat (constituentul de bază în privința sensului și a relației dintre constituenți), iar sensul formației nu se îndepărtează, în esență, de cel care rezultă din constituenți. Dintre formațiile cu sens figurat (al căror sens lexical decurge indirect din constituenți), cele mai frecvente sunt termenii compuși metonimici (de tip bahuvrihi). Majoritatea formațiilor care denumesc persoane și alte ființe vii, iar mai rar lucruri neînsuflețite, sunt de acest fel. 5.1. Termenii compuși substantivali denumesc cel mai adesea diverse lucruri concrete din realitate — obiecte și, mai rar, ființe vii. Termenii cu sens abstract reprezintă doar puțin peste o șeptime. Termenii compuși care denumesc diverse locuri sunt și mai puțini. 5.2. Formațiile verbale sunt asemănătoare, prin sensul lor derivațional, derivatelor cu sufixe și cu desinențe. Aproape două treimi dintre termenii compuși de acest tip au sens concret și denumesc mijloace de efectuare a acțiunii (31,1% din totalul termenilor compuși verbali), agenții acțiunii și purtătorii unor proprietăți verbale (23,7%), precum și rezultatele acțiunii (6,3%). Termenii compuși verbali cu sens abstract reprezintă puțin peste o treime (34,7%). Ei sunt apropiați de abstracții verbale formate cu sufixe și desinențe. Termenii care denumesc locuri sunt foarte puțini. 6. Cuvintele-bază ale constituenților au, ca și în întreaga limbă literară, cel mai adesea o temă nederivabilă morfologic. Cu toate acestea, nevoia de a denumi concepte mai complexe face ca o parte relativ mare a termenilor compuși (aproape o cincime) să se bazeze pe cuvinte cu o temă analizabilă morfologic. Substantivele folosite ca baze ale constituenților au cel mai adesea o temă analizabilă morfologic (15,9% din totalul formațiilor); adjectivele o au mai rar (2,2% dintre formații), la fel și verbele (1,8% dintre formații). Aproximativ unul din zece cuvinte din aceste părți de vorbire, folosite la formarea unui compus, are o temă analizabilă morfologic (circa 11% dintre substantive, 12% dintre adjective și 7% dintre verbe). Totuși, majoritatea cuvintelor-bază din categoria respectivă au sufixe care nu măresc lungimea cuvântului în silabe (de exemplu: substantivele gaubtas, juosta, kilmė, raštas, raštas, reikšmė, siurblys, veiksmas, adjectivele baltas, šaltas etc.). Se evită cu precădere folosirea cuvintelor cu prefix și a celor compuse ca baze ale constituenților. În plus, de regulă, doar cuvântul-bază al unuia dintre constituenți are o temă analizabilă morfologic. Printre toți termenii compuși analizați au fost găsite doar câteva cuvinte cu ambii constituenți analizabili, care trebuie, fără îndoială, considerate excepții. 119 6.1. Există câțiva termeni compuși ale căror componente, formate prin derivare cu sufixe, au ca bază un radical simplificat. De exemplu, sufixele diminutivale ale cuvintelor de bază, de regulă, nu intră în compuneri (kiaušialąstė din kiaušinėlis și ląstelė, žiedlapis din žiedas și lapelis etc.), nici sufixele de formare a verbelor mixte și secundare (paukščiadulka din paukštis și dulkinti, vandentaka din vanduo și tekėti, žemėnauda din žemė și naudoti etc.). 7. Alternanța vocalelor radicale apare numai în componentele verbale ale termenilor compuși, dar nici aici nu este frecventă. Aproximativ o șeptime dintre componentele verbale ale formațiunilor analizate prezintă modificări ale vocalelor radicale (ankstibranda, bangolai-dis, savivaisa etc.). O astfel de alternanță este mai caracteristică termenilor preluați din limba literară sau creați mai demult, în timp ce neologismele terminologice păstrează, de regulă, neschimbate vocalele radicale ale verbelor de bază. 8. În ceea ce privește îmbinarea componentelor, termenii compuși, ca și cuvintele compuse din limba lituaniană în general, sunt de două feluri — fără vocale de legătură și cu vocale de legătură. 8.1. Două cincimi (41,2%) dintre termenii compuși analizați nu au vocale de legătură. Absența vocalelor de legătură este ceva mai frecventă în cazul termenilor compuși al căror prim component are la bază un substantiv (43,9%); dintre formațiunile cu ambii componenți substantivali, aproape jumătate (47,8%) sunt de acest fel. 8.2. În termenii compuși analizați, vocalele de legătură sunt -a- (47,1% dintre toate formațiunile cu vocale de legătură), -ia- (21,4%), -i- (13%), -o- (10,1%), -ė- (5,3%), -u- (1,5%), -y- (1,3%) și -io- (0,3%). Este caracteristic faptul că, în majoritatea formațiunilor, vocala de legătură coincide cu vocala istorică de la finalul temei cuvintelor de bază din primul component; de exemplu, o asemenea vocală de legătură apare în aproape două treimi dintre termenii compuși al căror prim component are la bază un substantiv (cele mai multe neconcordanțe apar atunci când substantivul de bază al acestui component este de genul feminin) și în aproximativ 92% dintre formațiunile al căror prim component are la bază un adjectiv. Acest lucru indică existența unei tendințe clare în alegerea vocalelor de legătură pentru compuneri, tendință care nu trebuie pierdută din vedere la crearea de noi termeni. 8.3. Există cazuri (deși foarte rare) în care se recurge la moduri diferite de îmbinare a acelorași componente pentru a distinge termenii, de exemplu: dienoraštis „дневник“ și dien-raštis „ежедневная газета“. Totuși, în terminologie nu se poate justifica recomandarea variantelor aceluiași termen (de exemplu: gyvsakiai ir gyvasakiai, kampmatis ir kampomatis, plokščiakalvė ir plokštikalvė etc.). 9. Termenii compuși au următoarele terminații: -is (declinarea I, 64,9% dintre toți termenii compuși analizați), -ė (21,7%), -a (8,8%), -ys (3,4%) și -as (1,2%). În realitate, există ceva mai multe formațiuni cu terminația -ė, deoarece în dicționarele de termeni denumirile de persoane sunt prezentate, de regulă, numai la genul masculin. În general însă, sunt prezentate relativ puține denumiri de persoane (în dicționarele analizate, acestea reprezintă doar o șaisprezecime (6,3%) din totalul termenilor compuși). 9.1. Termenii compuși substantivali cu sens propriu sunt, de regulă, de același gen cu substantivele de bază din al doilea component. Modificarea terminației în astfel de formațiuni este aproape regulată. Formațiunile cu sens figurat sunt mai adesea de genul masculin și, prin urmare, au terminația -is, însă, în general, 120 așadar, genul (și terminația) derivatului depind și de obiectul (subiectul) desemnat. În mare măsură, de lucrul desemnat depind și genul și terminațiile termenilor compuși verbali, precum și atribuirea unei semnificații concrete derivatului -is ar -ė. Termenii verbali cu semnificație abstractă au cel mai adesea terminația -a. Majoritatea termenilor cu terminația -as sunt formații incorecte. 9.2. Se întâlnesc termeni compuși cu terminații variabile. În unele cazuri, această variație reflectă variante dialectale ale compuselor – cuvinte din termeni diferiți pentru denumirea aceluiași lucru (de exemplu, kurmrausa ir kurmiarausis); în alte cazuri, alături de formația corectă se folosește și o variantă incorectă (de exemplu, kilovatvalandė ir kilovatvalanda). Uneori, terminația diferită a unui derivat ajută la deosebirea termenilor, de exemplu: dvìkova „duel” și dvìkovė „probă combinată”, paukščiadulka „polenizarea florilor cu ajutorul păsărilor” și paukščiadulkiai „plante polenizate de păsări” etc. În ultimul caz, deosebirea dintre terminațiile compuselor este justificată și utilă pentru terminologie, în celelalte cazuri ea trebuie corectată. 9.3. O parte destul de mare a termenilor compuși (o cincime din toate exemplele analizate) este la plural. Majoritatea lor au al doilea element substantival. Totuși, sunt foarte puține cazurile în care forma de plural este suplimentar terminologizată (de exemplu: pietvakarís „vânt de sud-vest” și pietvakar­iai „punct cardinal între sud și vest”). 10. În procesul de organizare și completare a terminologiei lituaniene, compunerea va continua să fie folosită productiv. Prin urmare, este important să se respecte consecvent principalele tendințe ale formării compuselor în limba literară (structura elementelor, vocalele de legătură, terminațiile). În dicționarele de termeni ajung relativ puține formații incorecte. Comisiile de terminologie din domeniile respective trebuie să corecteze și să înlocuiască, împreună cu lingviștii specializați în terminologie, acești termeni compuși incorecți care au ajuns în dicționare și sunt folosiți în literatura de specialitate, substituindu-i cu formații corecte. Abrevieri ATŽ – Jurevičius A., Čižas A. Dicționar explicativ al termenilor textili. – V., 1962, vol. 1. BŽ – Dicționar de termeni botanici / Întocmit de Comisia Dicționarului de botanică. Redactat de: J. Dagys (redactor-șef), A. Lekavičius, V. Mališauskienė. – V., 1965. ChŽ – Daukšas K. Dicționar de chimie. – V., 1960. DŽ – Dicționarul limbii lituaniene contemporane. Ediția a II-a revizuită și completată / Colegiul editorial: J. Kruopas (redactor responsabil), A. Lyberis, D. Lukšys, J. Paulauskas, J. Senkus, K. Ulvydas. – V., 1972. EŽ – Dicționar rus-lituanian de termeni economici / Colegiul editorial: K. Meškauskas (redactor responsabil), A. Poviliūnas, V. Puronas, A. Skupeika. – V., 1966. FŽ – Dicționar de termeni de fizică / Red. P. Brazdžiūnas. – V., 1958. GŽ – Gudelis V. Dicționar de termeni de geologie și geografie fizică. – V., 1956. LKŽ – Dicționarul limbii lituaniene. – V., 1941–1978, vol. 1–11. 121 LŽ — Dicționar de termeni literari / Întocmit de J. Petronis, V. Vanagas, A. Zalatorius. — V., 1962. MŽ — Čeičys J. Melioracijos terminų žodynas. — V., 1960. STŽ — Kairys V., Kaminskas A., Kudirka Z., Kundrotienė R., Lipšicas M., Mačernius A., Norkus J., Riaubūnas J., Stanaitis J., Stulpinas B., Šliavas A. Dicționar rus-lituanian-englez de termeni din tehnica de calcul. — V., 1971. ŠŽ — Dicționar de termeni sportivi / Colegiul de redacție: Z. Gobikas, V. Kazlauskas, J. Lagunavičius, P. Normantas, V. Petkus, P. Rimša, V. Steponaitis (redactor coordonator). — V., 1959. TŽ — Dicționar de termeni juridici / Întocmit de A. Žiurlys. Colegiul de redacție: J. Bulavas, K. Jablonskis (redactor-șef), J. Žiugžda, A. Žiurlys. — V., 1954. FORMAREA TERMENILOR COMPUȘI LITUANIENI Rezumat Lucrarea examinează formarea termenilor compuși lituanieni substantivali, alcătuiți dintr-un singur cuvânt, pe baza materialului cules de autor din dicționare de termeni din fizică, chimie, geologie și geografie fizică, botanică, ameliorații funciare, textile, tehnica de calcul, drept, literatură, economie și sport. Compunerea este un procedeu important de creare și dezvoltare ulterioară a terminologiei lituaniene. Ca număr de termeni, aceasta rămâne cu mult în urma doar a derivării sufixale, dar o depășește pe cea flexionară (într-o mică măsură) și pe cea prefixală. Se poate observa tendința de creștere a rolului compunerii în formarea termenilor, în comparație cu derivarea din limbajul literar general și, mai ales, cu cea din limbajul popular (dialectal). Al doilea component al termenilor compuși se bazează, de regulă, pe cuvinte aparținând clasei substantivelor (78,2% dintre compusele analizate în lucrare, dintr-un total de 893 de exemple) sau a verbelor (aproape toate celelalte). Pe această bază, cuvintele compuse lituaniene sunt de obicei împărțite în nominale și verbale. Această clasificare este păstrată și în prezenta lucrare. Ca prim component sunt folosite, de asemenea, cel mai adesea substantivele (63% dintre compusele analizate). În plus, ca prim component al termenilor compuși sunt folosite adjective, numerale și, mai rar, adverbe, pronume, verbe și prepoziții. Tipurile de termeni compuși sunt delimitate în funcție de clasele de cuvinte ai căror membri intră în alcătuirea compuselor. Toate tipurile menționate sunt analizate în lucrare atât din punctul de vedere al sensului, cât și al formei. Aproape jumătate dintre termenii compuși analizați au ambii componenți proveniți din substantive. Sunt foarte productive și tipurile cu componente provenite din adjective și substantive, precum și cele cu componente provenite din substantive și verbe. Celelalte tipuri au dat naștere unui număr considerabil mai mic de termeni compuși. La formarea termenilor compuși sunt folosite ca baze atât termeni dintr-un singur cuvânt, cât și cuvinte obișnuite (simple). O optime dintre formațiile analizate conțin, ca unul dintre componenți (de obicei nominal), termeni internaționali și sunt, astfel, hibride. Din punctul de vedere al relației dintre componenți, termenii compuși lituanieni sunt cel mai adesea determinativi. Termenii compuși copulativi sunt rari. Majoritatea compuselor analizate au sens propriu, dar există și numeroși termeni compuși cu sens figurat (majoritatea de tip bahuvrīhi). Termenii compuși denumesc obiecte, ființe vii 122 ființe, persoane, concepte abstracte (substantivale), instrumente ale acțiunii, purtători ai unei trăsături verbale, abstracte deverbale, rezultatul acțiunii și altele (verbale). Cuvintele de bază ale componentelor au, ca și în compunerea limbii literare comune, cel mai adesea o structură nederivată. Totuși, necesitatea de a denumi concepte mai complexe în terminologie explică faptul că aproape o cincime dintre compusele cercetate au componente (de obicei una dintre ele) cu o bază susceptibilă de analiză derivațională. Dar și în formarea termenilor se evită folosirea ca elemente componente a formațiilor compuse și prefixate. Uneori, în procesul compunerii, baza cuvântului de bază se simplifică, de exemplu, žiedlapis „petală a periantului”, de la cuvintele žiedas „floare” și lapelis „petală, frunzuliță”, žemėnauda „utilizarea terenului”, de la cuvintele žemė „pământ” și naudoti „a folosi”. Componentele termenilor compuși, la fel ca cele ale cuvintelor compuse obișnuite, se alătură direct (fără vocale de legătură) sau cu ajutorul vocalelor de legătură. Peste 40% dintre compuse sunt formate fără vocale de legătură, iar celelalte conțin vocale de legătură — cel mai des -a-, mai rar -ia-, -i-, -o-, -ė- și rar -u-, -y-, -io-. În lucrare sunt urmărite tendințele care determină modul de îmbinare a componentelor și sunt identificate cazurile în care această particularitate formală a compunerii lituaniene este folosită pentru a distinge termeni diferiți, de exemplu: dienoraštis „jurnal” și dienraštis „ziar cotidian”. Astfel de cazuri sunt însă foarte rare. În lucrare este cercetată și flexiunea gramaticală a termenilor compuși. În compunerea lituaniană, flexiunea joacă un rol important. În limbă acționează anumite regularități de care depinde alegerea terminației cuvântului compus, a termenului compus. La formarea termenilor compuși se folosesc de obicei terminațiile -is (gen. -io), -ė, -a. Există formații în care terminația este principalul mijloc de diferențiere a termenilor, de exemplu: paukštžiaudulka „ornitofilie” și paukštžiaudulkiai „ornitofili”. Au fost cercetate și cazurile de alternanță a vocalelor radicale care apar în componentele verbale ale compuselor. Au fost identificate erori care se produc la formarea termenilor compuși. Aceste erori trebuie remediate în cadrul viitoarei sistematizări a terminologiei lituaniene din domeniile respective.