Keli mažmožiai dėl „Mažmožių 5, 6“

Acta Linguistica Lithuanica LIV (2006), 107 - 126 Observații Observații Câteva observații despre Observațiilor 5, 6 Observațiile lui Vytautas Vitkauskas privind unele cazuri de cercetare a helonimelor m-au determinat să deschid din nou fișele cu helonime lituaniene culese din j limba vie, puse în arhivă cu su i8 mult timp în urmă, și să analizez chestiunile problematice ir menționate, jo cu atât mai mult cu cât în urmă cu trei decenii unele lucruri puteau fi scăpate din vedere, deoarece trebuia ir identificat și cercetat din punct de vedere ir derivațional un număr mai mare de 10 000 hidronime decât cele ale clasei menționate. În cazuri neînsemnate 5 V. Vitkauskas afirmă că în disertația mea, în articol? ir prezentate numele de mlaștini din împrejurimile localității Raudėnai Gelžėlė ir Gelžikė sunt noi, momentane, metaforice; după ce t. y. po războiul a desecat imensa mlaștină Gelžė, localnicii le numeau astfel doar atunci când su vorbeau cu culegătorii ja de nume de locuri Gelželė ir Gelzike, 0 tinerii culegători de nume au considerat-o un adevărat helonim Gelzé, în variante, Reexaminând încă o dată datele limbii vii, se vede că drept un nou hidronim de mlaștină apărut deja cu mult timp în urmă poate fi considerată po doar forma Gelzélé, care, după cum scrie corect V. Vitkauskas, a fost consemnată 1982 m. în satul Svendriy. Obiectul denumit indicat de culegătoare — era aproximativ 100 ha o mlaștină. Așadar, este evident că Gelzélé este o variantă târzie a hidronimului primordial Gelzé. Totuși, afirmația că acesta este doar un nume momentan, artificial, ridică în continuare îndoieli, deoarece, în primul rând, nu poate fi verificată to sau demonstraar tă, iar, în al doilea rând, toponimia limbii lituaniene vii, deci și helonimia, ir cuprinde aproape toate XX a. numele de loc colectate. Cu totul diferită este istoria apariției hidronimului Gelziké. Acesta cu siguranță nu este nici un toponim nou, consemnat t. y. XX a. la sfârșit, nici unul momentan, nici unul metaforic. El a fost consemnat 2 chiar de două ori în perioada interbelică’. 1936 m. Pământurile silviculturii Raudeény \ Vezi, Observații. Acta Linguistica Lithuanica 51, 2004, 113-114. ° Vezi. Bilkis, L. Helonimele derivaționale cu sufixe ale limbii lituaniene. Teză de doctorat, Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, Universitatea Vytautas 1998; Magnus, Bilkis, L. Helonimele diminutivale cu sufixe ale limbii lituaniene. Acta Linguistica Lithuanica 41, 1999, 51-95. * Beje, V. potrivit afirmației lui Vitkauskas, formele Gelzélé ir Gel#iké sunt consemnate în împrejurimile localității Raudény. în satul Svendriy, însă în acel sat a i§ fost consemnată în realitate doar prima formă. 107 În chestionarul onomastic se indică faptul că Gelziké este o mlaștină de 2,5 ha* acoperită cu mușchi (adică o mlaștină — L. B.), mărginită de mlaștina mare (adică mlaștina — L. B.) GelZe, inserată în pădure i în pătratul al 10-lea’. Încă o dată Acest nume de mlaștină este consemnat pe fișa cartotecii denumirilor locurilor nelocuite, întocmită de Comisia pentru nume de familie și nume de locuri, activă în perioada interbelică, pe baza materialului cules din limba vie; se indică faptul că mlaștina se află în apropierea satului Paraudžiai. Așadar, GelZiké este un vechi nume autentic de mlaștină, iar tinerele culegătoare de nume nu au nicio vină în această privință. În articolul 6, V. Vitkauskas reproșează faptul că în cercetările asupra hidronimelor deja menționate, din arealul dialectelor žemaițiene și aukštaițiene de vest, am prezentat derivate polisilabice cu sufixul -élis, deși în aceste graiuri și din cele bisilabice, și din cele polisilabice În derivatele formate din cuvinte se folosește doar sufixul -elis. De asemenea, este criticată presupunerea că apariției unor helonime polisilabice cu -elis ar fi putut contribui limbile lettonă și slave, iar textul se încheie cu observația că specialiștii în toponimie nu cunosc diminutive. su -élis, -elis geografie. În primul rând, aș dori să spun că geografia sufixelor menționate îmi este perfect cunoscută. Problema În acest caz este cu totul alta. O parte considerabilă a i§ acestor suprafețe este prezentată în cartoteca toponimelor polisilabice cu sufixul su -élis. Astfel au fost consemnate chiar și de lingviști, de aceea, în cercetarea helonimelor, nu a fost posibilă stabilirea cauzelor unei asemenea prezentări a lor din limba vie. Poate că au fost normate de către culegătorii de toponime, cu atât mai mult cu cât, în limba literară, astfel de toponime sunt în mod tradițional? prezentate su -élis, de ex., Svencionéliai, Gedziunéliai, Mielagénéliai. Pe de altă parte, unele helonime, mai ales cele consemnate deja în prima jumătate a secolului al XX-lea, cu -élis ar fi putut fi pronunțate chiar de localnici, influențați de limba literară. Așadar, aceasta ne este nu doar o problemă lingvistică, ci și una sociolingvistică, de aceea cercetătorul trebuie să decidă: să reconstruiască, pe baza arealelor stabilite ale utilizării sufixelor -elis, -élis, un astfel de helonim, așa cum ar trebui să fie, sau să țină seama și de datele furnizate de culegători®. * Cf. în perioada interbelică arealul -Gelzés pelkes cuprindea câteva sute de ha! 5 Astfel de date le-a consemnat pădurarul Stasys Rimkeviéius, iar informatorul a fost păzitorul forestier Benys Taraskus. ® Sunt chiar originar din acel areal (Lifikmeny), în care atât în cuvintele trisilabice, cât și în cele polisilabice se folosește sufixul -elis, îmi ir cunosc bine limba maternă Vorbire. ’ O astfel de tradiție a fost formată încă în perioada interbelică de Antanas Salys, Juozas Baléikonis și alții. * de exemplu, în cercetările sincronice privind formarea oiconimelor sunt analizate toponimele normate, de aceea ir is polisilabice Din cuvintele derivate se disting oiconimele doar prin sufix108 Observații Trebuie adăugat și faptul că V. Vitkauskas interpretează greșit presupunerea mea privind influența limbilor letone sau slave. În primul rând, nicăieri nu afirm că -elis din vilniškiai žemaičių și aukštaičių este — respectiv — consecința influenței limbii letone și a limbilor slave. Pur și simplu încerc să caut o explicație pentru faptul că helonime polisilabice cu -elis sunt atestate și din acele locuri în care, în mod normal, ar trebui să existe sufixul diminutival -élis: în sudul și nord-estul Lituaniei și în teritoriul din jurul localităților Želva, Alanta, Rūdninkai’. Cel puțin unele astfel de helonime cu -elis (-elé) ar fi putut apărea într-adevăr ca urmare a slavizării, cf. consemnările în surse slave ale unor nume lituaniene similare de localități și antroponime: Trafzkunele" 1744, 1771, Traszkunele 1775, 1784 = liet. Troskiiné liai (vs. Tro8kiiny sen.), Wilunele 1784 = lituan. Vildnéliai (în sen. Jiezno); Vanagelis" 1689 (Skaruliai) = lituan. Vanagélis, Wederelis 1626 (Kaunas) = lituan. Védarélis, Zemoytel 1628 (Kaunas) = lituan. Zemaitélis etc. Laimutis Bilkis Institutul Limbii Lituaniene P. Vileisio g. 5, 10308 Vilnius, Lituania Despre noi căutări privind desinențele persoanei a 3-a ale verbelor Se știe de mult că formele de persoana a 3-a ale verbelor limbii lituaniene, nediferențiate după număr, corespund unor tulpini pur vocalice și că nu există nicio urmă că ar fi avut vreodată desinențe. Această particularitate a limbii lituaniene este considerată de Pisani, Toporov, Ivanov, Schmalstieg și de mulți alți cercetători deosebit de importantă pentru reconstrucția stării primare a verbului și pentru tipologia limbilor. Ea se reflectă clar în sistemul sincron al verbului limbii lituaniene, unde terminațiile vocalice ale temei persoanei a 3-a constituie baza formării multor forme. ga -élis (apud R. Razmukaitė, M. Lietuvos priesaginiai oikonimai. Daktaro disertacija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, Vytauto Didžiojo Universitetas, 1998, 34-35, 36-40). ° Vezi. Bilkis, L. Lietuviy priesaginiai deminutyviniai helonimai. Acta Linguistica Lithuanica 41, 1999, 70. 1 Toponimele istorice sunt prezentate pe baza fișierului de toponime istorice al Secției de Onomastică. 4 Antroponimele istorice sunt prezentate pe baza fișierului de antroponime istorice al Secției de Onomastică. 109