Dėl kai kurių lietuvių vandenvardžių kilmės (II)
Full text
147 articole / articles LaiMutis biLkis Institutul Limbii Lituaniene Direcții de cercetare: toponimie, antroponimie. dėL kai kuriŲ LietuViŲ VandenVardŽiŲ kiLMės (ii) privind originea unor hidronime lituaniene (ii) rezumat pe baza cercetărilor detaliate asupra originii toponimelor lituaniene, realizate în procesul redactării Dicționarului toponimelor lituaniene, articolul prezintă noi versiuni privind originea numelor unor lacuri și râuri analizate deja în lucrările altor toponimiști: Bldiš kės ẽžeras, Drabùžis, Drančiùkas, Draudẽnių ẽžeras, Dvõliškis, Dzindzak (Dindžiak), Karčiãme tis, Kemešà, Kẽ mešė, Kemešỹs, Kūnà, Kurtinỹs, Kurtinlis, Paguž, Pãspitris, Samavà, Sãmė, Sa mãvas, Sã mis, Sã ga vas, Strta, Strtos, versiuni bazate pe tendințele și analogiile formării, originii și semanticii (motivației) toponimelor din această clasă sau, în unele cazuri, pe date noi și observate anterior, legate de autenticitatea formelor hidronimelor și de particularitățile utilizării lor. rezumat articolul tratează noile versiuni privind originea numelor unor lacuri și râuri precum Bl diškės ẽžeras, Drabùžis, Drančiùkas, Draudẽnių ẽžeras, Dvõliškis, Dzindzak (Dindžiak), Karčiãme tis, Kemešà, Kẽmešė, Kemešỹs, Kūnà, Kurtinỹs, Kurtinlis, Paguž, Pãspitris, Samavà, Sãmė, Samãvas, Sãmis, Sãgavas, Strta, Strtos, analizate anterior de alți toponimiști; cercetarea se bazează pe investigarea aprofundată a originilor toponimelor lituaniene în timpul elaborării Dicționarului lituanian de toponime; noile versiuni se bazează fie pe tendințele și paralelele semanticii (motivației), ale derivării toponimelor și ale originii acestei clase, fie, în unele cazuri, pe date noi și neobservate anterior referitoare la autenticitatea și particularitățile utilizării formelor hidronimelor. cuvinte-cheie: originea hidronimelor, formarea hidronimelor, semantica hidronimelor. cuvinte-cheie: originea hidronimelor, derivarea hidronimelor, semantica hidronimelor.
148 acta LaiMutis biLkis Linguistica Lithuanica LXXI Aspecte privind originea unor hidronime lituaniene au fost deja analizate în câteva articole anterioare (bilkis 2006: 47–62; 2011: 9–25). Continuarea cercetării originii toponimelor lituaniene în timpul redactării Dicționarului toponimelor Lituaniei1 (LVŽ) permite evidențierea și a altor posibilități noi privind originea unor nume de lacuri și râuri deja analizate în lucrările toponimiștilor, posibilități bazate pe tendințele de formare, origine și semantică (motivație) ale acestei clase de toponime și pe analogii sau, în unele cazuri, pe date noi (mai exact, neobservate anterior) referitoare la autenticitatea formelor hidronimelor și la particularitățile utilizării lor. Scopul articolului nu este de a respinge ipotezele de origine publicate anterior, ci de a prezenta alături de acestea alternative, argumentându-le superioritatea. Lacul Bldiškės, lac. onș. În lucrările lui Aleksandras Vanagas, forma compusă a numelui este derivată din presupusul nume al unui alt loc (pajiște, câmp sau similar), *Bildiškė, care provine din pvd. Blda (Vanagas 1981: 64). Pe baza lui Vanagas, o asemenea origine a hidronimului este prezentată și în Dicționarul toponimelor Lituaniei (LVŽ I 478). Totuși, în chestionarul interbelic din 1935 al registrului numelor de terenuri din satul Ūta, comuna Onuškis, este consemnată forma necompusă a numelui acestui lac – Bldiškis2. cel mai probabil este autentic, provenind din lit. bildti ‘a emite un anumit sunet lovind obiecte dure; a zdrăngăni, a bubui’3. nu există multe toponime formate de la verbe cu sufixul -iškis, însă acest tip de derivare este posibil, cf. helonimele Bld-iškis rst. Vrn, Spand-iškis lk. rdn : spándyti ‘a întinde capcane, lațuri, curse’, Žb-iškis b. Mlt : žibti (bilkis 2008: 86). dėl semantikos plg. ežerų vardus Bildẽlis jrb, Baršktis, Barškėtà Švnč, upėvardžius Bárškelis, Barškelỹs rd, Baršk-upỹs, Báršk-upis Dt (Vanagas 1981a: 114). Drabùžis lac. sem. Sunt cunoscute două versiuni privind originea: este pus în legătură cu lat. vv. Drabas, Drab- -enas, pr. vv. Drab-inow4, lit. drab-na „mlaștină”, drabà „cădere de zăpadă umedă, dreblius, dreblys” (savukynas 1962: 195); rădăcina drablaikoma prin apofonie sau chiar printr-o variantă dialectală drob, este pusă în legătură cu lit. drabùžis, dróbė și se presupune că drab-, drobiș s-ar fi dezvoltat din lexeme mai vechi care aveau un sens mai general de rupere, sfâșiere (Vanagas 1981: 90). pe lângă posibilitățile etimologice indicate, este foarte posibilă legătura cu lit. drabùs „care tremură”, drebti „a fi cuprins de o mișcare frecventă, convulsivă (din cauza frigului, a fricii etc.), a vibra, a tremura; a se scutura, a vibra, sub acțiunea forțelor externe ’. o astfel de asociere este susținută de analogia formării hidronimelor: cf. numele lacurilor care pot fi atribuite denumirilor posesorilor unei însușiri, cu acest sufix: Dubùžis dgč, ds, ob, Gilùžis aln, ktk, Mlt, r, stk, Gėlùžis ut (Vanagas 1970: 215). semantica, în acest caz, ar fi legată de ceva ondulatoriu, „dre1 autorul articolului este unul dintre autorii și redactorul responsabil al Dicționarului toponimelor lituaniene. 2 a notat profesorul Justinas Rūkas de la locuitorul Juozas Trakimavičius din satul Ūta. 3 Semnificațiile cuvintelor sunt indicate conform LkŽe. 4 Pentru mai multe detalii privind toponimele prusace *Drab-n-av- / *Drabn-avžr. blažienė 2000: 31.
dėl kai kurių lietuvių vandenvardžių kilmės (ii) 149articole / articles peste suprafața lacului bančiu“, cf. hidronimul Trišikštė skdv : lituan. trišti, letonă trsêt ‘a vibra, a tremura, a se zgudui ’ (Vanagas 1981a: 88), cf. de asemenea vv. Drebùlė pv. Vrn, Drẽb-a-balis b. Lp, Drẽb-daubis db. Štk, Dreb-ù-balė pv. Lzd, Drebantỹs rastas rst. klr (Vk). Drančiùkas up. klm. este asociat cu germanismul dránka ‘hrană, lături, zoaie’ (Vanagas 1981: 90), însă în acest caz nu este clar cum k din rădăcină s-a transformat în č. de aceea, poate este mai convingător să fie asociat cu lit. (împrumutul) drañčyti, drañčintis ‘a se dezlănțui, a se năpusti’, dránča ‘cel care se dezlănțuie’. semantica ar fi atunci legată de curgerea rapidă a apei, de apa spumegândă sau ceva asemănător. Draudẽnių ẽžeras ež. Žgč. forma oficială poate fi derivată din numele satului învecinat Draudẽniai (vezi Savukynas 1962: 195; Vanagas 1981: 90). totuși, în perioada interbelică, în fișierul de toponime colectate de Comisia pentru Nume de Familie și Toponime a fost consemnată forma de singular Draudẽnio ẽžeras, care cel mai probabil este un genitiv aparent de la Draudẽnis; în plus, consemnări ale unor asemenea forme se găsesc și în fișele completate după război în fișierul de toponime. prin urmare, după cum arată datele limbii vii, hidronimul compus Draudẽnių ẽžeras trebuie considerat secundar, iar forma autentică este, se pare, Draudẽnis, derivat din lit. draũsti (draũdė) ‘a spune să nu facă ceva, a nu permite, a avertiza, a apăra; a nu permite folosirea (a ceva), a interzice ’. această posibilitate este susținută de analogia formării hidronimelor: hidronimele cu sufixul -enis sunt răspândite în aceeași zonă a dialectului žemaițian de sud, a raseinișkienilor (chiar și în Žygaičiai!), ca și Draudẽnis (vezi Vanagas 1970: 132–133, 398). în plus, se pot găsi și paralele semantice – cf. hidronimul Draũstinė, legat fără îndoială de lit. draũsti, sau. în acest caz, cronologia apariției numelor lacului și satului ar fi următoarea: hidronimul Draudẽnis → oiconimul Draudẽniai → hidronimul secundar Draudẽnių ẽžeras. pe baza acestei versiuni devine îndoielnică derivarea numelui satului Draudẽniai din antroponimul *Draudẽnis și, în consecință, reconstituirea unui asemenea nume personal din oiconim (cf. Savukynas 1962: 195; Zinkevičius 2008: 85, 280). Dvõliškis (Dvóliškis?) râu. Șl. explicând originea hidronimului, autenticitatea formei este pusă la îndoială; se consideră că aceasta ar putea fi o dvõlikis ‘saikas grūdams seikėti’ (Vanagas 1981: 99). tačiau toks lyties pasikeitimas formă prelucrată ulterior din *Dvolikis, care este imposibilă din punct de vedere fonetic în lituaniană; în plus, după cum arată datele limbii vii, astfel nu este numit doar râul, ci și pajiștea aflată în apropiere. prin urmare, Dvõliškis (Dvóliškis?) este cel mai probabil o formă autentică, asociată cu apelativul dvaliúoti ‘a merge’, folosit în zona șiaulișkienilor, înțelegând a → o ca alternanță vocalică a rădăcinii, cf. lit. võliuotis, vóliuotis ‘a-și face de cap, a zburda, a se zbengui, a se dezlănțui ’, võlis ‘samavolnicie, nesupunere’ : valià. trebuie remarcat faptul că, în chestionarul interbelic privind numele de teren din satul Žvigai, districtul Šiauliai, cel care a consemnat numele pajiștii5 notează de asemenea că numele provine de la apa curgătoare, adică de la apa care dvaliuoja. prin urmare, se poate presupune că lit. dvaliúoti putea însemna și *‘a merge repede, a alerga’. 5 a consemnat învățătorul Liudas osipauskas, pe baza informației oferite de locuitorul satului Žvigai, antanas remeika.
150 acta LaiMutis biLkis Linguistica Lithuanica LXXI Dzindzak ‖ Dindžiak hidronim. râu. jz. nu este deloc clar dacă Dzindzak este o formă dialectală sau autentică, adică etimologică: se consideră că hidronimul oficial Dindžiak poate fi o hipernormalizare a lui Dzindzak sau Džindžiak, care este probabil un compus; primul element al acestuia poate fi asociat cu lituaniana džiñdžė, džndžė ‘rachiu de casă’, iar al doilea – derivat din lituaniana aks ‘ochișor de apă; loc gol în mlaștină, o mică suprafață de apă în mlaștini sau în lacuri pe cale de a se acoperi cu vegetație’ (Vanagas 1981: 86, 37). pe de altă parte, se afirmă că Jieznas nu este teritoriu al dzūkilor occidentali, prin urmare Dzindzak poate indica o arie mai întinsă a dzūkilor occidentali, existentă anterior, adică această formă este considerată dialectală, dar se neagă orice legătură a hidronimului cu cuvântul džiñdžė adus de emigranții reveniți din America la începutul secolului al XX-lea (Vitkauskas 1984: 83). întrucât se recunoaște că Dzindzak nu se află în aria actuală a dzūkilor occidentali, acesta ar putea fi considerat un hidronim compus autentic, al cărui prim element poate fi asociat cu lituaniana dziñ, dzn ‘cin, din (pentru a reda sunetul)’, dzindzti, dziñdzinti ‘a suna, a dingăni, a zăngăni’, iar al doilea element – cu lituaniana dzàk ‘țac (zgomotul copitelor în timpul alergării, călăriei, redat prin repetare); țac (pentru a reda o mișcare bruscă)’, dzàkoti ‘a merge repede’; pentru semantică cf. vv. Dziñdziliai (Dzndziliai?) kln. gdl : dzindziliúoti ‘a răsuna, a dzingiliui’, Dzindz-iù-balis b. gdž : dzindzti, dziñdzinti ‘a răsuna, a dindėti, a dzingėti’, Skabalas kln. Šll, Skambnės rst. kš și Eináutas râu. grz, Einkė pv., rst. Žlv, Enupis râu. Žm (Vk). Karčiãmetis râu. Šd. Se presupune că hidronimul este prescurtat din *Karčemã-vietis > *Karčiãmvietis (dial. *Karčiãmvetis) > Karčiãmetis și provine din lituanienele karčemà «cârciumă» și vietà («locul cârciumii») (Vanagas 1981: 147). O asemenea explicație a originii ridică totuși unele îndoieli din punct de vedere fonetic și semantic: sunt neclare tinių pakitimų priežastys, o tokia motyvacija (‘karčemos vieta’) labiau tiktų žemėformele indicate pentru nume de terenuri sau nume de așezări, dar nu pentru hidronime. De aceea este posibilă o altă origine a numelui acestui pârâu: din lituanienele kártis «copac lung și subțire, prăjină, creangă», kačius «buturugă, cioată» și mèsti (mẽta, mẽtė) «a arunca departe, în sus, în jos; a îndepărta, a nu mai păstra (ceva inutil, nepotrivit); a lăsa, a scufunda în apă (plasa, undița, ancora)». Această posibilitate a originii este susținută în mare măsură de compusele analogice din punct de vedere derivațional și semantic Kanãp-ia-merkis lac. jnšM, Plaũš-mirkis pâr. skd ș.a. (Vanagas 1981a: 117– 118). Din punct de vedere semantic, este un nume care indică destinația obiectului hidrografic: un pârâu în care sunt aruncate sau scufundate prăjini ori buturugi; cf. de asemenea vv. Kárč-ia-pievis krm., pv. sdk. Kemešà, Kẽmešė upė. Lkm, Kemešỹs ež. Lkm. abejojant formų autentiškumu („ar Kemėšà, Kẽmėšė, Kemėšỹs“) siejami su liet. kemša, kemšis, kemšius ‘griozdiškas žmogus’ ir laikomi konfigūracinės reikšmės hidronimais (Vanagas 1981: 152). Pirmiausia pastebėtina, kad autentiškos formos yra Kemešà, Kẽmešė, Kemešỹs, nes vietiniai gyventojai vandenvardžių priesagos e taria trumpą. todėl ryšys su nurodytais apeliatyvais kiek abejotinas dėl priesagos balsių netapatumo. galbūt laikytini priesagų -eša, -ešė, -ešys vediniais ir sietini su liet. kãmas ‘ kamuolys, gniūžtė, gurvolys; cui ’, kém-sas ‘movilă’ și derivate din balt. *kem-‘a strânge (a se strânge)’ (Mažiulis 1993: 100–103). în acest caz, în ceea ce privește semantica, cf. hidronimul Gniužà Pbs : gniùžti ‘a se înclina; a se prăbuși; a se ghemui; a se vlăgui; a slăbi; a se micșora, a scădea’ (Vanagas 1981a: 55).
dėl kai kurių lietuvių vandenvardžių kilmės (ii) 151articole / articles Kūnà, lac, râu. Švnč. este asociat cu lituaniana kunė «mlaștină noroioasă, smârc» (Vanagas 1981: 172), însă un asemenea apelativ nu există în Dicționarul limbii lituaniene, autenticitatea sa este îndoielnică. poate hidronimul este asociat cu lituaniana kūnas «organismul omului sau al animalului» și derivă din baltica *kū- / *kēu- «a acoperi(- se), a se curba» < ide. *(s)ku- (: *-ou- : *--) (a se vedea Mažiulis 1993: 169, 183–184; cf. LiV 561). În acest caz, semantica numelui trebuie asociată cu configurația obiectelor acvatice – cu curbura sau ceva similar. Kurtinỹs râu rgv, Kurtinlis lac klt, Lkm. sunt asociate cu lituaniana kurtinỹs ‘pasăre din familia cocoșului de munte (Tetrao urogallus)’ (Vanagas 1981: 175). Potrivit acestei versiuni, hidronimele ar fi formate de la denumirea animalului: primul fără mijloace derivaționale suplimentare, iar al doilea cu sufixul -ėlis, cu sens neposesiv. totuși, un asemenea mod de formare a hidronimelor este rar. nu cumva ar fi mai corect să atribuim hidronimele denumirilor posesorilor unei însușiri și să le asociem cu lituaniana kutinas ‘surd’, kurtina ‘orb, complet ’. atunci ar fi vorba despre un lac orb, adică secătuit, și despre un râu cu un curent slab, care seacă. astfel de nume de lacuri cu această semantică sunt foarte numeroase, cf. Ãklas Lbv, Vp, rdnk, Aklẽlis gdž, Lp, rud, Aklùtis Švnčl și altele (Vanagas 1981a: 54), se întâlnesc și hidronime, cf. Ãklė dbg, imbr, krš (LueV 2). Paguž up. Šd. Numele este derivat dintr-un alt toponim presupus anterior *Pagužė (Vanagas 1981: 238), însă, în lipsa în realitate a unui astfel de toponim, este mai probabil că este un derivat cu prefix, provenit din antroponimul Gùžas, Gužỹs. adică ar fi un pârâu care curge prin pământul unui om cu numele de familie Gužas, Gužys sau ceva similar. Numele de familie Gùžas este răspândit, printre alte locuri, și în împrejurimile localității Šeduva (v. LPdb), de aceea o asemenea posibilitate de origine este pe deplin posibilă. Pãspitris hidron. Šd. Numele este considerat un derivat cu ajutorul unui prefix de la avd. Sptris, Spitrỹs (Vanagas 1981: 247), însă un asemenea nume de familie este cunoscut doar în Lituania de sud (LPdb); nici în documentele istorice, cel puțin deocamdată, nu au fost găsite date că ar fi fost folosit odinioară în împrejurimile localității Šeduva. de aceea, poate că mai plauzibilă ar părea asocierea cu lituaniana paspitrióti ‘a vedea oarecum neclar’, paspitrỹs ‘destul de miop, care vede neclar’; pentru semantică compară hidronimul Ãklė dbg, imbr, krš (LueV 2). Samavà hidron. dgč, Samavà, Sãmė hidron. onš, Samãvas lac. dgč, Mlt, Sãmis lac. onš. se presupune că hidronimele au păstrat forma sama cuvântului sãmana, cf. samti : ap-samti ‘a se acoperi de mușchi’ (Vanagas 1981: 289–290). pe de altă parte, pot fi corelate cu alternanța vocalelor din rădăcină și cu lituaniana sémti (sẽmia) «a lua, a turna lichide, a scoate cu polonicul materiale vărsate; a inunda, a acoperi cu apă» < baltică *sem- «(a) acoperi cu apă» (Mažiulis 1997: 56–58). Posibilitatea alternanței vocalice în rădăcină este indicată de lituaniana samùs «cu care se poate lua o cantitate mare; cu care este comod să iei», samáuti «a lua cu polonicul; a prinde pești cu năvodul», samúoti «a lua cu polonicul», sámtis «polonic pentru a lua fiertură; cantitatea care încape în el; polonic pentru a scoate apă din barcă; plasă întinsă pe un arc pentru prinderea peștilor sau a racilor mergând prin apă, minciog» . semantica (motivația) ar putea fi legată în primul rând de inundare, acoperire cu apă, revărsare, cf. același lucru ca și în cazul hidronimelor cu sam-, al lacului Tvaniùs din aria sudică a dialectului aukštaitian, btr : tvnti ‘a crește, a se înmulți apa; a curge, a se revărsa, a se scurge, a se năpusti, a fugi din abundență, cu putere; a fi inundat, acoperit de ape ’
152 acta LaiMutis biLkis Linguistica Lithuanica LXXI (Vanagas 1981a: 72), de asemenea cf. râul Pyvesà Ps : pýti ‘a se umfla; a se revărsa puțin’ (Vanagas 1981: 260). pe de altă parte, motivele luării și scoaterii apei sunt de asemenea posibile, cf. helonimul Sém-prūdis b. Vv (Bilkis 2008: 138), agronimul Sėmyklà pv. Mrk (Vk). Sãgavas lac. srj. se presupune că ar putea fi un derivat asimilațional ulterior (asimilație distructivă?) din *Zagavas, considerat un iotvingism din *Žagavas : žàgti „a murdări mâncarea, apa”, lat. zagt „a face ceva rău; a fura”. totuși, se observă de asemenea că și rădăcina sagyra este posibilă, cf. pr. avd. Sage (Vanagas 1981: 286, 396). pe de altă parte, hidronimul este poate înrudit cu lit. sagà „discușor trecut printr-o buclă (o gaură), pentru încheierea hainelor; buclă, toartă pentru a fixa ceva ’, sãgas ‘ buclă, toartă pentru a fixa ceva ’ < sègti ‘ a agăța, a fixa (cu un ac, un bold etc.) sau a desprinde ceva agățat; a agăța, a uni, a lega (cu un nasture, o cataramă etc.) sau a desface unul de altul ’, abrev. sagis < * sagas ‘cataramă’ < ‘instrument de încheiere’ < *‘(în)cheiere’ < *‘ încheiere ’ (Mažiulis 1997: 35–36). Motivația hidronimului ar putea fi legată de configurația obiectului: un lac sau ceva similar, de formă încheiată, alcătuit, adică, din două părți care se unesc printr-o îngustare. Strta râu. kpč, lacul Strtos. Lp. Cea mai plauzibilă este considerată originea din denumirea peștelui strta menționată de k. būga, ‘un peștișor mic și strălucitor, căruia îi place să înoate împotriva curentului ’ (Vanagas 1981: 315). totuși, aceste hidronime ar putea fi legate de lit. cu sens mai abstract strti ‘ a se întări, a deveni rigid (de obicei prin uscare); a se întări, a se solidifica (de obicei la înghețare, la răcire) ’ < balt. *stur- / *stir- / *ster-‘ a sta și altele ’ (Mažiulis 1997: 163–164). tokiu atveju semantika būtų paremta nejudriu, „suprafața înghețată” a apei, cf. echivalentele semantice din aceeași zonă a dialectului sudic aukštaițiai Stángė, Stángis : stangùs ‘ rigid, inflexibil, elastic ’ up. Mrk, Vrn (Vanagas, 1981: 313). CONCLUZII hidronimul compus Bldiškės ẽžeras este cel mai probabil secundar, format din forma autentică Bldiškis, care provine din lituaniana bildti „a produce un anumit sunet lovind obiecte dure; a zdrăngăni, a bubui”. numele lacului Drabùžis, printre alte posibilități etimologice, poate fi pus în legătură cu lituaniana dra bùs „care tremură”, drebti „a fi cuprins de o mișcare frecventă, convulsivă (din cauza frigului, fricii etc.), a vibra, a tremura; a se scutura, a vibra, sub acțiunea forțelor externe legătura hidronimului Drančiùkas cu germanismul dránka „hrană, ’. lături, zoaie” este îndoielnică din cauza neidentității consoanelor radicalului č : k, de aceea este mai plauzibil să fie pus în legătură cu lituaniana (împrumutul) drañčyti, drañčintis „a se dezlănțui, a se năpusti”, dránča „cel care se dezlănțuie”. hidronimul compus Draudẽnių ẽžeras poate fi derivat formal din numele satului învecinat Draudẽniai, însă, după cum arată datele limbii vii, numele autentic al râului
dėl kai kurių lietuvių vandenvardžių kilmės (ii) 153 articole / articles forma sa este Draudẽnis, derivată din lit. draũsti (draũdė) ‘a spune să nu facă ceva, a nu permite, a avertiza, a apăra; a nu permite folosirea (a ceva), a interzice hidronimul Dvõliškis (Dvóliškis?) este, cel mai probabil, autentic, legat de lit. dvaliúoti ‘a merge’. A-l considera derivat din *Dvolikis, care provine din ’. lit. dvõlikis ‘măsură pentru măsurarea cerealelor’, nu are temei, atât din cauza neconcordanței fonetice, cât și a datelor limbii vii. Dzindzak poate fi un hidronim compus autentic, al cărui prim component poate fi pus în legătură cu lituaniana dziñ, dzn „cin, din (pentru redarea sunetului de rezonanță)”, dzindzti, dziñdzinti „a răsuna, a dindăni, a zăngăni”, iar al doilea component – cu lituaniana dzàk „țac (sunetul copitelor care bat în timp ce aleargă sau călărește, exprimat prin repetare); cakt (pentru a descrie o mișcare bruscă) ’, dzàkoti ‘a merge repede’. hidronimul Karčiãmetis poate să nu fie o formă prescurtată din *Karčemã-vietis > *Karčiãmvietis (dial. *Karčiãmvetis) > Karčiãmetis : karčemà ‘cârciumă’ și vietà (‘locul cârciumii’), ci să provină din lit. kártis ‘copac lung și subțire, prăjină, nuia’, kačius ‘buturugă, ciot’ și mèsti (mẽta, mẽtė) ‘a arunca departe, în sus, în jos; a îndepărta, a netinkamą); leisti, gramzdinti į vandenį (tinklą, meškerę, inkarą)’. nu mai păstra (ceea ce este inutil, hidronimele Kemešà, Kẽmešė, Kemešỹs pot fi puse în legătură cu lit. kãmas ‘minge, ghem, bulgăre; cârlig ’, kém-sas ‘ tufiș ’ și derivat din balt. *kem-‘a strânge(- a)’. numele lacului și al râului Kūnà este probabil înrudit cu lit. kūnas ‘ organismul omului sau al animalului ’ și derivat din balt. *kū- / *kēu-‘ a acoperi(se), a se îndoi ’. hidronimele Kurtinỹs, Kurtinlis sunt mai degrabă nu de origine „animalieră”, ci trebuie atribuite denumirilor celor care posedă o însușire și puse în legătură cu lit. kutinas ‘ surd ’, kurtina ‘ orbește, complet ’. Este mai plauzibil ca numele râului Paguž să fie derivat nu dintr-un alt toponim presupus *Pagužė, ci din antroponimul Gùžas, Gužỹs. Pãspitris este cel mai probabil un hidronim nu de origine antroponimică, ci apelativă, pus în legătură cu lit. paspitrióti ‘a vedea ceva mai puțin clar’, paspitrỹs ‘destul de miop, care nu vede clar’. Hidronimele Samavà, Sãmė, Samãvas, Sãmis ar putea fi asociate cu lituaniana sémti (sẽmia) „a lua, a turna lichide, a lua cu lingura materiale vrac; a inunda, a acoperi cu apă” < baltica *sem- „a (acoperi cu apă)”. Numele lacului Sãgavas nu este mai degrabă un derivat secundar din *Zagavas, ci este înrudit cu lituaniana sagà „discușor introdus într-o buclă (orificiu) pentru a încheia hainele; buclă, toartă pentru fixarea unui obiect ”, sãgas „buclă, toartă pentru fixarea unui obiect” < sègti „a agăța, a fixa (cu un ac, o andrea și altele asemenea) sau a desprinde ceva agățat; a agăța, a uni, a lega (cu un nasture, o cataramă și altele asemenea) sau a desface unul de altul ”, pr. sagis < * sagas „cataramă” < „mijloc de încheiere” < *„(în)cheiere” < *„încheiere”. Hidronimele Strta, Strtos pot fi legate de lituan. strti «a se întări, a deveni rigid (de obicei prin uscare); a îngheța, a se întări (de obicei prin înghețare, răcire)» < balt. *stur- /*stir-/*sterŠaLtiniai ir LiteratŪra bilkis Lai mutis 2006: dėl kai kurių lietuvių vandenvardžių kilmės. – Studii de onomastică baltică. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 47–62. bilkis Laimutis 2008: Formarea helonimelor lituaniene. Helonime cu sufix și derivate cu sufix. «a deveni rigid etc.»
154 acta LaiMutis biLkis Linguistica Lithuanica LXXI Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene. bilkis Laimu ti s 2011: încă o dată despre originea unor hidronime lituaniene. – Cercetări de onomastică baltică 2. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 9–25. blažien ė grasilda 2000: denumirile baltice de locuri din Samlanda. – Hydronymia Europaea. volumul special 2. Stuttgart: Franz Steiner Verlag. LIV – Lexiconul verbelor indo-europene. elaborat sub conducerea lui Helmut Rix și cu colaborarea multor altora de Martin Kümmel, Thomas Zehnder, Reiner Lipp, Brigitte Schirmer. a doua ediție, extinsă și îmbunătățită, elaborată de Martin kümmel LkŽe – Dicționarul limbii lituaniene (t. i–XX, 1941–2002): versiune electronică. colegiul redacțional: und helmut rix. Wiesbaden: dr. Ludwig reichert Verlag, 2001. gertrūda naktienienė (redactor-șef), jonas Paulauskas, ritutė Petrokienė, Vytautas Vitkauskas, jolanta zabarskaitė. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2005. Acces online: www.lkz.lt LPdb – Baza de date a numelor de familie lituaniene. Acces online: pavardes.lki.lt LueV – Nomenclatorul râurilor și lacurilor din RSS Lituaniană. Vilnius: Editura de literatură politică și științifică de stat, 1963. LVŽ i – Dicționarul toponimelor lituaniene 1. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2008. Mažiulis Vytautas 1993: Dicționarul etimologic al limbii prusace 2. Vilnius: Editura de Știință și Enciclopedii. Mažiulis Vytautas 1997: Dicționar etimologic al limbii prusace 4. Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică. savukynas bronys 1962: Denumirile lacurilor. – Probleme de lingvistică lituaniană 5, 191–198. Vanagas aleksandras 1970: Formarea hidronimelor din RSS Lituaniană. Vilnius: Știința. Vanagas aleksandras 1981: Dicționar etimologic al hidronimelor lituaniene. Vilnius: Mokslas. Vanagas Aleksandras 1981a: Lietuvių hidronimų semantika. – Lietuvių kalbotyros klausimai 21, 4–153. Vitkauskas Vytautas 1984: Vanagas A. Lietuvių hidronimų etimologinis žodynas. – Vilnius: Mokslas, 1981. – 408 p. (recenzija). – Baltistica 20(1), 82–88. Vk – Vietovardžių, surinktų iš gyvosios kalbos, kartoteka (saugoma Lietuvių kalbos instituto Vardyno skyriuje). zinkevičius zigmas 2008: Lietuvių asmenvardžiai. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.
dėl kai kurių lietuvių vandenvardžių kilmės (ii) 155 straipsniai / articole Abrevieri aln – alantà (r. Moltai) ob – obẽliai (r. rõkiškis) Õnuškis (r. trãkai) b. – balta btr – butrimónys (r. alytaũs) Moltai) r – rieš (r. Vlnius) radvliškis ds – dùsetos (r. radvliškis (r. bržai) dt – dotnuvà (r. kėdáiniai) rdnk – ež. – lac rst. – mlaștină gdl – Marijámpolė) rud – rudnià (r. utena) grz – gruzdžia (r. (municipiul elektrnai) imbr – skuõdas jnšM – jõniškis (r. Moltai) skdv – skaudvlė (r. seirjai (r. Lazdjai) jz – stãkliškės (r. Prenai) klm – radvliškis) kln. – kalnas klr – klriškės (r. Šilãlė klt – katanėnai (r. Šatekiai (r. arbuști Švnč – Švenčiónys krš kš – kaišiadórys kùktiškės (r. Lbv –Liubãvas (municipiul lk. – lieknas Lkm – Liñkmenys (r. Ignalina) Vv Léipalingis (municipiul Taurag) Lzd – Lazdjai Žlv – Moltai Žm – Žemiai (r. Varėna) ar – ariógala (r. raséiniai) onš – Pbs – Pabáiskas (r. ukmerg) Ps – Pasvalỹs db. – vâlcea pv. – pajiște dbg – dubingia (r. dgč – degùčiai (r. zaras) rd – zaras) rdn – nemunlio rdninkai (r. Šačininkai) gudẽliai (municipiul Varėna) gdž – gudžinai (r. kėdáiniai) sdk – sudekiai (r. Šiauliai) sem – semelškės ibradas (r. zarasai) skd – taurag) jrb – jùrbarkas srj – jiẽznas (r. Prenai) stk – kemė Šd – Šeduvà (r. Šl – Šiaulia kaišiadori) Šll – Švenčionys) Štk – Plùngė) krm. – –kuršnai (r. Šiauliai) Švnčl –Švenčionliai (r. Švenčionys) râu. – râu ktk – Utena) ut – utenà Kalvarja) Vp –Vẽpriai (r. Ukmerg) (subst.) Vrn – Varėnà – Veiveria (r. Prenai) Lp – Drùskininkai) Žgč – Žygáičiai (r. Žalvaria (r. Moltai) Mlt – Jonava) Mrk – Merknė (r.