Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse

KRISTINA RUTKOVSKA Universitatea din Vilnius, Centrul de Polonistică Direcții de cercetare: funcționarea și stratificarea dialectelor poloneze din Lituania, interacțiunea dintre dialectele lituaniene și poloneze, lituanisme lexicale în limba poloneză, obiceiuri populare în zona de frontieră; problemele lexicografiei bilingve polono-lituaniene. ÎMPRUMUTURI DIN LIMBA LITUANIANĂ ÎN DIALECTELE POLONEZE DIN LITUANIA1 Împrumuturi lituaniene în dialectele poloneze din Lituania REZUMAT Articolul analizează lituanismele lexicale folosite în dialectele limbii poloneze din zona de frontieră polono-lituaniano-belarusă din Lituania. Lituanismele lexicale sunt caracterizate în funcție de perioada împrumutării și de căile prin care aceste cuvinte au pătruns în dialectele poloneze. Analiza efectuată conduce la concluzia că majoritatea împrumuturilor din limba lituaniană pătrunse în poloneză au ajuns prin intermediul limbii belaruse, ceea ce poate constitui o dovadă că limba belarusă a reprezentat substratul dialectelor poloneze formate în regiunea Vilnius. REZUMAT Articolul tratează lituanismele lexicale care circulă în dialectele poloneze din zona de frontieră polono-lituaniano-belarusă. Împrumuturile lexicale lituaniene sunt caracterizate în funcție de perioada și de modalitățile prin care aceste cuvinte au pătruns în dialectele poloneze. Analiza efectuată arată că majoritatea împrumuturilor lituaniene au pătruns în poloneză prin intermediul limbii belaruse, ceea ce poate constitui o dovadă a substratului belarus al dialectelor poloneze din Vilnius și din împrejurimile sale. 1 Articolul a fost elaborat în cadrul proiectului internațional „Język polski pogranicza litewsko-łotewsko-biało-ruskiego na tle innych odmian polszczyzny północnokresowej“ (The Polish language of the Lithuanian-Latvian-Belorussian borderland in comparison with other variants of the Polish language in north-eastern Polish), finanțat de Ministerul Științei și Învățământului Superior din Polonia (MNiSW – Ministerstwo Nauki i Szkolnictwa Wyższego), în prezent de Centrul Național pentru Știință (NCN – Narodowe Centrum Nauki; an. Ministry of Science and Higher Education, currently National Science Centre); numărul contractului: N104 056038. CUVINTE-CHEIE: dialecte poloneze din Lituania, interacțiunea dintre dialecte, lituanisme, regiunea Vilnius. CUVINTE-CHEIE: dialecte poloneze din Lituania, interacțiunea dintre dialecte, lituanisme, regiunea Vilnius. 52 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse Teritoriul de graniță dintre polonezi, lituanieni și belaruși se caracterizează prin multiculturalism și multilingvism, care au format relații etnolingvistice complexe în trecutul îndepărtat, ce datează din vremea Marelui Ducat al Lituaniei (LDK). Distribuția inițială a populației în ținuturile baltice și rutene, precum și afluxul de oameni din Coroană și din statele învecinate, au făcut ca, în perioada Uniunii de la Lublin (1569) și a invaziei armatei Moscovei (1655), în acest teritoriu să existe nu mai puțin de șapte etnolecte: limba lituaniană, limba belarusă, limba polonă din regiunea de nord-est, limba tătarilor lituanieni, limba karaimilor din Trakai, dialectul evreilor lituanieni și „graiul păgânilor de pe Narew” (Bednarczuk 1994: 109–124). Cu timpul, numărul etnolecților a continuat să crească pe teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei. După împărțirile Uniunii Polono-Lituaniene, influența limbii ruse a început să se intensifice în aceste ținuturi, iar statutul de utilizare și limitele altor limbi folosite aici din vechime s-au schimbat (Grek-Pabisowa 1997: 145–179). Pe baza descrierii situației lingvistice din perioada Marelui Ducat al Lituaniei, realizată prin analiza surselor istorice, precum și a cercetării dialectelor din aceste teritorii de graniță, știm încă puține despre limitele de funcționare în trecut ale limbii belaruse vorbite2 și despre utilizarea dialectelor limbii lituaniene în teritoriile slave ale vecinilor Lituaniei. Din acest motiv, geneza dialectelor poloneze din Lituania rămâne în continuare un subiect de dezbatere. Pe baza datelor lingvistice, articolul de față va analiza fenomene care ar putea permite identificarea substratului lingvistic format în dialectele poloneze din regiunea dialectală Vilnius. Obiectul descrierii îl constituie lituanismele folosite în aceste dialecte. Lituanismele lexicale vor fi caracterizate în funcție de diversitatea straturilor lor cronologice (precum și de diferențele dintre grupurile tematice asociate acestora) și de răspândirea lor în diferite arii dialectale. În plus, având în vedere frecventele coincidențe cu cuvinte similare folosite în dialectele belaruse, se va încerca susținerea ipotezei că aceste cuvinte au pătruns în dialectele poloneze din Lituania prin intermediul unei limbi intermediare. Articolul de față nu se va limita doar la prezentarea împrumuturilor din limba lituaniană consemnate pe teritoriul regiunii Vilnius (pol. Wileńszczyzna)3. Vor fi luate în considerare și teritorii situate la distanță de regiunea Vilnius, dar care prezintă trăsături similare ale situației sociolingvistice în contextul trecutului și al prezentului. În continuare sunt prezentate lituan- 2 Astăzi, această problemă este abordată doar în câteva articole. Cercetătorul belarus Anatolij Aksamitov scrie despre preponderența numerică a belarușilor pe teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei, despre utilizarea pe scară largă a limbii belaruse (a dialectelor belaruse de nord-vest) în contactele dintre lituanieni, polonezi și belaruși, precum și despre funcționarea acestui dialect în alte comunități mai mici (evreiască, karaimă și tătară), stabilite în împrejurimile orașelor Vilnius și Trakai (Аксамитов 2000: 91–92). 3 Denumirea acestei arii dialectale a fost propusă de Halina Turska, care a cercetat și descris limba polonă din teritoriile situate la nord de Vilnius, întinse pe o suprafață vastă, de la Kernavė până la Naujujų Švenčionių. Delimitând aria Vilnius de celelalte două teritorii polonofone din Lituania — Smalvos și Kaunas —, ea a cercetat doar localitățile care făceau parte din Polonia înainte de război (Turska 1995). Astăzi ar fi necesară o nouă clasificare a dialectelor poloneze din Lituania, deoarece toate ariile acestor dialecte au fost deja cercetate. Aș propune, de asemenea, să înțelegem mai larg limitele regiunii dialectale Vilnius. Straipsniai / Articles 53 KRISTINA RUTKOVSKA nismelor au fost consemnate în districtul Vilnius și în anumite localități din districtele Širvintos și Molėtai, adică în teritorii care nu aparțin regiunii Vilnius, deoarece până în 1939 aceste localități se aflau pe teritoriul Republicii Lituania. Au fost folosite și materiale culese din districtul Trakai, unde limba dominantă astăzi este polona, iar situația lingvistică este foarte asemănătoare cu cea din regiunea Vilnius. Prin urmare, sunt analizate localitățile în care limba polonă îndeplinește (și a îndeplinit cândva) funcția de limbă primară (principală). Lexicul selectat pentru cercetare a fost furnizat de informatori care, de regulă, nu cunosc deloc limba lituaniană și nu o folosesc în viața de zi cu zi4. Necesitatea de a consemna și cerceta lituanismele lexicale din dialectele poloneze din Lituania a apărut în 2001, când a început colectarea materialului pentru un dicționar dialectal polonez. Analiza inițială a lexicului5 acumulat pentru dicționar a dezvăluit un strat destul de consistent de lexic de origine lituaniană (aproximativ 10%). Cu ajutorul unui chestionar alcătuit pe baza dicționarului, materialul acumulat a fost verificat în timpul fiecărei expediții de vară (adică în anii 2007–2012). Volumul lexicului a crescut continuu; au putut fi identificate lexeme noi sau consemnate variante morfonologice ale lexicului deja identificat și îmbinări frazeologice de cuvinte. În prezent, fișierul meu conține peste 700 de lituanisme lexicale. Se poate presupune că este încă posibil să se identifice cuvinte noi sau variante ale acestora în ariile dialectale poloneze necercetate, în special în zona de graniță dintre Polonia și Belarus (de exemplu, în districtul Šalčininkai). Acest lucru a fost demonstrat în mod concludent și de cuvintele consemnate în timpul expediției din acest an. Limitele articolului nu au permis prezentarea tuturor lituanismelor consemnate în aria cercetată. Pentru susținerea tezei au fost selectate cuvinte care reflectă diversitatea lexicului din fiecare grup, sunt bine documentate în dialectul ariei cercetate și au numeroase variante morfonologice. Analiza cuvintelor s-a bazat pe lucrările lingviștilor lituanieni, belaruși și polonezi. Până în prezent, cea mai mare atenție a fost acordată lituanismelor răspândite în dialectele belaruse din zona de graniță (Urbutis 1969: 43–68; 1969a: 149–162; 1984: 30–38; 1984: 255–275; 1987: 46–52, 61–68; Гринавяцкене, Мацкевич, Романович, Чеберук 1975: 163–195; Grinaveckienė 1983: 182–204). Împrumuturile lituaniene din limba polonă au fost studiate de următorii autori: Otrębski 1931: 79–85; Zdaniukiewicz 1972; Zinkevičius 1974: 207–214; Grinaveckienė 1977: 133–142; 1991: 47–64; Tekielski 1980: 62–73; Smoczyński 2001: 445–460; Rutkowska 2006: 73–108, 2007: 487–502, 2010: 342–348. La redactarea acestui articol au fost consultate și lucrări importante de natură mai generală: Мартынов 1965; Чекман 1972: 147–156; Лаучюте 1973:155–164, 1975: 145–161; Zinkevičius 1984: 255–275, 1987: 46–52, 61–68; Laučiūtė 2007: 85–102; Grek-Pabisowa 1993: 54–60; Smułkowa 2002: 272–283, 2002a: 242–2576. 4 Situația lingvistică din aceste teritorii este discutată mai detaliat în câteva publicații ale autoarei acestui articol (Rutkowska 2008: 345–366; 2008a: 53–68). 5 Dicționarul care cuprinde lexicul din toate ariile de răspândire a dialectelor poloneze din Lituania a fost publicat la Varșovia în 2006 (vezi SPGL). 6 Lituanizmų tyrinėjimų apžvalga pateikta mano studijoje (Rutkowska 2006: 73–108). 54 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse GRUPURI DE LITUANISME LEXICALE Analiza împrumuturilor din limba lituaniană, realizată pe baza dicționarelor istorice, a descrierilor lexicului limbilor din regiunea nordică a Marelui Ducat al Lituaniei disponibile și a dicționarelor actuale ale dialectelor slave, permite distingerea a patru grupuri de împrumuturi7. 1. Primul grup de lituanisme O parte destul de însemnată a lexicului o constituie împrumuturile vechi, documentate în epoca Marelui Ducat al Lituaniei; aceste lexeme se găsesc în surse vechi, redactate în polonă sau în belarusă veche. Aceste cuvinte, consemnate în secolele XVI–XVIII, sunt larg răspândite și, de regulă, s-au păstrat în mai multe limbi slave (polonă, rusă, belarusă, ucraineană). Ele formează câteva grupuri tematice. Denumiri fiziografice dyrsa «plantă din familia gramineelor, buruiană a pădurilor și ogoarelor, buruiană a culturilor de toamnă (Bromus); tulpina, bobul ei»: În secară e multă dyrsa, crește ca ovăzul, o plantă ca firuța, cam așa, asemănătoare ovăzului Šv. Ei bine, asta-i dyrsa, aceeași żytnica, în polonă żytnica, iar pur și simplu dyrsa; în belarusă tot dyrsa, ei, numai că ea n-are boabe, doar o cojiță, n-are boabe, dar i se spune deja: żytnica, ajutorul pâinii, fiindcă o macini și o pui împreună în pâine. [Și cum îi spuneau aici?] La noi sunt și dyrsa, și żytnica; unul spune dyrsa, altul spune żytnica Lent. [Și nu era dyrsa?] Era dyrsa, cum să nu, creștea în secară ca firuța Vid. Dyrsa există; dacă o lași, înflorește și ea Mież. Nu știu de unde venea această dyrsa. Ea venea de la pământ, ori dintr-un anumit aer Intur. Cuvântul dyrsa a fost consemnat de Grinaveckienė în împrejurimile localității Buiwydzie (Grinaveckienė 1991: 50); dzırsa: Dzırsa sau džyrsa, probabil ceva de felul acesta, care dăuna cerealelor Virš; dirsa: Dirsa e foarte veche, dăunătoare. Ei, înflorește parcă, galbenă, scoate niște vârfuri ascuțite, e și ea foarte dăunătoare cerealelor Šiaul. În scrierile vechi este documentată în formele: dyrsa, dyrsouaty (Jabl 65); consemnată în dialectele rusă, ucraineană și polonă (din Białystok și Sejny) (CB 11); funcționează și în dialectele belaruse: дьірса, гірса (CBF); lituaniană dirse8; 7 În acest articol, în descrierea împrumuturilor din limba lituaniană, se folosește o accepțiune largă a noțiunii de lituanism: sunt considerate împrumuturi din lituaniană cuvintele cu rădăcină lituaniană și împrumuturile din alte limbi care au pătruns în polonă prin intermediul lituanienei. Sunt considerate lituanisme și lexemele care au pătruns în dialectele poloneze prin intermediul unei alte limbi (în acest caz, al belarusei). Această abordare descriptivă, care rezultă din așa-numitul proces de lexicalizare în cercetarea etimologiei împrumuturilor, este considerată cea mai corectă. (Cf. Walczak 1982: 172–194). 8 Variantele corespondente ale cuvintelor lituaniene din alte limbi au fost selectate cu ajutorul dicționarului limbii lituaniene: LKŽe. Cazurile mai dificile de stabilire a originii lituaniene a cuvintelor au fost analizate pe baza etimo- Straipsniai / Articles 55 KRISTINA RUTKOVSKA dyrwan „teren părăsit, nelucrat, năpădit de vegetație”: Ei bine, pe dyrwanie pasc doar vacile; ce să faci pe dyrwanie? Acolo, pe dyrwanie, crește doar iarbă și nimic altceva Šv. Gospodarul a neglijat atât de mult pământul acela, l-a lăsat să se năpădească de dyrwan Virš. Dyrwany existau încă pe vremea mea; eu încă duceam vaca la dyrwany, mai departe, acolo era numai trifoi, pământul stătea năpădit de dyrwany. Acum nu mai lasă terenul în paragină Vid. Existau dyrwany, dar aici numai dealul acela era acoperit de dyrwan, în rest totul era cultivat STarp. Pe vremuri nu existau dyrwany, erau pajiști Dub. Dacă rămâne vreun dyrwan, ei bine, apoi secara creștea mai bine Karv. La mine era un pământ bun de cultivat – uscat, dyrwany Kern. În regiunea Vilnius, cuvântul dyrwan a fost consemnat de Turska, Ničas, Šveikovska (TurNiSzw 138, 173), iar la Buivydžiai de Dwilewicz: dyrwan (Dwil 115); dyrwan a fost consemnat în împrejurimile localităților Buivydžiai și Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 137; 1991: 50); dyrwanek „iarbă”: Ei bine, apoi, după sărbătoare, se face o petrecere de mai pe vreun dyrwanek Šv; zadyrwaniały „despre teren: necultivat”: Ei bine, s-a năpădit de dyrwan [zie-mia] Šv; dyrwaniec (SGP). În scrierile vechi, aceste forme sunt atestate începând cu secolul al XVI-lea: dyrvan (dervan, dirvan), dirvanec, dyrvanik, dyrvanowy, pe teritoriul Lietuvos (Jabl 47, 66, 67, 117, 234, 311); Zofia Kurzowa consemnează cuvântul dyrwan și îl consideră un împrumut din lituaniană, folosit în polonă începând cu secolul al XVII-lea; în bielorusa veche, forma dzirwan este atestată din secolul al XVI-lea (Kurz 353); cuvântul este, de asemenea, atestat în ГСБМ în formele: дүрванъ, дерванъ, дървонъ, дърва, este folosit în graiurile poloneze din împrejurimile Pskovului, Smolenskului și Sejnului (СБ 29), precum și în graiurile bieloruse de la graniță (СБГ); acest cuvânt din graiurile bieloruse a fost analizat de Urbutis (1969 (1): 58); lituan. dirvónas; dumblo „sedimente tulburi depuse, noroi umed și tasat”: Dar există asemenea dumbły, încât, dacă te prăbușești, poți să te prăbușești și să te scufunzi acolo Lent. Și în apă se găsește dumbła, se întâmplă să fie tare, iar alteori e atât de moale, încât picioarele ți se afundă, e un dumbła adevărat Šv. [Un asemenea mâl într-un lac?] Dumbła Rud. Abia am reușit să-mi scot picioarele din dumbło. Peștele e mare, dar miroase a dumbło WilJaszcz. Cuvântul este atestat în scrierile vechi începând din 1671 (Raseiniai) (Jabl 295), precum și ca denumire a unei mlaștini, Думбль, din 1596 (Ukmergė) (Jabl 121); nu este consemnat în ГСБМ; este folosit în graiurile bieloruse de la graniță: дъмбла (СБГ), precum și în graiurile rusești de pe teritoriul Lietuvos (СБ 54); lituan. dum̃blas; krusznia 1. „grămadă de pietre, grămadă de pietre adunate”: Ei bine, o asemenea grămadă de pietre era numită krusznia: erau aduse cu căruța, puse laolaltă în mormane și numite krusznia Šv. Și se întâmplă să fie o grămadă de pietre; și printre pietre, tot așa, își fac cuiburi și stau (șopârlele) Lent. Pe vremuri, când era proprietar, strângeau pietre și le aruncau în krusznia aceea Padv; chruśnia: Când erau pietre adunate undeva, se numea chruśnia Karv; 2. „vatră de saună încălzită, construită din pietre”: Era o krusznia și ardeau acolo, ardeau în krusznia aceea; era un asemenea cuptor, acela dicționarele etimologice: cel al limbii bieloruse (ЭСБМ), al limbii ruse (ЭСРЯ), al limbii poloneze (SEJP, SEJPSł), al limbilor slave (ЭССЯ) și al limbii lituaniene (SEJL); vezi abrevierile de la sfârșitul acestui articol. 56 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse cuptorul era făcut din pietre și se numea krusznia Šv; kruśnia: Iar cuptorul acela, cuptorul alcătuit din pietre, dacă torni apă ca să iasă aburul, se numea kruśnia; stropești cu apă peste kruśnia Šv. În saună, cuptorul acela se numește krusznia; când se încinge bine, doar pietricelele acelea se desfac Rud. În saună, podeaua și o asemenea kruśnia erau făcute din pietre, iar apa era adusă din casă Intur. În saună era o chruśnia, turnau apă peste pietre Pab. În saună erau asemenea chruśni făcute din pietre, niște cuptoare; se făcea cald acolo, pietrele acelea se încingeau foarte tare și apoi turnau apă peste ele, se ridica aburul și astfel se spălau Arn. În împrejurimile localității Aukštadvaris: Kruśnia (Grinaveckienė 1977: 139), kruśnia (SGP). Kurzowa prezintă acest cuvânt ca împrumut din lituaniană în bielorusa veche, atestat din secolul al XVI-lea, citându-l pe Bulyka⁹ (Kurz 378); primul sens este, de asemenea, atestat în ГСБМ; în graiurile bieloruse actuale (și, în mod similar, în cele poloneze) se folosește cu ambele sensuri: кру́шня, кру́сня „grămadă (de pietre), pietriș adunat; vatră de saună” (СБГ); de asemenea, în graiurile din Sejny (СБ 46); lituan. krūšné „grămadă (de pietre), pietriș adunat”; krósnis „vatră de saună încălzită, construită din pietre”; kudra, mžb. kuderka „iaz mic, acoperit de vegetație”: Un asemenea (loc), unde stă apa; acum nu mai este apă. Poate fi doar apă, ca cea de la roată, dar acolo e un loc mlăștinos, crește câte un tufiș, așa că îi spuneau kuderki. Au rămas mai multe denumiri din bielorusă Rud; Dacă mergi din Vilnius, în stânga este acolo, lângă băltoacă, un lac mic, se numea kudra, kudra și îi spuneau bizulka STarp; kudra, kuderka, kudżiarka mžb. (SGP). Cuvintele kudra, kuderka sunt atestate în scrierile vechi începând din secolul al XVII-lea pe teritoriul Lietuvos (Jabl 108, 313, 332); CBM consemnează echivalentul bielorus kỳdзерка „tufișuri, pâlcuri de pădure” (atestat în guberniile Vilnius, Kaunas și Grodno); predomină în graiurile bieloruse de la graniță (СБГ); a fost consemnat și în ucraineană (СБ 37; Urbutis 1969 (1): 62); lituan. kūdpa; lun „mlaștină care se clatină, teren mocirlos”: În pădure era un asemenea lun, acolo este un lac, iar acolo este și un lun. O mlaștină ca un terci, se clatină tare. Dacă o vietate cade în acest lun, nu mai iese Pab. La noi era o asemenea pajiște, îi spuneau luny, dar nu se putea spune că era foarte umedă. În unii ani nu se putea trece pe acolo cu calul, dar creștea iarbă Karv. Erau luny, numai pe lângă râuri; când mergi, lunul acela se clatină, poți să cazi în el. Luny erau pe lângă râuri Lent; lun: Dacă stai în picioare și se clatină, e lun [Kar]. Cuvântul este atestat în scrierile vechi pe teritoriul Lietuvos începând cu secolul al XVI-lea (Jabl 121); se găsește și în graiurile bieloruse de la graniță: люн, лю́на, лю́ні, лу́ні (СБГ), precum și în graiurile rusești de pe teritoriul Lietuvos (СБ 32); lituan. liūnas; rojst, plural rojsty „mlaștină mocirloasă, năpădită de tufișuri sau copaci, mlaștină, loc mlăștinos”: Acolo era un asemenea rojst, îți puteai afunda piciorul Pab. Era o asemenea rojst, apoi puțin s-a us 9 Бу́лыка А. М. 1972: Даўнія запазычанні беларускай мовы, Мінск (cit. pagal Kurz 378). Straipsniai / Articles 57 KRISTINA RUTKOVSKA cosit, ameliorarea terenului cum a trecut peste mlaștină. Mai încolo, pe partea aceea, e o mlaștină, culegem acolo merișoare. Acolo sunt asemenea locuri cu turbă, dacă te oprești, poți să te scufunzi Padv. Pajiști, mlaștini, erau astfel de mlaștini. Mlaștinile erau pe câmp, în apă, ca un iaz Karv. Oh, la casa noastră, aici era numaidecât o mlaștină. Aici nu erau pajiști, erau numai mlaștini STarp. Acum, la noi, au desecat mlaștinile cu lucrările de ameliorare Pal. Mlaștini se găsesc mai ales în pădure Kras. La noi era plin de ele în mlaștină, de aceste bălți Lent. Ei, de obicei, în mlaștină e umezeală; dacă anul este foarte secetos, atunci nu-i nimic acolo, dar dacă e ploios, merișoarele cresc prin apă, fără cizme de cauciuc nu te poți descurca Šv. Merișoarele creșteau în mlaștini Virš. Câmpiile noastre, mlaștinile noastre sunt foarte umede, cu arini; numeau așa o mlaștină, fiindcă în Polonia îi spun altfel, ori în cărți, tundră sau cumva, dar la noi sunt mlaștini, în lituaniană poate Vid. Acolo, vezi, era cândva un lac mic, nu prea mare, apoi, încetul cu încetul, a secat și s-a mutat spre un alt lac; la Zapolce este un lac, când a dispărut, acolo a rămas o mlaștină Paež. Du-te tu la mlaștini «literal: du-te tu la mlaștină»: Poți să-i spui fără sfială în față: du-te tu la mlaștini, ce-ai mai născocit Šv. La noi mlaștinile sunt așa, umede, de aceea spuneau [du-te tu la mlaștini] Vid. Turska a consemnat forma rojścik mžb. (TurNiSzw 176). Grinaveckienė a înregistrat din împrejurimile localităților Buivydžiai și Aukštadvaris: rojste czek mžb. (Grinaveckienė 1977: 143), rojstowy «de mlaștină» (Grinaveckienė 1991: 52). Jablonskis atestă formele roist, raist, reist, roisto, roistro, roistuo din secolul al XVI-lea, în teritoriile Lituaniei și Belarusului (Jabl 206–208, 323, 349); Kurzowa, citându-l pe Bulyka, le atestă în limba belarusă începând cu secolul al XV-lea (Kurzowa 422); formele acestui cuvânt počm, počma sunt atestate în graiurile belaruse de la graniță (СБГ) și se întâlnesc, de asemenea, în graiurile rusești de pe teritoriul Lituaniei (СБ 33); lituaniană raistas; szlina «lut cleios, potrivit pentru frământat»: Oalele se făceau din lut, pe care nu-l puteai cumpăra; erau modelate din szlina, nu din argilă, ci dintr-un astfel de nămol cenușiu din lacuri; aceste oale erau foarte bune Mież; szlin.Cuvântul szlin a fost consemnat de Grinaveckienė în împrejurimile localității Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 144). În vechile izvoare scrise în belarusă, pe teritoriul Lituaniei este atestată numai forma cuvântului ślina, de la sfârșitul secolului al XVI-lea (1591) (Jabl 233); în graiurile belaruse funcționează forma шлин (СБГ); lituaniană šlyna, šlynai; wikswa «iarbă aspră, țepoasă, de calitate inferioară, din familia rogozului (Carex)»: Ei, și wikswa crește. Ei, se cosește, o dau animalelor, vacile o mănâncă Šv, Lent. Coseau wikswa, o uscau pentru așternutul din grajd. Wikswa crește în mlaștini, este o iarbă bună. Vacile o mâncau foarte mult Intur; wiksztwa: Este un fel de iarbă care crește în noroi; e țepoasă, rea, unele înfloresc, dar e o iarbă proastă, wiksztwa. Iar iarba bună de acolo se numea cândva mur`ok, szarýniak; aceasta e și mai rea Paež. Jablonskis o găsește atestată în izvoare istorice: vikswa, viksovaty (despre pajiști) (Jabl 263); în graiurile belaruse actuale бік(е)а (СБГ); se întâlnește în graiurile din Sejny și în graiurile rusești de pe teritoriul Lituaniei (СБ 28); acest cuvânt este analizat de Urbutis (1969 (1): 52); lituaniană viksva. 58 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse Denumiri de persoane după activitatea și ocupația lor și denumiri de unelte și dispozitive bitnik «cel care are albine în comun cu alții»: El nu se pricepea, dar celălalt se pricepea, iar cum nu avea bani să le cumpere, acesta i-a cumpărat două stupuri de albine, unul pentru sine, celălalt pentru el, și le îngrijeau pe amândouă Lent. În lituaniană biczoli, iar în poloneză bitniki Rud. Erau bitniki, scoteau fagurii de miere Dub. Bitnik este numit cel care contribuie la gospodăria cuiva; pot pune împreună câțiva stupi, dar pe acesta îl numesc bitnik. Se spune că are și bitniki acolo, s-au asociat câțiva Vid; bitnikowski «al bitnikului»: Acelea sunt albinele bitnikului STarp; bitnikować «a fi bitnik» (SGP). În scrierile vechi este atestat sensul «apicultor; cel care are albine în comun cu alții» numai pe teritoriul Lituaniei, începând cu secolul al XVII-lea (Jabl 5, 303, 329); nu este atestat în ГСБМ, СБГ; consemnat în graiurile poloneze (Augustów) (СБ 27); lituaniană bitininkas; bucz «plasă pentru prins pești»: Iar buczy pentru iaz; se pun buczy și lângă lac și chiar știucile intră în aceste buczy Mież. Bucz Most. Și linul; mereu lin, se pun buczy și se umplu de buczy, dar acum nu-i mai are Lent. Bucz era un fel de unealtă făcută pe un singur băț și întinsă pe un cadru subțire, ca o plasă; cred că așa se numea bucz Šv. Puneau aceste buczy în apa râului, lângă mal, și le legau; erau pline de raci Pal. Făceau buczy de felul acesta cu croșeta, apoi îndoiau niște țăruși din alun și îi înfigeau acolo, și astfel se făcea bucz STarp. Făceau buczy de felul acesta; erau ca niște miroży, pe vremuri erau foarte mulți pești Intur. Bucz în împrejurimile localității Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 137); Buiv (Dwil 114), în graiul din Buivydžiai: bucz (Grinaveckienė 1991: 50); buczki plural (SGP); buczanka «plasă pentru fân»: Mai făceau și buczanki, ca o plasă; le legau astfel. Aveau ochiuri mari, umpleai buczanki cu fân; dacă plecai la drum și luai fân pentru cal, îl puneai acolo, iar calul îl putea mânca prin ochiurile plasei Karv. În vechile scrieri, cuvântul buč este atestat începând cu secolul al XVII-lea (Jabl 19–20, 308–309; ГСБМ); se întâlnește și în graiurile belaruse actuale: буч (СБГ); analiza cuvântului este prezentată de Urbutis (1969 (1): 51–52); lituaniană būčas; skierdź «păstorul-șef»: Skierdź Šv, Lent. Țineau vaci și angajau un skierd[z], care nu avea pământ sau cu ce să muncească; era skierd[z], iar atunci se înțelegeau cât să-i plătească; îl plăteau cu grâne. Când venea rândul cuiva care avea două vaci, le hrănea timp de două zile pe vacile acestui skierd[z] Kar. Skierdź sufla din trâmbiță, atunci toate femeile ieșeau la pășune și mânam vacile STarp. Skierdź era numele dat păstorului; se socotește că vine din rusă Kras; skierdžiała «păstor, fem.» (TurNiSzw 156); skierdziewy «al păstorului» în împrejurimile localității Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 143). În vechile izvoare scrise în belarusa veche sunt atestate, începând cu secolul al XVII-lea, formele: kerd, kerdz, numai pe teritoriul Lituaniei (Jabl 323, 358); în secolul al XVI-lea funcționează sensul «măcelar, casap» (Jabl 212); este atestat în graiurile din Sejny și în graiurile rusești de pe teritoriul Lituaniei (СБ 33); de asemenea, în graiurile belaruse de la graniță: скѐрдъ, скѐрув (СБГ); lituaniană kėrdžius, skėrdžius «păstorul-șef»; de asemenea, skėrdžius «măcelar, casap»; Straipsniai / Articles 59 KRISTINA RUTKOVSKA sklut „topor cu tăiș lat pentru cioplirea buștenilor”. Cu astfel de skluturi, ei mai degrabă despicau lemne. Se întâmpla să fie și un buștean gros; îl sprijineau așa de un par și îl ciopleau cu sklutul, desprinzând o așchie mare. Apoi finisau cu securea Karv. Sklut în împrejurimile localității Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 143). Formele skliut, skłut, škliut sunt atestate în surse vechi, în texte redactate în belarusă (pe teritoriul Lituaniei, începând de la sfârșitul secolului al XVI-lea – 1599) și în polonă, începând din secolul al XVII-lea (Jabl 298); cuvântul este atestat în dialectele ruse și ucrainene (СБ 22–23), precum și în dialectele belaruse de graniță: склюд, склют (СБГ); Urbutis (1969 (2): 152–153) a prezentat și o formă verbală în dialectele belaruse: склютаваць; lituan. skliūtas. Denumiri pentru carne (carne afumată) și pâine În texte sunt atestate denumiri ale produselor alimentare folosite ca mijloc de plată, adică produse alimentare care constituiau o parte din impozit sau plata pentru muncă: kumpiak „pulpă, coapsă (de obicei de porc); carne din pulpă, coapsă”: Ei bine, au venit musafiri, trebuie să tăiem kumpiakul. Șuncile și kumpiakurile, așa le numesc Karv. Sărau kumpiakurile, le afumau și atârnau până toamna Most. Când tăiau porcul, aveam și kińdziuki, și kumpiakuri Kern. Noi, de obicei, când avem acest kùmpiak, îl afumăm și îl sărăm Padv. Noi înșine ne sărăm kumpiakurile Pal. Șuncile, da, le lăsau întregi, sub formă de kumpiakuri Lent. Kumpiak în împrejurimile localității Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 139); kumpiaczek:Iar la kumpiaczek scoteau oasele, apoi îl sărau Lent; kump:Făceau acești kumpi; acum fac vinitini, dar înainte era pur și simplu kump. Erau afumători, îl afumau acolo Intur. Erau niște afumători; atârnau acești kumpi, atât de zemoși. Îi țineam mai ales în afumătoare Alion. În texte vechi, cuvântul este datat începând din secolul al XVI-lea, în formele: kump, kęp, komp, kunp, pe teritoriile Lituaniei și Belarusului (Jabl 109, 212, 275, 313); Kurzowa îl menționează în texte poloneze începând din secolul al XVII-lea (Kurz 380); o bogată varietate de variante morfologice este atestată în ГСБМ; cuvântul este folosit în dialectele belaruse actuale: кумпяк, кумпячок (СБГ); cuvântul a fost analizat de Urbutis (1969 (1): 63); lituan. kùmpis; ragojsza 1. „pâine din făină de hrișcă”: De Ziua Tuturor Sfinților coc ragojszy; de Ziua Morților, toți merg la morminte și pun lumânări; cine merge, duce cu el și ragojszy. Mama noastră nu le cocea. Ragojszy — făină de secară, apoi se adaugă făină de hrișcă măcinată, e închisă la culoare și se numește ragojszy Kar. Coceau ragojszy din făină de hrișcă măcinată; o dospeau ca pe pâine și apoi coceau astfel de pâini din făină de hrișcă măcinată STarp. Coceau ragojszy din făină de hrișcă măcinată Pal. Coceau un fel de ragojsza, făceau o plămădeală dulce din făină de secară opărită, apoi o puneau într-o covată de pâine și adăugau, amestecau făină de hrișcă; era din două cereale Rud; 2. „pâine de secară”: Ragojsza era din făină de grâu, măcinată la râșniță. Îi spuneam [pâine] ragojsza fiindcă era făcută din făină grosieră Alion. Coceau ragojszy; măcinau făina la moară, iar dacă nu, o măcinau la râșniță pentru ragojszy Dub; rogojsz (SGP). În surse, cuvântul este atestat începând de la sfârșitul secolului al XVII-lea (1692); forma rogoiš doar 60 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse pe teritoriul Lituaniei (Jabl 297, 353); în dialectele belaruse actuale pagòùu, pagòùx СБГ; cuvântul a fost analizat de Urbutis (1969 (2): 149); lituan. ragaišis „pâine din făină grunjoasă de grâu sau de orz, ragaišis”; skilandž „produs afumat din carne tocată sau măcinată, îndesată în stomacul porcului”: Țineau skilandzi până la seceriș, atunci îl mâncau Nem; skilandžia în împrejurimile localității Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 143). În sursele scrise în belarusa veche, începând din 1506, și în polonă, începând din 1615, în diverse locuri de pe teritoriul Lituaniei sunt atestate formele: skilond, skilàdz, skiliond, skilondja, skilondz, škilàdz (Jabl 65, 109, 212); în dialectele belaruse скілўндзі pe teritoriul Lituaniei (Ignalina) (СБГ); de asemenea, în diverse zone dialectale din Belarus și în dialectele poloneze (СБ 35); cuvântul a fost analizat de Urbutis (1969 (2): 156); lituan. skilándis. Denumiri pentru vehicule și unelte și ustensile gospodărești razginie plural „plasă de sfoară cu două arcuri, pentru transportul furajelor”: Vara, în razginii transportau; așa cărau înainte și așa cară și acum, le încarcă cu fân sau paie pentru așternut, grajdul nu e aproape. Mie îmi place să le folosesc; am trei perechi de razgini, încă din vremurile de demult, de pe vremea bogaților Šv. Razgini sunt făcute din nuiele de alun, mai ales, și le împleteau Karv. Duce unul razgini, și la noi încă există aceste rezgini Pal. Împleteau razgini cu sfori și le duci cu aceste razgini. Noi încă eram aici când le-am făcut, dar s-au rupt și le-au aruncat Alion; rezginie:Când cosești, dacă nu poți căra peste o asemenea mlaștină fiindcă e foarte greu, faci ceva ca rezgini, le pui și le tragi la mal cu caii Lent. Rezginie în împrejurimile localității Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 143). Rez gini Buiv (Grinaveckienė 1991: 52); rézginie:Rézgini erau așa: un arculeț de o parte și de alta, cu niște sfori, și atunci cărau fân Padv. Rézgini (TurNiSzw 155); rozginie (SGP). În texte vechi, cuvântul este atestat în 1779 în forma rezgrini (Jabl 194), în dicționarul СБМ: рѐзгины; cuvântul este consemnat în rusă, ucraineană, belarusă și polonă; în dialectele belaruse actuale рэзгіны (СБГ); cuvântul a fost analizat de Urbutis (1969 (2): 150); lituan. rėzginės; szłaje „sănii de lucru pentru transportul lemnului și al lemnelor de foc”: Cu szlaji transportau lemne Pol. Szlaje (SGP); szłaji (TurNiSzw 157); szłajki:Din lemn, cu tălpi, apoi ferecate cu fier și pe laterale; szłajki acestea sunt frumos făcute pentru iarnă Most. Szłajki (SGP); szłajka „sanie pentru transportul oamenilor”: La noi era una destul de lată, iar acum e jos, acolo în vale; trei persoane stau în spate, ca pe un scaun, făcut acolo — ce scaun, o saltea mare, cusută și umplută cu fân sau cu altceva, și era loc de șezut; uneori se făcea și o băncuță în față, iar dacă nu, puneau acolo și un sac. Dacă sania nu e mică, poți sta acolo și câte cinci-șase persoane, lejer, în szłajka În textele poloneze, formele predomină începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea: śłaje, śłajki (Jabl 233, 325); nu este atestat în ГСБМ; în dialectele belaruse: шляі, шляйку, шлянки (СБ 35); lituan. šlajos. Straipsniai / Articles 61 KRISTINA RUTKOVSKA Denumiri ale clădirilor și ale părților acestora świren „clădire în care se depozitează cereale; hambar mai mare”: Ei bine, în șwirnie stau cerealele, făina. Asta, când cineva avea mult pământ, la ei șwirny erau mari Lent. În șwirnie erau despărțituri, în despărțituri turnau totul: secara separat, orzul, ovăzul separat Kar. Erau asemenea șwirny, atârnau acele coșuri, pline cu sevă. În șwirnie țineam cele mai multe Alion. La soțul meu erau două șwirny Vid; świron: Gospodarii mai înstăriți aveau așa ceva, era un asemenea świron, puneau acolo despărțituri și cereale Bars. Świron (TurNiSzw 176); świran Buiv (Grinaveckienė 1991: 52); świreń, świrna (SGP); świronek diminutiv: Undeva erau niște świronki, le-au luat pe toate Pal. Erau świrny, iar acum la noi aici este un świronak, acesta e micuț, dar odată era un świron mare Ūta. Świronek (SGP). În sursele scrise în vechea limbă belarusă și în polonă sunt atestate formele: svīren sveren, svieren, sviron, svirzen, švieren, šviernia, švirenec, svirenok (numeroase cuvinte asemănătoare), începând din secolul al XVI-lea, pe teritoriile Lituaniei și Belarusului (Jabl 217–229, 270, 370–371); Kurzowa îl prezintă ca împrumut din secolul al XVII-lea (Kurzowa 439); СБМ atestă formele belaruse свіронь, свіронок, întâlnite și în dialectele belaruse de la graniță: свірan, свіронak (СБГ); cuvântul a fost analizat de Urbutis (1969 (2): 152); lituaniană svī̄rnas. torp „șopron lateral în hambar pentru depozitarea cerealelor sau a fânului”: În partea laterală puteau fi două torpy, câte unul pe fiecare parte; în torpul acesta era depozitat fânul, în celălalt era depozitată paiele Šv; Tata a alergat din torp, dar n-a căzut Kern. Trebuia să calce torpy acestea, trebuia să calce cu picioarele (fânul) Bars. Puneau cerealele în torp Padv. Torp Buiv (Dwil 123). Torp Buiv (Grinaveckienė 1991: 53); torpa: Torpa (WilJaszcz, SGP); torf: Torfy erau, în acești torfach era un spațiu de treierat, un loc gol. Atunci treierau pe acest spațiu Ūta; 2. „cantitate de cereale sau de fân care încape într-un șopron lateral”: Torp înseamnă o grămadă de cereale Paež. Este atestat în scrieri începând de la începutul secolului al XVI-lea (Jabl 238–240, 325); de asemenea, în dialectele rusești și belaruse mopn (СБГ, СБ 33–34); cuvântul a fost analizat de Urbutis (1969 (2): 153–154); lituaniană tárpas. Omul și înfățișarea sa În sursele istorice sunt atestate cuvinte izolate care descriu înfățișarea omului, mai precis, care subliniază dizabilitatea acestuia. În materialul nostru, un asemenea exemplu este cuvântul kliszawy, al cărui sens s-a schimbat în dialectele actuale: kliszawy „șchiop, cu picioarele strâmbe”: Kliszawy înseamnă că își ține picioarele așa, își pune tălpile depărtate, așa, spre exterior, tălpile acestea, într-un fel, degetele; picioarele, deși pot fi drepte, kliszawy le așază așa, le pune oblic Šv. Kliszawy înseamnă picioare strâmbe; uneori oamenii le au din cauza rahitismului, copiii fac rahitism din neglijență Vid. Kliszawy Šiaul. Kliszawy înseamnă că își aruncă picioarele într-o parte când merge Kras. Iar kliszawy este cel care merge kliszawie; omul acesta merge așa, kliszawie; are piciorul drept, nu are nimic sub picior, așa se întâmplă uneori Lent. Kliszawy Buiv (Dwil 117). 62 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse Kliszawy Buiv (Grinaveckienė 1991: 51). Formą kłyszawy ‘luošas; šlubas; luošys’ nuo XVI a. antros pusės pateikia Kurzowa (Kurz 371); žodis dokumentuojamas ukrainiečių ir Seinų apylinkių lenkų tarmėse; baltarusių tarmėse: клыша́вы, клы-шава́ты, кліша́вы, клішава́ты ‘klisis’ (СБГ); lie. klìšas. 2. Al doilea grup de lituanisme Cuvintele care alcătuiesc acest grup amplu de împrumuturi din limba lituaniană nu sunt atestate nici în scrierile vechi, nici în dicționarele istorice, de aceea este destul de dificil să se stabilească perioada exactă în care au pătruns în limbile slave (inclusiv în polonă). Unele lexeme sunt larg răspândite și funcționează nu doar în dialectele belaruse de la graniță, ci și în dialectele poloneze învecinate cu teritoriile de limbă lituaniană. Pentru a stabili perioada acestei bogate, dar insuficient documentate părți a lexicului lituanian, datele geografiei lingvistice ar fi de mare ajutor10. Se presupune că majoritatea acestor împrumuturi au pătruns în dialectele poloneze în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. Variantele belaruse ale acestor cuvinte se găsesc în dicționarul contemporan al dialectelor belaruse de nord-vest. Datele lexicografice colectate permit să se afirme că majoritatea acestor cuvinte nu sunt atestate pe scară mai largă în limba poloneză din regiunea nordică a Marelui Ducat al Lituaniei. Ele pot fi împrumuturi indirecte, pătrunse în dialectele poloneze prin intermediul limbii belaruse, sau un grup restrâns de împrumuturi directe, care se deosebesc prin structura lor morfofonologică de împrumuturile corespunzătoare din belarusă. Aceste cuvinte descriu alte câteva aspecte ale vieții și activității oamenilor de la țară. Înfățișarea și comportamentul omului și acțiunile caracteristice lui11 baladać się „a se bălăngăni, a se legăna”: Tak zaczepio i pociągneli po wyśpie, tyko głowa balada sie Lent. Baladać sia, zabładać się în împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977 137). În dicționarul dialectelor poloneze al lui Karlovičius: baladać się „a se bălăngăni, a se legăna” (SGP). Cuvântul se găsește în dialectele poloneze din Sejny: baldać, baldać śe „a lovi, a trânti; a umbla; 10Datele geografiei lingvistice sunt folosite în lucrările sale și de Zigmas Zinkevičius, descriind răspândirea lituanismelor lexicale în limbile slave de est și slave de vest (mai exact, în dialectele acestor limbi); vezi Zinkevičius 1984: 256–274, 1987: 46–52, 61–68. 11 Cuvintele din acest grup tematic reprezintă aproximativ 25% din totalul lituanismelor folosite în dialectele poloneze din Lituania. Acest lexic a fost studiat din punct de vedere etnolingvistic și semantic (Rutkowska, Sawaniewska-Mochowa 2012: 99–117). Zofia Sawaniewska-Mochowa a furnizat material interesant pentru articol, extras din dicționarul manuscris al lui Antanas Juška. Straipsniai / Articles 63 K R I S T I N A R U T K O V S K A a hoinări, a umbla fără rost’, precum și baldyga „zăpăcit, nătărău, râpă” (СБ 75); lit. baldóti, baladóti „a lovi (sau a se lovi), a trânti (sau a se trânti)”; balbotáć 1. „a trăncăni, a pălăvrăgi”: Nu to on tylko sam mówi i mówi, czy tam prawda, czy nie prawda, ale on sam mówi, nu to już na takiego mówio, że bałbaťun, przyjdzi i bałboczy, nu bo on bałboczy i bałboczy, jedno nie kończył, drugo zaczyna Šv.; 2. „a vorbi neclar”: Bałbotać, nu to znaczy bałboczy, że zrozumieć nie można, co on mówi Virš; 3. „despre curcan: a scoate sunete”: Indyki takim głosem bełboczo Lent; bałbat`un „persoană care vorbește mult, flecar”: Nu bałbat`un to ten, co dużo mówi Šv. Cuvântul se găsește în dialectele poloneze din Sejny și Białystok (СБ 74); în dialectele belaruse балбата̀ць (СБГ); lit. balbatúoti; balbatũnas „flecar”; kropsztać się „a trebălui câte ceva, a se pregăti și a se aranja pe îndelete”: Monž tu kropszcy się i kropszcy się przy tej altance Jon; krapsztać „a scobi (nasul)...” (Otrębski 1931: 82); krapszta peior. „persoană care se mișcă încet și lucrează fără grabă”: Krapszta ty, nadojadło już czekać, kiedy ty już zrobisz Arn. Cuvântul este atestat în dialectele belaruse de la graniță: кропумацьца (СБГ); lit. krapštyti(s); kuciniáć „a atinge ușor părțile sensibile ale corpului, a gâdila”, pokuciniáć: Aj zbierali sie też tam, jak młode, to jak widzo, że chto boji sie tych łaskotkow, kuciniać, to jak pokucinia, czy tam pod pachy, czy podeszwy i to nazywali, że kucinia Šv; zakuciniáć: Bywa chto bardzo boji sie, a tak z wielkich żartow czuć nie zakuciniajo, czuć aż nieżywy robi sie Šv. Cuvântul este atestat în dialectele belaruse куйняць (СБГ); lit. kuténti, kutinėti; kurstać „a îndemna, a stimula pe cineva să facă ceva, să acționeze”: Kurstać tak jego podjudzać, popędzać Maiš. Kurstać (SGP). Cuvântul este atestat în dialectele poloneze de la graniță (СБ 47); de asemenea, în dialectele belaruse: курстать (СБГ); acest cuvânt a fost analizat de Urbutis (1969 (1): 64); lit. kùrstyti; łepaty peior. „cu buze groase”: Łempaty Paež. Łempaty człowiek Kras (TurNiSzw 147); łampaty Šiaul; łupaty: Łupaty mówią, że to już duże ma usta takie Lent. Łupaty (TurNiSzw 147); łupy „cu buze groase”: Łupy în împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 139), Buiv (Grinaveckienė 1991: 51); łupacz „persoană cu buze groase” (TurNiSzw 147). Cuvântul łupa este consemnat în dialectele poloneze de la graniță, СБ 31, precum și în dialectele belaruse лупа́ты (СБГ); acest cuvânt a fost analizat de Urbutis (1969 (1): 64–65); lit. lū́pa „buză”, lūpótas „cu buze groase”; sznirpać „a se smiorcăi”: Jak zaczyna płakać tak ot, może to będzie sznirpać. Nie, on nie płaczy, tylko sznirpi Paež. A bywa i popłakać [...] popłaczy też sznirpi, czego sznirpisz, na dzieci mówią: czego sznirpisz, przest`ań sznirpieć Šv. Czego tam sznirpisz? Lent. Sznirpać Buiv (Grinaveckienė 1991: 53), sznirpotać (TurNiSzw 157); glosarul lui Jaščanino consemnează cuvântul sznirpy „peior.: nări” (WilJaszcz). Cuvântul este folosit în dialectele belaruse шниршли „nări”; lit. šnìrpti, dialectal šnirpóti „a fornăi”; šnìrpšlės „nări”. 64 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse Denumiri ale mâncărurilor de zi cu zi brzyzgły, zbrzyzły „acru, prins (despre lapte)”: Jeszcze do kwaśnięcia jeszcze nazywała sie brzyzła, brzyzła mleka, to trocha jak skwaśnijeji, ni to słodka, ni to kwasna. Nie nadaji sie, zbrzyzła mleka, prawda, że to ona ni tawo ni tamu ni nada Šv; brzyzgły: Brzyzgle mleko Rud; obrzyzły: Obrzyzłe mleko Pab; obrzygyły: Obrzygyła mleka to troszeczka jak ona tylko zacznie kwaśnieć Karv; obryzszy: Taka obryzszy, taka niasmaczna jeszcze mleka Alion; brzyły: Brzyłe mleko, to nigdzie nie jidzie takie, póki nie skwaśniej Padw; brzyznąć „a se acri (despre lapte)”: Jak ciepło, to mleka bardzo prendko brzyźni Šv; zbrzyznąć „a se acri, a se strica”: Zimo to para dni trzeba czekać, żeby ona [mleko] zbrzyzła Šv. Cuvântul este atestat în dialectele belaruse брызлы, абрызлы, абрызглы (СБГ); lit. brìgzti, apibrìgzti; burložka, burloha 1. „supă fără gust”. Mówili: a jaka tu dzisiaj zupa, tam buraczki czy kapusta, burlożka jakaść zgotowali Šv. Burloha, jak niesmacznie, to nazywajo: o, burlożka jakaści zrobiła Lent. Burloha na zupa nazywali, to taka jakaś nieudana zupa, za gęsta może była, może jakaś niesmaczna, nu słowem nieudana jakaś zupa, nieudanie zgotowali, to mówili, nagotowali burlohi Virš; burlunga: Tam jeden chłopak przychodzi starszy do mamy, mama, nie piecz żadnych tu blinow, bo ja cały dzień suchim jedzeniem, choć jakiej burlungi zgot uję zamiast zupy Vid; burluha: Ta zacirka bez niczego, pogotuje sie, wtenczas burluha i wydzie Rud. Czy-i asta lapte acru? Asta e burluha. Mai degrabă, asta e un fel de burluha, nu supă (WilJaszcz). burluga 2. „terci” în împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 137). Cuvântul este folosit în dialectele belaruse бурлага, бурлёга, бурлёнга (СБГ), cf. СБ 139; lit. burliùgà, burliùngė. Denumiri de plante, copaci și părți ale acestora atožėla «lăstar tânăr crescut din tulpina sau rădăcina unui copac, vlăstar, lăstar»: I trawa, i tam i śliwki obeszedzszy takie atożęły, i od jabłeni, i bylica ta trawa, i łapuchi, a tam szto choczysz Šv. Atożyny puska drzewo Padw. Cuvântul este atestat în graiurile belaruse ато́жыла (СБГ), cf. СБ 62; lituaniană atžalà, lituaniană dialectală atãžala; brunduk «miez de nucă, grăunte»: Brunduki te ciongali, te orzechi, wiewiórki do gniazdków swoich duplów Rud. Cuvântul se găsește numai în graiurile belaruse брунду́к, брунду́ль (СБГ), cf. СБ 99; lituaniană brándulas; jurginia, jurginja «plantă de grădină din familia Asteraceae, cu flori mari, de diverse culori (Dahlia variabilis)»: Jurginia, a jakże. Aj, my mieliśmy tak dużo jurginii, nowoczesnej. Bardzo oni klopotliwe, te jurginii, że te kartofelki trzeba trzymać Vid. Kiedyś jurgini a to żółta, nu i czyrwona jurginia, tam rozmaijta gatunki sadzili Šiaul. Jurginja Padv. Jurginia, piwonia sadzili Kras; jurgina: U mnie jurginy wykasowali sie, drugie to majo Intur; jorginia: [Jakie kwiaty zwykle sadzało się koło domu?] Nu Straipsniai / Articles 65 KRISTINA RUTKOVSKA różne, i jorgini, aj różne, różne kolory, chyba różne kolory, i czerwone, i różowe, i białe, i takie nu rosołkowe, i żółte, i czarne nawet, różne kolory Šv. Cuvântul este atestat în graiurile din împrejurimi și în graiurile rusești de pe teritoriul Lituaniei (СБ 35), precum și în graiurile belaruse юргіня, вягіня СБГ; lituaniană jurginas; łębiaki, diminutiv łębiaczki, plural, «frunză suculentă de legumă sau iarbă, cu nervura groasă; nervura groasă a frunzei»: Nie ma kartofli, jedne łembiaki zrośli Virš. W runklach łambiaki i w buraczkach łambiaczki nazywajo sie Pal. A tak póki jeszcze ot łami sie to łembiaki, póki oni jeszcze rosno (sfeclă), to łembiaki, nu karmio świni ludzi, świniam, królikam, kuram, wszystkim dajo Lent. Cuvântul este atestat numai în graiurile belaruse ламбы (СБГ); cf. СБ 69; lituaniană lañbas; okot «aristă, mustăcioară a spicului»: Okot, te takie drobniańkie, wie, takie jak wońsiki. To juź oni bardzo czepkie, od jenczmieniu. I nałazi, to nazywa sie okot Vid; akoty, koty. Buiv (Grinaveckienė 1991: 50). Cuvântul este atestat în graiurile belaruse akambl (СБГ); lituaniană akúotas; stabar «tulpina plantei fără frunze, vrej»: Gotowali te stabary, kiedý nie trzeba liściaw i być, tych nałamion sie i gotujo, maliniak ten Intur. Cuvântul se găsește numai în graiurile belaruse стабарок (СБГ); lituaniană stãbaras; žagary, plural, «nuiele, ramură uscată, vreascuri»: To suche žagary, które już wysechli gałęnzi, to nu to takie suche žagary palić w piecu, kiedyś palili w piecu wszystkie žagary Šv. To luchty wyczyścić wsuwam žagar i sadza wybieram Intur. Tylko ścianka jest, ale žagarow nie nosza, tylko drzewa Lent. Tutej byli takie brody, to naścielo takich žagarów żeby przejść, tu w tym o rojście STarp. Žagar (SGP). Cuvântul se întâlnește în graiurile belaruse жага́ры (СБГ); cf. СБ 45; lituaniană žãgaras; žylwuci, plural, «nuiele de salcie cenușie»: Koszyczki pletli žylwuci, te łozy, z žylwuciów, to i teraz plotą koszy z takich STarp; žylbuciki Buiv (Grinaveckienė 1991: 53); žylgucie (SGP). Cuvântul se găsește în graiurile din Sejny (СБ 110), precum și în graiurile belaruse жългбу́ць, жългэйць (СБГ); lituaniană žilgas. Agricultura și creșterea animalelor gil «dvilinkė, bimbalas, byzdėlė»: Gospodarzom to najwiencej (îi necăjesc) aceste muște, țânțari, iar animalele sunt atacate de gili, orbi și țânțari, și de musculițe; cred că gili sug cel mai mult Șv. Gili Virš. Gili siadali [pe vaci], atât de mari ca niște bondari Padv. Gili aceștia, muște atât de mari, atacau vacile Karv. Gil împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 137). Erau viespi, asemănătoare cu acești gili Rud. Gili sug, dacă înțeapă un om, acesta se umflă. Acum nu mai sunt, au dispărut acești gili Kar. Gilul e și mai mare decât bondarul. Și bondarii sunt mari, dar acum nu-i mai văd, iar pe vremuri, când era desiș, pădure, era multă murdărie acolo Lent. Gil Buiv (Grinaveckienė 1991: 51); gilować, zagilować «a gili o turmă de animale: a alerga pe pășune»: Krowa giluje, ogon do 66 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse sus și aleargă pe câmp Virš. Da, când e cald și gili sug, vaca a început să fie atacată de gili, se ridică, aleargă, cu coada în sus, și giluji; spun: „Vacile gilujo”, de obicei vacile gilujo înainte de ploaie; când vacile gilujo, spun: mâine va ploua Šv. Gilujo când sug bondarii sau muștele, am și uitat Vid. Pe vremuri gilujo vacile, acum, chiar dacă e cald, tot nu gilujo Karv. Krowa giluje Раб. Gilować împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 138). Gilujo când gili le atacă [vacile], când sunt deja gili Lent. Când e vară, își ridică coada și se încălzesc la soare, vacile gilujo Rud. Când bondarii aceștia înțeapă, atunci vacile gilujo, aleargă STarp. Gilować Buiv (Grinaveckienė 1991: 51). Cuvântul este atestat în împrejurimile Bals-togė și în dialectele rusești de pe teritoriul Lituaniei (СБ 29, 44); de asemenea, în dialectele belaruse: гіль, гіляваць (СБГ); lituaniană gylỹs, gyliúoti; grambul «gândac»: Umblă prin copaci, sunt roșcați, galbeni, grambuli Kar; grumbal: Grumbali sunt gândaci ai secarei; când trebuie semănată secara, sunt niște gândăcei gălbui; grumbali poate fi numit aproape orice gândac Rud. Cuvântul este atestat numai în dialectele belaruse егамбўль (СБГ, cf. СБ 65); lituaniană grambuolỹs; gułda «locul culcat de porci în paie înainte de a făta purceii»: Așa își face porcărița un fel de cuib, gułda, așterne paie Lent. Cuvântul este atestat în dialectele belaruse гӯлма (СБГ); cf. СБ 65; Urbutis (1969 (1): 54) a analizat acest cuvânt în dialectele belaruse; lituaniană gùlta, gùltas; margajka «vacă bălțată»: Cum îi vine cuiva în minte, așa o numește (pe vacă). Și jodajka, și margajka, și czarniucha, și dwilajka. Nu le numeau după culoare Pab. Acolo numeau margajka vaca bălțată; era margajka, una roșcată Intur; margojka: Margojka, adică o vacă cu stea, bălțată Alion. Margojka sau dwilojka e o vacă mai degrabă închisă la culoare Kern; margocha: Vaca o mai numesc și czarnulka, krasulka și margocha Lent. Îmi amintesc că numeau vaca margocha Kras. Vacile le numeau łysocha, margocha, când aveau pete ca acestea STarp. Margocha, adică czarnucha; numeau vacile în fel și chip Lent; margula: Și krasula, și margula, czarnulka STarp; marga Buiv (Grinaveckienė 1991: 51); margiuk «nume pentru un câine, vițel sau bou bălțat» Buiv (Grinaveckienė 1991: 51). Sunt atestate următoarele forme ale cuvântului: margojka, margiala, margialka în teritoriul Vilnius (СБ 80), în dialectele belaruse numai forma маргёль «taur bălțat, murg» (СБГ); lituaniană margė «vacă bălțată»; pejsować «a treiera din nou orzul, pentru a-i desprinde țepii»: Așa pejsujo orzul; are țepișori și bate boabele, desprinde țepișorii aceia, apoi leagă snopii Rud; pojsować, wy- pojsować verb. perf. (SGP); pejsać împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 142); pojsać Buiv (Grinaveckienė 1991: 52); pejsany «curățat de țepi» împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 142). Cuvântul este atestat în dialectele poloneze locale (СБ 48); de asemenea, în dialectele belaruse: нёцкаў, ноўцаваць, нзйцау (СБГ), lituaniană paisýti; žaginie pl. «două garduri apropiate, făcute din prăjini, pentru uscarea fânului sau a cerealelor»: [Pe ce se usca lupinul pe vremuri?] Erau żagini; când vara era ploioasă, uscam și fânul pe ele Karv. Cartoflanik se punea pe garduri, ridicau asemenea żagini, iar secara o puneau în Straipsniai / Articles 67 KRISTINA RUTKOVSKA snopki Jon. Odinioară, așezau cartofii pe žągini și îi uscau pentru vaci Šiaul. Făceau žągini din parișoare, dacă nu se putea usca (fânul), îl puneau pe acele žągini. Kaniuszyna, tu ai uscat deja pe žągniach Pal. Žągini Buiv (Grinaveckienė 1991: 530. Cuvântul este atestat în dialectele rusești din Lituania (СБ 30) și în dialectele belaruse жагіні (СБГ); despre răspândirea acestui cuvânt în dialectele belaruse, vezi Urbutis 1969 (1): 59–60; lit. žaginys «trunchi cu ramuri netăiate; stâlp ramificat, asemănător unei scări», cf. și alte sensuri în LKŽ. Obiceiuri populare tradiționale skwierstula „carne proaspătă oferită vecinilor sau cunoscuților după sacrificarea porcului; ospăț comun după sacrificare”: Când se taie porcul, se numește skwierstula; se spune, inviți pe cineva: «Ei, veniți astăzi la mine la skwierstula». Cândva, socrul soțului meu o invita pe fiica lui: «Vino», îi spune, «la skwierstula, atunci și atunci îl vom tăia» Paež. Când se taie, ei bine, skwierstula, dacă îi dau cuiva, atunci o prăjește puțin și o dă, așa e skwierstula Lent; skwarstula: Omul care l-a ajutat pe gospodar să taie porcul, ei bine, a făcut deja cina, pentru sine, dar i-au mai spus că a primit skwarstuli. Skwarstula înseamnă că i-au dat o bucată de carne, din carnea aceea de porc Virš; skierstuli dgs.: Ei bine, un asemenea ospăț se numește skierstuli; trebuie să trimiți skierstuli surorii sau vecinei Šv. Skierstuli Buiv (Dvil 121). Skierstuli Lent; skwierstula: Vin la skwierstula, ei bine, atunci ei fierb o supă din sângele acela, prăjesc acolo, îi ospătează deja cu carnea aceea STarp; skierstuwi dgs.: Skierstuvi duc (vecinilor), o bucățică de carne Rud. Skierstuvi împrejurimile Aukš-tadvaris (Grinaveckienė 1977: 143); skwierstuny pl. Buiv (Dwil 121); skwiarsty, skwir stuli pl. Buiv (Grinaveckienė 1991: 52); świarstuny pl.: Noi am fost la vecin la świarstuny Padv. Laučiūtė a consemnat cuvântul skierstuny din graiurile poloneze din împrejurimile Vilniusului (СБ 84); se întâlnește în graiurile belaruse: скарстуля, сквярсту-ля (СБГ); lituaniană skerstuvės; ważyniać się «a se da cu sania la vale de sărbătoarea Užgavėnės»: De Užgavėnės trebuie să te dai cu sania, atunci inul va crește mare. Se spune că trebuie să-l întinzi Mež. Ei bine, erau sănii de felul acesta; când ne urcam cinci sau șase și coboram de pe deal cu săniile acelea, de Užgavėnės ne dădeam cu sania Lent. Ważyniać sia Laučiūtė atestă cuvântul în dialecte belaruse și poloneze (СБ 43); în dialectele belaruse de pe teritoriul Lituaniei se întâlnește важаняцца (СБГ); lit. važinėtis; wircinka «șirag de obiecte înșirate, ghirlandă, vândută la târgul de Sfântul Cazimir»: Ei bine, aduce niște covrigi, poate i-a înșirat pe o sfoară, pe această wiercina, așa că trebuie să se fi numit wiercinka, șnurul acela Vid. Wiercina. De obicei le spun covrigi. O, când mergeau la târgul de Sfântul Cazimir, erau atât de mulți, vai, spune, a cumpărat o wiercina, iar mătușa mea a mers la Vilnius și a cumpărat o wiercina din covrigii aceia; de Sfântul Cazimir era mare 68 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse noroi, s-a rupt sfoara aceea și șiragul de covrigi a căzut în noroi Paež. Am cumpărat un șirag de covrigi Bez. Covrigii erau mai mari, așa că și șiragul era mai mare STarp. Cuvântul se întâlnește în dialectele belaruse: біпуіна, lit. virtinė «ceva legat laolaltă sau înșirat pe o sfoară». 3. Al treilea grup de lituanisme Cuvintele din acest ultim grup nu sunt folosite pe scară largă — sunt atestate doar pe teritoriul Lituaniei. Nu le găsim în dicționarele limbii belaruse; le putem interpreta drept împrumuturi directe din lituaniană în dialectele poloneze. Pe baza datelor colectate despre lexicul dialectelor de pe teritoriul Lituaniei și a amintirilor informatorilor, se presupune că împrumuturile au fost preluate la începutul secolului al XX-lea. Ele formează aceleași grupuri tematice ca și cuvintele din grupurile discutate anterior. Creșterea animalelor dźwiły «roșcat-închis, bălțat (de ex., despre bovine)»: Kiedyści krowy byli ryże i dźwile, szerść taka ciemna, ciemna Most; dwihy (TurNiSzw 138); dwilajka «vacă bălțată»: Jak kornu nadejdzie, tak ten nazywa [krowę]. I jodajka, i margajka i czarnucha, i dwilajka. To nie dla koloru nazywali Pab. Dwilajka (TurNiSzw 138); dwilojka: Margojka albo dwilojka to już wiencej ciemna krowa Kern. Dwilojka (TurNiSzw 138). Viežbovskis a găsit cuvântul în graiurile belaruse și poloneze din regiunea Vilnius: bel. дзвілі, le. dviły (СБ 45); lit. dvỹlai; inksžtyr «larvă a paraziților bovinelor, aflată sub piele»: Inksztyrow tych to była. To takie guzy wielkie, to muchi jakie jak konsajo Pab. Ugr’y mówili, jak kto mówił inksztyry. Mówili, motyl jajki te znaszał Karv. Inksztyry to wyciskivali, robak jest taki, wyciongnisz, oni, muchi, bizdalki takie latajo i napaszkudzo, i wtedy zrobi sie guz, a w tym guzia robak taki bywa Ūta; jinksžtyr (TurNiSzw 143). Jinksztyr în împrejurimile Aukštadvaris (Grinaveckienė 1977: 138), Buiv (Grinaveckienė 1991: 51); inksztir: Inksztiry bywajo najwiencej jeżeli chuda żywioła. I teraz bywajo inksztiry. Kiedyś to ich wyciskivali, była inksztirow Alion. Nu tutaj takie nazywali sie inksztiry, to buwało oni sami tak pacisno i wychodzo takie bjałe, a później to kupawali tam jaka lakarstwo i szmarowali, to oni wylazywali Intur; inkszczur: Oni nazywali sie inkszczury, takie guzy, trzeba było czym szmarować, ci wyciskivać ich, te robaki u cieluka, ci u krowy była Kras; inkszczyr: Inkszczyry kiedy wybierali jako grafko, czy czym jak chtóry, jak gdzie wyciśnisz mocno, to byli u bardzo chudych krow, te inkszczyry byli Rud. СБ consemnează forma notată în graiurile poloneze ale Turskăi (СБ 78); lit. inkštìras; Straipsniai / Articles 69 KRISTINA RUTKOVSKA kukula «porc»: Kukula, kukula i šūnina powola. Tož ona po głosie gospodarza wie Pab. Otrembski documentează cuvintele kukucia, kukut’ka, kukcia în graiurile poloneze din regiunea Vilnius (СБ 80); lit. kukùlė; szemy «despre culoarea calului: sur»: Szeme koni to te nazywali sie siwe Jon; szamowaty «despre culoarea părului calului sau a vacii: sur»: Nu taki bywa ni to siwy, ni to gniady taki, taki szamowaty, po mojemu to taki Šv. Nu i takie bywajo, nu szamowaty, to on taki, i bywa tam szersteczka u jego i białtawa, i ciemna, maść taka szara Lent. Krowy takie siwe, szamowate Kras. Szara, taka szemowata krowa [była] STarp; szamocha «despre culoarea părului vacii: sur»: Szamocha, to taka ciemna bordowa, kolor taki, u nas była w kołchozie taka STarp. Bywa taka szamowata krowa, nu ona taka z odcieniami, to nazywali szamocha Lent; de asemenea szemka: Szemka jak szara, taka szemowata krowa STarp; szemajka (TurNiSzw 157). Laučiūtė documentează forme din graiurile poloneze din Lituania (СБ 84); lit. šėmas. Denumiri de plante și de fenomene atmosferice paparč «plantă cu spori și frunze mari, crestate (Dryopteris)»: Ido paparcia szukać do lasu Intur; paporciowy «de ferigă» (TurNiSzw 150); lit. papartis; pušnia «troian de zăpadă»: Pušni takie ponawiewało, takie puśni, że równe z domem puśni nawieji, naprzeciu domu drugi dom stoi ze śniegu Šv. Puśni bywajo, zawieja, to nie można wyjść. Buwało z koniami aż naukołó wioski jado Intur; lit. pusnìs; warnalėszy «plantă din familia Asteraceae, cu frunze late și rotunde și fructe mari cu cârlige (Arctium)»: Warnalėszy, warnalėszy to też te same dziady Šv; warnaleszy: Warnaleszy to taka roślina gdzie do włosów takia jak guziki czepion sia Jon; lit. varnalėša. Denumiri de mâncăruri łapienia «supă de frunze (de sfeclă sau de alt fel)»: Jak babcia opowiadała, to była i łapienia i szupienia zupa. Łapienia to była kruczkowa liści, nu i tam kartofli trocha, co iszcze dobawiali, chto skwarzył, chto bielił, chto posna jad Rud. Nu to łapienia, to z buraczków, bo listeczki. Po naszemu to botwinka. Zupa ze szczawiu, to też łapienia Dub. Laučiūtė citează lexemul belarus лапеня din împrejurimile Vilniusului (СБ 47); lit. lapiẽnė; szupienia «terci preparat din cereale și servit dulce»: To parzyli owias, potem jego suszyli, a potem w żarnach jego ucierali, a potem naculki byli takia i o tak machasz, machasz, wszystkie te ościuki, ta łuska odchodzi, a potem parzo, to z cukrem zalewali słodko wodo, nu i tak szupienia była Rud; szupienie (SGP). Laučiūtė documentează numai în limba polonă, bazându-se pe dicționare poloneze: szupienia, szupienie, szuponia (СБ 70 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse 84); Kurzowa documentează cuvântul în graiurile poloneze din Lituania (Kurz 437); lit. šiupinỹs «terci preparat din mazăre, fasole, crupe, cartofi sau făină de secară, carne etc.»; szwilpiki plural, 1. «gălușcă răsucită din aluat de pâine». Szwilpiki to tež z tego ciasta chlebowego. Ta ciasta wybierzy, trocha monko obsypi, żeby dała sie wykaczać i kroili na kawałeczki, i gotowali w gotowanej wodzie, a potym ci tłuszcz, ci masła, to nazywali szwilpiki, chlebowa szwilpiki Mež. 2. «clătite prăjite din cartofi fierți și făină, cu sau fără umplutură». Szwilpiki to jest nie bondy, tu wiencej z białoruskiego rozmawiali, to byli kakory. Ona parzona kartofla, stłucz ona, dobawiało sie trocha monki, nu i naczyniało sie grzybami, chto jakim miensem, chto wantrobka jaka, ich zlepili i stawili do pieca, piekli, a potym nasmażyli masła, czy śmietany, chto marchwio naczyniał Rud. I tak bez niczego piekli (bliny te), cienienkich takich napieczysz, szwilpiki Kras. Szwilpiki i kakory nazywali ich, na blaszce upieczy STarp. Szwilpiki (Wilłaszcz); lit. švilpūkai; švilpikiai. 4. Al patrulea grup de lituanisme Un grup destul de mare de împrumuturi directe îl constituie și împrumuturile recente, apărute ca urmare a influenței active a limbii lituaniene asupra limbii polone. Ele apar spontan în vorbirea informatorilor, sunt folosite neregulat și denumesc realități recente; aceste lexeme sunt adaptate doar parțial în limbă. Iată câteva exemple: aukletoja «pedagogă, educatoare» – lit. áuklėtoja; duje pl. «gaze» – lit. dùjos; łajda «program de televiziune» – lit. laidà; plant «șosea, drum» – lit. pléntas; sklip «parcelă de teren pentru construirea unei case» – lit. sklẏpas; połapinia «cort» – lit. palapinė. CONCLUZII Analiza lituanismelor lexicale care funcționează în graiurile poloneze din regiunile Vilnius, Trakai, Širvintos și Molėtai a arătat că: 1) s-a păstrat un grup restrâns de împrumuturi din perioada secolelor XVI–XVIII (în graiuri predomină împrumuturile cu sensuri modificate), iar 2) cel mai mare grup de împrumuturi, care funcționează în graiurile belaruse și poloneze de pe teritoriul Lituaniei, este alcătuit din așa-numitele lituanisme de contact (Мартынов 1965: 90). Acestea constituie categorii semantice diferite de lexemele întâlnite în sursele scrise și atestă contactele frecvente dintre comunitățile multietnice în activitățile economice și culturale (sunt cuvinte care descriu înfățișarea unei persoane, acțiunile și comportamentul caracteristice acesteia, precum și lexeme care denumesc creșterea animalelor, agricultura, valorile spirituale și materiale și preparatele culinare). Împrumuturile din limba lituaniană care funcționează în graiurile poloneze reflectă influența limbilor lituaniană și belarusă asupra limbii polone din localitățile cercetate, influență care a durat secole. Majoritatea Straipsniai / Articles 71 KRISTINA RUTKOVSKA lituanismelor folosite în graiurile poloneze sunt atestate pe scară largă în graiurile belaruse, ceea ce poate indica faptul că aceste împrumuturi au pătruns în limba poloneză prin intermediul graiurilor belaruse12. Pe baza datelor lingvistice prezentate, se poate presupune că graiurile poloneze din teritoriul cercetat au fost modelate de substratul limbii belaruse13. Analiza prezentată a lituanismelor lexicale arată că împrumuturile au pătruns inițial în graiurile belaruse formate pe baza unui substrat lituanian14, iar abia ulterior au trecut în limba polonă. Poate că cercetări mai aprofundate (dacă ar mai fi posibile în prezent), dedicate funcționării limbii belaruse vechi în perioada Marelui Ducat al Lituaniei, în special răspândirii varietății vorbite a acestei limbi în rândul populației rurale, precum și stabilirii granițelor etnosului belarus pe teritoriul Lituaniei, ar permite descrierea rolului limbii belaruse în procesul de polonizare a țăranilor lituanieni la mijlocul secolului al XIX-lea. ABREVIERI ALE DENUMIRILOR LOCALITĂȚILOR Alion – Alionys, districtul Širvintos Arn – Arnionys, districtul Molėtai Bars – Barskūnai, districtul Širvintos Bez – Bezdonys, districtul Vilnius Buiv – Buivydžiai, districtul Vilnius Dub – Dubingiai, districtul Molėtai Intur – Inturkė, districtul Molėtai Jon – Joniškis, districtul Molėtai Kar – Karaižiškės, districtul Trakai Karv – Karvys, districtul Vilnius Kern – Kernavė, districtul Širvintos Kras – Krasnapolis, districtul Trakai Lent – Lentvaris, districtul Trakai Maiš – Maišiagala, districtul Vilnius Mež – Mežionys, districtul Vilnius Most – Mostiškės, districtul Vilnius Nem – Nemenčinė, districtul Vilnius Pab – Paberžė, districtul Vilnius Padv – Padvarionys, districtul Vilnius Paež – Paežėriai, districtul Vilnius Pal – Paluknys, districtul Trakai Rud – Rūdiškės, districtul Trakai STarp – Senasis Tarpupis, districtul Trakai Šiaul – Šiauliai, districtul Širvintos Šv – Šventininkai, districtul Vilnius Ūta – Ūta, districtul Molėtai Vid – Vidugiriai, districtul Molėtai Virš – Viršuliškės, districtul Vilnius 12 Vincas Urbutis a prezentat observații de acest tip în articolul său, analizând lituanismele din limba belarusă contemporană; a atras, de asemenea, atenția asupra repartizării cronologice neuniforme a lituanismelor și asupra răspândirii lor teritoriale variate (Urbutis 1969 (2): 159–160). 13 Astfel de concluzii au fost formulate în articolele lui Valerijus Čekmonas (aici sunt indicate numai publicațiile dedicate discutării situației lingvistice din regiunea Vilnius și din teritoriile învecinate acesteia (Чекман 1982, 1995; Čekmonas 1999). Cercetătorul polonez Janusz Rieger și-a exprimat în repetate rânduri opinia cu privire la substratul limbii belaruse care a modelat dialectele poloneze în teritoriile Vilnius și Trakai (Rieger 2006: 39). Susținătorul acestei ipoteze, Leszek Bednarczuk, afirmă că, în vremurile istorice, granițele teritoriale ale limbii belaruse erau mult mai întinse și se extindeau dincolo de teritoriile Vilnius și Trakai (Bednarczuk 1999: 103). 14 Problema substratului lituanian pe teritoriul Belarusului nu mai ridică astăzi îndoieli semnificative; a se vedea articolele cercetătorilor lituanieni, belaruși și ruși dedicate acestei probleme, precum și bibliografia bogată din volumul: Судник Т. М., red., 1980: Балто-славянские этноязыковые контакты. Москва: Наука. 72 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse ŠALTINIAI Jabl – Jablonskis Konstantinas 1941: Lietuviški žodžiai senosios Lietuvos raštinių kalboje 1: Tekstai. Kaunas: Lietuvos istorijos draugija. Kurz – Kurzowa Zofia 1993: Język polski Wileńszczyzny i kresów północno-wschodnich XVI–XX w. Warszawa-Kraków: PWN. LKŽe – Lietuvių kalbos žodynas, elektroninis variantas, redaktorių kolegija: Gertrūda Naktinienė (vyr. red.), Jonas Paulauskas, Ritutė Petrokienė, Vytautas Vitkauskas, Jolanta Zabarskaitė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005. Prieiga internete: www.lkz.lt. LKŽK – Lietuvių kalbos žodyno kartoteka su papildymais. SEJL – Smoczyński Wojciech 2007: Słownik etymologiczny języka litewskiego. Wilno: Uniwersytet Wileński. SEJP – Boryś Wiesław 2005: Słownik etymologiczny języka polskiego. Kraków: Wydawnictwo Literackie. SEJPSŁ – Sławski Franciszek 1952–1982: Słownik etymologiczny języka polskiego 1–5. Kraków: Towarzystwo Miłośników Języka Polskiego. SGP – Karłowicz Jan 1900–1911: Słownik gwar polskich 1–4. Kraków: Nakł. Akademii Umiejętności. SPGL – Rieger Janusz, Masojć Irena, Rutkowska Krystyna 2006: Słownictwo polszczyzny gwarowej na Litwie, Warszawa: DiG, 119–455. TurNiSzw – Zasób leksykalny polskiego dialektu ludowego Wileńszczyzny okresu międzywojennego utrwalony w pracach H. Turskiej, K. Nitscha i H. Szwejkowskiej (opracowała I. Grek–Pabisowa). – Acta Baltico–Slavica 26, 129–177. Tur – Regionalne słownictwo Wileńszczyzny okresu międzywojennego utrwalone w pracy H. Turskiej Język polski na Wileńszczyźnie (opracowała I. Grek–Pabisowa). – Acta Baltico–Slavica 26, 121–129. WilJaszcz – Rieger Janusz 1996, 1999: Słownictwo „wileńskie“ ze zbioru Leonarda Jaszc zanina. – Język polski dawnych Kresów Wschodnich 1, Warszawa: DiG, 79–109; tęsinys: Słownictwa „wileńskiego” ze zbiorów Leonarda Jaszc zanina ciąg dalszy. – Język polski dawnych Kresów Wschodnich 2, Warszawa: DiG, 57–77. Dwil – Dwilewicz Barbara 1997: Język mieszkańców wsi Bujwidze na Wileńszczyźnie, Warszawa: DiG. ГСБМ – Гістарычны слоўнік беларускай мовы: выпуск 1–32, рэд. А. М. Булыкі, А. І. Жураўскага. Мінск: Беларуская навука, 1982–2012. СБ – Лаучюте Юрате Алоизовна 1982: Словарь балтизмов в славянских языках. Ленинград: Наука. Ленинградское отделение. Straipsniai / Articles 73 KRISTINA RUTKOVSKA СБГ – Слоўнік беларускіх гаворак паўночна-заходняй Беларусі і яе пагранічча 1–5, рэд. Юзэфа Фларьянаўна Мацкевіч. Мінск: Навука і тэхніка, 1979–1986. СБМ – Насовіч Іван І. 1983: Слоўнік беларускай мовы. Мінск: Беларуская Савецкая Энцыкляпэдыя. СГБ – Сцяшковіч Таццяна Піліпаўна 1972: Матэрыялы да слоўніка Гродзенскай вобласці. Мінск: Навука і тэхніка. ЭСБМ – Этымалагічны слоўнік беларускай мовы 1978–2007: выпуск 1–12, рэд. Віктар Уладзіміравіч Мартынаў, Генадзь Афанасьевіч Цыхун. Мінск: Навука і тэхніка. ЭСРА – Фасмер Макс 1964–1973: Этимологический словарь русского языка, Москва. ЭССЯ – Этимологический словарь славянских языков 1974–2003: выпуск 1–30, ред. О. Трубачев, Москва: Наука. LITERATŪRA Bednarczuk Leszek 1994: Stosunki etnolingwistyczne na obszarze Wielkiego Księstwa Litewskiego. – Acta Baltico-Slavica 22, 109–124. Bednarczuk Leszek 1999: Litewsko-słowiańskie pogranicze językowe w pierwszej połowie XX wieku w świetle badań Olgierda Chomińskiego. – Acta Baltico-Slavica 24, 95–106. Čekmonas Valerijus 1999: O bilingwizmie polsko-litewskim i litewsko-polskim na Dence (czyli na północno-wschodnich obszarach Wileńszczyzny). – Sytuacja językowa na Wileńszczyźnie. Warszawa: Elipsa, 28–39. Grek-Pabisowa Iryda 1993: O charakterze związków języka litewskiego z gwarami rosyjskimi i polskimi. – Lietuvių kalbotyros klausimai 30, 54–60. Grek-Pabisowa Iryda 1997: Językowa rzeczywistość na Kresach północno-wschodnich. – Kresy – pojęcie i rzeczywistość. Warszawa: SOW, 145–179. Grinaveckienė Elena 1977: Lietuviškos kilmės leksika Aukštadvario lenkų šnektoje. – Lietuvių kalbotyros klausimai 17, 133–142. Grinaveckienė Elena 1983: Lietuviškos kilmės leksika Lietuvos paribio baltarusių šnektose. – Lietuvių kalbotyros klausimai 22, 182–204. Grinaveckienė Elena 1991: Buivydžių apylinkių (Vilniaus r.) lenkų šnektos lituanizmai. – Lietuvių kalbotyros klausimai 29, 47–64. Laučiūtė Jūratė 2007: Baltiškos kilmės vardadžodžių galūnių likimas šiaurės slavų kalbose. – Res humanitariae 2, 85–102. 74 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse Otrębski Jan 1931: Litunizmy słownikowe w dialekcie polskim na Wileńszczyźnie. – Język Polski 16, 79–85. Rieger Janusz 2006: Polszczyzna gwarowa na Litwie. – Janusz Rieger, Irena Masojć, Krystyna Rutkowska. Słownictwo polszczyzny gwarowej na Litwie. Warszawa: DiG, 11–48. Rutkowska Krystyna 2006: Lituanizmy leksykalne w gwarach polskich na Litwie. – Janusz Rieger, Irena Masojć, Krystyna Rutkowska. Słownictwo polszczyzny gwarowej na Litwie. Warszawa: DiG, 73–108. Rutkowska Krystyna 2007: Z zagadnień chronologii zapożyczeń litewskich w gwarach polskich z terenu Litwy. – Prace Filologiczne 53, 487–502. Rutkowska Krystyna 2008: Świadomość narodowa a język ludności wiejskiej na pograniczu polsko-białorusko-litewskim. – Prace Filologiczne 54, 345–366. Rutkowska Krystyna 2008a: Język a tożsamość na pograniczu polsko-litewskim. – Tożsamość - język - rodzina: z badań na pograniczu słowiańsko-bałtyckim. Warszawa: SOW, 53–68. Rutkowska Krystyna 2010: O pojemności semantycznej zapożyczeń leksykalnych z języka litewskiego funkcjonujących w polszczyźnie gwarowej na Litwie. – Językowe i kulturowe dziedzictwo Wielkiego Księstwa Litewskiego. Księga jubileuszowa na 1000-lecie Litwy, red. J. Mędelska i Z. Sawaniewska-Mochowa. Bydgoszcz: Wydawnictwo Uniwersytetu Kazimierza Wielkiego, 342–348. Rutkowska Krystyna, Sawaniewska-Mochowa Zofia 2012: Zapożyczenia litewskie dotyczące człowieka w gwarach polskich na Litwie. Aspekt semantyczny i etnolingwistyczny. –Baltistica. VIII Priedas, XI Baltistų kongreso straipsnių rinkinys, 99–117. Smoczyński Wojciech 2001: Język litewski w perspektywie porównawczej. Kraków: Wydawnictwo UJ, 445–460. Smułkowa Elżbieta 2002: Białoruś i pogranicza. Studia o języku i społeczeństwie. Warszawa: Wydawnictwo UW, 242–257, 272–283. Tekielski Krzysztof 1980: Lituanizmy leksykalne w dialekcie okolic Podbrzezia i Niemenczyna. – Acta Baltico–Slavica 13, 62–73. Turska Halina 1995: O powstaniu polskich obszarów językowych na Wileńszczyźnie, wstęp i opr. V. Čekmonas. Vilnius (przedruk z r. 1939). Urbutis Vincas 1969 (1): Dabartinės baltarusių kalbos lituanizmai. – Baltistica 5, 43–68. Urbutis Vincas 1969 (2): Dabartinės baltarusių kalbos lituanizmai (tęsinys). – Baltistica 5, 149–162. Urbutis Vincas 1984: Slavų kalbų pseudobaltizmai. – Baltistica 20(1), 30–38. Straipsniai / Articles 75 KRISTINA RUTKOVSKA Walczak Bogdan 1982: Z zagadnień etymologizacji zapożyczeń romańskich w języku polskim. – Język–teoria–dydaktyka. Kielce: Wyższa Szkoła Pedagogiczna, 172–194. Zdaniukiewicz Alojzy Adam 1972: Gwara Łopatowszczyzny. Fonetyka, fleksja, słownictwo. Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich. Zinkevicius Zigmas 1974: Alojzy Adam Zdaniukiewicz, Gwara Łopatowszczyzny. Fonetyka, fleksja, słownictwo. – Baltistica 10, 207–214. Zinkevicius Zigmas 1984: Lietuvių kalbos istorija 1. Vilnius: Mokslas, 255–275. Zinkevicius Zigmas 1987: Lietuvių kalbos istorija 2. Vilnius: Mokslas, 46–52, 61–68. Аксамитов Анатоль 2000: Белорусско-литовская лексико-фразеологическая интерференция. – Acta Baltico-Slavica 25, 89–104. Гринавацкене Эляна, Мацкевич Юзефа Ф., Романович Елена М., Чеберук Елена И. 1975: Бытовая лексика литовского происхождения в Западной Белоруссии. – Lietuvių kalbotyros klausimai 15, 163–195. Лаучуоте Юрате Алоизовна 1973: Тематические особенности балтизмов в славянских языках. – Baltistica 11 (2), 155–164. Лаучуоте Юрате Алоизовна 1975: Терминология обработки дерева (заимствования из балтийских языков в славянские). – Lietuvių kalbotyros klausimai 15, 145–161. Лаучуоте Юрате Алоизовна 1982: Словарь балтизмов в славянских языках. Ленинград: Наука. Ленинградское отделение. Мартынов Виктор Владимирович 1965: Типы лексических балтизмов в белорусских диалектах. – Acta Baltico-Slavica 9, 90. Чекман Валерий Николаевич 1972: К проблеме литовско-белорусских лексических связей. – Baltistica, 8(2), 147–156. Чекман Валерий Николаевич 1982: К социолингвистической характеристике польских говоров белорусско-литовского пограничья. – Studia nad polszczyzną kresową 1, 123–138. Чекман Валерий Николаевич 1995: Предисловие. – Галина Турска. О происхождении польскоязычных ареалов в Вильнюсском крае. Vilnius: Mintis, 3–58. 76 Acta Linguistica Lithuanica LXVII Lietuvių kalbos skoliniai Lietuvos lenkų tarmėse Lithuanian borrowings in Polish dialects in Lithuania SUMMARY The subject of the description in this article is a large amount of lexical borrowings from the Lithuanian language which function in Polish dialects in Lithuania. The expressions recorded in the dense areas where the Polish language is primary, that is in the Vilnius and Trakai regions as well as in parts of the Širvintos and Molėtai regions, have been analysed. The comparative chronological analysis of lithuanian borrowings as well as the analysis on the transfer of the Baltic lexis into the Slavic dialects have been made. The verification of the historical dictionaries and vocabulary collected in the lexical studies of dialects shows that these expressions form several chronological layers (from the sparsely used 16th century borrowings till the latest borrowings that continue penetrating). The thematic comparison may indicate the variety of inter-ethnic relations on the former lands of the Grand Duchy of Lithuania. The indirect borrowings dominate due to the fact that a lot of borrowings penetrated into the Polish dialects through Belarusian. This fact may be used as a linguistic evidence confirming the thesis about the Belarusian origins of the new Polish dialects in Lithuania. Įteikta 2012 m. rugsėjo 3 d. KRISTINA RUTKOVSKA Vilniaus universitetas, Polonistikos centras Universiteto g. 3, LT-01513 Vilnius, Lietuva [email protected] Straipsniai / Articles 77