Lietuvių priesaginiai deminutyviniai helonimai

ACTA LINGUISTICA LITHUANICA LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XLI (1999) Laimutis BILKIS Institutul Limbii Lituaniene, Vilnius HELONIME LITUANIENE DIMINUTIVALE CU SUFIXE 1. Principalele trăsături ale formării diminutivelor în lituaniană 1.1. Limba lituaniană se remarcă prin abundența diminutivelor. Acest lucru este subliniat în toate lucrările dedicate atât cercetărilor sincronice, cât și celor diacronice privind formarea cuvintelor (LKG I 254; Urbutis 1978: 280; Ambrazas 1994: 130; ș.a.). Deosebit de remarcată este varietatea formării lor: numărul mare de sufixe care pot funcționa ca afixe derivationale, posibilitatea reală sau potențială de a forma diminutive din aproape fiecare substantiv și dintr-o parte considerabilă a adjectivelor etc. Din punct de vedere cronologic, se disting patru straturi de diminutive lituaniene: 1) indo-european: formații cu determinantul *-k-; 2) diminutive care au început să apară în dialecte indo-europene distincte și în grupurile acestora: formații cu determinanții *-l-, *-g-/-g’-, *-s- și cu sufixul adjectival *-ino-; 3) baltic comun: formații cu determinantul *-t-, sufixul adjectival *-ino- și sufixul pentru denumiri ale posesorilor unei însușiri *-ītio- (< *-ito- + *-io-); aici se distinge, de asemenea, un strat comun diminutivelor lituaniene și letone (formații cu sufixele *-ēno- (< *-ēn- + *-o-), *-īnio- (< *-ino- + *-io-), *-ātio- (< *-āto- + *-io-) și cu sufixele slave -ka, -uška); 4) lituanian: formații cu -aitis (-aitė), -eitė, -uolis (-uolė), -yklė, -uklis, precum și cu diverse sufixe slave (Ambrazas 1994: 153). 1.2. În cercetarea formării diminutivelor în limba lituaniană, datele toponimiei (în special ale hidronimiei) sunt utilizate pe scară largă1. Numele apelor, ca o clasă de toponime care se schimbă puțin, pot furniza date valoroase despre evoluția diminutivelor lituaniene (cronologie, răspândire etc.). Apie deminutyvinius lietuvių upių ir ežerų vardus yra rašęs J. Senkus (Senkus 1963: 249–260), ypač detaliai jie ištirti A. Vanago hidronimų darybos studijoje (Vanagas 1970). Iš šių tyrimų matyti, jog lietuvių vandenvardžių su deminutyvinėmis priesagomis daryba yra adekvati apeliatyvinių deminutyvų darybos tendencijoms: pasižymi darybos produktyvumu (pvz., tarp priesagų vedinių daugiausia yra upių ir ežerų vardų su deminutyvų priesaga -ėlė, -elis) bei pakankamai gausiu darybos afiksų inventoriumi. Panašios tendencijos pastebimos ir latvių hidronimijoje – tarp priesaginės darybos limnonimų produktyviausios vėlgi deminutyvų darybos priesagos -īt- ir -iņ-. (Balode 1985: 61). Taigi čia pateikiama 1 Pe lângă articolul menționat al lui S. Ambrazas, a se vedea și studiul lui P. Skardžius despre formarea cuvintelor (Skardžius 1996). 51 Analiza helonimelor din această categorie lingvistică, adică a numelor locurilor mlăștinoase2, pare să poată constitui o continuare necesară și coerentă a cercetărilor hidronimice. În plus, această analiză ar oferi posibilitatea de a compara formarea helonimelor diminutivale3 cu cea a altor hidronime și ar evidenția asemănările și deosebirile dintre ele. 2. Problemele analizei formării helonimelor diminutivale La începerea analizei helonimelor diminutivale sufixale, trebuie soluționate câteva probleme esențiale, legate de 1) stabilirea procedeului de formare; 2) stabilirea statutului lexical al bazei de derivare; 3) stabilirea semnificației derivative a formației, adică încadrarea ei într-o anumită categorie de formare. 2.1. În ceea ce privește problema stabilirii procedeului de formare, trebuie menționate cazurile în care baza de derivare este un substantiv comun, deoarece în limbă există, alături de fiecare dintre acestea, variante diminutivale formate cu diverse sufixe; prin urmare, helonimele ar putea proveni direct din acestea, de exemplu: Balėlė b. Rm < balėlė < bala; Raist-ūkas b. Dbg < raistūkas < raistas etc. Dacă se susține un asemenea model de formare, numele locurilor mlăștinoase ar trebui considerate formații sufixate, adică având un sufix care nu este un afix derivativ, ci doar o morfemă preluată direct din apelativul de bază. Totuși, se pare că acest lucru nu ar fi corect. Este destul de evident că marea majoritate a diminutivelor care, teoretic, ar putea fi cuvinte de bază nu sunt termeni geografici nomenclaturali cu funcție denominativă, întrucât nu sunt neutre din punct de vedere lexical și exprimă și o anumită componentă emoțională evaluativă. Singura excepție ar fi, poate, termenul denominativ upėlis. Toponimizarea fără afixe a unor astfel de apelative nu este un procedeu frecvent de formare a numelor de locuri. Desigur, aceasta nu înseamnă că procedeul este imposibil, însă identificarea acestor cazuri este aproape imposibilă; de aceea, toate helonimele care au sufixe caracteristice formării diminutivelor trebuie considerate derivate sufixale. 2.2. În lucrările toponimiștilor lituanieni, natura lexicală a bazei de derivare este considerată deosebit de importantă: mai întâi, apartenența ei la clasa apelativelor sau a onimelor, apoi la anumite subclase mai restrânse (vezi Vanagas 1970; 1973: 209–219; Razmukaitė 1981: 199–206; 1983: 146–153; 1988: 88–104; 1989: 138–147; 1991: 53–60). De exemplu, se afirmă că, pe lângă unul sau altul dintre sufixele mai generale, formarea oiconimelor se caracterizează prin câteva tipuri de sufixe, apărute deoarece sufixele depind de lexemul la care se atașează, adică de natura bazei de derivare: apelativ, antroponim sau toponim (Razmukaitė 1989: 139). Se consideră chiar că diferențierea numelor de locuri formate prin toate procedeele de derivare pe baza acestui criteriu ar putea fi primul pas al clasificării derivative (Savu- 2 Šių terminų vartojimas yra aptartas išsamiau (žr. Bilkis 1997: 35–57). 3 Urmând tradiția consacrată a cercetării diminutivelor apelative, termenul helonim diminutival este folosit aici și în continuarea articolului în sens larg: sunt considerate diminutive și augmentativele, meliorativele și peiorativele, cu atât mai mult cu cât, în cazul helonimelor (ca și al toponimelor în general), probabil că este imposibil să se distingă sensurile unor asemenea derivate. 52 kynas 1971: 168). Todėl šio skirstymo nevengiama analizuojant ir deminutyvinius priesaginius helonimus, nes norima išsiaiškinti priesagų santykius su atitinkamiems leksikos sluoksniams priklausančiais pamatiniais žodžiais. Tiesa, tenka pripažinti, kad tai nėra struktūrinė, o tam tikra prasme semantinė klasifikacija, todėl konstatuotinas klasifikavimo nevienarūšiškumas (plg. Toporov 1963: 228). Tačiau jis pateisinamas, kadangi, kaip minėta, nuo helonimų darybos pamato leksinio pobūdžio gali priklausyti priesaginio helonimų struktūrinės ypatybės. Be to, tai nėra helonimų, o jų pamatinių žodžių semantinis klasifikavimas. Remiantis tuo, kas pasakyta, išskiriamos dvi pagrindinės deminutyvinių helonimų grupės. Pirmajai (1.) priskiriami helonimai, padaryti iš apeliatyvų (priesaginė toponimizacija), antrajai (2.) – helonimai, padaryti iš onimų (toponimų) (priesaginė transtoponimizacija). Jos skirstomos smulkiau – pirmoji: iš fiziografinių terminų, iš augalų pavadinimų, iš gyvūnų pavadinimų, iš objektų kuopą reiškiančių vietų pavadinimų ir t. t.; antroji: iš kitų helonimų, iš upių ir ežerų vardų, iš oikonimų, iš kitokių toponimų. La clasificarea helonimelor diminutivale în funcție de statutul lexical al cuvântului de bază, uneori este dificil de stabilit cărei grupe îi aparține acesta: apelativelor sau onimelor (mai precis, toponimelor). Faptul că, alături de un helonim cu sufix diminutival, nu este atestat un nume de loc cu aceeași rădăcină, dar fără sufix, nu dovedește încă faptul că un asemenea nume al unui loc mlăștinos nu există sau nu a existat anterior în limba vie. Totuși, în lipsa posibilității concrete de a demonstra acest lucru, în grupa transtoponimizării trebuie incluse numai helonimele al căror cuvânt de bază este un nume de loc atestat efectiv, adică înregistrat din vorbirea vie. De remarcat și faptul că, în unele cazuri, helonimul de bază poate să nu fie o unitate toponimică autonomă, ci o formă variantă a derivatului; însă și acest lucru este foarte greu de stabilit. În plus, această posibilitate nu are o influență semnificativă asupra caracterizării lexicale a bazei de derivare, deoarece în ambele cazuri derivatul este un nume de loc, mai precis, un helonim. 2.3. Cercetarea semnificației derivative a helonimelor sufixale este complicată de faptul că, pentru o parte considerabilă dintre aceste derivate, cuvântul de bază este neclar sau cu totul necunoscut, iar sufixele pot fi identificate prin compararea helonimului cu alte helonime cu aceeași rădăcină, cu nume de râuri și lacuri, cu alte tipuri de toponime, precum și cu derivate în care se poate identifica un formant (sufix) analog: Al-iūlė b. Šš – cf. Āliai plk. Švnč; At-aisai plk. Šlv – cf. At-uonės b. Trš, At-esys ež. Smn; pentru sufix, cf. Ilg-áis(is) rst. Krn, Juod-aisės plk. Btr, Rim-aisai k. Rm, lat. Raūnais(is) ež., Kļavaisa up., Ārais(is) ež. etc. În asemenea cazuri, desigur, este neclară și semnificația derivativă a helonimelor (inclusiv a celor cu sufixe caracteristice formării diminutivelor); prin urmare, când ne referim la helonime diminutivale, avem în vedere numai nume de locuri mlăștinoase cu formare clară, adică acelea al căror cuvânt de bază este pe deplin clar. Semnificația derivativă a helonimelor formate cu sufixe caracteristice derivării diminutivelor variază, iar în unele cazuri diferă întrucâtva de cea a apelativelor corespunzătoare. 53 2.3.1. Pot fi considerate helonime diminutivale propriu-zise numai cele al căror cuvânt de bază este un substantiv comun, de exemplu, Šak-ėlės < ramură; Ąžuolyn-ėlė < pădure de stejari; Uodeg-ikė < coadă „parte îngustată a unui teren, a unei pajiști, a unui câmp sau a unei păduri” (LKŽ XVII 460, 464); Ežer-iūkas < lac etc. Aceste helonime sunt analizate în primul grup (1.). 2.3.2. Helonimele derivate din adjective se încadrează mai curând în categoria derivării denumirilor deținătorilor unei însușiri nominale (nomina attributiva) decât în cea a diminutivelor, de exemplu, relația helonimului Žal-ėlis cu adjectivul de bază žalias „verde” este aproximativ aceeași ca relația substantivului kart-ėlė „muștar sălbatic (gen de plante crucifere)” (LKG I 360) cu adjectivul de bază kartus „amar”; relația helonimului Apskrit-utė cu baza de derivare apskritas, -a „rotund, -ă” este aproximativ aceeași ca relația substantivului rausvūtė „mușchi care crește în pădurile de pin, pe nisip curat” (LKG I 352) cu baza de derivare rausvas, -a „roz, -ă” etc. Din acest motiv, se pare că nu ar trebui discutate helonimele sufixale de acest tip în cadrul analizei helonimelor diminutivale. 2.3.3. Helonimele derivate din verbe cu sufixe caracteristice derivării diminutivelor nu trebuie considerate diminutive, ci derivate aparținând categoriei derivării denumirilor deținătorilor unei însușiri verbale (nomina agentis). Relația helonimelor Murm-ėlės, Išpūv-elė, Siūb-ūkas, Pump-utis, Kriok-uzis etc. cu verbele de bază corespunzătoare murmėti (mūrma) „a susura, a bolborosi, a gâlgâi” (LKŽ VIII 426), išpūti (išpūvo) „a putrezi cu totul, a se stinge; a se transforma în putregai” (LKŽ X 1125), siūbuoti „a se legăna dintr-o parte în alta, a oscila; a se clătina, a se mișca la suprafață, a se bălăci” (LKŽ XII 585–586), pumpėti „a se extinde, a se umfla” (LKŽ X 909, IX 312), kriokti „a respira greu, a gâfâi, a pufăi; a vuiet puternic, a șuiera” (LKŽ VI 605–606) este echivalentă cu relația dintre apelativele čiūpelis „ciupă, ciupnă” (LKG I 334), sugriūvelis (LKG I 319), šlamūkas „plantă din familia Asteraceae, imortelă” (LKG I 328), blizgutis „luciu, ghiocel” (LKG I 324) și verbele lor de bază čiūpti (čiūpo), sugriūti (sugriūvo), šlamėti (šlama), blizgėti (blizga). 2.3.4. Helonimele formate de la alte toponime cu sufixe caracteristice diminutivelor se disting, de asemenea, prin specificitatea sensului derivațional. În raport cu cuvântul de bază, astfel de derivate exprimă nu numai diminutivitatea (de aceea se mai numesc și derivate toponimice de micșorare⁴), ci și posesivitatea. Relațiile de origine și apartenență dintre derivat și baza sa sunt aici suficient de evidente nu numai pentru că sunt determinate de relația dintre obiectele denumite însele (Vanagas 1970: 75), ci și de particularitățile formantului derivațional. De exemplu, în helonimele Meldutišk-aitė, Bagm-ėlis, Žydbal-ytė, Kuden-iōkas, Švendr-iūkas, derivate din toponimele nesufixate corespunzătoare, cu aceeași rădăcină, Meldūtiškė, Bagmas (Bagmà), Žydbalė, Kudėnis, Švendra, sufixele -ait-, -el-, -yt-, -(i)ok-, -(i)uk- pot funcționa și ca formant de derivare a unor derivate apelative care exprimă diminutivitate și posesivitate – cf. karal-aitis, ant-ėlis, kat-ytis, stim-iōkas, generol-iūkas (LKG I 411) etc. 4 Vanagas 1970: 75. 54 Este adevărat că, în studiile semantice asupra numelor râurilor și lacurilor, sensul derivațional al derivatelor formate din toponime aparținând unor clase diferite este interpretat în moduri diferite: hidronimele derivate din alte nume de râuri și lacuri sunt considerate diminutive (împreună cu exprimarea posesivității), iar cele derivate din toate celelalte toponime sunt considerate posesive. O asemenea diferențiere se bazează pe raporturile cantitative diferite dintre obiectele denumite de cuvântul de bază și de derivat (Vanagas 1981: 46–48; 94–97). Totuși, acest criteriu poate fi uneori oarecum formal, deoarece relațiile diminutivale dintre toponime (derivant și derivat), ca unități lingvistice, pot să nu corespundă raporturilor cantitative dintre obiectele pe care le denumesc: de exemplu, pajiștea Sidabrinė poate fi mai mică decât lacul Sidabrinaitis, însă derivatul Sidabrinaitis poate fi diminutiv în raport cu cuvântul de bază Sidabrinė. Acest lucru este cu atât mai valabil când se discută relațiile helonimelor cu alte toponime care le servesc drept cuvinte de bază, deoarece, în acest caz, este cu totul imposibil să se determine raporturile cantitative dintre obiectele denumite (de pildă, dintre o mlaștină și o pajiște, o baltă și o pajiște, o mlaștină și un lac etc.). Din aceste motive, toate helonimele derivate din alte toponime (atât helonime, cât și alte tipuri de toponime) trebuie considerate, din punctul de vedere al sensului derivațional, diminutive și posesive, adică derivate care exprimă diminutivitatea și posesivitatea în raport cu cuvântul de bază. Astfel de helonime, adică cele derivate din alte toponime, alcătuiesc al doilea grup (2.) al numelor de locuri mlăștinoase analizate. Trebuie subliniat faptul că, la stabilirea bazei de derivare a numelor de locuri mlăștinoase din acest grup, trebuie luate în considerare datele privind localizarea obiectelor denumite de cuvântul de bază și de derivat, întrucât derivatul poate fi considerat produs al transtoponimizării numai atunci când cele două obiecte se află unul lângă celălalt sau în apropiere5. 2.3.5. Sensul derivațional al antropohelonimelor trebuie înțeles într-un alt mod. Derivatele formate din nume de persoane exprimă apartenența în raport cu cuvântul de bază și, prin urmare, pot fi încadrate numai în categoria posesivelor; de exemplu, sensul derivațional al helonimului Abrom-alis plk. Slnt: Abrōmas nume de familie (LPŽ I 60) ar fi „care îi aparține lui Abromas”; al helonimului Tamul-ianka b. Krkn: Tamùlis nume de familie (LPŽ II 1017) – „care îi aparține lui Tamulis”; al helonimului Bìsl-aitė b. Jnš, apărut cel mai probabil din *Bìsl-aitė: Bìslis nume de familie (LPŽ I 266) – „care îi aparține lui Bislis” etc. Așadar, nici acest grup de helonime nu face obiectul analizei helonimelor diminutivale. 3. Analiza helonimelor diminutivale su sufixe 3.1. Derivate cu sufixe lituaniene (baltice). Sufixul -aič- -aitė (-aitės). 1. Rūd-aitės rst. Sem < rūdà6 „substanță minerală naturală din care se obțin metale; teren sărac, mlăștinos, cu adaos de turbă, zonă cu minereu”. 5 Această regulă nu se aplică numai helonimelor metaforice. 6 Pentru identificarea apelativelor care stau la baza formării helonimelor diminutivale cu sufixe au fost folosite diverse dicționare ale limbii lituaniene, indicate în bibliografia de la sfârșitul articolului pentru a evita menționarea lor frecventă după fiecare cuvânt-bază. Din același motiv sunt prezentate sensurile nu ale tuturor apelativelor, ci doar ale celor mai puțin răspândite în limba lituaniană. 55 Sufixul -aič- este rar nu numai în formarea helonimelor, ci și în cea a altor toponime și apelative (pentru acestea din urmă, vezi LKG I 286). Este considerat o variantă a sufixului -ait- (-aitė). Sufixul -ait- -aitė (-aitės). În funcție de statutul lexical al cuvintelor-bază, derivatele cu formare clară se împart în două grupuri: apelative și onimice (toponimice). 1. a) din termeni fiziografici: Alksn-aitė b. Ply < álksna (alksnà) „baltă, teren adâncit, vale; loc acoperit de arini, ariniș”, vezi și álksnis (alksnỹs) „arbore din familia mesteacănului”; Apydėm-aitė b. Ml < apydėmė „parcelă de pământ aflată în proprietatea comună a satului, între două gospodării; teren din fața casei, teren defrișat”; Bal-aitė b. Kair, Snt, Šl; b., rst. Str; Balaità – forma slavizată din *Bal-aitė rst. Grvš; Bal-aitė b. Grl, Mrk, Švnč; plk. Bzl etc. (14 în total); Bal-aitė⁷ b. Al, Lzd, Lg; plk. Šl; rst. KzR etc. (15 în total); Bal-aitės b. Šl; plk. Vs; rst. Sem etc. (9 în total); Bal-aitės b. Ml; plk. Kair, Vrn; Bal-aitės mlaștină cu ariniș des Jnk; plk. Grz, Mrc, Šl; plk. Mrs < balà; Duobur-aitė b. Kpč < duoburỹs „adâncitură”; Durpinÿč-aitė b. Alvt < dùrpinÿčia „loc unde se extrage sau s-a extras turbă; groapă într-o turbărie”; Gir-aitė b. Vs; b., rst. Kpč; plk. Rs, Ššt etc. (10 în total); Gir-aitė b. Vs; plk. Šlv, rst. Mrk; Gir-aitė 2b. Kpč; plk. Dg, Mrk; rst. Arn; Gir-aitės b. Kuč < girià; Išdag-aitė b. Šmk < išdaga (išdaga) „loc arsă sau pârjolită de soare într-o pajiște, pădure ori turbărie; loc de ardere”; Išdeg-aitė b. Erž < išdegas „loc ars sau pârjolit de soare într-o pajiște, pădure ori turbărie; loc de ardere”; Kalianij-aitės b. Vs < *kalianija – vezi kaliònija „gospodărie izolată; parcelă de pământ separată”; Kriauš-aitė plk. Vrd < kriaušis (kriaušys) „mal abrupt, loc în pantă abruptă”; Kupurn-aitė b. Kuč < kupūrna „denivelare a pajiștii, smoc de iarbă, mușuroi; mușuroi de cârtiță acoperit de vegetație”; Lank-aitė plk. Smln < lankà „pajiște întinsă și netedă, de obicei lângă un râu, inundată în timpul viiturilor; vale, teren jos, povârniș”; Lauk-aitė b. Šln < laũkas „loc neted, fără copaci; teren arabil, suprafață cultivată”, dar poate fi și derivat de la adjectiv – vezi laũkas, -à „cu o pată albă pe frunte sau cu botul alb”; Paker-aitė rst. Mlt < pakerė „loc de sub rădăcinile copacilor spălate de apă; mal de râu, lac sau groapă surpat, spălat de apă și înclinat, mal abrupt”; Piev-aitė plk. Kr; Piev-aitės rst. Dg; Piev-aitės b. Vs < píeva; Pievel-aitė b. Žmt < pievėlė < píeva; Plyn-aitė b. Kbr; Plyn-aitė b., plk. Šk; Plyn-aitė b. Kbr < plýnė „loc deschis, câmpie; mlaștină, turbărie”; Sal-aitės b. Alv, Dkšt; Sal-aitės b. Rd < salà „porțiune de uscat înconjurată din toate părțile de apă; petic de pământ mai înalt și uscat într-o mlaștină sau turbărie, petic acoperit de un singur fel de iarbă ori alte plante, smoc”; Šlyn-aitė plk. Alj < šlỹnas „argilă vâscoasă, cenușiu-albăstruie sau albicioasă, cu adaosuri de materii organice; sol cu o astfel de argilă; mâl, teren noroios”; b) din denumiri de plante: Egl-aitė b. Krkn; Egl-aitė b. Krkn < eglė (eglė); Obel-aitė lk. Dg < obelìs; c) din denumiri de animale: Kuis-aitė plk., tr. Rt < kuisis (kuisys) „țânțar, musculiță”; 7 Formele helonimelor culese din vorbirea vie, dar fără marcarea accentului, nu sunt accentuate aici și nici în continuarea articolului. 56 d) din denumiri ale unor obiecte sau fenomene din diverse medii sociale: Pil-aitė b. Lzd < pilìs; e) din denumiri ale unor obiecte diverse, pe baza unei anumite asemănări (derivate metaforice): Niekot-aitė b. Sltn < niekotė „vas pentru curățat, scuturat cereale și crupe; covată” – pentru semantică, cf. Geld-ėlė b. Ttr. Derivatele toponimice, în funcție de apartenența bazei la anumite clase de toponime, se împart în câteva grupuri. 2. a) din alte helonime: Alksnyn-aitė b. Vs < Alksnynė b.; Ašutin-aitė b. Mrk < Ašutinė b.; Bal-aitė b. Ckn < Balà b.; Bal-aitė b. Šl < Balà plk.; Dielin-aitė b. Mrk < Dielinė b.; Girnalov-aitės b. KzR < Girnalovė b.; Gojin-aitė b. Lzd < Gojinė b.; Yvin-aitė b. Šlvn < Yvinė (Yvinė) b.; Jendrin-aitė b., rst. Vs < Jendrinė b.; Jendrin-aitė b. Vs < Jendrinė b.; Kemšin-aitė b. Mrc < Kemšinė b.; Kiaulin-aitė b. Vs < Kiaulinė b.; Krakin-aitė b. Vs < Krakinė b.; Kūdabāl-aitė (|| Kūdabālaitis) b. ŠlnL < Kūdabale b.; Kūlyn-aitė b. Lp < Kūlynas b.; Kupstin-aitė b. Vs < Kupstinė b.; Lapūkin-aitė b. Srj < Lapūkinė b.; Lašišk-aitės rst. Dg < Lašiškės rst.; Luotin-aitė b. Lzd < Luotinė b.; Nendrin-aitė b. Kuč < Nendrinė b.; Ožkabal-aitė b. Šk. < Ožkabalė plk.; Ožnugar-aitė b. Rtnk < Ožnugarė b.; Polabal-aitė b. Lp < Polabalė b.; Prūd viet-aitės plk. Rs < Prūdvietės plk.; Rūdin-aitė b. Kuč < Rūdinė b.; Širok-aitė plk. Lp. < Širokė plk.; Tunišk-aitės b. Vrn < Tuniškės b. Câteva helonime nu sunt formate din numele unor locuri mlăștinoase care denumesc obiecte din apropiere, ci direct din formele lor învecinate: Medušk-aitė b. Alv este, cel mai probabil, o variantă remodelată prin metateză a formei *Medukšt-aitė < Medukštė, Medukšta; Meldutišk-aitė b. Mrk < Meldùtiškė. Modelul de formare în discuție prelungește în mod regulat și reprezintă rezultatul interacțiunii dintre toponime omogene observat în sistemul de formare a numelor lituaniene de râuri și lacuri – derivate cu sufixul -ait-, caracteristic formării diminutivelor și posesivelor, care exprimă caracterul diminutiv față de toponimul de bază, precum și apartenența (pentru acestea din urmă, cf. Vanagas 1970: 75). Și alte derivate similare ilustrează acest model de formare: b) din oiconime: Keryv-aitė plk. Grk < Keryvai k.; c) din alte tipuri de toponime: Bal-aitės b. Vrn < Bālos pv.; Bendrābal-aitė b. Lp < Bendrābolė pv., care este probabil slavizată din *Bendrābalė; Degus-aitė b. Lp < Dėgusė pv.; Kemsin-aitė b. Lzd < Kemsinė pv.; Kiauliabal-aitė b. Vrn < Kiauliābalis mš. dalis, pv.; Moragin-aitė b. Vrn < Morāginės pv.; Plyn-aitės plk. KzR < Plý nė ar.; Sal-aitės b. Mrc < Sālos l., pv.; Sal-aitės rst. Dg < Sālos pv.; Varnišk-aitė b. Kuč < Varniškės pv. -aitis (-aičiai). 1. a) din termeni fiziografici: Bal-aičiai plk. Str; rst. Dv; Bal-aičiai plk. Čk; Bal-aitis b. Švnč; Bal-aitis b. Pls; Bal-aitis b. Onš < balà; Eglyn-aičiai b. Lp; Eglyn-aitis b. Lp < eglȳnas; Ežer-aičiai 2b. Ut; plk. Žl; rst. Gr, Vyd, Vrn; Ežer-aičiai plk., rst. Žl; un helonim slavizat de același tip de formare este și Ežeroičiai rst. Žl – din *Ežeraičiai; Ežer-aitis b. Grz; plk. Blnk, Gr; plk., b. Grk; rst. Lel, Mrc, PžlM; Ežer-aitis b. Rod; Ežeroitis rst. Btr – slavizat din *Ežer-aitis < 57 lac; Gir-áičiai mlaștină. Btr < girià; Karklyn-áičiai mlaștină. Bzl; Karklyn-ái tis sat. Kpč < karklẏnas; Kelm-ái čiai mlaștină. Mcč < kélmas; Kvajyn-aitis sat. Vs < kvajýnas „pădure de pini“; Liglynáičiai sat. Lp < *Liglyn-áičiai este, probabil, o anumită formă remodelată a formei originare Eglyn-áičiai (vezi); Lóv-aičiai mlaștină. Rs < lovỹs „adâncitură, canal, canal de apă, șanț“; Mulyn-ái tis sat. Lp < *mulynas < mùlas „noroi“; Rūd-áičiai mlaștină. Gr < rūdà „substanță minerală naturală din care se obțin metale; teren sărac, mlăștinos, cu adaos de turbă, zonă cu minereu“; Rūd yn-aitis sat. Erž < rūdýnas „mlaștină cu apă feruginoasă, turbărie; apă cu rugină, ruginită; teren cu minereu“; Samanýn-aitis sat. Švn < samanỹnas; Šil-áičiai sat. Knv; Šil-aičiai pădure. Dg < šìlas; b) din denumiri de plante: Ąžuol-aitis sat. Dg, Vrn < ą́žuolas; c) din denumiri de animale: Dėl-aitis sat. Sltn < dėlė „vierme care se hrănește cu sânge în ape dulci, lipitoare“; Gaigal-ái tis mlaștină. Pkn < gaĩgalas „rață mascul“; Várn-aitis sat. Vlž < várna; Vilk-aičiai mlaștină. Blnk < vìlkas. Formațiile rămase pot fi considerate cu certitudine derivate de la diferite toponime: 2. a) din alte helonime: Bendrar aist-aitis sat. Vrn < Beñdraraistis mlaștină; Kūdabal-aitis (|| Kūdabalaitė) < Kūdabalė sat.; Skundabal-aitis sat. ŠlnL < Skùndabalis sat.; Švokšlin-aitis sat. Onš < Švokšlinis sat.; b) din hidronime: Akl-aitis mlaștină. Dbg < Áklis râu; c) din alte toponime: Gulbin-aitis mlaștină. Grz < Gul̃binas pădure; Veršišk-aitis mlaștină. Dg < Veršiškis sat. Caracterizarea cantitativă a helonimelor – derivate cu sufixul -ait- – în funcție de statutul lexical al bazei și de sensul derivativ care depinde de acesta ar fi următoarea: derivatele din apelative (toponimizare), adică diminutivele propriu-zise, sunt mai numeroase – 75%; derivatele din toponime (transtponimizare), adică derivatele care exprimă atât diminutivitatea, cât și posesivitatea, reprezintă 25%. Merită menționat separat numele de mlaștină Mūtrung-ái tis mlaștină. Grk, deoarece relația sa cu oiconimul Mūtrungis sat poate fi diferită: poate că forma inițială a helonimului era *Mut-rungis, iar mai târziu, după ce satul a fost numit cu același nume, relațiile dintre aceste onime s-au transformat, iar helonimul, devenind deja posesiv, a căpătat sufixul -aitis. Un astfel de fenomen este destul de frecvent în nomenclatura râurilor și lacurilor (vezi Vanagas 1970: 77, 126 și altele). Se disting mai multe areale bine delimitate ale derivatelor cu -ait-. Cea mai mare concentrare se observă în partea de sud și sud-vest a Lituaniei – în jurul localităților Lazdijai, Alytus, Varėna, Šakiai și Vilkaviškis. Alte zone cu răspândire ceva mai largă sunt partea de est a Lituaniei, precum și teritoriul din jurul localităților Raseiniai și Tauragė. Este de remarcat că arealele helonimelor și ale numelor de râuri și lacuri (pentru acestea din urmă, vezi Vanagas 1970: 79) cu acest sufix coincid în mare parte. Totuși, limita nordică a numelor de râuri și lacuri (Priekulė – Jūžintai) se extinde, pentru helonime, mai departe spre nord, până la Šiauliai și Gruzdžiai. Sufixul -al- -alė (-alės). 1. a) din termeni fiziografici: Bry l-alė plk. Ms < brýlas „bulgăre”; Daub-ālės plk. Pšk < daubà „vale, depresiune, râpă”; Ganykl-ālė plk. Žlb < ganyklà; Grau ž-ālės plk. Obl < gráužas (graužas) „componentă a pietrișului; pietriș, pietricele; teren de lângă pietriș; loc cu pietriș; grămadă de nisip adusă de viitură, insuliță; mal pietros și nisipos al unui râu sau lac; prundiș”; 58 pietricele; teren de lângă pietriș; loc cu pietriș; grămadă de nisip adusă de viitură, insuliță; mal pietros și nisipos al unui râu sau lac; prundiș”; Lank-ālė plk. Msd < lankà „pajiște mare și netedă, de obicei lângă un râu, inundată în timpul viiturilor; vale, povârniș”; Mark-ālė b., plk. Vg; Mark-ālės b. Dr; Mork-ālės b. NmŽ – formă alterată din *Mark-ālės < markà „loc de înmuiat inul, baltă pentru topitul inului”; Pelk-ālė plk. Kltn; Pelk-alė plk. NmŽ; Pelk-ālės plk. Kltn, Varn < pélkė; Piev-ālė plk. Rt; Piev-alės b. Kl < píeva; Prūd-alė (|| Prūdėlė) plk. Užv; Prūd-alės plk. Mcč < prūdas (prūdàs) „iaz”; Rūd-ālė b. Klm < rūdà; Šil-ālė plk. Vyr < šìlas; Tyr-ālė plk. Tl < týras „mlaștină noroioasă, acoperită cu copaci mici și răzleți”; Turpyn-ālė plk. Pkšt, Šll < turpýnas „loc cu turpių, turbărie”; b) din denumiri de plante: Gurgžd-ālė plk. Lk < gurgždis „plantă din familia Apiaceae; angelică de pădure; angelică medicinală; leuștean medicinal; Aegopodium podagraria; cucută acvatică otrăvitoare; cicută pătată”; Karkl-alė b. Dr < kàrklas; Kytr-ālė plk. Tv < kyt rė „Calla palustris (žinginys)”; Vingrykšt-ālė b. Krž < vingrykštis „curcubeu”; c) din denumiri de animale: Gerv-alės plk. Als < gérvė (gervė); d) din denumiri de obiecte sau fenomene diverse ale mediului social: Pil-ālė plk. Krt < pilìs; e) din alte apelative: Šak-alės plk. Plm < šakà „ramură care crește din tulpina unui copac, arbust sau a unei alte plante”. Totuși, acest helonim poate avea și altă structură derivativă – poate fi derivat cu desinență din apelativul šakalỹs „băț subțire și mic, bucată de lemn de foc”. O altă parte a formațiunilor cu -aitė este derivată din diverse toponime: 2. a) din alte helonime: Lakštin-alė plk. Plng < Lakštinė plk.; b) din oiconime: Lendrym-ālė plk. Dglk < Lendrýmai parte a satului; c) din alte toponime: Lank-ālė plk. Pkšt < Lankà sat.; Liekn-alės plk. Plt < Lieknà pădure, sat.; Mark-alės plk. Pdv < Markos sat.; Šil-alės plk. Žib < Šilai pădure; Tyr-alės plk. Stlg < Týrai turbărie, mlaștină. Helonimul Pekl-ālė plk. Paš este cel mai probabil derivat din forma primară Peklà, care denumește același obiect. -alis (-aliai). 1. a) din termeni fiziografici: Dumbur-aliai plk. Kltn < dumburys „scobitură”; Ežer-alis plk. Žlb; rst. Pln < ežeras; Gyvatyn-alis rst. Varn < gyvatýnas „loc unde sunt mulți șerpi; mlaștină”; Mark-aliai plk. Varn; Mark-alis b. Varn < markà „loc de înmuiat inul, baltă pentru topitul inului”; Paliūn-aliai (|| Paliūnėliai) plk. Nv < paliūnė „loc lângă o mlaștină; marginea unei mlaștini; pajiște umedă, mlăștinoasă”; Paversm-ālis plk. Plt < pavérsmis, pavérsmė „loc îmbibat cu apă, care nu se usucă niciodată și nu îngheață iarna, de-a lungul unui izvor; izvor”; Pjaun-alis 2plk. Šll < pjaunys „mlaștină cosită, năpădită de tufișuri, vale joasă unde se adună apa primăvara și toamna”; Prūd-aliai plk. Jčč; Prūd-aliai b. Lk; Prūd-ālis b. Tt; plk. Pšln < prūdas (prūdàs) „iaz”; Pušyn-ālis plk. Plt; rst. Varn < pušýnas; Rub-ālis plk. Žr < rubà „graniță, linie”; Skynim-aliai rst. Trg < ský imas (skynìmas) „loc de pădure defrișat, tăiat”; Smuklyn-ālis plk. NmŽ < smuklýnas „loc de cârciumă, mlaștină noroioasă 59 loc, mlaștină”; Šaltin-alis b. End < šaltinis (šaltinys); Tarp-aliai plk. Krt – cel mai probabil din *tarpa, *tarpas sau similar – cf. pol. dial. tarfa „turbă” (Nitsche 1964: 88), biel. mapn, mapфa „turbă” (SBG V 91); Tyr-aliai plk. Pkšt; Týr-alis plk. Vgr, Žr; Tyr-alis plk. Pln, Tv, Žlb; rst. Rt < týras „mlaștină noroioasă, acoperită cu copaci mici și rari”; b) din denumiri de plante: Berž-aliai plk. Brs < béržas; Kež-alis plk. Plt < kéžas „copac mic, strâmb și pipernicit; buturugă; lichen din familia Kežiniai”, celelalte două variante ale acestui helonim, Kež-alis, Kiž-alis, trebuie considerate secundare, anumite remodelări ale primei; c) din denumiri de locuri care desemnează grupuri de obiecte: Ožyn-alis plk. Kv < *ožynas < ožys; d) din denumiri ale unor obiecte sau fenomene variate din mediul social: Aptvor-ális plk. Tv < aptvoras „gard, împrejmuire”; Num-aliai plk. Skdv < nūmas „casă”; e) din denumiri ale unor obiecte variate, pe baza unei anumite asemănări (derivate metaforice): Jūr-alis b. Skd < jūra. 2. a) din alte helonime: Tyr-alis plk. Tl < Týrai turb.; Žaltatyr-alis tr. Kl < Žaltatyris pădure; b) din alte tipuri de toponime: Liūgn-aliai plk. Kltn < Liūgnai lac; Pākryž-alis plk. Varn < Pākryžis câmp. Din punctul de vedere al statutului lexical al bazei derivative și al semnificației derivaționale, derivatele în -al- se împart astfel: derivate din apelative (toponimizare), adică diminutive propriu-zise, – 84%, derivate din toponime (transtoponimizare), adică diminutive și posesive, – 16%. Helonimele Marg-aliai plk. Krt; Marg-alis b. Plt pot fi motivate atât de adjectivul márgas, -à, cât și de substantivul márgas „măsură de pământ”. Aria helonimelor cu sufixul -al- diferă întrucâtva de cea a numelor de râuri și lacuri de același tip derivațional (pentru acestea din urmă, vezi Vanagas 1970: 90): este puțin mai mare, extinzându-se mai mult spre Žemaitija de est – ajunge până la Tytuvėnai și Bazilionai. Punctele „extreme” ale ariei sunt Žemaičių Naumiestis – Dauglaukis – Kelmė – Tytuvėnai – Micaičiai – Barstyčiai – Pašilė – Skuodas, însă în partea de vest și nord-vest a Žemaitijei concentrația acestor derivate este mult mai mare. Sufixul -eik- -eika (-eikos). 1. Bal-eikos rst. Btrm < balà. Cf. diminutivul apelativ živeikà „peștișor” (Ambrazas 1994: 131). Pe de altă parte, sufixul poate fi slav – cf. hidronimele belaruse Батлейка, Варэйка, Рудамейка etc. (Lemciugova 1970: 89). Sufixul -ėk- -ėkas. 1. Berž-ėkas plk. Aln < béržas; Ežer-ėkas b. Kurn < ėžeras; Francūz-ėkas rst. Glv < *francūzas – cf. prancūzas. Sufixul -el- -elė (-elės). Se disting helonimele formate din apelative (toponimizare) și din alte toponime (transtoponimizare); de aceasta depinde și semnificația lor derivațională: deri- 60 niile provenite din apelative sunt considerate diminutive, iar derivatele din alte toponime exprimă, în raport cu termenul de bază, atât relații diminutive, cât și relații de apartenență. 1. a) din termeni fiziografici: Ak-ėlė b. Ig, Stk; rst. Sem; Ak-ėlės plk. Vdn; rst. Vrn, Žž; rst., plk. Nmt < akys „loc scobit în mlaștină; o mică întindere de apă dintr-o mlaștină sau dintr-un lac pe cale de colmatare || izvor care țâșnește din adâncime, ochi de apă“; Alksn-ėlė rst. Būd < álksna (alksna) „baltă, adâncitură, vale; loc năpădit de arini, ariniș“, dar, pe de altă parte, cf. álksnis „arbore din familia mesteacănului“; Bagn-ėlė rst. Aln; Bagn-elė b. Mlt < bagnà „mlaștină, smârc, baltă || noroi adânc, loc nămolos“; Bal-ėlė b. Mrc, Nj, Trgn; plk. Krkn, Rd; rst. Pnm și altele (în total circa 110); Bal-ėlė (|| Kertynė) b. Šd; Bal-ėlės b. Mšk, Sv, Šmn; rst. Žl și altele (în total circa 18) < balà; Birž-ėlė b. Alns, Tk; rst. Trgn; Birž-ėlės rst. Žl < biržė „pâlcură de mesteceni, mestecăniș, mestecăniș mic“; Brast-ėlė b. Pmp, Vs; plk. Slv; rst. Mlt și altele (în total 12); Brast-ėlės b. Kpč, Ldvn, Lkšt; rst. Msn, Saml < brastà; Bucht-ėlė b. Glv; rst. Auk – cf. pol. buchta „golf, adăpost; loc adânc în râu“ (Nitsche 1964: 165); Bukt-ėlė plk. Tl < buktà „golf de râu, lac sau baltă; cot de apă; loc adânc săpat de apă“; Daub-ėlė plk. Tl < daubà; Degsn-ėlės lk. Mšk < dėgsnė (degsnė) „ardere, loc ars“, cf. de asemenea degsnis „ardere, loc ars“, degsnys „loc ars, degsnė“; Diegl-ėlė lk. Dj – probabil din *Degl-ėlė – cf. dėglė „loc adânc și nămolos în mlaștină“; Dirv-ėlės b. Ds; rst. Lkm < dirvà; Dirž-ėlė b. Rk < diržas „fâșie de pământ“; Dumbl-ėlė b. Dj, Jnšk; Dumbl-ėlė b. Stč; Dumbl-ėlės b. Jnš < dūmblas; Duob-ėlė b. Jk, Vs; rst. Kvr, Lel, Pbs și altele (în total 15); Duob-ėlė rst. Prn, Vv; Duob-ėlės b. Trgn; plk. Jk, Pmp; rst. Stk < duobė; Dzern-ėlė b. Lp < dzernà „țelină, turbă“; Gal-ėlė b. Rz < gãlas „margine; hotar; limită; capăt“; Gemb-ėlės b. Kair < gėmbė „cot, curbă“; Gir-ėlė b. Antz, Km; plk. Sgl; rst. Slk, Žl și altele (în total 19); Gir-ėlė b. Bsg, Sd, Vs; Gir-ėlės b. Užp; rst. Pbs < girià; Goj-ėlė b. Lzd; rst. Pbs; Goj-elė plk. Alksd < gõjus „pădurice mică și frumoasă“; Grub-ėlė plk. Rd; rst. Šmn < grùbas „mușuroi“; Grūb-ėlė b. PnmR < grūbà „loc mai înalt în baltă, acoperit de arbuști și mesteceni; deal, movilă“; Kamš-ėlė b. Krkn, Lp; plk. Ktv, Pn; rst. Sug și altele (în total 9); Kamš-ėlė b. Brž, Kpč, Tršk; rst. Nmt; Kamš-ėlės b. Bb, Rk; plk. Grnk, Jon < kamšà „drum căptușit și umplut cu crengi și nuiele; groapă umplută și astupată; loc nămolos“; aici trebuie menționat și helonimul Kamašalė b. Rtn, apărut probabil din *Kamaš-ėlė, iar acesta din urmă, prin anaptixă, din *Kamš-ėlė; Kapč-ėlė rst. Dg < kāpčius „movilă de pământ ridicată pentru a marca hotarul câmpului, brazda ori zidul; semn de hotar, dâmb; mușuroi de cârtiță“; Kems-ėlė rst. Žl; Kems-ėlės b. Aln < kėmsa, kėmsas „cioată sau movilă mică de pământ acoperită cu mușchi ori iarbă, kesas“; Kin-ėlė rst. Eiš < kinė (kinė) „loc mai înalt într-o pajiște, mlaștină sau în apă; capătul de lângă ogor, care ajunge la terenul arabil, marginea câmpului“, kinis „crustă formată pe apă de vegetație; smârc; loc deschis în smârc; ochi de apă“; Kopt-ėlė plk. Mcč < koptà „vad, trecătoare; debarcader“; Kūdr-ėlė b. Ck, Ds, Grz; plk. Pkr; rst. Lbn și altele (în total 32); Kūdr-ėlė Žb. Dg, b. Ds; lk. Pp; Kūdr-ėlės b. Dnv, Mšk, Rm, Sml, Vyd; Kūdr-ėlės plk. Sk < kūdra (kūdrà); Kul-ėlė rst. Pnvž < kulys (kūlis) „golf, promontoriu; cotitură, curbă; colț; margine, bucată“; Kusc-ėlė b. Pklnš – cf. biel. куце „ariniș“ (Jaškin 1971: 102); 61 Lank-ėlė b. Kri, Lks; plk. Akm; rst. Ut și altele (în total 19); Lank-elė b. Pn, Pnd, Skm; Lank-ėlės lk. Pn; rst. Btr, Mrk; Lank-elės b. Vžns; plk. Prv < lankà „pajiște întinsă și netedă, de obicei lângă un râu, inundată la viituri; vale, depresiune, poală de deal“; Liekn-ėlė b. Pbr; Liekn-ėlės b. Pn < lieknas (lieknas) „pajiște umedă și nămoloasă, mlaștină, baltă; smârc; loc umed acoperit cu tufișuri și arbori piperniciți, ținut mlăștinos“; Liūn-ėlė b. Antz, Pknš, Vp; rst. Luok < liūnas; Mark-ėlė b. An, Pbs, 2b. Mlt, Žl; rst. Vdn; Mark-ėlės b. Aln, Dbk, Rk, Šš; plk. Šlv; Mark-elės b. An, Rgl, Rk < markà „loc pentru topirea inului, baltă de înmuiat inul“; Pekl-ėlė b. KzR, Nj, 3b. Pn, b. Srv; plk. Srv și altele (în total 10); Pekl-elė b. Ars, Upt; plk. Grk; rst. Krn < peklà „iad; loc foarte izolat și îndepărtat; drum prost, greu de străbătut, loc nămolos“; Pelk-ėlė b. Kršk, Pp, Žg; lk. Pp; plk. Krp, Pp, Vgr; Pelk-elė b. Šd; plk. Yl < pélkė; Piev-ėlė b. Pls; rst. Jnn; Piev-ėlės b. Kpč, Pls, Vrn; rst. Lh, Mrc < pieva; Pleck-ėlė b. Šd – probabil din *plečka sau ceva asemănător – cf. plėcius „bucată de pământ, parcelă; loc, suprafață, poiană“; Plyn-ėlės rst. Brš < pýne „loc deschis, câmpie; mlaștină, ținut mlăștinos“; Prūd-ėlė b. Moc < prūdas (prūdas) „iaz“; Rag-ėlė b. Tj < rãgas „fâșie de pământ ascuțită, care înaintează în mare, lac sau pădure, peninsulă“; Riev-elės rst. Srj < rievà „apă mică; loc ridicat în mlaștină, insuliță“; Rub-ėlė plk. Rd < rubà „graniță, linie“; Rūd-ėlė b. Al, Kn, Njn, Tz; Rūd-ėlės plk. Stp < rūdà „substanță minerală naturală din care se obțin metale; teren sărac și mlăștinos, cu turbă, zonă cu minereu“; Sal-ėlė b. Pg, Pnm, Rm, Užp; rst. Sv și altele (în total 13); Sal-elė b. Kur; rst. Skm; Sal-ėlės b. Ddsl, Km, Vb; lk. Kpr; Sal-elės plk. Krn; rst. Jz < salà „suprafață de uscat înconjurată din toate părțile de apă; petic de pământ mai înalt și uscat într-un smârc sau ținut mlăștinos; petic acoperit de o singură specie de ierburi ori alte plante, mușuroi“; Šil-ėlė b. Bč, Nj, Pmp, Všk; plk. Pš și altele (în total 26); Šil-elė 2b. Nj, b. Pnt; lk. Pmp; plk. Kri; Šil-ėlės b. Slč < šìlas „pădure de conifere înalte și drepte, care crește pe soluri nisipoase; câmp acoperit cu tufișuri, pășune; ericacee, landă“; Tėkm-ėlė b. Luok; Tėkm-ėlės b. Mlt < tėkmė „curent de apă într-un râu; râu, pârâu; albie (de râu); adâncitură într-o zonă mai adâncă a râului sau mlaștinii“; Týr-elės plk. Nv, Sd; rst. Plt < týras „mlaștină nămoloasă, acoperită de copaci mici și rari“; Trak-ėlės rst. Srj < trãkas „pajiște înaltă și uscată, acoperită cu tufișuri și copaci rari, luminiș; loc defrișat ori ars din pădure, poiană“; Up-ėlė rst. Gdr; Up-ėlės plk. Rd < ùpė; pe de altă parte, aceste două helonime ar putea proveni direct din apelativul upėlė, considerat termen geografic de nomenclatură cu funcție nominativă; Vad-ėlės b. Glv < vadà „luminiș, poiană; drum“; Valk-ėlė b. Dbk, Ob; rst. Rmš; Valk-elė 2b. Ut; plk. ŠnL; Velk-elė – probabil hipernormalism din *Valk-elė b. Žž < valkà „baltă“; Versm-ėlė b. Aln, Blnk, Gaid; plk. Moc; rst. Sug și altele (în total 9); Versm-ėlės 2b. Rk, b. Ut; rst. Sv; Versm-elės b. Trgn; rst. Skm; rst. Aln < versmė „izvor“; b) din denumiri de plante: Bambl-ėlė b. Brž < bamblỹs „plantă de baltă și de lac“; Bart-ėlės b. Lzd < bartis „copac bătrân, putred și scorburos (pin, molid); scorbura“; Barzd-ėlė b. Kpč < barzdis „plantă din familia Apiaceae; angelică sălbatică“; Egl-ėlė b. Srj, Vrn; plk. Pnt < ėglė (eglė); Grūž-elės rst. Sem < grūžis „coada-calului, barba-caprei“; Iev-ėlė b. Dbg < ievà; Kirz-ėlė plk. Rs < kirza „mic, strâmb, răsucit- 62 arbore cu ramuri răsfirate; Liep-ėlė b. Pkn < liepa; Pūk-ėlė b. Ob < pūkai „papură“, pūkė „o astfel de plantă de mlaștină, papură“; Pup-elė b., rst. Ut < pupà; Puš-ėlė rst. Žl; Puš-ėlė plk. An; Puš-ėlės b. Vs; plk., rst. Mrk; Puš-ėlės b. Ar < pušis; Rož-ėlė b. Vs; plk. Knv < rožė „plantă ornamentală din subfamilia Spiraeoideae a familiei Rosaceae; nufăr“; Rūčk-ėlės rst. Krn < rūčkà „măcriș“; Train-ėlės b. Brž < trainė (trainė) „plantă din familia Cyperaceae, care crește în locuri umede; iarbă sau fân de calitate slabă, mărunt; pajiște, pășune de calitate slabă“; Uog-ėlė b. Rtnk < úoga „fruct mic, zemos, cu multe semințe“; Verb-ėlė b. V; Verb-ėlės b. Lp < verbà „salcie, răchită“; Vinkšn-ėlė b. Dbk < vinkšna „arbore înalt, cu coroană largă și ramuri pendule“; c) din denumiri de animale: Blus-ėlės b. Pš < blusà; Bried-ėlė rst. Aln < briedis (briedys); Dėl-ėlės b. Šmn < dėlė; Gerv-ėlė b. Brž < gérvė (gervė); Krek-ėlė b. Šmnš < krėkė „caras“; Mešk-ėlės rst. Šš < meškà; Vėž-elė b. Rim < vėžys; Žuv-ėlė rst. Gdr < žuvis; d) din denumirile diferitelor obiecte sau fenomene din mediul social: Būd-ėlė rst. Lbn < būdà „cort, adăpost, căsuță (a paznicului, păstorului etc.)“; Pil-ėlė b. Šmn < pilìs; Pirk-ėlės rst. Čln < pirklià „casă de locuit, gospodărie, casă țărănească“; Pirt-ėlė b. Grk < pirtìs; Svirn-ėlės b. Trak < svir̃nas „clădire în care se toarnă cerealele; hambar mai mare“; Šuln-ėlė b. Ars; plk. Vdn < šulnis, šulnys „fântână“; e) din denumiri de obiecte diverse, pe baza unei anumite asemănări (derivate metaforice): Bačk-ėlė rst. Mlt < bačkà „butoi“; Geld-ėlė b. Srv, Ttr; Geld-ėlė b. Lel, Šd; Geld-ėlės b. Prnv, Sdb < gėlda „vas alungit, scobit dintr-un singur copac, jgheab; troacă pentru hrănirea sau adăparea animalelor; adâncitură, groapă în pământ“ – pentru comparația semantică, cf. Niekot-ėlė b. Luok; Koj-ėlė b. Vrn; rst. Vrn < kojà; Kuž-ėlė rst. Užp < kùžas „snop de spice; snop de cereale legat neglijent, răsfirat; cocoloș; mănunchi, smoc“; Pamp-elės b. Užp < pámpa „umflătură mică, nodul; denivelare, neregularitate“; f) din alte apelative: Čvert-ėlės b. Dg; rst. Žmt < čvértis „un sfert, pătrime“; Gelž-ėlė plk. Rdn < gelžis „fier“; Rėksn-ėlė b. Kp, Všn < rėksnys „cel care țipă mereu; cel care produce un sunet puternic; cf. și rėksnùs „zgomotos“ – pentru comparația semantică, cf. Rėk-ynė rst. Zp; Šak-ėlės rst. Vp < šakà „creștere din tulpina unui copac, arbust sau a unei plante oarecare“. 2. a) din alte helonime: Bal-ėlė b. Mlt < Balà b.; Bal-ėlė b. Ob < Balà b.; Bal-ėlė plk. Pnd < Balà plk.; Brast-ėlės b. Dkšt < Brastà b.; Brast-ėlės b. Plvn < Brãstos b.; Čelk-ėlės rst. Švn < Čelkės b.; Degsn-ėlė b. Kvr < Dėgsnė b.; Degšn-ėlė b. Ars < Dėgšnė b.; Dub-ėlė b. Sdk < Dubė plk.; Jaur-ėlės rst. Lel < Jáuros rst.; Kamš-ėlė b. Upt < Kamšà b.; Kamš-ėlė b. Vs < Kamšà b.; Kamš-ėlės b. Dbg < Kamšòs rst.; Kūdr-ėlės b. Lnky < Kúdros b.; Lank-ėlė b. Rk < Lankà b. Rk; Lank-ėlė plk. Krk < Lankà plk.; Lank-ėlė b. Lzd < Lankà b.; Lank-ėlė b. Pš < Lankà b.; Lygiabal-ėlė b. Mdš < Lygiabalė b.; Naid-ėlė plk., rst. Zb < Naidė rst.; Nendr-ėlė plk. Vlž < Néndrės b.; Pagubr-ėlė b. Blnk < Pagubrė b.; Pal-ėlės rst. Lkš < Palai rst.; Purv-ėlė b. Vad < Pùrvė b.; Rūd-ėlė rst. Pun < Rùdė rst.; Sal-ėlės b., plk. Vrn 63 < Salà sat., mlaștină; Sen-ėlės mlașt. Șlvn < Sėnės sat.; Spaln-ėlės mlaștină. Lln < Spalnios mlaștină; Stiepr-ėlė sat. Vad < Stieprės, Stieprai sat.; Stumbr-ėlė mlaștină. Sdk < Stumbrė sat.; Šarka-bal-ėlė sat. Krkn < Šarkabalys, Šarkābalis sat.; Šil-ėlė sat. Pn < Šilė sat.; Šil-ėlė sat. Pšl < Šilė sat.; Šil-ėlė sat. Stč < Šilas, Šilė sat.; Šil-ėlė mlașt. Sdb < Šilai mlașt.; Šilv-ėlė sat. Krk < Šilvė sat.; Valk-ėlės sat. Vrn < Valkà sat.; Viršn-ėlė sat. Tj < Viršnė sat.; Viršn-ėlė sat. Sml < Viršnė sat.; Žydbal-ėlė sat. Pn < Žydbalė sat.; b) din numele râurilor și lacurilor: Alksn-ėlės rst. Sug < Alksnas lac.; Audr-ėlė plk. Rgl < Audrà râu.; Balt-ėlė rst. Trgn < Baltýs lac.; Grūd-ėlė b. Rmn < Grūdà râu.; Kūdr-ėlė b. Ptr < Kūdra curs de apă; Kuksv-ėlė b. Pg < Kūksvė râu.; Luokst-ėlė plk. Grz < Luoksta râu.; Rud-ėlė b. Alksnp < Rùdė curs de apă; c) din oikonime: Babr-ėlė b. Švn < Babrai sat.; Pun-ėlė b. Jk < Punià sat.; d) din alte toponime: Bal-ėlė plk. Alz < Balà pădure; Bal-ėlė plk. Ppl < Balà pajiște; Bal-ėlės 4b. Mrk < Bãlos pajiște; Bal-ėlės b. Vrn < Bãlos pajiște; Brast-ėlė b. Rm < Brastà pajiște; Degsn-ėlės b. Šd < Dėgsnė mlaștină, pajiște; Dub-ėlė b. Lzd < Dùbis colină; Dub-ėlė plk. Ds < Dùbė pajiște; Dub-ėlė b. Km < Dùbė pajiște; Duob-ėlė b. Žmt < Duobės pajiște; Duob-ėlė rst. Btr < Duobės colină; Duob-ėlės b. Vb < Duobės terenuri cu ape stătătoare; Juod-ėlė lk. Dj < Juodis teren mlăștinos; Kamš-ėlė b. Pls < Kamšà pajiște; Kamš-ėlė plk. Pn < Kamšà deal; Kūdr-ėlė b. Nj < Kūdra iaz; Kūdr-ėlė b. Dg < Kūdra râu, pajiște; Laiv-ėlė b. Pnd < Laivà pajiște; Lank-ėlė b. Rk < Lankà pajiște; Lank-ėlės b. Pls < Láñkos pajiște; Lank-ėlės b. Stp < Láñkos pajiște; Lyg-ėlės b. Vlk. < Lygios pajiște; Marg-ėlės lk. Rdšk < Márgės pajiște; Palt-ėlė b. Srv < Páltis pajiște; Pleik-ėlė b. Tj < Pleikė pajiște; Sal-ėlė b. Tršk < Salà teren mlăștinos; Sal-ėlės rst. Rmš < Salà teren mlăștinos, pajiște; Šil-ėlė b. Bč < Šilė pădure; Šil-ėlė b. Jnšk < Šilė teren mlăștinos; Šil-ėlė b. Nj < Šilas colină; Šil-ėlė b. Sml < Šilià pajiște; Šil-ėlė plk. Lnkv < Šilai pădure; Šlyn-ėlė b. Švn < Šlynes pădure; Trak-ėlė b. Srj < Trãkas pădure. -ėlis (-ėliai). Helonimele cu acest sufix, la fel ca derivatele în -elė, se împart în două grupe și câteva subgrupe în funcție de statutul lexical al cuvântului de bază și, în consecință, de sensul derivațional. 1. a) din termeni fiziografici: Alk-ėlis rst. Pg < ãlkas „deal împădurit; sanctuar al vechilor lituanieni, alka”; Bogn-ėlis b. Rtn < bõgnas, bõgną „mlaștină”; Boj-ėlis plk. Pšl < bo.jus „mlaștină, teren mlăștinos”; helonimul Buj-ėlis din b. Sml ar putea avea o formare asemănătoare, provenind eventual din *Boj-ėlis; Brad-ėliai rst. Kpč; Brad-ėlis b. Lp; rst. Dg, Jk < bradà, brãdas „noroi gros, drum noroios și mlăștinos, loc umed”; Buoj-ėlis b. Lnkv < buojis „baltă, teren mlăștinos”; Darž-ėliai b. Ds, PnmR, Str; plk. Bkn; Darž-ėlis rst. Aln; o parte a mlaștinii din Tj; Darž-ėlis rst. Žž < daržas; Degsn-ėliai b. Kri; Degsn-ėlis b. Dj, Pšl < dėgsnė (degsnė) „ardere, loc ars”; cf. și degsnis „ardere, loc pârjolit”, degsnys „loc pârjolit, degsnė”; Dugn-ėliai b. Eiš, Vrn; rst. Žž; Dugn-ėliai rst. Auk; Dugn-ėlis b. Al, Kdl < dùgnas „partea de jos, capătul unei adâncituri în pământ, al unui vas, instrument sau obiect oarecare; adâncime”; Dumbl-ėlis b. Jnšk < dùmblas; Duob-ėlis plk. Ut < duobė; Goj-ėliai b. Šd, Sn; plk. Jk, Smn; rst. Onš etc. (10 in total); Goj-ėlis b. Km; plk. Luok; rst. Mlt, Ukm, Žmt etc. (about 48 in total); Goj-ėlis b. Brž, Rd; lk. Vrn; plk. Pš; rst. Šš etc. (16 in total) < gõjus „pădurice mică și frumoasă”; Gur-ėliai b. Arn < gùras „movilă, proeminență, vârf de munte; deal izolat 64 deal mic în munți”; Kakl-ėlis plk. Jrb < kaklas „cot, golf, strâmtoare; peninsulă, promontoriu”; Kaln-ėlis b. Pls; plk. Pmp; rst. Dglšk < kalnas; Kamp-ėlis b. Pkn; rst. Sld; Kamp-elis b., lk. Dl < kampas „locul unde se întâlnesc două linii, suprafețe, pereți sau obiecte; colț; margine, ținut; parte; suprafață, parcelă, margine, bucată”; Kamš-elis (|| Kamš-ėliai) plk. Btg < kamša „drum umplut și căptușit cu crengi; groapă umplută și astupată; loc mlăștinos”; Kapč-ėlis b. Lp; rst. Pun < kapčius „movilă de pământ ridicată pentru a marca hotarul câmpului, brazda sau zidul; semn de hotar, ridicătură de pământ; mușuroi de cârtiță”; Kems-ėliai b. Eit; Kems-ėlis b. Blnk < kėmsa, kėmsas „cioată sau movilă de pământ acoperită cu mușchi ori iarbă, kėsas”; Klan-ėlis b. Aps < klānas „baltă mică, teren mlăștinos; baltă care nu seacă, izvor”; Klon-elis b. Pnm < klonis (klónis) „loc vălurit, vale, pantă, adâncitură, vâlcea”; Krant-ėliai rst. Lln < krantas; Krūm-ėliai b. Aln, Kdn; Krūm-ėliai rst. Pš; Krūm-ėlis rst. JnšM < krūmai, krūmas; Kūdr-ėlis b. Rs < kūdra (kūdrà); Kul-ėliai rst. Lkm; Kul-ėliai rst. Lbn; Kul-ėlis b. Všn; rst. Lel < kulys (kulis) „golf, promontoriu; cotitură, meandru; colț; margine, bucată”; Lank-ėlis rst. Mlt < lankas „abatere de la linia dreaptă, cotitură, curbă”; Lauk-ėliai b. Skėm; Lauk-ėlis b. Čln, Pmp, Sb; rst. Lel, rst. Lp etc. (9 în total); Lauk-elis plk. Skm < laukas „loc deschis, fără copaci; teren arabil, suprafață cultivată” – pe de altă parte, unele dintre aceste helonime ar putea fi legate de adjectivul laukas, -à „cu fruntea sau botul alb”, care ar fi putut avea anterior un sens mai general – albul, luminozitatea; Lauž-ėlis rst. Zp < laužas „grămadă de nuiele, crengi, ramuri, bucăți de lemn”; Liekn-ėliai b. Jnš, 3b. Kp, b. Pklnš, Šd, Všk; plk. Rdšk; Liekn-ėliai b. Šl; Liekn-ėlis b. Ps, Pšl, Sml; lk. Pš; plk. Pnv etc. (aproximativ 75 în total); Liekn-elis b. Jnš, Sb, Slč; lk. Mšk; plk. Antš etc. (20 în total) < lieknas (lieknas) „pajiște umedă și mlăștinoasă, mlaștină, baltă; turbărie; loc umed acoperit cu arbuști și copaci piperniciți, teren mlăștinos”; Liūg-ėliai rst. Trgn; Liūg-ėlis rst. Lkš < liūgas „baltă mică, teren mlăștinos, zonă joasă inundabilă; loc noroios, mlaștină; turbărie, teren mlăștinos”; Liūn-ėliai b. Antz, Blnk, Gaid, Sug; Liūn-ėliai b. Jž; plk. Šmn; Liūn-ėlis b. Aln, Jž, Ktk, Ut; Liūn-ėlis b. Ob, Rgv, Tršk; plk. Vad; rst. Blnk etc. (aproximativ 70 în total); Liūn-elis b. Antz, Mlt, Vs; rst. An, Šš etc. (16 în total) < liūnas; Lob-ėliai rst. Užp; Lob-ėlis b. Ut < lõbas „vale, loc jos, vâlcea; poale; zonă joasă inundabilă, mlaștină mică”; Lūg-ėliai b. Vs; Lūg-ėliai b. Kpč; Lūg-ėlis b. Eiš, Luok, Rk, Tč, Vrn; Lūg-elis b. Rim < lūgas (lūgas) „zonă joasă inundabilă, baltă; turbărie, teren mlăștinos; iaz, heleșteu”; Mark-ėlis b., plk. Grnk < markà „loc de înmuiat inul, baltă pentru topit inul”; Mišk-ėliai rst. Dg; Mišk-ėliai b. Sv; Mišk-ėlis b. Lzd, Užp, Žž; rst. Aln, Grk; Mišk-elis b. Pnd, Šd; rst. Krn < miškas; Pekl-elis plk. Sdb < peklà „iad; loc foarte îndepărtat și izolat; drum prost și anevoios, teren mlăștinos”; Pjaun-ėlis b. Šln; Pjaun-ėlis b. Btg < pjaunys „mlaștină cosită, năpădită de arbuști, adâncitură în care stagnează apa primăvara și toamna”; Plot-ėlis (|| Plot-ėliai) (t. Platėlis, Platėlai) b., plk. Gd < plótas „parte a suprafeței unui lucru (de obicei a unui teren); bucată, petic, pată”; Plov-ėlis b. Smn < plovà „mal acoperit cu vegetație, mlăștinos și instabil, pe malul unui lac sau râu; turbărie, zonă cu stuf; ierburi acvatice, alge”; Prūd-ėliai b. Jž; Prūd-ėliai b. Baib, Pg, PžlM; rst. BvdžV, Lln etc. (19 în total); Prūd-ėliai b. Dl, Ds, Grz; Prūd-ėlis plk. Prnv; Prūd-ėlis b. Jdp, Pkr, Užp; 65 plk. Jnš; rst. Sug și altele (în total aproximativ 75); Prūd-ėlis b. Alz, Igl, Kp, Ssk; plk. An și altele (în total 16) < prūdas (prūdas) „iaz”; aici trebuie menționat și helonimul Brūd-ėlis rst. Užp, care probabil a apărut prin asimilare la distanță din *Prūd-ėlis; Purv-ėliai rst. Pvš, Sr; Purv-ėlis b. JnšM, Mlt, Všn; plk. Mrk; rst. Mrk, Sug < purvas „noroi”; Rag-ėliai plk. Vnc; Rag-ėlis b. Lzd < rāgas „porțiune de teren ascuțită, care înaintează în mare, lac sau pădure; peninsulă”; Raist-ėliai b. Rk, Rmn, Žl; plk. Sem; rst. Alns și altele (în total aproximativ 36); Raist-ėliai b. Km; plk. Lp; Raist-ėliai (|| Siauručiai) b. Ktk; Raist-ėlis b. Antz, Pnm; plk. Dl, Rgv; rst. Sug și altele (în total aproximativ 180); Raist-elis b. Al, Ant; 2rst. Sug; Raist-elis (|| Salelės) rst. Rmš < raistas „mlaștină”; Rav-ėliai b. Lzd, Rgv; plk. Šln, Šlv; Rav-ėlis b. Jrgž, Lbn, Pn, Rtn; plk. Sn; Rav-elis b. Lp < rāvas „șanț”; Reist-ėliai plk. Šš; Reist-elis rst. Astr < reistas „mlaștină”; Sil-ėlis b. Vb – cf. letonă sils „pădure de pini” (ME III 839); Skard-ėlis b. Sdk, Vs < skardis (skardys, skardis) „pantă abruptă, mal, povârniș abrupt”; Smėl-elis b. Ds < smėlis (smelỹs); Sod-ėlis b. Gdr, Str < sodas; Stauk-ėlis b. Knv – cf. polonă staw, stawek „baltă, lac mic” (SJP VI 407), belarusă cmaý „loc pe râu unde a fost un baraj sau o moară” (Jaškin 1971: 178); Stok-elis b. Knv – cf. belarusă cmoki „confluență” (Jaškin 1971: 181), polonă stok „pantă, povârniș” (Nitsche 1964: 39), cf. și Stok-a-raistis rst. Dbg; Šil-ėliai b. Rk; rst. Žmt; Šil-ėliai rst. Mnd, Šr; Šil-ėlis b. Rk, Tj; lk. Vb; plk. Km; rst. Rm și altele (în total aproximativ 47); Šil-elis b. Ar, Jnš, Kt; plk. Pn; rst. Glv și altele (în total 9) < šilas „pădure de conifere înalte și drepte, care crește pe terenuri nisipoase; câmp sau pășune acoperită cu tufișuri; erică”; Šlait-ėlis b. Rk < šlaitas „coasta unui deal, povârniș; mal, râpă; teren în pantă lină, acoperit cu arbori și tufișuri”; Šniūr-ėliai b. Jž, Rm, Skem; lk. Lč; plk. Pg; Šniūr-ėliai b. Nj < šniūras „fâșie lungă și îngustă de teren”; Tašk-ėliai plk. Pp < taškas „mlaștină, teren noroios”; Týr-ėliai plk. Brs, Lkv, plk. Skdv; tr. Trš; Tyr-ėliai plk. Lkv; Tyr-ėliai plk. Jnš, Kltn; Týr-elis b. Lnkv, Rdšk; rst. Lnkv, Plt; tr. Sk și altele (în total 13); Tyr-elis 2b. Grz; plk. Krš, Plt, Škn < tyras „mlaștină mocirloasă, acoperită rar de copaci mici”; Trak-ėliai b. Všn; plk. Dgč; rst. Kvr, Moc, Pbs și altele (în total 15); Trak-ėliai b. Všn; Trak-ėlis b. Km, Mrk, Všn; plk. Krsn; rst. Rmš și altele (în total 12); Trak-elis b. Lp; rst. Dbk < trākas „pajiște înaltă și uscată, acoperită rar de tufișuri și copaci; poiană; loc din pădure defrișat sau ars, tăietură”; Žard-ėliai b. Dj, Lnkv, Mžš, Rim; rst. JnšM, Sug < žardis „loc împrejmuit pentru animale”; b) din denumiri de plante: Berž-ėliai rst. Lel; Berž-ėlis rst. Brb; Berž-elis b. Vs < béržas; Ėgl-ėlis b. Ob < ėglis (ėglis), ėglius (ėglius) „ienupăr”; Gl uosn-ėliai b. Mrk < gluosnis; Grūš-elis b. Onš < grūšia „păr și fructul său”; Karkl-ėliai b. Trgn < karklas; Klev-elis b. APnm < klevas; Kūl-ėliai rst. Vrn; Kūl-ėlis b. Kpč – dacă ambele forme nu sunt deformate din *Kul-ėliai, Kul-ėlis (< kulys „golf, promontoriu; cotitură, meandru; unghi; margine, bucată”), atunci pot proveni din *kūlė, *kūlys sau dintr-o formă asemănătoare – cf. kū́lynas „pajiște umedă, cu smocuri, de obicei năpădită de coada-calului și rogoz; bumbăcăriță; asemenea iarbă din locuri mlăștinoase”; Liep-ėliai rst. Ktk < liepa; Rož-ėliai rst. Srj < rožė „plantă ornamentală din subfamilia Spiraeoideae a familiei Rosaceae; nufăr”; Stuobr-ėlis b. Sug < stuobrys (stūobris) „copac tăiat de crengi, fără vârf sau uscat, 66 putrezit, pe cale de dispariție; capăt de copac, buturugă”; Ščep-ėlis rst. Rtnk – cf. polonă szczep „altoi, lăstar pentru altoirea unui copac” (SJP VI 581); Train-ėliai b. Ppl, Ps, Slč < trainė (trainė) „plantă erbacee din familia Cyperaceae, care crește în locuri umede; iarbă sau fân de calitate slabă, mărunt; pajiște, pășune săracă”; Uos-ėlis rst. JnšM < úosis; Virž-ėlis, Viržėliai b. Atk < viržis, viržis „arbust pitic veșnic verde, foarte melifer, din familia Ericaceae, cu tulpină ramificată, frunze mici și flori rozalii”; c) din denumiri de animale: Kurm-ėliai plk. Atk < kurmis; Lyn-ėlis plk. Vs < lynas „pește din familia ciprinidelor”; Mešk-ėliai rst. Šš < meška; Ož-ėliai b., rst. Lp < ožys; Ožk-ėliai b. Vrn < ožka; Stark-elis b. Rk < starkas (stárkas) „barză”; d) din denumiri ale unor obiecte sau fenomene diverse din mediul social: Būd-ėliai b. Pn < būda „cort, adăpost, căsuță (de paznic, cioban etc.)”; Dvar-ėlis b. Rm < dvaras; Kap-ėliai b. Brž, Pcn, Sl; Kap-ėliai b. Lg, Žmt; rst. Mlt < kapai; Kryž-ėlis b. Dtn; plk. Mrk; rst. Dgl < kryžius; Kuol-ėlis b. Tj < kuolas „băț, par, țăruș bătut sau înfipt undeva”; Liept-ėliai b. Sv < lieptas; Stulp-ėlis rst. Blnk < stulpas „buștean înfipt vertical în pământ”; Svirn-ėliai b. Dbč, Šiul; rst. Dg; Svirn-ėlis rst. Alv < svirnas „clădire în care se depozitează cereale; hambar mai mare”; Šuln-ėliai b. PnmR, 2b. Rk; rst. Vdn; Šuln-ėliai b. Čk, Grnk; Šuln-ėlis b. Kp, Lel, Svrk, Tč; rst. Pvš și altele (în total 11) < šulnis, šulnys „fântână”; Tilt-ėliai b. Rtnk, Všt; rst. Alns, Pun; Tilt-ėlis rst. Stk; Tilt-ėlis b. Ut; rst. KzR, Žl < tiltas; Turg-ėliai b. Slk < turgus; e) din alte apelative: Blūd-elis b. Srj < blūdas „delir, rătăcire; comportare nebunească”; Kroksl-ėlis b. Lp < krokslys „răgușeală”, cf. și krokslys „om care horcăie, hârâie, are vocea răgușită”; Jiezd-ėlis b. Lzd < jiezdas „baraj de-a curmezișul râului pentru a opri peștii; capcană”; Kupč-ėliai rst. Vrn < kupčius „negustor”; Murg-ėliai b. Vs; Murg-ėliai b. Nrg, Vs; Murg-elis rst. Mrs < murgas „unitate de măsură a terenului”; Stuk-ėliai b. Int; Stuk-ėliai plk. Gdž < stukas „bucată, bulgăre, bloc; bucată groasă de lemn, capăt de scândură, butuc”; Šap-ėlis b. Pšl < šāpas „capăt de pai, firicel de gunoi, particulă”; Šul-ėliai b. Dt, Pls < šulas „copac gros tăiat sau curățat de crengi, buștean; trunchi vertical, stâlp sau proptea al unei clădiri, porți, gard, pod etc.”; Vaid-ėlis b. Rd < vaidas „fantomă, nălucă, strigoi”. 2. a) din alte helonime: Bagm-ėlis rst. Aln < Bāgmas, Bagmà rst.; Baronka-raist-ėlis rst. Aln < Barōnk araistis rst.; Bogn-ėliai rst. Kuč < Bognas rst.; Brad-ėliai b. Pls < Bradai b.; Dumbl-ėlis b. Glv < Dumblýs b., plk.; Gėgiaraist-ėlis rst. Lel < Gėgiaraistis rst.; Goj-ėliai b. Ttr < Gōjus b.; Goj-ėliai rst. Pun < Gōjus rst.; Goj-ėlis rst. Kuč < Gōjus rst.; Goj-ėlis rst. Pun < Gōjus rst.; Goj-elis b. Lzd < Gōjus rst.; Graužup-ėlis b. Šmn < Graužupis b.; Grūšiar aist-ėlis rst. Žmt < Grūšiar aistis rst.; Kaln-ėliai b. Krč < Kālnas b.; Kamš-ėliai (|| Kamšelės) b. Dbg < Kamšai rst.; Kuik-ėliai rst. Žl < *Kuikiai sau ceva asemănător > Kūikie – într-adevăr, în cazul acestei forme din urmă, slavizate, nu este precizat ce obiect denumește, însă, pe baza helonimului sufixal, se poate presupune că ar trebui să fie tot o mlaștină; Laiv-ėlis b. Dbg < Laivas rst.; Liekn-ėliai b. Šmn < Lieknas b.; Liekn-ėliai b. Kair < Lieknas b.; Liekn-ėlis b. Rz < Lieknas b.; Liekn-ėlis b. Sb < Lieknas b.; Liekn-ėlis b. Žml < Lieknas b.; 67 Liekn-ėlis lk. Pmp < Lėknas lk.; Liekn-ėlis plk. Vb < Lėknas krm.; Liekn-ėlis plk. Jnš < Lėknas b.; Liekn-ėlis b., plk. Grz < Lėknas lk.; Liekn-ėlis b. Rm < Lėknas b.; Lüg-ėlis b. Krk < Lügas b.; Liün-ėlis b. Užp < Liünas b.; Liün-ėlis plk. Aln < Liünas plk.; Liün-ėlis rst. Aln < Liünas plk.; Liün-ėlis b. Lel < Liünas b.; Liün-ėlis b. Mlt < Liünas b.; Liün-ėlis plk. Sug < Liünas plk.; Liün-ėlis rst. Skm < Liünas rst.; Lüg-ėlai b. Lp < Lügas b.; Lüg-ėlis b. Čk < Lügai b.; Lüg-ėlis b. Kuč < Lügas b.; Lüg-ėlis b. Mrk < Lügas b.; Lüg-ėlis b. Rim < Lügas b.; Lüg-ėlis rst. Lel < Lügas plk.; Marg-ėlai b. Pls < *Margiai, *Margai sau altele asemenea (< Margi) b.; Piktaraist-ėlis rst. Užp < Piktaraistis rst.; Pjaun-ėlis b. Grk < Pjaunys plk.; Plov-ėlis plk. Gdl < Plovas plk.; Prūd-ėliai b. Sv < Prūdai b.; Prūd-ėlai rst. Žsl < Prūdai rst.; Prūd-ėlis b. Aln < Prūdas b.; Prūd-ėlis b. Dbk < Prūdas b.; Prūd-ėlis b. Ldk < Prūdas b.; Prūd-ėlis b. Str < Prūdas b.; Prūd-ėlis b. Sv < Prūdai b.; Prūd-ėlis b. Šš < Prūdas rst.; Prūd-ėlis b. Užp < Prūdas b.; Prūd-ėlis b. Lel < Prūdas b.; Prūd-ėlis rst. Žl < Prūdas b.; Raist-ėlis b. Dmnt < Raistas rst.; Raist-ėlis b. Glv < Raistas b.; Raist-ėlis b. Km < Raistas b., rst.; Raist-ėlis b. Kpč < Raistas b.; Raist-ėlis b. Kpč < Raistas b., rst.; Raist-ėlis b. Šmn < Raistas rst.; Raist-ėlis b. Tč < Raistas b.; Raist-ėlis b. Tj < Raistas b.; Raist-ėlis b. Vad < Raistas b.; Raist-ėlis b. Vs < Raistas b.; Raist-ėlis plk. Krn < Raistas rst.; Raist-ėlis plk. Smn < Raistas plk.; Raist-ėlis plk. Sug < Raistas plk.; Raist-ėlis plk. Vvs < Raistas plk.; Raist-ėlis rst. An < Raistas rst.; Raist-ėlis rst. Būd < Raistas rst.; Raist-ėlis rst. Dgč < Raistas rst.; Raist-ėlis rst. Dgl < Raistas rst.; Raist-ėlis rst. Vžns < Raistas b.; Rubėžup-ėlis b. Šd < Rubėžupis b.; Sčiūr-ėlis plk. Tvr < Sčiūrýs plk.; Sen-ėlai b. Srj < Senės b.; Smalkst-ėlis rst. Kdvr < Smalkstas rst.; Sčiūr-ėlis rst. Sdk < Sčiūrýs rst.; Šil-ėlis b. Srv < Šilas b.; Šil-ėlis b., plk. Sgl < Šilė b.; Trak-ėlai b. Lel < Trākas rst.; Vilkaraist-ėlis rst. Šš < Vilkaraistis (Vilkāraistis) rst.; Žart-ėlai b. Rm < Žarčiai rst.; b) din nume de râuri și lacuri: Kerš-ėlai rst. Dbk < Keršis up.; Liün-ėlis b. Km < Liünas ež.; Sraut-ėlis plk. Btg < Srautas up.; Varl-ėlis rst. Mlt < Varlys ež.; c) din alte toponime: Čiur-ėlis rst. Ktk < Čiurýs dr., pv.; Darž-ėlai rst. Dg < Daržai l.; Goj-ėlai b. Srj < Gojus mš., pv.; Goj-ėlis b. Ps. < Gojis ar.; Goj-ėlis rst. Rtnk < Gojus pv.; Goj-ėlis b. Lzd < Gojus mš.; Kamp-ėlai rst. Dg < Kampas pv.; Kliep-ėlis b. Pmp < Kliepas, Kliepis pv.; Klon-ėlis b. Mrk < Klonė l.; Kul-ėlai b. Ds < Kulys pv.; Lauž-ėlis b. KzR < Laužas mš.; Liekn-ėlis b. Kp < Lėknas pv.; Liekn-ėlis b. Kp < Lėknas b.; Liekn-ėlis b. Pbr < Lėknas pv.; Liekn-ėlis b. PnmR < Lieknas krm.; Liekn-ėlis b. Slč < Lieknas mš.; Liekn-ėlis lk. Kp < Lieknas pv.; Liekn-ėlis plk. Pmp < Lieknas mš.; Liekn-ėlis plk. Pmp < Lieknas gn., pv.; Liekn-ėlis rst. Pnv < Lieknas gn.; Liün-ėlis b. Int < Liünai pv.; Liün-ėlis b. Aln < Liünas liün.; Lüg-ėlis b. Sdk < Lügas pss.; Marg-ėlai b. Krk < Márgai dr., l.; Ožiarist-ėlis b. Sug < Ožiaraistis pv.; Pjaun-ėlis plk. Šln < Pjaunys krm.; Prūd-ėlis b. Čk < Prūdas pv.; Prūd-ėlis b. Dkšt < Prūdas pv.; Prūd-ėlis b. Km < Prūdas pv.; Prūd-ėlis b. Nrg < Prūdas tv.; Prūd-ėlis b. Pbs < Prūdas dr., pv.; Prūd-ėlis b. Sdl < Prūdas tv.; Prūd-ėlis rst. Blnk < Prūdas pv.; Prūd-ėlis b. Antz < Prūdas pv.; Prūd-ėlis b. Blnk < Prūdas pv.; Prūd-ėlis b. Žl < Prūdas d., pv.; Raist-ėlai b. Nrg < 68 Raistai pv.; Raist-ėlis b. Gb < Raistas pv.; Raist-ėlis b. Mdš < Raistas gn., krm.; Raist-ėlis b. Rk < Raistas pv.; Raist-ėlis b. Slk < Raistas pv.; Raist-ėlis b. Tj < Raistas pv.; Raist-ėlis b. Žkl < Raistas pv.; Raist-ėlis plk. Glv < Raistas ar., gn.; Raist-ėlis rst. Ktv < Raistas pv.; Raist-ėlis rst. Pbs < Raistas pv., šlt.; Raist-ėlisrst. Sug < Raistas pv.; Raist-ėlis rst. Sur < Raistas krm.; Skard-ėlis rst. Vdn < Skardžius grv.; Šil-ėlis plk. Kmn < Šilas mš.; Šil-ėlis plk. Krk < Šilas mš.; Šil-ėlis plk. Pnm < Šilas mš.; Šil-ėlis rst. Prv < Šilai mš.; Šniūr-ėliai b. Srv < Šniūros ar.; Trak-ėliai b. Rm < Trakai mš.; Trak-ėlis plk. Srj < Trākas mš. Desigur, trebuie avut în vedere că pot exista și mai multe derivate din toponime cu -elė (-elės) și -elis (-eliai), deoarece, în mod potențial, alături de acestea din urmă, în vorbirea vie pot exista toponime nederivate cu aceeași rădăcină, care nu au fost înregistrate; în lipsa unor date concrete în această privință, nu ne rămâne decât să ne limităm la numărul de derivate prezentate aici. Din perspectiva statutului lexical al bazei de derivare și a sensului derivativ, derivatele cu -el- se repartizează astfel: derivate din apelative (toponimizare), adică diminutive propriu-zise – 86,3%; derivate din toponime (transtponimizare), adică diminutive și posesive – 13,7%. Helonimele diminutivale cu sufixul -el- sunt răspândite pe scară largă în aproape toată Lituania. Prin urmare, se pot distinge doar teritoriile în care apar foarte rar: zona Samogiției, cu excepția părții nordice și a marginii estice. Trebuie subliniat că numele râurilor și lacurilor cu sufixul -el- sunt, de asemenea, cel mai puțin răspândite în Samogiția (cf. Vanagas 1970: 396). O categorie aparte o formează derivatele cu -el- provenite de la apelative sau toponime de bază cu mai mult de două silabe. Aceasta este o particularitate morfologică a unor graiuri lituaniene; prin urmare, asemenea formații constituie o parte specifică a sistemului de sufixare a helonimelor. -elė (-elės). 1. Šulin-ėlė b. Trk < șulinys; Vytin-ėlė b. Pun < vytinė „nuia, vargă”. 2. a) din alte helonime: Asiūkl-ėlė b. Aln < Asiūklė b.; Asiūkl-ėlė b. Užp < Asiūklė b.; Juodišk-ėlės b. Mdš < Juodiškės b.; Samanyč-ėlė b. Dkšt < Samanyčia b.; b) din alte tipuri de toponime: Ežeryn-ėlė plk. Lksn < Ežerynas pv. -elis (-eliai). 1. Aruod-ėliai b. Aps < aruodas „un despărțitor făcut din scânduri sau din lemne subțiri în pod ori în altă parte, pentru depozitarea cerealelor sau păstrarea legumelor; un strat de paie”; Dirvon-ėliai rst. Sld < dirvonas „teren lăsat în paragină, necultivat, năpădit de vegetație”; Išdag-ėliai b. Brž, Pnm < išdaga (išdagà), išdagas „loc arsă sau pârjolită de soare pe o pajiște, într-o pădure ori într-o turbărie; ardere”; Kemsyn-ėlis rst. Žl < kemsynas „loc mlăștinos, acoperit de smocuri de iarbă”; Paberž-ėliai plk. Rdnk < pabėržė (paberžė) „loc sub un mesteacăn”; Pravar-ėlis b. Slk < právaras „deschizătură în mlaștini, adâncitură adâncă, prăpastie”; Šaltin-ėlis rst. Pun < šaltinis (šaltinys); Šulin-ėlis plk. Rs < šulinys; Užrav-ėlis b. Lz < *užravis < rāvas „șanț”; Vertim-ėliai plk. Trg < vertimas „teren arat, arătură”. 2. a) din alte helonime: Pempyn-ėlis plk. Lž < Pempynė plk.; 69 b) din alte toponime: Darym-ėlis b. Ad < Dãrymas pv.; Patyr-ėlis b. End < Patyris ar., pv.; Polym-ėliai b. Aps < Pólymas pv.; Tyrel-ėlis b. Grz < Týrelis gn., pv. Din perspectiva statutului lexical al bazei de derivare și a sensului derivativ, helonimele polisilabice – formații cu sufixul -el- – se distribuie astfel: formațiile din apelative (toponimizare), adică diminutivele propriu-zise, reprezintă 55%, iar formațiile din toponime (transtponimizare), adică diminutivele și posesivele, 45%. Helonimele formate cu sufixul -el- din cuvinte de mai mult de două silabe sunt răspândite, la fel ca apelativele cu o structură derivativă similară, la marginea estică a Lituaniei (precum și dincolo de granițele acesteia, în Belarus) și în Samogiția. Ridică destule semne de întrebare locurile în care se concentrează mai mult sau mai puțin în sudul și nord-estul Lituaniei și în zona din jurul Želva, Alanta și Rūdininkai. Poate că aceasta este o consecință a influenței altor limbi: a limbilor slave în sud și a letoniei în nord-est. Sufixul -ėl- Formațiile cu sufixul menționat nu diferă deloc, în privința sensului derivativ și a statutului lexical al cuvintelor-bază, de derivații cu -el-. -ėlė (-ėlės). 1. a) din termeni fiziografici: Degim-ėlė b. Ps < dẽgimas (dẽgimas) „loc arsă (pajiște, mlaștină, pădure), resturi carbonizate“; Ežer-ėlė b. Šd; plk. Stč; Ežer-ėlė b. Rd; Ežer-ėlės b. Aps < ẽžeras; Ganykl-ėlė b. Slnt < ganykla; Išdag-ėlė b. Ktk; Išdag-ėlės b. Jnš < išdaga (išdagà) „loc arsă sau pârjolită de soare în pajiște, pădure ori turbărie; ardere“; Išdeg-ėlė b. Antz < išdegas „loc arsă sau pârjolită de soare în pajiște, pădure ori turbărie; ardere“; Kanav-ėlės b. Pn < kanavà „șanț, iaz“; Kirtim-ėlės rst. Btr < kirtimas „suprafață de pădure defrișată, tăietură“; Klampyn-ėlė, Klampyn-ėlės b. Jsv < klampynė „loc mocirlos, mlaștină“; Lydim-ėlė rst. Žmt < lýdimas (lydimas) „suprafață defrișată sau arsă în pădure, tăietură, loc de defrișare“; Naujien-ėlė rst. Prn; Naujien-ėlės b. Ad, Mrk, Švnč < naujiena (naujienà) „teren proaspăt arat; pământ desțelenit“; Paberž-ėlė b. Gaid < pabẽržė (paberžė) „loc după mesteceni“; Paežer-ėlė rst. PžIM < paežerė „loc de-a lungul lacului“; Pagramd-ėlės b. Antz < *pagramda < pagrandà „drum pietruit ori acoperit cu crengi prin mlaștină, cale de trecere“; Pagrand-ėlės rst. Sdk < pagrandà; Pakaln-ėlė b. Sv < pakalnė (pakálnė, pakalnė) „loc jos la poalele muntelui, vale; versant de munte“; Plentauk-ėlė b. Ign, Jž < *plentauka – cf. pol. plantówka „pajiște mlăștinoasă“ (Nitsche 1964: 83); Plentovk-ėlė b. Ds – cf. pol. plantówka; Sėdžiuk-ėlė b. Žl < *sėdžiuka, care este o formă remodelată după sėdžiauka „iaz“; Siaurum-ėlė b. Rdd < siaurumà „loc îngust“; Siuželk-ėlė b. Krk < *siuželka – cf. sõželka „iaz“; Siužilk-ėlė b. Dv < *siužilka – cf. sõželka „iaz“; Sodželk-ėlė b. Aln < sõdželka „iaz“; Sodžiauk-ėlė b. Btr < sõdžiauka „iaz“; Soželk-ėlė b. Rtnk < sõželka „iaz“; Sudželk-ėlė rst. Vln < *sudželka – cf. sõdželka „iaz“; Šėdži auk-ėlė b. Gdr; Šėdži auk-ėlė b. Mlt < *šėdžiauka – cf. šėžiauka „iaz“; Šėžiau k-ėlė b. Ckn < šėžiauka „iaz“; Šioželk-ėlė b. Klvr; Šioželk-ėlės b. Vs < šioželka „iaz“; Uodeg-ėlė b. Kpč, KzR, Pšl; rst. Arn; Uodeg-ėlės rst. Šš < uodegà „parte îngustată a unui teren, a unei pajiști, a unui ogor sau a unei păduri“; Vadakšn-ėlė rst. Čln, Sug < *vadakšnis – cf. vãdakšnis „golf al unui râu care 70 comunică cu râul numai în timpul inundațiilor; zonă inundată de ape, luncă“; Verden-ėlė, Verden-ėlės b. Pš < verdenė „izvor“; Zapašk-ėlė b. Ds – cf. belarusă запушка „pământ arat“ (Jaškin 1971: 74); b) din denumiri de plante: Asiūkl-ėlė rst. Lel < asiūklis (asiūklis); Kanap-ėlės b. Knn < kanapė; Lapušel-ėlės rst. Žl < lapušėlė < lāpušė „pin“; Obel-ėlė b. Dgč, Rk < obelis; Vytin-ėlė b. Nmn, Rtnk; Vytin-ėlė b. Lp < vytinė „mlădiță, nuia“; c) din denumiri de animale: Vover-ėlė b. Lnkv < voverė; d) din denumiri de locuri care indică grupuri de obiecte: Beržyn-ėlė rst. Lln < beržynė; Bruknyn-ėlė b. Ad < bruknynė; Dumblyn-ėlė rst. Kvr < dumblynė; Durpyn-ėlė b. Snt < durpynė; Gyvatyn-ėlė b. Všk < gyvatynė „loc cu mulți șerpi; mlaștină“; Kelmyn-ėlė b. Jnšk; plk. Šl, Šmn < kelmynė; Kemsyn-ėlė b. Ob; plk. Gdr; rst. Dgč, Ds; Kemsyn-ėlė (|| Kemsinka) rst. Grs; Kemsyn-ėlė b. Kp, Ob, Slk < kemsynė; Mendryn-ėlė b. Dgč; Mendryn-ėlė b. Ob < mendrynė „stufăriș“; Pū kyn-ėlė b. Nc < *pūkynė – cf. pūkai „papură“, pūkas „perișor de pe suprafața frunzelor, tulpinilor sau fructelor“, pūkė „un fel de plantă de mlaștină, papură“; Skarbyn-ėlė plk. Srj < *skarbyne – cf. skárbas „avere; bani, comoară“; Smilgyn-ėlė b. Lln < smilgynė „loc unde cresc multe ierburi smilga“; Spalgenyt-ėlė b. Šd; Spalgnyt-ėlė plk. Pnt < *Spalgenyt-ėlė < *spalgenytė < spalgena „afină roșie“; Žilvityn-ėlė, Žilvityn-ėlės b. Lzd < žilvitynė; e) din denumiri ale unor obiecte sau fenomene diverse din mediul social: Bažnyt-ėlė plk. Antz < bažnyčia (bažnyčia); Kapin-ėlė b. Rdšk; Kapin-ėlės b. Rtnk < kapinės; Karčem-ėlė b. Lkš < karčemà „cârciumă“; Pagar-ėlė rst. Mlt < pagarė „baie de aburi“; Slabad-ėlė b. Alksnp – cf. belarusă слабада „stradă cu case construite în două rânduri; suburbie“ (Jaškin 1971: 176), pol. stoboda „mică așezare rurală“ (SJP VI 209); f) din denumiri de obiecte diverse, pe baza unei anumite asemănări (formații metaforice): Gaban-ėlė rst. Zb < gābana (gabanà) „mănunchi, snop mic de fân, paie sau altceva asemănător“; Niekot-ėlė b. Aln, Luok, Šš; Niekot-ėlė b. Mlt < niekōtė „vas pentru curățat și vânturat boabe ori crupe; covată“ – pentru semantică cf. Geld-ėlė b. Ttr; Skarvad-ėlė rst. Brb < skarvadà „tigaie“; Skavrad-ėlė rst. Brš – cf. pol. skowroda „tigaie“ (SJP VI 168); Torielk-ėlė b. Sem < torielkà, torielka „farfurie“; g) din alte apelative: Giltin-ėlės rst. Rm < giltinė, giltinė „simbol al morții; moarte“. 2. a) din alte helonime: Akluś-ėlė rst. Žmt < Aklušė rst.; Akmenyč-ėlė b., plk. Vs < Akmenyčia b.; Aptek-ėlės b. Vad < Ápte kos b.; Asiūkl-ėlė rst. Vžns < Asiūklė b., rst.; Aukštoj-ėlė rst. Jž < Aukštoja rst.; Blindyn-ėlė b. Šd < Blindynė b.; Degesyn-ėlė b. Všn < Degesynė b.; Degutin-ėlė rst. PžlM < Degutinė b.; Dėlyn-ėlė b. Blnk < Dėlynė b.; Dilgin-ėlė rst. Užp < Dilginė b., rst.; Dubak-ėlė b. Šynt < Dubakà b.; Dūdbal-ėlė b. PnmR < Dūdbalė b.; Esiūkl-ėlė b. Jž < Esiūklà b.; Ežeriokšn-ėlė b. Šmn < Ežeriokšnės (Ežerókšnė) b.; Girnabal-ėlė b. Šd < Girnabalė b.; Gyvatyn-ėlė rst. Lel < Gyvatynė rst.; Goviet-ėlė lk. Kair < Góviete lk.; Jendryn-ėlė b. Mrk < Jendrynė b.; Jokumbal-ėlė b. Jnš < Jokumbalė b.; Karčem-ėlė b. Ssk < Kar- 71 čemà b.; Kelmyn-ėlė b. Vb < Kelmýnė b.; Kemsyn-ėlė b. Antz < Kemsýnė b.; Kemsyn-ėlė b. Rk < Kemsýnė b.; Kemsyn-ėlė b. Sug < Kemsýnė b.; Kemsyn-ėlė b. Užp < Kemsýnė b.; Krekin-ėlė b. Rtnk < Krekinė b.; Krinyč-ėlė b. Dv < Krinyčia b.; Kubil-nyč-ėlė b. Mrc < Kubilnyčia b.; Kulyn-ėlė b. Pbr < Kulýnė b.; Lamat-ėlė b. Grz < Lāmata (Didžioji) b.; Lašišk-ėlės rst. Dg < Lašiškės rst.; Liūdenišk-ėlės rst. Jk < Liūdeniškės plk.; Makišk-ėlė rst. JnšM – din varianta dialectală apropiată Makiška, probabil slavizată din *Makiškė; Mauruv-ėlė b. Šd < Máuruva (Mauruvà) b., plk.; Meškin-ėlė b. Šd < Meškinė b.; Milišk-ėlė b. Pknš < Miliškė b.; Molan-ėlė b. Rm < Mólana b.; Opstein-ėlė b. Pn – probabil hiper-normalizare din *Opstain-ėlė < Ópstainė b.; Paduob-ėlė b. Ps < Paduobė b.; Pakalnin-ėlės b. Antz < Pakálninės b.; Pakап-ėlė b. Blnk < Pakapė b.; Pempin-ėlė b. Slk < Pémpinė b.; Pempyn-ėlė b. Pmp < Pempýnė b.; Prūd bal-ėlė b. Šd < Prūdbalė b.; Puitišk-ėlė b. Šiul < Pùitiška b.; Pūkin-ėlė (Pūkyn-ėlė?) b. Ut < Pūkinė (Pūkynė?) b.; Raisbal-ėlė b. Šd < Raisbalė b.; Rūdakas-ėlė rst. Kpč < Rūdakasà b.; Sabal-ėlė rst. PžlM < Sabalà b.; Samanyn-ėlė b. Pnm < Samanỹnė b.; Spangyn-ėlė, Spangyn-ėlės plk. Sk < Spangýnė b.; Sudakišk-ėlė loc umed. APnm < Sudakiškė rst.; Šepet-ėlė plk. Kp < Šepetà b.; Šilin-ėlė rst. < Šilinės rst.; Tarpin-ėlė b. Jž. < Tárpinė b.; Vaidabal-ėlė b. Lnkv < Vaidabalė b.; Vaidabal-ėlė b. Sv < Vaidabalė b.; Vaidul-ėlė rst. Skm < Vaidulė b.; Žagviet-ėlė plk. Šln < Žagvietė plk.; Žydišk-ėlė rst. Sld < Žydiškė rst.; b) din nume de râuri și lacuri: Dukin-ėlė b. Užp < Dūkinė râu; Kilev-ėlė b. Lel < Kilėva râu; Pijūos-ėlė rst. Dsm < Pijūosas lac; Virčiuv-ėlės b. Pš < Virčiùvis, Virčiuvė râu; c) din oikonime: Margavon-ėlės b. Šd < Margavõniai sat.; d) din alte toponime: Asiūkl-ėlė rst. Dbg < Asiūklė loc.; Ąžuolyn-ėlė b., plk. Poc < Ąžuolynė isl.; Bendrov-ėlės rst. JnšM < Bendrõvės loc.; Bubin-ėlė b. Tj < Bubinė loc.; Darym-ėlė b. Rim < Darymas loc.; Eglin-ėlė b. Brž < Egline loc.; Guobyn-ėlė plk. Krns < Guobýnė loc.; Kairabal-ėlė plk. Aukšt < Kairābalė loc.; Kelmyn-ėlė b. Lg < Kelmýnė pajiște.; Kelmyn-ėlė b. Slč < Kelmýnė mlaștină.; Kemsyn-ėlė rst. Sv < Kemsýnė loc.; Krikišk-ėlė b. PnmR < Krikiškis pârâu, loc.; Lapyn-ėlė rst. Prv < Lapýnė loc. în pădure; Nočiūnišk-ėlė plk. Kpč < Nočiūniškė isl.; Pabradės-ėlė b. Sdk < Pabradesai pârâu, loc.; Pagrand-ėlė plk. Vžns < Pagrandà loc.; Papiliakaln-ėlė b. Ds < Pāpilakalnė loc.; Patilt-ėlė b. Rim < Patiltės pârâu, loc.; Plentauk-ėlė b. Slk < Plentáuka loc.; Pliukazar-ėlė b. Šiul < Pliùkazarė păd.; Samanyn-ėlė b. Sb < Samanỹnė tufiș; Smėlyn-ėlė b. PnmR < Smėlynė pârâu; Šakaun-yč-ėlė rst. Ktk < Šakaunyčia pârâu, loc.; Uodeg-ėlė b. Mrk < Uodegà pârâu, pădure; Vilkaduob-ėlė b. Pmp < Vilkāduobė tufiș. Structura morfemică a câtorva helonime (prezența încă a unui sufix) sugerează că acestea sunt formații cu -ėlė de la toponime neatestate, dar care pot exista sau ar fi putut exista în limba vie: Ilgავ-ėlė b. Kvr – poate din toponimul *Ilg-ava – cf. Gal-avà rst. Varn; Ged-ava plk. Pdv; Kumpišk-ėlė b. Bč – poate din toponimul *Kump-iškė – cf. Kūmpis, Kumpỹs, Kumpius nume de persoană (LPŽ I 1119); Kuž-išk-ėlė b. Trk – poate din toponimul *Kuž-iškė – cf. Kūž-iškės loc. Bnk: Kužas, Kužys nume de persoană (LPŽ I 1144); 72 Mulain-ėlė b. Pn – dacă nu este o formă dialectală din *Molain-ėlė, atunci poate proveni din toponimul *Mulainė sau ceva asemănător – cf. Mul-ėlės păd., loc., pajiște. Nc. – ėlis (-ėliai). 1. a) din termeni fiziografici: Akmen-ėliai b. Vs < akmuõ; Ataug-ėliai b. Ktk < atãugas (ãtau̇gas) „pădurice tânără; lăstari“; Avot-ėlis izvor. Sdl – cf. let. avots „izvor“ (LLKŽ 101); Ažusien-ėlis rst. Aln < ažùsienis „marginea câmpului“; Darym-ėliai rst. Slk; Darym-ėliai rst. An; Darym-ėlis b. Gb, Mdš, Rim; rst. Int, Moc și altele (8 în total); Darym-ėlis rst. Sld < dãrymas „turbărie, băltoacă noroioasă, mlaștină“; Degės-ėliai b. Kp < degėsas, degėsis, degėsys „reziduu de ardere, lemn ars, buturugă carbonizată“, degėsė „loc ars, locul unui incendiu“; Deges-ėlis b. Kp < degėsė „zonă arsă din mlaștină sau pădure“, degėsys „loc ars (în turbărie)“; Degilm-ėlis b. Rz – poate din *degilmas „ardere“; Degim-ėlis b. Jž, Ps, Rd, Srv, Vdn; plk. Kvr și altele (15 în total); Degim-ėlis plk. Lp; rst. Mlt, Šš < degìmas (dẽgimas) „loc ars (pajiște, mlaștină, pădure), loc de ardere“; Ežer-ėliai b. Jnšk, Slč, Slk; rst. Al, Pun, Švn; Ežer-ėliai plk. Lp; Ežer-ėlis b. Skš; izvor. Dj; plk. Jz; rst. Gdr, Žmt și altele (circa 100 în total); Ežer-ėlis (|| Ežerūkas) b. Srj; Ežer-ėlis b. Pmp, Slč, Ut, Zb; rst. Krn și altele (circa 21 în total) < ẽžeras; aici ar putea fi inclus și Ažar-ėlis b. Krkn, care trebuie considerat o refacere (prin slavizare?) a lui *Ežer-ėlis; Išdag-ėlis b. Lp, Ppl, Rgv, Sdk, Švn; b., rst. Prv; Išdag-ėlis b. Pnd; plk. Btr < išdaga (išdãga), išdagas „loc ars sau ars de soare într-o pajiște, pădure, turbărie; loc de ardere“; Išdeg-ėlis b. Šmn < išdegas „loc ars sau ars de soare într-o pajiște, pădure, turbărie; loc de ardere“; Kanal-ėlis b. Dbn < kanãlas; Kirtim-ėlis b. Tsk < kìrtimas „suprafață de pădure tăiată, defrișare“; Latak-ėlis b. Kpč < latãkas „curgere, șuvoi; baltă, șanț, teren inundat; baltă noroioasă; mlaștină“; Lydym-ėlis b. Dgč, Sug, Vs; izvor. Stor; plk. Šš < lýdimas (lydimas) „suprafață de pădure tăiată sau arsă, defrișare“; Lydym-ėlis b. Kuč < lýdymas „suprafață de pădure tăiată sau arsă, defrișare“; Liūlyn-ėlis b. Švn < liūlỹnas „mlaștină“; Mežim-ėlis b. Ab – probabil din *Mežym-ėlis < mėžymas „teren acoperit cu gunoi de grajd“; Paežer-ėlis b. Ob < paẽžerė, paẽžerys (paežeris) „loc de-a lungul lacului“; Pagir-ėlis plk. Šmn < pagirỹs „marginea pădurii; câmp lângă pădure“; Pagoj-ėlis rst. Kvr < pagojis „loc lângă un crâng“; Pakaln-ėliai b. Vb < pakalnìs (pakalnis, pakalnỹs) „loc jos la poalele muntelui, vale; versant de munte“; Pakap-ėliai b. Blnk, Km < pakapė „loc lângă cimitir“; Paliūn-ėliai (|| Paliūnaliai) plk. Nv < paliūnė „loc lângă mlaștină; marginea unei mlaștini; pajiște umedă, mlăștinoasă“; Perkal-ėlis b. Rm < pérkalas „baraj de nuiele în râu, cu deschizături în care se instalează capcane pentru prins pește“; Perkul-ėlis b. Rm, Trs < *per kulas – cf. perkulìnė „mlaștină mâloasă“; Polym-ėlis plk. Lkm; Polym-ėlis 3rst. Ktk, rst. Lkm < põlymas „loc jos, umed, mlăștinos, mlaștină“; Pragar-ėlis b. Rk < prãgaras „prăpastie, abis, hău“; Pravor-ėlis b. Rok – probabil din *Pravar-ėlis < prãvaras „gaură în mlaștini, adâncitură adâncă, prăpastie“; pe de altă parte, cf. prãvoras „distilerie sau fabrică de bere, berărie“; Rūdym-ėlis b. Km; rst. Msn < rūdýmas (rūdymas) „mlaștină cu apă brună, turbărie; apă cu rugină, feruginoasă; teren cu minereu“; Rūdýn-ėlis b. Srd < rūdýnas „mlaștină cu apă brună, turbărie; apă cu rugină, feruginoasă; teren cu minereu“; Samanykšt-ėlis b. Antz; rst. 73 Dgl, Gdr, Lel; Samanykšt-ėlis în satul Ut; în cătunul Ds, Vžns < samanykštis, samanykščius (samanykščius) „loc acoperit de mușchi“; Skynim-ėliai în satul Všn; în cătunul Brž; Skynim-ėliai în satul Pnd; Skynim-ėlis în satele Brž, Jon, Ob; Skynim-ėlis în satul Lzd, Št < skynimas (skynimas) „loc defrișat, curățat de pădure“; Šaltin-ėlis în satele Krn, Krtš, Mrk, Plv, Stk; Šaltin-ėlis în cătunele Lkm, Šš < šaltinis (šaltinys) „izvor de apă care curge din pământ“; Šaltyn-ėlis în satul Šd; Šaltyn-ėlis în cătunul Auk < šaltynas „izvor“; Telėtnink-ėliai (cf. Telėtnyk-ėliai) în cătunul Aln; Telėtnink-ėlis (cf. Telėtnyk-ėlis) în satul Rm; în cătunul Mlt < telėtninkas (telėtnykas) „țarc pentru viței; pășune pentru viței, pajiște lângă gospodărie“; Ūžbal-ėliai în satul Rz; Ūžbal-ėlis în satul Vb < ūžbalis „loc dincolo de baltă, mlaștină, teren mlăștinos“; Užsien-ėlis în cătunul Rdd < užsienis „loc dincolo de hotar; fâșie de teren la marginea câmpului“; Valak-ėliai în satele Pš, Srv < valākas „parcelă de pământ de aproximativ douăzeci de desetine; fâșie de teren mai departe de casă“; Žardien-ėlis în satul Rm < žardiena „loc împrejmuit lângă casă; locul ariei, țarc“; b) din denumiri de plante: Apyn-ėlis în satul Švn < apynys; Ąžuol-ėlis 2 sate în Vs; în cătunul Ut; în cătunul Mlt < ąžuolas; Erškėt-ėlis în satul Rm < erškėtis (erškėtys, érškėtis); Kanan-ėlis în satul Knn < kanapė; Lazdyn-ėliai în satul Km; Lazdyn-ėlis în cătunul JnšM; Lazdyn-ėlis în satul Sv < lazdynas; Paliep-ėlis în cătunul Šš < paliepė „ciupercă comestibilă din familia Agaricaceae“, pe de altă parte, cf. pāliepis „loc de sub un tei“; Žilvit-ėlis în satul Rgv; în cătunul Ut < žilvitis; c) din denumiri de animale: Katin-ėlis în cătunul Skm < katinas; Meškin-ėlis în satul Lkč < meškinas; Vabal-ėlis în localitățile lk., plk. Grz < vabalas; Vanag-ėlis în satul V < vanagas; d) din denumiri de locuri care indică o aglomerare de obiecte: Alksnyn-ėlis în satele Kč, Ob, Švn; în cătunele Vlkv, Žsl etc. (aproximativ 14 în total) < alksnynas; Asyn-ėlis în satul Gdr < *asynas < asys „coada-calului“; Beržyn-ėlis în satele PnmR, Skm; în cătunele Brš, Lln, Mrs etc. (aproximativ 17 în total); Beržyn-ėlis în satele Gdl, Švn; în cătunele Pn, Skrd < beržynas; Biržyn-ėlis în cătunul Skrm < biržynas „pădurice de mesteceni“; Bruknyn-ėlis în satul Grz < bruknynas; Durpyn-ėlis în localitățile plk. Pknš, Žlb < durpynas; Eglyn-ėliai în cătunul Lel; Eglyn-ėlis în satul Sv; în localitățile plk. JnšM, Lln; în cătunele Aln, Lel, Trgn, Užp; Eglyn-ėlis în satul PnmR; în cătunul Brb < eglynas; Karklyn-ėliai în satul Sltn; Karklyn-ėlis în cătunul Krn; Karklyn-ėlis în satele Sng, Srj < karklynas „loc unde cresc răchite; multe răchite“; Kemsyn-ėlis în cătunul Lel < kemsynas „loc umed, plin de smocuri de iarbă“; Kupstyn-ėlis în localitatea plk. Škt < kupstynas „loc cu multe movile de iarbă; desiș de smocuri“; Liepyn-ėlis în cătunul Akm < liepynas „loc acoperit de tei; pădure de tei“; Nendryn-ėlis în satele Rdm, Sn < nendrynas „teren acoperit de stuf“; Purvyn-ėliai în sate și cătunele JnšM; Purvyn-ėlis în satele Lzd, Trgn < purvynas „loc cu mult noroi; teren noroios, mocirlă“; Pušyn-ėliai în localitatea plk. Ig; Pušyn-ėlis în satul Ob; în localitatea plk. Krč; în cătunele Jsv, Lel, Žsl etc. (11 în total); Pušyn-ėlis în satele Bsg, Ob, Sml, Užp < pušynas „pădure de pini“; Samanyn-ėliai în satul Lzd; Samanyn-ėlis în satul Lzd; în localitățile plk. Lp, Mrs; în cătunele Alv, Šlvn; Samanyn-ėlis în satele Lzd, Žl < samanynas „loc acoperit de mușchi“; Viksvyn-ėlis în Trgn < viksvynas „loc năpădit de rogoz, pajiște cu rogoz“; e) din denumiri ale unor obiecte sau fenomene diverse din mediul social: Abaz-ėlis în satul Km < abazas „grup, ceată, bandă; căruță pentru transportul soldaților și al bagajelor lor; tabără, armată“; Aboz-ėlis în satul Pšl < abozas „căruță pentru transportul soldaților sau al bagajelor lor; convoi de căruțe“; Bravor-ėlis în satul Smn < bravoras „distilerie sau fabrică de bere 74 “; Malūn-ėlis în cătunul Pkln < malūnas; Šulin-ėliai în satul Mrk; în localitatea plk. Jrb; Šulin-ėlis în satele Alksn, Plk; Šulin-ėlis în satele Aln, V; în cătunul Sem < šulinys; f) din denumiri de diverse obiecte, pe baza unei anumite asemănări (derivate metaforice): Aruod-ėlis în satul Rgv < aruodas „împrejmuire făcută din scânduri subțiri sau din scânduri, în pod ori în altă parte, pentru depozitarea cerealelor sau păstrarea legumelor; pat“; Dunoj-ėlis în satul Srj — probabil din apelativul dunojus „apă mare“ — cf. Dunojus fluviu din Europa; Katil-ėlis în cătunul Kur; Katil-ėlis în satele Aln, Rm < katilas „vas metalic mare pentru gătit“, pe de altă parte, cf. katilėlis „gen de plante din familia Aristolochiaceae; plantă din familia Ranunculaceae; căldărușă comună; plantă din familia Convolvulaceae; volbură de gard“; Nemun-ėlis în satul Kpč — probabil prin apelativul nėmunas din Nėmunas râu (pentru nume de râuri și lacuri cu formație asemănătoare, vezi Vanagas 1966: 173–182); Vainik-ėlis în localitatea plk. Ktk < vainikas „împletitură din flori sau alte plante; totalitatea ramurilor și frunzelor unui copac, coroana“; Vėder-ėlis în satul Vs < *vėderas — cf. vėdaras „burtă, măruntaie“; g) din alte apelative: Balad-ėliai în cătunul Lln — cf. balada „umblat de colo-colo, hoinăreală“; Baltim-ėlis în cătunul Vrn — probabil prin scurtarea lui i neaccentuat în dialect, din *Baltym-ėlis < baltymas „foaie albă, punct alb“; Ketvirt-ėliai în satul Rm < ketvirtis „a patra parte“. Un grup separat cuprinde câteva alte helonime: Išdeg-ėlė în două sate din Rk, în satul Ukmi; în localitatea plk. Šš — fără a cunoaște locul accentului, nu se poate determina cuvântul de bază, deoarece acesta poate fi fie išdegas „loc ars sau pârjolit de soare într-o pajiște, pădure, turbărie; ardere“ (în acest caz, helonimul trebuie considerat diminutiv), fie išdegti < degti „a se înfierbânta la soare, a se usca; a se strica și a putrezi din cauza încălzirii“ (în acest caz, helonimul trebuie considerat o formație de tip nomina agentis); Išgruv-ėlė în cătunul Lkm — fără a cunoaște locul accentului, nu se poate determina cuvântul de bază, deoarece acesta poate fi fie *išgruva — cf. išgriova „loc surpat, erodat“ (în acest caz, helonimul trebuie considerat diminutiv), fie išgrūti (išgrūvo) „a se prăbuși“ (în acest caz, helonimul trebuie considerat o formație de tip nomina agentis). 2. a) din alte helonime: Akivar-ėlis în sat și în cătunul Glv < Akivaras în sat; Asiūklyn-ėlis în satul Skm < Asiūklynas în cătun, Asiūklynė în sat; Baltramišk-ėliai în localitatea plk. Rgv < Baltramiškis în cătun; Beržyn-ėliai în cătunul plk. Lp < Beržynai în cătun; Beržyn-ėlis în satul Lzd < Beržynas în sat; Darym-ėliai (Antrieji) în satul Dgč < Darymai (Antrieji) în sat; Darym-ėliai în localitatea plk. Aln < Darymai în sat; Darym-ėlis în satul Lel < Darymas în sat; Deges-ėlis în satul Lel < Degėsis în cătun; Degim-ėliai în satul Žml < Degimai în sat; Degim-ėliai în cătunul Šš < Degimai în cătun; Degim-ėlis în satul Lnkv < Degimas în sat; Degim-ėlis în satul Šmn < Degimas în sat; Degim-ėlis în satul Tč < Degimai în sat; Degim-ėlis în cătunul Vs < Degimas în localitatea plk. și în cătun; Dinabark-ėlis în cătunul Skdt < Dinabarkas în cătun; Dumbrav-ėlis în localitatea plk. Vb < Dumbravas în localitatea plk.; Dunaj-ėlis în satul Vb < Dunajus în sat; Eglyn-ėlis în partea cătunului Trgn < Eglynas în partea cătunului; Eglyn-ėlis în cătunul Lln < Eglynas în cătun; Eglyn-ėlis în cătunul Onš < Eglynas în cătun; Girtuoklyn-ėlis în cătunul Aln < Girtuoklynas în cătun; Išdag-ėliai în satul Všt < Išdagas în sat; Išdag-ėlis în satul Rgv < Išdagas în sat; Jaujabal-ėlis în satul Mrc < Jaujabalis în sat; Juodapurv-ėlis în cătunul Lkm < Juodapurviai în cătun; Kapės-ėlis în satul Vad < Kapėsis în localitatea plk.; Kemsyn-ėlis în cătunul Skm < Kemsynas în cătun; Kerbal-ėlis în satul Rd < Kerbalys în sat; Kirtim-ėliai în cătunul Dg < Kirtimai în localitatea plk.; Klimot-ėlis în cătunul Aln < Klimótas în cătun; Kupstyn-ėlis în satul Lzd < Kupstynė în sat; Kupstyn-ėlis în satul Rdd < Kupstynė în sat; Nendryn-ėlis în localitatea plk. Brt < Nendrynė în localitatea plk.; 75 Pabal-ėlis b. Alz < Pabalys plk.; Padag-ėlis b. Vb < Padagas b.; Palōkaraist-ėlis (Palokaraist-ėlis) rst. Ppr < Palōkaraistis rst.; Paversm-ėlis rst. Lel < Paversmis rst.; Pavėžiar aist-ėlis rst. Užp < Pavėžiar aistis rst.; Pelėdraist-ėlis rst. Dgl < Pelėdraistis rst.; Pylim-ėlis b. Ktk < Pylimas b.; Pylim-ėlis plk. Sug < Pylimas rst.; Pylim-ėlis b. Ktk < Pylimas b.; Pylym-ėlis b. Lel < Pylýmas b.; Plėšim-ėlis rst. Alns < Plėšimas rst.; Polym-ėlis rst. Ktk < Polymas rst.; Purvyn-ėliai b. Rm < Purvynai b.; Samanykšt-ėlis b. Ob < Samanykščius b.; Samanykšt-ėlis rst. Aln < Samanykščius rst.; Samanykšt-ėlis rst. Čln < Samanykščius rst.; Samanykšt-ėlis rst. Dgl < Samanykščius rst.; Samanykšt-ėlis rst. Lel < Samanykštis rst.; Samanykšt-ėlis rst. Sdk < Samanykščius b., rst.; Samanykšt-ėlis rst. Sdk < Samanykštis rst.; Samanykšt-ėlis b. Mlt < Samanykščius b.; Samanykšt-ėlis rst. Aln < Samanykščius rst.; Samanykšt-ėlis rst. Užp < Samanykščius rst.; Samanyn-ėliai b. Vs < Samanynas b.; Samanyn-ėliai rst. Kuč < Samanynai plk.; Samanyn-ėlis b. Lzd < Samanynas b.; Samanyn-ėlis b., rst. Lzd < Samanynas b., rst.; Samanyn-ėlis b., rst. Vs < Samanynas b.; Samanyn-ėlis b. Lzd < Samanynas b.; Samanyn-ėlis b. Lzd < Samanynas rst.; Samanyn-ėlis b. Švn < Samanynas plk., rst.; Samanyn-ėlis b., rst. Krsn < Samanynas b.; Samanraist-ėlis rst. Užp < Samanraistis rst.; Skynim-ėliai plk. Dg < Skynimai plk.; Skynim-ėlis b. Sn < Skynimas b.; Skynim-ėlis rst. Aln < Skynimas rst.; Spolišk-ėlis rst. Kvr < Spoliškis rst.; Starkalizd-ėlis b. Brž < Starkalizdis (Didžias) b.; Užaug-ėliai rst. Nmn < Užaugas rst.; Var lin-ėliai b. Pkln < Varliniai rst.; Varnaraist-ėlis rst. Čln < Varnaraistis rst.; Velniaraist-ėlis plk. Jk < Veln iaraistis (Velni araistis) plk.; Vidubal-ėlis b. Pmp < Vidūbalis b.; Vytyn-ėlis b. Zr < Vytynas b.; Zotvar-ėliai b. Lp < Zotvaras b.; Zotvar-ėlis b. ŠlnL < Zotvaras b.; Žandag-ėlis b., plk. Bč < Žandagas b.; Žiogišk-ėliai rst. Moc < Žiogiškis rst.; b) din nume de râuri și lacuri: Gelež-ėlis b. Vad < Geležis râu; Ištak-ėlis rst. Tj < Ištakys râu; Perlraist-ėlis rst. Lkč – probabil o anumită remodelare (poate sub influența etimologiei populare) a formei *Perlaist-ėlis < Pérlaisčiai râu; Serbentin-ėlis plk. Bsg < Serbentinis afluent; c) din alte toponime: Apatk-ėlis rst. Gdl < Apatkas pădure; Apidėm-ėlis b. Rz < Apidėmė pajiște; Apušot-ėlis b. Vad < Apušotas pajiște; Ataug-ėlis b. Kp < Ataugas pajiște; Darym-ėliai rst. Šš < Darymas pârâu; Darym-ėlis b. Rim < Darymas tufăriș, pajiște; Darym-ėlis b. Sdk < Darymai pârâu; Darym-ėlis rst. Lkm < Dārymas tufăriș, pajiște; Degim-ėlis plk. Gdž < Degimas pajiște; Drebulyn-ėlis rst. Vlkj < Drebulynė pădure de plopi; Dubur-ėlis plk. Kp < Dūbūras pajiște; Gailiagir-ėlis rst. Kpč < Gailiagiris loc de odihnă, pădure; Girtuoklyn-ėlis b. Užp < Girtuoklynas pajiște; Išdag-ėlis b. Všn < Išdagas pajiște; Karalgir-ėlis b. Čk < Karalgiris parte a pădurii; Kemsyn-ėlis b. Ant < Kemsynė pajiște; Lendryn-ėlis b. KzR < Lendrynas pădure; Lydim-ėliai rst. Alns < Lydimai poiană; Lokinink-ėliai (t. Lokinykėliai) b. Lz < Lokininkiai (t. Lokinỹkiai) sat; Mendryn-ėlis rst. Pkln < Mendrynė pajiște; Pabal-ėliai b. Vs < Pabalai pajiște; Pabal-ėlis b. Pkr < Pābalis pajiște; Pailg-ėliai b. Kiel < Pailgiai pădure; Pasieksn-ėlis b. Žl < Pasieksnė pajiște; Pylim-ėlis b. Ktk < Pylimas tufăriș, pajiște; Pylim-ėlis (|| Liūnėlis) b. Ktk < Pylimas pajiște; Purvyn-ėlis plk. Sld < Purvynas pajiște; Samanykšt-ėlis rst. Aln < Samanykščius pajiște; Samanykšt- 76 -ėlis rst. Dgl < Samanykščiai pâlc; Samanykšt-ėlis rst. Sug < Samanykščius pajiște; Samanyn-ėlis b. Smn < Samanynas poiană; Samanyn-ėlis plk. Krsn < Samanynas pajiște; Telėtnink-ėliai (t. Telėtnykėliai) b. Ign < Telėtninkas (t. Telėtnykas) pajiște; Uogim-ėliai rst. Sug < Uogimai pajiște; Užuvalk-ėlis b. Kp < Užuv alkis tufăriș, pajiște; Zotvar-ėliai b. Lzd < Zotvarai pajiște. Din punctul de vedere al statutului lexical al bazei derivative și al sensului derivațional, formațiile cu -ėl- se împart astfel: formații din apelative (toponimizare), adică diminutive propriu-zise – 69,9%; formații din toponime (transtoponimizare), adică diminutive și posesive – 30,1%. Helonimele diminutivale cu sufixul -ėl-, la fel ca formațiile cu -el-, sunt răspândite pe o mare parte a teritoriului Lituaniei. Singura zonă în care nu au fost înregistrate derivate cu -ėl- este mai restrânsă, și anume partea vestică a Samogiției. Sufixul -ės- Poate fi considerat diminutival un singur helonim format cu acest sufix: -ėsia b. Gdr < ùpė. Compară diminutivul apelativ mergėsė «fată mai mare» (Ambrazas 1994: 139). Sufixul -ėsn- -ėsnis. 1. Up-ėsniai b. Švn; Up-ėsnis b. Jnv, Lp; plk. Lp; rst. Dbk, Rtnk < ùpė; deși ar putea fi formate direct din apelativul upėšnis (upėsnys) „pârâu mic și neînsemnat; locul unde un pârâu se varsă într-un lac; o poieniță traversată de un pârâu”. S u f i x u l -ėit- -ėtė (-ėtės). 1. Ežer-ėtės b. Ds < ėžeras. Cf. apelativul diminutival vaikėtis „copilăros” (LKG I 286). Sufixul -ik- -ikas. 1. Trein-ikas plk. Žr < treinys (treinis) „plantă din familia rogozurilor, care crește în locuri umede”. -ikė (-ikės). 1. a) derivate din termeni fiziografici: Bal-ikė 2plk. Kair, plk. Nmk < balà; Brastv-ikė plk. Trg; Brastv-ikės plk. Krž < brastvà „margine de apă”; Daub-ikė plk. Lk; Daub-ikės b. Jnp < daubà; Dumbl-ikė plk. Žgn < dùmblas; Duob-ikė plk. Klm, Šlv < duobė; Išlyn-ikės plk. Ll < išlynas „argilă, de obicei argilă albicioasă sau albăstruie, mâl argilos”; Kamš-ikė plk. Psln, Skdv < kamšù „drum umplut și amenajat cu vreascuri; groapă umplută și astupată; loc mlăștinos”; Mark-ikė plk. Pdb < markà „loc de topire a inului, baltă pentru in”; Pekl-ikė plk. Krkl < peklà „iad; loc foarte îndepărtat și izolat; drum prost și anevoios, mlaștină”; Pelk-ikė b. Pp; plk. Klm, Rdn, Šauk; Pelk-ikė plk. Šauk; Pelk-ikės (|| Pelkiukės) loc. umed Vdk < pėlkė; Pjūkl-ikė plk. Bt – se presupune că ar fi putut exista apelativul *pjūklė sau ceva asemănător, cu sensul de pajiște cosită (Vanagas 1981 a: 260); pentru semnificație, cf. pjau­nys „mlaștină cosită, năpădită de tufăriș”; Plyn-ikė rst. Als < plynė „loc deschis, câmpie; mlaștină, turbărie”; Rop-ikė plk. Žr – poate de la ropà, (rópa) „prag de râu, vad pietros și puțin adânc, repeziș”; pe de altă parte, cuvântul de bază ar putea fi rópė (ropė) „legumă furajeră sau comestibilă din familia cruciferelor, cu rădăcină groasă, alungită ori rotundă”; Sal-ikė plk. 77 Pvn; Sal-ikė plk. Lk; Sal-ikės plk. Šl < salà „teren înconjurat de apă din toate părțile; petic de pământ mai înalt și uscat într-o mlaștină sau turbărie; petic ori smoc de ierburi sau alte plante de același fel”; Sien-ikė plk. Klm < siéna „gard înalt, gard; hotar, limită”; Smukl-ikė plk. Pdb < smuklė (smuklė) „loc mlăștinos și alunecos, nămol”; Tyrul-ikės plk. Šlv < tyrùlis „mlaștină noroioasă, acoperită cu copaci mici și rari”; Uodeg-ikė plk. Pdb, Pdv < uodegà „parte îngustată a unui teren, a unei pajiști, a unui ogor sau a unei păduri”; b) formate din denumiri de locuri care desemnează grupuri de obiecte: Torfyn-ikė plk. Klm; Torfyn-ikės plk. Klm < *torfynė < tòrfas (tòrfas) „turbă”; Turpyn-ikės plk. Skdv < turpýnė, turpýnas „loc unde se găsește turbă, turbărie”; c) formate din denumiri de obiecte pe baza unei asemănări specifice (derivate metaforice): Geldž-ikės plk. Šlv < gélda „vas scobit dintr-un singur copac, covată; jgheab pentru hrănirea sau adăparea animalelor; adâncitură, groapă în pământ” – pentru semnificație, cf. Niekot-ėlė b. Luok; d) formate din alte apelative: Gelž-ikė plk. Rdn; Gelž-ikė plk. Krš < gelžis „fier”; Mied-ikė plk. Mrk < miedis „cupru”. 2. a) formate din alte helonime: Bal-ikė b. Šl < Balà b.; Drobnyč-ikė plk. Trkm – din forma primară Drobnyčia; b) din hidronime: Raudž-ikė plk. Pdb < Raudà râu; c) din oiconime: Eimanč-ikė plk. Tt < Eimančiai sat.; d) din alte toponime: Tyrel-ikė plk. Rdn < Týrelė pădure; Trak-ikės plk. Mcč < Trãkos drum; Žvyryn-ikė b. Klm < Žvyrynė, pădure de mesteacăn. Helonimul Lenguon-ikė b. Krkl (cel mai probabil din *Linguon-ikė) poate fi derivat din hidronimul *Linguona sau ceva asemănător – cf. Ling-uõklė lk. Ps. -ikis. 1. Laũm-ikis mlaștină. Prn < laũmė (laumė) „ființă mitologică”. Din perspectiva statutului lexical al bazei derivării și a sensului derivativ, mult mai numeroase sunt derivatele în -ik- de la apelative (toponimizare), adică diminutivele propriu-zise – 88,1%; derivatele de la nume proprii (transtponimizare), adică diminutive și posesive – 11,9%. Helonimele cu -ik- (mai ales cu -ikė, -ikės), asemenea numelor corespunzătoare de râuri și lacuri (despre acestea din urmă vezi Vanagas 1970: 404), sunt foarte numeroase în Samogitia, la est de linia Papilė – Žarėnai – Šilalė – Tauragė, iar în partea sa vestică lipsesc cu desăvârșire. În plus, un singur derivat a fost atestat în Užnemunė. Sufixul -ykšt- -ykštis. 1. Akmen-ýkštis mlaștină. Sug < akmuõ, ãkmenas; Ežer-ýkštis lac. Sr; mlaștină. Švnč < ẽžeras. Sufixul -yt- Majoritatea helonimelor – derivate în -yt- – aparțin categoriei de formare a denumirilor de locuri sau colective, nu celei a diminutivelor. Din perspectiva sensului derivativ, se disting doar derivatele în -yt- formate de la alte toponime, care, în raport cu cuvintele de bază, exprimă atât diminutivitatea, cât și posesivitatea: -ytė (-ytės). 2. Berž-ytės lac. Rd < Beržė râu; Dubel-ytė mlaștină. Sug < Dubėlė mlaștină; Kamsr-ytė lac. Rm < Kamsra mlaștină; Žydbal-ytė lac. Všn < Žydbalė lac. 78 Helonimele diminutivale puține cu sufixul -ytė sunt răspândite în Lituania Centrală. Sufixul -(i)ok- -(i)okas (-(i)okai). 1. a) din termeni fiziografici: Dubn-iõkas rst. Ktv – cf. biel. дубня „loc acoperit cu stejari” (Jaškin 1971: 62); pe de altă parte, helonimul poate fi adaptat direct din biel. дубняк „pădure de stejari” (Jaškin 1971: 62); Ežer-iõkas b. Rk; Ežer-iokas b. Jdp, Rk, Slk < ežeras „lac”; Gluš-õkas plk. Ant – cf. biel. глуш „loc izolat în pădure; mlaștină” (Jaškin 1971: 50); pe de altă parte, poate fi adaptat direct din corespondentul slav *глушак sau similar; Liekn-iokas b. Šl < liek­nas (lieknas) „pajiște umedă și mocirloasă, mlaștină, baltă; turbărie; loc umed, acoperit cu tufișuri și arbori piperniciți, mlaștină împădurită”; Polym-iõkas rst. Sld < põlymas „loc jos, umed și mlăștinos, mlaștină împădurită”; Raisč-iõkas rst. Užp < raistas „mlaștină împădurită”; Raistel-iõkas rst. Trgn < raistélis < „mică mlaștină împădurită” ; Šil-iõkas plk. Krk < šilas „pădure de pini”; b) din denumiri de plante: Ąžuol-õkai rst. Ut < ąžuolas „stejar”; c) din denumiri de animale: Anč-iõkai b. Šš < ántis „rață”; d) din denumiri de locuri care indică o grupare de obiecte: Eglyn-iokas b. Imbr < eglynas „pădure de molizi”; Vyksvyn-iõkas b. Šmn < viksvynas „loc năpădit de rogoz, pajiște de rogoz”; e) din alte apelative: Danč-iõkai b. Dgč < dantis „cuiul greblei; țăruș”. 2. Eglyn-iõkas b. Rk < Eglynas „pădure de molizi”; Kuden-iõkas rst. Dgl < Kudėnis „mlaștină împădurită”. Din punctul de vedere al statutului lexical al bazei derivării și al semnificației derivative, formațiile în -(i)ok- se distribuie astfel: formații de la apelative (toponimizare), adică diminutive propriu-zise – 88,9%; formații de la toponime (transtoponimizare), adică diminutive și posesive – 11,1%. Helonimele diminutivale cu sufixul -(i)ok- formează o arie destul de clar delimitată – zona de nord-est și est a Lituaniei. Sufixul -(i)okšt- -(i)okštis (-(i)okščiai). 1. Bal-ókščiai b. Grz < balà „baltă”; Ežer-iokštis b. Jdp < ežeras „lac”. Sufixul -(i)ot- -(i)otė. 1. Balel-iotė b. Antz < balėlė < „băltoacă mică” balà; Kepur-õtė rst. Stor < kepùrė „pălărie”. Sufixul -(i)uk- -(i)ukas (-(i)ukai). 1. a) din termeni fiziografici: Deges-iukas plk. Pdb < degėsė „loc ars de mlaștină sau din pădure”, degesys „loc ars (în turbărie)”; Degim-ukai kemsynai Skdv; plk. Pkrž; Degim-ukai plk. Užv < degimas „loc ars, degesė”; Degsn-iùkai b. Bsg < dėgsnė (degsnė) „ardere, loc ars”; Dubur-ùkas b. Jrgž, Klvr < dùburas, duburys „adâncitură în pământ, groapă, vâlcea”; Dumbl-iùkas rst. Ktv, Vys < dùmblas „noroi”; Duobel-iùkas rst. Ktv < duobėlė „gropiță”; Duobur-iùkas b. Lzd < duoburys „adâncitură”; Ežer-iùkas b. Pdb, Užp; plk. Plp, Prš, Vdk și altele (13 în total); Ežer-ukas b. Bsg, Jnš, Klm, Krž; plk. Bt, Šly; Ežer-ukai plk. Krž; Ežer-ùkas b. Dvł; rst. Išl; Ežer-ùkas (|| Ežerėlis) b. Srj < ežeras „lac”; Goj-ùkas b. Šiul < gõjus „dumbravă”; Grauż-ùkas plk. Btg < graužas (graužas) „componentă a pietrișului; pietriș; prundiș; teren lângă un mal de prundiș; loc cu pietriș; grămadă de nisip ori insuliță adusă de viitură; margine pietroasă, nisipoasă a unui râu sau lac; pantă”; Grėbl-iùkas rst. Ššl < grėblià „greblă” 79 „drum ridicat și căptușit cu lemne, care traversează o mlaștină ori un loc mocirlos“; Kakl-iūkas plk. Krž; Kakl-iukas plk. Pdb < kãklas „cot, golf, strâmtoare; peninsulă, promontoriu“; Kul-iūkas rst. Čb < kulỹs (kùlis) „golf, promontoriu; cotitură, curbă, unghi; margine, bucată“; Lauž-iūkai plk. Pšš < lãužas „grămadă de nuiele, vreascuri, crengi și bucăți de lemn“; Lieknei-iūkas b. Rm < lieknẽlis < liẽknas (liẽknas) „pajiște umedă, mlăștinoasă, mlaștină, baltă; smârc; loc umed acoperit cu tufișuri și arbori piperniciți, mlaștină“; Liekn-iūkas plk. Krp, Pkp, Rd, Rdn, Žg; Liekn-iukas b. Ppl; lk. Šl < liẽknas (liẽknas); Liūn-iūkas b. Lp < liū̃nas; Lūg-iūkai plk. Btg < lū̃gas (lū̃gas) „depresiune, baltă; smârc, mlaștină; iaz, heleșteu“; Lūgn-iukas lk. Pp < lū̃gnas „smârc“; Pjaun-iūkas plk. Grk; Pjaun-iukas b. Krž; Pjaun-ukai plk. Varn; Pjaun-iūkas plk. Lk; Pjaun-ukas b. Vg; plk. Lk < pjaunỹs „mlaștină cu tufișuri, care poate fi cosită, adâncitură în care stagnează apa primăvara și toamna“; Prūd-iūkas b. Klm; Prūd-ukas plk. Vg < prū̃das (prū̃das) „iaz“; Raisč-iūkas rst. Luok, Saml, Str; Raisč-iukas b. Lkm < raistas; Raistel-iūkas b., rst. Rgv < raistẽlis < raistas; Raist-ūkas b. Dbg, Lzd, Vs; 2rst. Pun; Raist-ukas b. Jz, Krsn < raistas; Rėž-iūkai plk. Šlv < rė̃žis (rėžys) „fâșie de teren sau de pădure“; Ryžel-iūkas b. Lp < ryžẽlis „un segment, o fâșiuță“; Samanykšč-iūkas rst. Mlt; Samanykšč-iukas b. Mlt < samanykštis, samanykščius (samanykščius) „loc acoperit de mușchi“; Skandul-iūkas b. Kpč < skanduolỹs „adâncitură, adâncime“; Sklyp-iūkas plk. Kk < sklỹpas; Šalten-iūkas plk. Lk < šaltẽnis „izvor“; Šaltin-iūkas plk. Ll, Skdv; Šaltin-iūkai b. Kč, Lzd; Šaltin-ūkas rst. Krn, Mrk < šaltìnis (šaltinys); Šanč-iūkai b. Mij < šañčius „dig de pământ; val care marchează hotarul dintre câmpuri sau păduri; groapă săpată, șanț“; Šil-iūkas b. Gdž; plk. Skdv; Šil-iukas b. Klm, Krk; plk. Lk < šìlas; Šulin-iukas b. Vdžg; plk. Pšš < šulinỹs; Šulnel-iūkas b. Km < šulnelis < šulnis, šulnỹs „fântână“; Tabūn-iūkas plk. Pdb < tabū̃nas „pășune împrejmuită pentru vite“; Tyrel-iukas b. Sk; plk. Žg < tỹrelis < tỹras „mlaștină mocirloasă, acoperită de arbori mici și răzleți“; Tyrul-iūkas b. Rdšk; 2plk. Pdb < tỹrulis < tỹras; Up-iūkai plk. Krtv < ūpė; Užgir-iukas b. Klm < ùžgiris „loc dincolo de pădure“; Valak-iūkai plk. Krtv, Pdb < valãkas „parcelă de pământ de aproximativ douăzeci de desetine; fâșie de teren mai departe de case“; b) din denumiri de plante: Alksn-iūkas b. Ml < alksnis (alksnỹs); Berž-iūkas rst. Pkln, Trgn < bẽržas; Beržuč-iūkas plk. Rs < beržùtis < bẽržas; Berž-ūkai plk. Pjs < bẽržas; Lazdyn-ūkai b. Lbv < lazdýnas; Ščiaj-ūkas rst. Plm – cf. rus. щачье „măcriș“ (SBG V 512); Toful-iukas plk. Klm – probabil din *To-pul-iukas < tópulis „plop“; Trein-iūkai b. Jnš < treinỹs (treinis) „plantă erbacee din familia rogozurilor, care crește în locuri umede; iarbă sau fân de calitate slabă și măruntă“; Žilvit-ukas b. Rdm < žilvìtis; c) din denumiri de animale: Bacion-iūkas b. Mlt < baciõnas „barză“; Bebr-iūkas rst. Vvs < bẽbras (bẽbras); Geguž-iūkas plk. Krk < gegužė (gegužė) „cuc“; Gyvač-iūkas rst. Eit; Gyvat-ūkas rst. Varn < gyvãtė; Karos-iukas b. Lln < karõsas; Karvel-iūkas rst. Onš < karvẽlis; Strazd-ukas plk. Kltn < strãzdas; Žąs-iūkas b. Jsv < žąsìs; 80 d) din denumiri de locuri care desemnează o mulțime de obiecte: Alksnyn-ūkas rst. Gdl < alksnynas; Ąžuolyn-ūkas rst. Čln < ąžuolynas; Beržyn-iiukai plk. Šauk; Beržyn-iiūkas plk. Šlv; rst. Mlt; Beržyn-iukas rst. Lel; Beržyn-ūkas rst. Pvš, Švn < beržynas; Dumblyn-iūkas b. Pkln < dumblynas; Eglyn-iukas rst. Mlt; Eglyn-ūkas rst. Gdl; Eglyn-ukas rst. Lzd < eglýnas; Karklyn-iūkas b. Lel; Karklyn-ūkas b. Sng; rst. Stk < karklýnas; Kunstyn-ūkas plk. Sn < kupstýnas; Nendryn-ukas 2b. Rdm < nendrýnas; Purvyn-iūkas plk. Gir < purvýnas; Pušyn-iiukai plk. Pkp; Pušyn-iūkas 2plk. Krš, Šln < pušýnas; Samanyn-ukai b. Stk; Samanyn-ūkas plk. Lzd; Samanyn-ukas b. Rdm < samanýnas; Torfyn-iūkas plk. Klm < *torfynas – cf. tòŕfas (tōŕfas) „turbă“; e) din denumiri ale unor obiecte sau fenomene din diverse sfere ale vieții sociale: Aptvor-iukas plk. Rs < aptvoras „gard, împrejmuire“; Magazin-iūkas plk. Pdb < magazinas (magazīnas) „depozit pentru păstrarea unor provizii“; Tilč-iūkas plk. Grnk < tiltas; Užtvar-iūkas plk. Rdn < užtvaras „ceea cu care se închide, gard; loc împrejmuit, țarc“; f) din denumiri de obiecte diverse, pe baza unei anumite asemănări (derivate metaforice): Akulior-iūkai plk. Mcč < akuliorai, akulioriai „ochelari“; Bliūd-ūkas b. Mrk; plk. Krž < bliūdas „lighean“; pe de altă parte, poate proveni din *bliūdas „lighean“; Katil-iūkas b. Jsv, Srv; rst. Aln < katilas „vas metalic mare pentru fiert“; Kepeliuš-iukai b. Kpč < kepeliušas, kepeliušė, kepeliušis, kepeliušius „pălărie“; g) din alte apelative: Sieksn-iūkas b. Slk < sieksnis (sieksnys) „unitate de lungime egală cu 2,13 m; lungimea, grosimea sau volumul unui lucru măsurat cu această unitate“; Stobr-iūkas b. Šlv – probabil din *Stuobr-iūkas < stuobrys (stūobris) „arbore curățat de crengi, fără vârf sau uscat, putrezit, pe cale de dispariție“; Žyd-ūkai rst. Sem < žydas; pe de altă parte, cf. žydėti. 2. a) din alte helonime: Akulior-iūkas b. Kuč < Akuliōris (Akuliōrai) b.; Ankš-lyn-iūkas rst. Vs < Ankšlýnas plk.; Asiūk lin-iūkas rst. Kuč < Asiūkline b., rst.; Čižabal-iūkas b. Kpč < Čižabalė b.; Degul-iūkas rst. Aln < Degulys rst.; Dielid-ūkai b. Pun < Dielidai b.; Giliarais t-iūkas rst. Vs < Giliāraistis b., rst.; *Girnakal-iukas (< Girnakaliuk) rst. Dbg < Girnakalis (Girnakālis) rst.; Gyvatyn-ukas b. Ds < Gyvatýnas b.; Granden-ūkai plk. Ll < Grandenà plk.; Grigarais t-iūkas rst. Lp < Grigarais tis rst.; Kaliarais t-iūkas rst. Šlvn < Kāliaraistis b.; Kiekšil-iūkas b. Btg < Kiekšilas b.; Klausin-iūkas plk. Varn < Klausinis plk.; Krakin-iūkas b. Sug < Krakìnis b., rst.; Liek n-iūkai plk. Krkl < Liėknos plk.; Nelbešč-iūkai b. Šr < Nelbeščiai b.; Pušynpelk-iukas plk. Vdk < Pušynpelkis plk.; Sakand-ūkai rst. KzR < Sakandai rst.; Samanykšč-iūkas rst. Dgl < Samanykščius rst.; Samanin-ukas rst. Brb < Samaninis rst.; Samanyn-ukas b. Kuč < Samanýnas b.; Šalten-iūkas plk. Grz < Šaltėnis plk.; Šilavain-iūkas b. Lp < Šilavainis b.; Tyrul-iūkas partea Tyrulys (Didysis) din plk. Pkp < Tyrulys (Didysis) plk.; Totoraišč-iūkas rst. Zp < Totoraištis rst.; Tremp-ūkai plk. Brt < Trempai plk.; b) din hidronime: Švendr-iūkas plk. Vdk < Švendra râu; Zaps-iūkas b. Lzd < Zāpsė, Zapsà râu; 81 c) din oikonime: Blakč-iūkai b., plk. Rd < Blakčiai vs.; d) din alte toponime: Apšak-iūkas plk. Pšln < Apšakis dr.; Alksnyn-ukas b. Graž < Alksnynas pv.; Kub-ukai plk. Bt < Kūbai mš.; Liekn-iūkas plk. Klk < Liek- nas mš.; Pasaul-iūkas rst. Zp < Pasaulis plynìa; Peč-iūkas b. Kpč < Pėčius kln.; Raistel-iūkas plk. Aln < Raistėlis pv.; Vilkasal-iūkas plk. Šln < Vilkasalis pv.; Zotvar-ukai b. Lbv < Zotvarai pv. -(i)ukė (- (i)ukės). 1. a) din termeni fiziografici: Bal-iūkė b. Grz, Jnš, Lg, Rd; Bal-iūkės b. Jnš; Bal-ūkė b. Lksn, Švn, Vrn; Bal-ūkės b. Lzd, 2b. Sng < balà; Brast-ūkė b. Srj < brastà; Duob-ūkė b. Grz; rst. Sem; Duob-ukė b. Dg < duobė; Girait-iukė b. Vs < giraitė (giraitė) < girìtà; Klampyn-ūkė rst. Al < klampynė„loc mlăștinos, mlaștină”; Kūdr-ūkė b. Alv < kūdra (kūdrà); Maur-iūkė rst. Kp < maurai (maūrai), maūras; Pabal-iūkė b. Mrk < pabalė, pabalys„loc în funcție de bală”; Pelk-iūkė plk. Krp; Pelk-iukės (‖ Pelkikės) loc umed. Vdk < pélkė; Piev-ūkė b. Krok < pievà; Šaltin-ūkė b. Lzd < šaltinis; b) din denumiri de plante: Asiūk-iūkė b. Gaid < asiūklis (asiūklis); c) din denumiri de diferite obiecte, pe baza unei anumite asemănări (derivate metaforice): Nykot-ūkė b. Vs – cel mai probabil, o variantă remodelată de la *Niekot-ūkė < niekotė„vas pentru cereale și crupe, pentru a le cerne și scutura; covată”; Skarvad-ūkė b. Brb, Švn < skarvadà„tigaie”; d) din alți apelative: Dal-iūkės 2b. Vs < dalis„o anumită cantitate dintr-un obiect întreg”; Merkykl-ūkė b. Btr < *merkykla < merk­ti„a pune, a scufunda în apă sau în alt lichid; a uda, a umezi”; Mirkykl-ūkė b. Krsn < *mirkykla < mirkti„a fi scufundat în apă sau în alt lichid, a sta în apă”; Vytin-ūkė b. Vs < vytinė„nuia, vergă”. 2. a) din alte helonime: Bendr-ūkė plk. Ššt < Bendrė plk.; Gervin-ūkė b. Šlvn < Gérvinė b.; Mirtykl-ukė b. Al – prin disimilare din *Mirkykl-ukė < Mirkyklà b.; Pal-iūkės b. Lzd < Pàlios b. Lzd; Plovin-ukė b. Ūd < Plōvinė b.; Sodželk-iūkė b. Prnv < Sōdželka b.; b) din hidronime: Baravykin-ukė b. KzR < Baravykinė râu.; c) din alte toponime: Ašutin-ūkė b. Sng < Ašutinė pv.; Bal-ūkė b. Švn < Balà pv.; Dėlin-ūkė b. Lp < Dėlinė pv.; Kamš-iūkė plk. Ilgž < Kamšos pv. Din perspectiva statutului lexical al bazei de derivare și a sensului derivațional, derivatele în -(i)uk- se distribuie astfel: derivate din apelative (toponimizare), adică diminutive propriu-zise – 79,9%; derivate din toponime (trans-toponimizare), adică diminutive și posesive – 20,1%. Helonimele diminutive cu sufixul -(i)uk- sunt răspândite într-o măsură mai mare sau mai mică în toată Lituania, cu excepția părților vestice și nordice ale Samogiției. Este interesant că aproape toate zonele unde se concentrează într-o măsură mai mare — Samogiția estică și nord-estică, zona Lituaniei Centrale din jurul Baisogalei și Krekenavei, partea estică a Aukštaitiei — coincid cu arealele mai pronunțate ale numelor de râuri și lacuri (pentru acestea din urmă, cf. Vanagas 1970: 418). 82 Sufixul -(i)ukl- -(i)uklis. 1. Ežer-iùklis b. Slč, Všk < lac. Sufixul -(i)ūkšt- -(i)ūkštė. 1. Bal-iūkštė b. Vies < baltina. -(i)ūkštis. 1. Saman-iūkštis (|| Samanykštis) mlașt. Gdr < mușchi (mușchi, sāmanos). Sufixul -(i)ul- -(i)ulė (- (i)ulės). 1. Bruzg-ulės b. Mrk < bruzgai, brūzgas „desișuri dense, tufe mici, arbuști”; Duob-ulė b. R; rst. Trgn; Duob-ulė rst. Žž < duobė; Išdeg-ulėlė b. Všk < išdegas „loc arsă sau pârjolită de soare în pajiște, pădure ori turbărie; loc ars”; Krak-ulės rst. Ant < krākė „caras”; Vaid-ulė b. Sug; b., rst. Skm; rst. An, Čln; Vaid-ulės b. JnšM < vaidas „fantomă, nălucă, strigoi”. -(i)ulis (-(i)uliai). 1. Duob-ulis b. Kž; rst. LK < duobė; Tyr-uliaí 2b. Šln; plk. Pdb; rst. Sdl; tr. Šl etc. (8 în total); Tyr-ulis b. Šl; plk. Rd < tyras „mlaștină noroioasă, acoperită cu copaci mici și rari”; Trak-ulis b. Krn < trākas „pajiște înaltă și uscată, cu tufișuri și copaci rari, poiană; loc defrișat sau ars în pădure, tăietură”; Vaid-uliai plk., rst. JnšM; rst. Pun < vaidas „fantomă, nălucă, strigoi”. Sunt atestați ceva mai mulți helonimi diminutivali cu sufixul -(i)ul- în Lituania de Est. Sufixul -(i)ut- -(i)utė (- (i)utės). 1. a) din termeni fiziografici: Bal-utė b. Jon, Pn, Pž, V; rst. Dbg < balà; Daub-utė plk. Stn < daubà; Dirv-utės b. Prnv < dirvà; Grab-utė b. Erž < gràbė „șanț”; Kamp-utė b. Srv < kampas „locul unde se intersectează două linii, suprafețe, pereți sau obiecte; colț; margine, parte; jumătate; suprafață, parcelă; margine; bucată”; Kamš-utė plk. Vdk < kamšà „drum umplut și așternut cu crengi și nuiele; groapă umplută, astupată; loc mlăștinos”; Lank-utė b. Graž; plk. Všt; Lank-utė plk. Pjv < lankà; Mark-utė b. Šlv; Mark-utės plk. Skdv < markà „loc unde se înmoaie inul, iaz pentru topirea inului”; Nuotak-utė b. Pns < nuótaka (nuotakà) „scurgere, capacitate de drenaj, curgere; pajiște drenată, pe unde se scurge apa de pe versanți”; Pelk-utė b. Grk, Šlv; plk. Čk, Rdd, Rs etc. (aproximativ 25 în total); Pelk-utė b. Grnk, Šln; 2plk. Btg, plk. Rd etc. (7 în total); Pelk-utės 2plk. Rs; zonă umedă Šmk < pélkė; Plyn-utė plk. Br, Gž, Kt; rst. Lap, Šil etc. (9 în total); Plyn-utė b. Lbv, Pjv, Plv, Žal < plynė „loc deschis, câmpie; mlaștină, teren mlăștinos”; Šil-utė b. Pkr < šilas; Šiožiau-kutė b. Kurn < šiožiau̯ka „iaz”; Trak-utė plk. Klm < trākas „pajiște înaltă și uscată, cu tufișuri și copaci rari, poiană; loc defrișat sau ars în pădure, tăietură”; b) din denumirile plantelor: Karkl-utė plk. Varn < kārklas; c) din denumirile animalelor: Krak-utės b. Lksn < krākė „caras”; Kirk-utė b., plk. Šl < kirka „pescăruș, chiră”; Mešk-utė b. Ss; rst. Dg < meškà; Ožk-utės rst. Trkm < ožkà; Vilk-utė b., rst. Ašmn < vìlkas; d) din denumirile diverselor obiecte, pe baza unei anumite asemănări (derivate metaforice): Geld-utės b. Vlkj < gėlda „o luntre alungită scobită dintr-un singur copac 83 «vasel, jgheab; troacă în care se hrănesc sau se adapă animalele; adâncitură, groapă în teren»; Pyn-ūtė rst. Rok < pynė «ceva încâlcit, împletit»; e) din alte apelative: Kap-utė b. Šl < kapai, kapas; Lakšt-utė rst. Nmt; Lakšt-utės rst. Knv < lakštas «frunză de plantă»; Lauž-utė b. Skėm < laužas «grămadă de nuiele, vreascuri, crengi, bucăți de lemn»; Pul-utė (|| Pūlka) rst. Žl < pulis «val, undă»; Vaid-utė rst. Sug < vaidas «fantomă, stafie, nălucă»; Žab-utė rst. Dbg < žabas «nuia, vreascură». 2. a) din alte helonime: Lank-utė b. Trg < Lankà b.; Plentauk-utė b. Vs < Plentáuka b.; Plyn-utė b. Šl < Plýnė plk.; Plyn-utė plk. Mšk < Plýnė plk.; b) din nume de lacuri: Ak-utė rst. Lln < Akis lac; Ilg-utė b. Kpč < Ilgis lac; c) din alte toponime: Mark-utė plk. Trg < Markos pv.; Pelk-utė plk. Šln < Pélkė pv.; Plyn-utė b. Pjv < Plynia mlaștină; Plyn-utė rst. Vv < Plýnė pv. Helonimul Kęšuv-utė b. Sg poate fi derivat dintr-un toponim neatestat *Kęšuva sau similar – cf. kėsas «turbărie, mușuroi». -utis (-učiai). 1. a) din termeni fiziografici: Gal-utis rst. KzR < gãlas «margine; hotar; limită; capăt»; Goj-utis plk. Onš < gõjus; Kirn-utis rst. Srj < kìrna «rădăcină de copac sau arbust dezvelită de apă pe malul râului; loc cu tufișuri, umed; loc unde s-au prăbușit copaci, grămadă de lemne, ruptură»; Pjaun-utis plk. Vdk < pjaunys «mlaștină cosită, năpădită de tufișuri, depresiune unde stagnează apa primăvara și toamna»; Rag-utis b. Ldvn; plk. Lkč < rãgas «fâșie de pământ ascuțită, care înaintează în mare, lac sau pădure, peninsulă»; b) din denumiri de animale: Krak-utis b. Auk < krãkė «crap»; Mešk-učiai rst. Pvš; Mešk-utis rst. Onš < meškà; Vilk-učiai rst. Stk < vìlkas; c) din alte apelative: Bačk-utis rst. Stk < bačkà «butoi»; Kūg-učiai plk. Bt < kūgis (kūgys) «căpiță mare de fân, paie sau altele, stivă, grămadă de snopi». 2. a) din alte helonime: Milk-učiai rst. Dsm < Mìlkai rst.; b) din hidronime: Berž-utis plk. Aukš < Beržė hidron.; c) din alte toponime: Judamišk-utis rst. Pun < Jùdamiškis ar. Din perspectiva statutului lexical al bazei de derivare și a sensului derivativ, formațiile cu -(i)ut- se repartizează astfel: formații de la apelative (toponimizare), adică diminutive propriu-zise – 87,3%; formații de la toponime (trans-toponimizare), adică diminutive și posesive – 12,7%. Helonimele diminutivale cu sufixul -(i)ut- nu formează areale distincte. Se observă doar o concentrație mai mare a lor în Užnemunė. La nord de linia Varniai – Šiauliai – Panevėžys – Želva nu apar deloc astfel de derivate. Sufixul -(i)ūt- -ūtai. 1. Bebr-ūtai b. Šiul < bėbras (bèbras). -(i)ūtė (-(i)ūtės). 1. Abšar-ūtė b. Grv – cf. belarusă абшар «suprafață mare de teren» (Jaškin 1971: 7); Egl-iūtė b. Jk < ẽglė (eglė); Kel-iūtė b. Čln < kẽlias. 2. a) din alte helonime: Kiškiabal-iūtė b. Dg < Kiškiabalė b. Helonimele cu sufixul -(i)ūt- formează două microareale: primul – partea estică a Lituaniei, al doilea – extremitatea sudică a zonei dzukilor. 84 3.2. Derivate cu sufixe slave. Toate derivatele din acest grup sunt formate cu sufixul -ka și cu diversele sale variante. Sufixul -aika 1. Bal-aika mlaștină. Lp < balà; Gir-áika turbărie. Nmč < girià; Šil-áika (|| Šilėlė) sat. Upt < pădure. 2. Kumpuol-aika sat. Dgč < Kumpuõlė râu. Cf. toponimele belaruse Жортайка (Lemciugova 1970: 89), toponimul rusesc Нерубайка (Podolskaja 1983: 91) și altele asemenea. Sufixul -(i)anka 1. Lerm-ánka mlaștină. Vdk < lérmas „zgomot”. 2. Milč-iánka sat. Grl < Milčiùs râu. Cf. toponimele belaruse Уцечанка, Хвашчанка (МВ 242, 245), toponimele poloneze Chrościanka (Halicka 1976: 201), Kosianka (Halicka 1978: 40) și altele asemenea. Sufixul -atka 1. Kems-atka sat. Imbr < kėmsa, kėmsas „ciot acoperit de mușchi sau iarbă ori moviliță de pământ, mușuroi“. Derivatul trebuie considerat o formație hibridă – alcătuită dintr-un cuvânt de bază lituanian și un sufix specific formării diminutivelor slave – cf. toponimele belaruse Ляшчатка, Звянятка (Lemciugova 1970: 89). Sufixul -(i)auk- -(i)auka (- (i)aukos). 1. a) din termeni fiziografici: Daub-áukos rst. Būd < daubà „vale, depresiune, râpă”; Kems-áuka b. Rk < kėmsa, kėmsas „ciot acoperit cu mușchi sau iarbă ori movilă de pământ, kėsas”; Kul-iauka b. Trgn < kulỹs (kùlis) „golf, promontoriu; cotitură, meandru; unghi; margine, bucată”; b) din denumiri de plante: Kvašč-iauka mlaștină. Skm – cf. pol. chwaszcz „coada-calului“ (SJP I 309), belarus. хвощ „idem“ (Jaškin 1971: 199); c) din denumiri de animale: Gandr-áukos plk. Dmnt < gándras; Krak-aukà rst. Nmt < krãkė „caras“; Sakal-aukà b. Slk < sãkalas; pe de altă parte, acest din urmă helonim ar putea proveni, prin metateză, din *Salak-auka – în acest caz, trebuie considerat un produs al transtoponimizării, adică un derivat de la numele lacului Sãlakas; d) din denumiri ale unor obiecte sau fenomene din diverse medii sociale: Kryž-áuka plk. Sug; Kryž-auka b. Ob < kryžius; e) din etnonime: Žyd-áuka b. Luok; plk. Pknš, Skp; rst. Btr, Gdr, Mlt; Žyd-auka b. Ob; rst. Mlt < žýdas; f) din denumiri ale unor ființe mitice: Čart-aukà rst. Mrs < čartas „diavol“; Veln-iauka plk. Srj < vėln ias. -aukė (-aukės). 1. Dùmbl-aukės b. Nmk < dùmblas „praf depus, noroi umed și bătătorit“. Aceasta este, cel mai probabil, un sufix împrumutat din limba belarusă, echivalentul sufixelor belaruse -аўка, -ёўка, cu ajutorul cărora se formează un număr deosebit de mare de toponime; cf. denumirile de localități belaruse Алецкаўка, Вішнеўка (Lemciugova 1970: 83), Хітраўка, Ліпаўка (МВ 273) etc. 85 Helonimele cu sufixul -auka sunt răspândite ceva mai mult în nord-estul, estul și sudul Lituaniei. Arealele lor sunt aceleași ca ale numelor de râuri și lacuri care au acest sufix (pentru cele din urmă, vezi Vanagas 1970: 98–99). Sufixul -avatka Este un sufix compus, o variantă a sufixului -atka, respectiv -ka. Probabil că se distinge doar în structura unui singur helonim: 1. Kems-avatka b. Gaid < kėmsa, kėmsas „buturugă sau movilă de pământ acoperită cu mușchi ori iarbă, mușuroi“. Sufixul -(i)avka 1. Kul-iavka în b. Dgč < kulys (kulis) „golf, promontoriu; cotitură, meandru; colț; margine, bucată”. Cf. hidronimele belaruse Цембравка (МБ 248) și altele. Sufixul -ka 1. a) din termeni fiziografici: Akmėn-ka în b. Všn < akmuo, akmenas; Pabal-ka în plk. Bsg < pabalė „loc după balą”; Šlin-kos în plk. Krk < šlỹnas „argilă mâloasă cenușiu-albăstruie sau albicioasă, cu impurități de materii organice; sol de asemenea argilă; nămol, mocirlă”; b) din denumiri de animale: Blus-kà în plk. Vdk < blusà; Kumėl-ka în rst. Lln < kumelỹs, kumėlė; Paukštel-ka în plk. Auk < paukštėlis < paukštis; Vover-kos în b. Krn < voverė; c) din alte apelative: Cigon-kà în b. Vrn; rst. Dtn < cigõnas „rom”; Kar-čem-ka în rst. Stk < karčėma; Prancūz-kà în rst. Vln < prancūzas; Pūl-ka (|| Pul-iutė) în rst. Žl < pulis „val, undă”; Ragān-ka în plk. Rs < rãgana (raganà); Tvorėl-ka în b. Pbs < tvorėlė < tvora; 2. a) din nume de râuri și lacuri: Lydekin-ka în plk. Mrk < Lydekinis lac; Mūšėl-ka în plk. Tj < Mūšėlė râu; Narant-ka în b. Sv < Narantis râu; Palòn-ka în b. Bsg < Palõnas râu; Suraž-kà în rst. Sug – probabil o formă deformată din *Suraìž-kà < Suražà râu; Viršup-ka în rst. Šynč – probabil derivat dintr-un hidronim neînregistrat *Viršupė sau ceva asemănător – cf. Viršupis râu în Vrn; b) din oiconime: Antup-ka în b. Dbk < Ańtupiai sat. Acest sufix este foarte productiv în toponimia slavă; cf. hidronimele belaruse Глушка, Мазурка (Lemciugova 1970: 81–83), hidronimul polonez Pruska (Halicka 1976: 140), hidronimele ruse Жоммерка, Лянка (Smolickaja 1976: 27, 128) și altele. Din perspectiva statutului lexical al bazei derivaționale și a semnificației derivative, formațiile în -ka se împart astfel: formații din apelative (toponimizare), adică diminutive propriu-zise – 66,7%; formații din toponime (trans-toponimizare), adică diminutive și posesive – 33,3%. Helonimele diminutive cu sufixul -ka sunt atestate în diverse părți ale Lituaniei, slavizate într-o anumită perioadă – în Lituania de Est, Centrală și de Sud-Est. Sufixul -ka al altor helonime nu trebuie considerat un formant derivațional, deoarece nu este un mijloc de formare a helonimelor, ci pur și simplu un mijloc de slavizare a acestora, deja formate prin alte mijloace. În unele cazuri, acest lucru este confirmat de forma corespondentă neslavizată: 86 Amšarin-ka lac. Dgč: Amšarinė; Kemsin-ka lac. Grs: Kemsynėlė; Marciān-ka mlașt. Sug: Marciānas; Peklel-ka lac. Ars: Peklelė; Pušel-kos lac. Ar: Pušelės; Vėžel-ka lac. Rim: Vėželė; Žąsėl-ka mlașt. Zb: Žąsėlė. Nu au fost consemnate forme directe nealterate ale numelor celorlalte locuri mlăștinoase, însă existența lor, actuală sau din trecut, este sugerată de helonimele tocmai prezentate, precum și, în general, de contextul helonimic, respectiv toponimic: Ajerin-ka lac. Dbg: *Ajerinė – cf. Ajerinė lac. Dbg; mlașt. Mlt; Beržin-kos lac. Sr: *Beržinės – cf. Beržinė lac. Kč, Prn; Brastel-ka lac. Imbr: *Brastelė – cf. Brastelė lac. Žsl; mlașt. Lel etc. Sufixul -(i)onka 1. Kvasč-ionka lac. Skm – cf. pol. chwaszcz „coada-calului”, biel. хвощ „idem” (Jaškin 1971: 199). Cf. hidronime biel. Лужонка, Выгонка, Перагонка (MB 272) etc. Sufixul -ovka 1. Cigon-ovkà lac. Smal < cigōnas „țigan”; Čert-ovkà lac. Smal < čērtas „diavol”, cf. și pol. czart „idem” (SJP I 375). Plg. rus. vv. Альховка, Березовка, Малиновка (Smolickaja 1976: 76, 33, 30) ir pan. Sufixul -(i)uvka 1. Čert-uvkà mlașt. Dgč < čērtas „diavol”, cf. și pol. czart „idem” (SJP I 375); Kems-uvka lac. Smal < kēmsas; Mendr-uvka lac. JnšM < mēndre (mendrė) „trestie”; Žyd-uvka lac. Vvs < žydas. Este un sufix preluat din limba polonă – cf. hidronime pol. Bargłówka, Bobrówka (Halicka 1978: 10, 13) etc. 4. Cele mai importante trăsături ale helonimelor diminutivale sufixale 4.1. În total au fost înregistrate 3 262 de helonime diminutivale sufixale. Pe baza datelor disponibile privind numărul tuturor helonimelor formate prin derivare sufixală (10 500), derivații diminutivali cu sufixe reprezintă 31% din toate denumirile locurilor mlăștinoase formate prin acest procedeu derivativ. Având în vedere că există numeroase helonime formate cu sufixe caracteristice formării diminutivelor, dar care nu pot fi calificate cu certitudine drept diminutive, deoarece cuvântul de bază și semnificația derivativă a acestora nu sunt clare (vezi 2.3.), se poate presupune că helonimele potențial diminutivale ar putea constitui o parte și mai mare a derivaților sufixali. 4.2. Pentru formarea helonimelor diminutivale sufixale sunt folosite 33 de sufixe, precum și un număr considerabil mai mare de variante flexionare ale acestora. În funcție de productivitate, ele se ordonează astfel: -el- – 1705, adică 52,3% din totalul helonimelor diminutivale sufixale; -ėl- – 720, adică 22,1%; -(i)uk- – 244, adică 7,5%; -ait- – 195, adică 6%; -(i)ut- – 110, adică 3,4%; -al- – 76, adică 2,3%; -ik- – 52, adică 1,6%; -(i)ul- – 26, adică 0,8%; -el- (în helonime formate de la cuvinte de bază polisilabice) – 25, adică 0,8%; -ka – 21, adică 0,6%; -(i)auk- 20, adică 0,6%; -(i)ok- – 19, adică 0,6%; -esn- – 6, adică 0,2%; -(i)ūt- – 5, adică 0,15%; -aika, -yt-, -(i)uvka – câte 4, adică 87 0,1%; -ėk-, -ykšt- – câte 3, adică 0,09%; -(i)anka, -(i)okšt-, -(i)ot-, -ovka, -(i)ukl-, -(i)ūkšt- – câte 2, adică 0,06%; -aič-, -atka, -avatka, -(i)avka, -(i)onka, -eik-, -ės-, -ėt- – câte 1, adică 0,03%. Pentru inventarul și productivitatea sufixelor, vezi și tabelul 1. 4.2.1. Productivitatea sufixelor este foarte inegală: derivații cu -el- reprezintă mai mult de jumătate din totalul derivaților; numai derivații formați cu 7 sufixe (-el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) depășesc 1% din totalul derivaților fiecare, ceea ce înseamnă că derivații formați cu sufixele rămase reprezintă doar o parte nesemnificativă a helonimelor diminutivale. Raportul dintre cele mai productive sufixe și celelalte sufixe ar fi reprezentat grafic (în procente) astfel: De remarcat că cele mai productive sufixe ale helonimelor diminutivale -el-, -ėl-, -(i)uk- sunt și cele mai frecvente în formarea numelor diminutivale de râuri și lacuri (pentru acestea din urmă, compară Vanagas 1981: 94). 4.2.2. Helonimele diminutivale sunt formate cu 23 de sufixe de origine lituaniană (baltică) și 10 sufixe de origine slavă. Acestea reprezintă, respectiv, 69,7% și 30,3% din totalul sufixelor. Reprezentare grafică (în procente): 88 4.2.3. Cu 23 de sufixe de origine autohtonă au fost derivate 3 205 helonime, adică 98,25% din totalul helonimelor diminutivale; cu sufixe de origine străină (slavă) – 57 de helonime, adică 1,75%. Reprezentarea grafică (în procente): 4.3. Au fost înregistrate 2660 de helonime formate de la apelative, adică diminutive propriu-zise, ceea ce reprezintă 81,7% din totalul helonimelor diminutivale; helonimele formate de la alte toponime (helonime, nume de râuri și lacuri, oiconime etc.), adică diminutive și posesive, sunt 597, ceea ce reprezintă 18,3%. Raportul procentual al helonimelor diminutivale din perspectiva sensului (categoriei) lor derivaționale se prezintă grafic astfel: 4.3.1. Cele mai numeroase grupuri semantice ale cuvintelor de bază apelative sunt următoarele: 1) termeni fiziografici – de la aceștia au fost formate 2 279 de helonime, adică 85,7% din totalul derivatelor de la apelative; 2) denumiri de locuri care desemnează o mulțime de obiecte – 149, adică 5,6%; 89 3) denumiri de plante – 98, adică 3,7%; 4) denumiri de animale – 53, adică 2%. Helonimele formate de la apelative aparținând altor grupuri semantice constituie doar 3% din totalul derivatelor de la apelative. 4.3.2. Cele mai frecvente baze ale helonimelor formate prin toponimizare sunt alte helonime – de la acestea au fost derivate 355 de derivate, adică 59,2% din totalul derivatelor de la toponime. Din alte toponime (cu excepția numelor de râuri și lacuri și a oiconimelor) au fost derivate 200 de helonime, adică 33,4%; din nume de râuri și lacuri – 37 de helonime, adică 6,2%; din oiconime – 7 helonime, adică 1,2%. 5. Observații concluzive Caracterizarea cantitativă prezentată a helonimelor sufixale, precum și regularitățile și particularitățile evidențiate în cursul analizei derivative presupun câteva concluzii care dezvăluie specificul sufixării numelor diminutivale sufixale ale locurilor mlăștinoase. 5.1. Helonimele diminutivale formate prin sufixare reprezintă una dintre cele mai numeroase categorii derivaționale ale helonimelor sufixale – constituie 31% din totalul derivatelor sufixale. Aceste tipuri de derivare sunt foarte productive atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ – se remarcă atât prin numărul mare de sufixe (33), cât și prin numărul mare de toponime care reprezintă tipurile derivaționale. 5.1.1. Productivitatea sufixelor helonimelor diminutivale este foarte inegală. Baza acestei categorii derivaționale o constituie derivatele cu sufixele -el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-; numărul derivatelor cu alte sufixe este sub 1% pentru fiecare. 5.1.2. Sufixele helonimice cele mai productive -el-, -ėl-, -(i)uk- sunt și cele mai productive în formarea numelor diminutivale de râuri și lacuri. Productivitatea sufixelor acestor hidronime este, se pare, legată de răspândirea aproape universală a acestor afixe derivaționale și de utilizarea intensă a derivatelor în lexicul apelativ al graiurilor lituaniene (pentru derivarea și utilizarea apelativelor, cf. LKA III 130–132; harta nr. 116, 117). 5.1.3. Sufixele autohtone ale helonimelor diminutivale constituie majoritatea absolută a afixelor derivaționale (69,7%), cu atât mai mult cu cât sufixele de origine slavă trebuie considerate variante compuse diferite ale unui singur sufix -ka. O diferență cantitativă și mai mare se evidențiază atunci când sunt comparate derivatele cu sufixe de origine autohtonă și cele cu sufixe de origine străină (slavă) (98,25% și, respectiv, 1,75%). Aceste două motive permit concluzia că, din perspectiva mijloacelor derivaționale, helonimele diminutivale sufixale constituie un strat aproape omogen al hidronimiei lituaniene. 5.2. După identificarea sufixelor celor mai productive și a grupurilor lexicale și semantice cărora le aparțin cuvintele care servesc cel mai frecvent drept baze ale derivatelor helonimice, se conturează cele mai productive modele de formare a helonimelor diminutivale sufixale: 1) termen fiziografic + sufix cu funcție diminutivală (-el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) → helonim diminutival (propriu-zis); 2) denumire de loc care desemnează o mulțime de obiecte + sufix cu funcție diminutivală (-el-, -ėl-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) → helonim diminutival (propriu-zis); 3) denumire de plantă- 90 rădăcină + sufix cu funcție diminutivală (-el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) → helonim (propriu-zis) diminutival; 4) denumire de animal + sufix cu funcție diminutivală (-el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) → helonim (propriu-zis) diminutival; 5) helonim + sufix cu funcție diminutivală și posesivă (-el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) → helonim diminutival și posesiv; 6) toponim (nu nume de râu sau de lac, nici oiconim) + sufix cu funcție diminutivală și posesivă (-el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) → helonim diminutival și posesiv; 7) nume de râu sau de lac + sufix cu funcție diminutivală și posesivă (-el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-) → helonim diminutival și posesiv. 5.3. Se pot distinge areale de răspândire mai mult sau mai puțin bine delimitate pentru derivările cu anumite sufixe. Arealele sunt de trei tipuri: 1) caracteristice (sau în principal caracteristice) numai unei anumite regiuni a Lituaniei – în acest caz, helonimele cu un anumit sufix trebuie considerate o particularitate distinctivă a regiunii respective; 2) caracteristice mai multor regiuni ale Lituaniei, dintre care într-una se concentrează marea majoritate a derivărilor cu sufixele respective; 3) caracteristice mai multor regiuni ale Lituaniei și răspândite în linii mari uniform în acestea. 5.3.1. Helonimele diminutivale cu sufixul -al- sunt răspândite numai în Samogitia, mai ales în partea sa de vest și de nord-vest; helonimele cu sufixul -ik- – numai în Samogitia de est; cele cu sufixul -yt- – numai în Lituania Centrală; helonimele cu sufixul -(i)ok- – numai în Lituania de Est și de Nord-Est. 5.3.2. Cea mai mare concentrare a helonimelor diminutivale cu sufixul -ait- se află la marginea sudică și sud-vestică a Lituaniei; ceva mai puține astfel de derivări au fost înregistrate în Samogitia de est și în Aukštaitija de est. 5.3.3. Helonimele formate de la baze polisilabice cu sufixul -el- sunt răspândite mai ales la marginea estică a Lituaniei și pe teritoriul samogițian; cele cu sufixul -(i)ut- – numai la marginea estică și ceva mai departe spre est, dincolo de granița Lituaniei, precum și în Lituania de Sud, la marginea sudică a teritoriului dzūkilor. 5.3.4. Se pot distinge și regiunile Lituaniei în care nu au fost înregistrate helonime diminutivale cu un anumit sufix: nu există derivări cu sufixul -el- de la baze bisilabice în Samogitia, cu excepția părților sale de nord și de est; helonime cu sufixul -ėl- nu au fost înregistrate în Samogitia de Vest; cele cu sufixul -(i)uk- – în Samogitia de Vest și de Nord; cele cu sufixul -(i)ut- – pe teritoriul Lituaniei la nord de linia Varniai – Šiauliai – Panevėžys – Želva. Primit la 1999 03 01 91 Tabelul 1 Productivitatea sufixelor helonimelor diminutivale Sufix (în ordine alfabetică) Numărul de formații Procentaj -aič- 1 0,03% -aika 4 0,1% -ait- 195 6% -al- 76 2,3% -(i)anka 2 0,06% -atka 1 0,03% -(i)auk- 20 0,6% -avatka 1 0,03% -(i)avka 1 0,03% -eik- 1 0,03% -ék- 3 0,09% -el- 1705 52,3% -el- (în helonime cu mai multe silabe) 25 0,8% -ei- 720 22,1% -ės- 1 0,03% -ėsn- 6 0,2% -ėt- 1 0,03% -ik- 52 1,6% -ykšt- 3 0,09% -yt- 4 0,1% -ka 21 0,6% -(i)ok- 19 0,6% -(i)okšt- 2 0,06% -(i)onka 1 0,03% -(i)ot- 2 0,06% -ovka 2 0,06% -(i)uvka 4 0,1% -(i)uk- 244 7,5% -(i)ukl- 2 0,06% -(i)ūkšt- 2 0,06% -(i)ul- 26 0,8% -(i)ut- 110 3,4% -(i)ūt- 5 0,15% 33 3262 100% 92 BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE Ambrazas S. 1994: Lietuvių kalbos deminutyvų darybos raida. – Lietuvių kalbotyros klausimai 34, 130–157. Balode L. 1985: Latvijas PSR ezeru nosaukumu sufiksālā derivācija. – Latvijas PSR zinātņu akadēmijas vēstis 2(451), 46–64. Bilkis L. 1997: Lietuvių helonimai: termino teikimas, sąvoka, vieta toponiminėje sistemoje. – Lituanistica 1(29), 35–57. Dabartinės lietuvių kalbos žodynas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla, 1993. Halicka I. 1976: Nazwy miejscowe środkowej i zachodniej Białostocczyzny. Dzierżawcze, patronimiczne i rodzinne, Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe. Halicka I. 1978: Nazwy miejscowe środkowej i zachodniej Białostocczyzny. Topograficzne i kulturowe, Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe. Jaškin 1971: Яшкин И. Я. Беларуская геаграфічныя назвы, Мінск: Навука і тэхніка. Lemciugova 1970: Лемцюгова В. П. Беларуская айканімія, Мінск: Навука і тэхніка. LKA – Atlasul limbii lituaniene 3. Morfologie, Vilnius: Mokslas, 1991. LKG 1 – Gramatica limbii lituaniene 1, Vilnius: Mintis, 1965. LKŽ – Dicționarul limbii lituaniene 1–2, Vilnius: Mintis, 1968–1969; 3–6, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla, 1956–1962; 7–9, Vilnius: Mintis, 1966–1973; 10–15, Vilnius: Mokslas, 1976–1991; 16–17, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla, 1995–1996; 18, Vilnius, Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 1997. LLKŽ – Balkevičius J., Kabelka J. Dicționar leton-lituanian, Vilnius: Mokslas, 1977. LPŽ – Dicționarul numelor de familie lituaniene 1, Vilnius: Mokslas, 1985; 2, Vilnius: Mokslas, 1989. MB – Мікраманімія Беларусі, Мінск: Навука і тэхніка, 1974. ME – K. Mūlenbacha Dicționarul limbii letone. Editat, completat și continuat de J. Endzelīns 1–4, Rīga: ediția Fundației Culturale, 1923–1932. Naktinienė G., Paulauskienė A., Vitkauskas V. Dicționarul dialectului din Druskininkai, Vilnius: Mokslas, 1988. Nitsche P. 1964: Geographische Terminologie des Polnischen, Köln–Graz: Böhlau Verlag. Petrauskas J., Vidugiris A. Lazūnų tarmės žodynas, Vilnius: Mokslas, 1985. Podolskaja 1983: П о д о л ь с к а я Н. В. Типовые восточнославянские топоосновы. Словообразовательный анализ, Москва: Наука. Razmukaitė M. 1981: Priesaginės darybos Lietuvos TSR gyvenamųjų vietų vardai iš hidronimų. – Lietuvių kalbotyros klausimai 21, 199–206. Razmukaitė M. 1983: Asmenvardiniai priesaginės darybos Lietuvos TSR oikonimai. – Lietuvos TSR mokslų akademijos darbai. A serija 2(83), 146–153. Razmukaitė M. 1988: Apeliatyviniai priesaginės darybos Lietuvos TSR oikonimai. – Lietuvos TSR mokslų akademijos darbai. A serija 3(104), 88–104. Razmukaitė M. 1989: Būdingesnės Lietuvos TSR oikonimų darybos priesagos. – Lietuvos TSR mokslų akademijos darbai. A serija 3(108), 138–147. Razmukaitė M. 1991: Lietuvos oikonimai, išvesti iš kitų oikonimų. – Lituanistica 2(6), 53–60. Savukynas B. 1971: Kaip padaryti vandenų vardai. – Pergalė 12, 166–169. SBG – Dicționarul graiurilor belaruse din nord-vestul Belarusului și din zona sa de frontieră 1–5, Minsk: Navuka i tekhnika, 1979–1986. Senkus J. 1963: Lietuvių kalbos mažybiniai hidronimai. – Lietuvos TSR mokslų akademijos darbai. Serija A 2(15), 249–260. SJP – Dicționarul limbii polone 1, Varșovia: publicat pe cheltuiala abonaților, 1900; 2–6, Varșovia: publicat pe cheltuiala abonaților și a Casei Mianowski, 1902–1915; 7, Varșovia: de K. Król și W. Niedźwiedzki, cu sprijinul financiar al Casei Mianowski, 1919; 8, Varșovia: Editura Casei Mianowski, 1927. Skardžius P. 1996: Rinktiniai raštai 1, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. Smolickaja 1976: Смолицкая Г. П. Гидронимия бассейна Оки, Москва: Наука. 93 Toporov 1963: Топоров В. Н. К проблеме классификации в топонимии. – Исследования по структурной типологии, Москва: Изд-во Акад. наук СССР, 226–331. Urbutis V. 1978: Žodžių darybos teorija, Vilnius: Mokslas. Vanagas A. 1966: Dėl Lietuvos upių vardų Dunojus ir Dniepras kilmės. – Lietuvių kalbotyros klausimai 8, 173–182. Vanagas A. 1970: Lietuvos TSR hidronimų daryba, Vilnius: Mintis. Vanagas 1973: Ванагас А. П. Структурно-словообразовательный анализ названий гор Литвы // Lucrările Academiei de Științe a RSS Lituaniene. Seria A 3(44), 209–219. Vanagas A. 1981: Lietuvių hidronimų semantika. – Lietuvių kalbotyros klausimai 21, 4–153. Vanagas A. 1981 a: Dicționar etimologic al hidronimelor lituaniene, Vilnius: Mokslas, 1981. Vitkauskas V. Šiaurės rytų dzūnininkų šnektų žodynas, Vilnius: Mokslas, 1976. ABREVIERI ar. – arătură, teren arabil avd. – nume de persoană b. – mlaștină brus. – belarusă d. – groapă db. – râpă dial. – dialectal, dialectism dr. – teren drb. ž. – teren cultivat drp. – turbărie ež. – lac gn. – pășune grv. – șanț k. – sat kdr. – iaz kl. – drum kln. – munte krm. – tufișuri l. – câmp lat. – letonă lenk. – poloneză lg. – câmpie liūn. – mlaștină lk. – teren mlăștinos ln. – pajiște mš. – pădure plk. – mlaștină, loc mlăștinos pss. – peninsulă pv. – pajiște pvd. – nume de familie rst. – mlaștină rus. – rusă rž. – reżis sln. – vale šlt. – izvor t. – se numește tr. – teren mlăștinos tv. – iaz up. – râu upl. – pârâu vs. – cătun izolat vt. – loc vv. – toponim FORMAȚIUNI CU SUFIXE CA HELONIME DIMINUTIVE ÎN LIMBA LITUANIANĂ Rezumat Helonimele diminutive formate prin sufixare se împart, în funcție de sens, în două grupuri: 1) helonime diminutive propriu-zise și 2) helonime diminutive sau posesive. Drept helonime diminutive propriu-zise pot fi considerate doar cele al căror cuvânt-bază este un apelativ, cf.: Šak-ėlės < šakà; Ąžuolyn-ėlė < ąžuolynas; Uodeg-ikė < uodegà „fâșie de pământ, pajiște, sol sau pădure care se îngustează”; Ežer-žiukas < ežeras etc. Helonimele derivate din alte toponime cu sufixe caracteristice diminutivelor pot exprima nu doar un sens diminutiv, ci și unul posesiv. În acest caz, relațiile de origine și de apartenență dintre derivant și derivat devin evidente, deoarece ele sunt determinate nu numai de relația dintre obiectele desemnate, ci și de particularitățile formantelor de derivare. 94 Helonimele diminutive cu sufix derivativ reprezintă, după cum arată rezultatele analizei derivaționale, una dintre cele mai numeroase categorii de formare a cuvintelor dintre helonimele derivate cu sufix: ele constituie 31% din totalul formațiunilor cu sufix. Aceste tipuri de formare a cuvintelor sunt foarte productive atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ: se disting prin varietatea sufixelor (33) și a numelor de locuri care reprezintă acest tip de formare. Productivitatea sufixelor helonimelor diminutive variază. Baza acestei categorii de formare a cuvintelor o constituie derivatele cu sufixele -el-, -ėl-, -(i)uk-, -ait-, -(i)ut-, -al-, -ik-; derivatele cu alte sufixe reprezintă mai puțin de 1% din numărul total. Sufixele cele mai potrivite pentru helonime, -el-, -ėl-, -(i)uk-, sunt și cele mai frecvent folosite la formarea numelor diminutive de râuri și lacuri. Productivitatea sufixelor derivationale menționate pentru denumirile de ape este legată de răspândirea largă a acestor afixe derivaționale și de utilizarea intensă a unor astfel de derivate ca apelative în dialectele lituaniene. Sufixele autohtone ale helonimelor diminutive alcătuiesc majoritatea absolută a afixelor derivaționale (69,7%). Aceasta se explică și prin faptul că sufixele de origine slavă trebuie considerate variante diferite ale unui singur sufix, -ka. O diferență și mai mare se observă la compararea helonimelor derivate cu sufixe proprii și cu sufixe străine (slave) (respectiv 98,25% și 1,75%). Astfel, helonimele derivate cu sufixe alcătuiesc un strat aproape omogen al hidronimiei lituaniene. Helonimele derivate din apelative, adică diminutivele propriu-zise, constituie 81,7% din totalul helonimelor diminutive; helonimele derivate din alte toponime (helonime, nume de râuri și lacuri, oikonime etc.) — diminutive și posesive — constituie 18,3%. După stabilirea sufixelor cel mai frecvent folosite și a grupurilor lexicale și semantice — ale căror cuvinte sunt cel mai adesea baze de derivare pentru helonime — au fost identificate cele mai productive modele de formare a helonimelor diminutive cu sufix: 1) termen fiziografic + sufix cu funcție diminutivă → helonim diminutiv (propriu-zis); 2) denumire de loc care exprimă o mulțime de obiecte + sufix cu funcție diminutivă → helonim diminutiv (propriu-zis); 3) denumire de plantă + sufix cu funcție diminutivă → helonim diminutiv (propriu-zis); 4) denumire de ființă vie + sufix cu funcție diminutivă → helonim diminutiv (propriu-zis); 5) helonim + sufix cu funcție diminutivă și posesivă → helonim diminutiv și posesiv; 6) toponim (care nu este nici numele unui râu sau lac, nici un oikonim) + sufix cu funcție diminutivă și posesivă → helonim diminutiv și posesiv; 7) nume de râu sau de lac + sufix cu funcție diminutivă și posesivă → helonim diminutiv și posesiv. Zonele de răspândire ale derivatelor cu anumite sufixe au fost stabilite cu un grad mai mare sau mai mic de precizie. Există trei tipuri de arii: 1) arii caracteristice (sau cele mai caracteristice) doar unei anumite regiuni din Lituania — în aceste cazuri, helonimele cu un anumit sufix constituie o particularitate exclusivă a regiunii respective; 2) arii caracteristice mai multor regiuni din Lituania, una dintre ele cuprinzând marea majoritate a derivatelor cu sufixele respective; 3) arii caracteristice mai multor regiuni ale Lituaniei, în care acestea sunt răspândite aproximativ în aceeași măsură. 95