Baltic “*jūrā-/-(i)i̯ā-” ‘sea’ & “*jaurā-̆ /-(i)i̯ā-̆” ‘wet soil, bog, deep water’

VÁCLAV BLAŽEK Universitatea Masaryk ORCID id: orcid.org/0000-0002-6797-7188 Domenii de cercetare: studii indo-europene, în special limbile slave, baltice, celtice, anatoliene, toharice, indo-iraniene; fino-ugrice; afro-asiatice; etimologie; clasificare genetică; modele matematice în lingvistica istorică. DOI: doi.org/10.35321/all84-02 BALTIC *JŪRĀ-/- (I)IĀ- ‘MARE’ & *JAURĀ-/- (I)IĀ- ‘SOL UMED, MLĂȘTINĂ, APĂ ADÂNCĂ’ În baltică, *jūrā-/- (i)jā- înseamnă ‘mare’, iar *jaurā-/- (j)iā- ‘sol umed, mlaștină, apă adâncă’ ADNOTARE Acest articol analizează termenul baltic comun *jūr- ‘mare’, împreună cu formația sa de vṛddhi *jaur- ‘sol umed, mlaștină, apă adâncă’, urmele lor toponimice în aria macro-baltică, împrumuturile probabile identificabile în fino-permică *jūrs ‘loc adânc în apă’ și fino-volgică *järwä ‘lac’, posibilii cognati externi din armeană ǰowr ‘apă’, precum și din hidronimele Iuras & Zyras din Tracia Orientală și oronimul galic Jura, având în vedere legătura semantică dintre sensurile ‘adânc’ și ‘înalt’. Acești pași parțiali conduc la concluzia finală că sensul primar al rădăcinii baltice *jūra fost ‘apă adâncă’. CUVINTE-CHEIE: baltică, fino-volgică, fino-permică, armeană, Tracia, galică, apelativ, hidronim, toponim, etimologie, paralelă semantică. ANOTAȚIE Articolul analizează cuvântul baltic comun *jūr- ‘mare’ și formația sa de vṛddhi *jaur- ‘sol umed, mlaștină, apă adâncă’, urmele lor toponimice în macroregiunea Mării Baltice, împrumuturile probabile din limbile fino-permice (*jūrs ‘loc adânc în apă’) și fino-volgice (*järwä ‘lac’), posibila înrudire cu armeana ǰowr ‘apă’ și asocierea cu hidronimele Iuras și Zyras din Tracia Orientală, precum și cu oronimul galic Jura, ținând seama de legătura semantică dintre sensurile ‘adânc’ și ‘înalt’. 30 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltic *jūrā–/–(i)iā– „mare” & *jaurā–/–(i)iā– „sol umed, mlaștină, apă adâncă” conexiunii. Cercetarea efectuată permite concluzia că sensul primar al rădăcinii baltice *jūr– era „apă adâncă”. CUVINTE-CHEIE: baltice, fino-volgice, fino-permice, armene, trace, galice, apelativ, hidronim, toponim, etimologie, paralelă semantică. DOCUMENTAREA APELATIVELO BALTICE ȘI A RECONSTRUCȚIILOR LOR ÎN PROTOLIMBĂ 1. În limbile baltice există un termen specific *jūr– pentru „mare”, cvasi-sinonim al lituanienelor mārios sau mãrės¹ f. pl. tantum „mare; golf separat de mare prin dune”, letona mare, maրա „golf, lagună”, prusaca *mari „golf, lagună, limbă de nisip” [Elbing Vocabulary 65: mary „Haff”] (Mažiulis 2013: 582; Smoczyński 2018: 755). Termenul baltic a fost probabil adoptat în limbile balto-finice: finlandeză, oloneță, vepsă, votică, estonă meri, carelă mérì, livonă meŕ „mare”. Umlautul *a > *e are un analog în finlandeză reki „sanie”, carelă, oloneță regi, votică reči, gen. regé, estonă regi, livonă reggos < baltică: lituaniană rãgės „sanie”, letonă ragus / raguvas / ragavas „sanie plată”, derivate din termenul baltic pentru „corn”: lituaniană rãgas, letonă rags „corn”, pl. ragi „mânerele unui plug”, prusacă veche ragis [EV] „Horn” (Thomsen 1890: 199, 210–211; SKES 341, 762; Smoczyński 2018: 1051, 1105). 1.1. În lituaniană apar două variante apofonice, jūr– și jaur–. 1.1.1. Lituaniana jūra f. „mare”, pl. jūros; var. jūria f., pl. jūrios și jūrė² f., pl. jūrės (Smoczyński 2018: 458) reflectă respectiv protobaltica *jūrā–, *jūriā–, *jūriā–. 1.1.1.1. Prima atestare apare în traducerea lituaniană a Noului Testament realizată de Bretkūnas (1579/1580), sub forma acuzativului plural jūres: Bet kaip Ekrutnikai... Walti [bateli] ing Iures nuleido „Da aber die Schifffleute... den Kahn niederliessen in das meer” (ALEW 423). 1.1.2. Lituaniana jáura, jáurė, jáuris „sol umed, greu, infertil; sol cu argilă”, jáura sau jáuras „mlaștină, apă adâncă”, adj. jaurùs „mlăștinos”, reflectă formația de tip vṛddhi *jaur a rădăcinii *jūr-, cu extensii nominale similare (Smoczyński 2018, 459; Hill, ALEW 423: Relația morfologică dintre formațiile la grad zero și la grad plin unele față de celelalte este neclară. Este posibil ca alternanța vocalică să reflecte diferite variante de temă ale substantivului din protolimbă. Totuși, nu poate fi exclus faptul că formația la grad plin este o formare recentă ¹ Sunt atestate și formele corespunzătoare ale singularia tantum: mariã & mãrė (LKŽ VII 858, 848). ² Pentru derivarea terminației –ē din *–iā, vezi Bammesberger 1970. Straipsniai / Articles 31 VÁCLAV BLAŽEK Continuă derivarea vr̥ddhi a temei în grad redus prezentă în lit. jūra.; Darms 1978: 435–436). Relația semantică dintre „mare” și „mlaștină” corespunde germanicului *mari- „mare”, în opoziție cu formația vr̥ddhi *mōra- „mlaștină, smârc” (Darms 1978: 158–166, 435). 1.2. Letona jūra or jūra „mare; masă mare de apă; lac”, dial. jūre, jūris (ME II 122), curona-neerlandeză jūr(e) f. „mare” (cf. ALEW 423) pot fi derivate din același tipar proto-baltic *jūrā-, *jūriā-, *jūriārespectiv, asemenea corespondentelor lor lituaniene. 1.3.1./2. Termenii prusaci vechi apar în două surse principale, Vocabularul de la Elbing (singura copie cunoscută, realizată de Peter Holcweßcher, este datată aproximativ în anul 1400 d.Hr., însă originalul ar trebui probabil să fie cu un secol mai vechi) și așa-numitul al Treilea Catehism, numit Enchiridion (tipărit în anul 1561 d.Hr.): Prusaca veche luriay [EV 66: „Mer”] = nom. pl. m.³ *jūr’ai (Mažiulis 1981: 276; 2013: 319). Prusaca veche iūrin „mare” = acc.sg.m.⁴ *jūr’an (Mažiulis 1981: 276; 2013: 319): K III, 67.11: Bhe rikauite kirschą juckans en iūrin „și stăpânește peste pești în mare”. K III, 75.2: bke {= bhe} ſtan pertrinctan Pharao ſen wiſſan ſwaieis en urminan iūrin auſkandinnons „Și pe faraonul împietrit, împreună cu toți ai săi, l-a înecat în Marea Roșie” (Mažiulis 1981: 206, 226; Toporov 1980: 93). 1.4. Formele colectate mai sus au fost proiectate în proto-indo-europeană de diverși cercetători: 1.4.1. Darms (1978: 435): *iu̯ərovs. Derivare vr̥ddhi *ieu̯əro-. 1.4.2. Irslinger (NIL 2008: 404–405): *iuHr-aH₂-/–(i)aH₂and *ieuHr-aH₂-. 1.4.3. Petit (2010: 9): *H₁uHrand *H₁euHr-; alternativ *iūr- (cu privire la armeană ȳowr „apă”). 1.4.4. Hill (ALEW 2015: 423): *iuHr-. 1.4.5. Derksen (2015: 215): *uHr-/*eu̯r-. DOCUMENTAREA TOPONIMELOR BALTICE 2. Utilizarea acestor apelative în toponimia baltică este de asemenea interesantă. ³ Petit (2010: 144) vede în –ay dualul feminin în *–āi. ⁴ Trautmann (1910: 349) a identificat în prusaca veche iūrin femininul corespunzător corespondentelor lituaniene și letone. 32 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltic *jūrā–/–(i)jā– „mare” și *jaurā–/–(i)jā– „sol umed, mlaștină, apă adâncă” 2.1.1. În Lituania sunt cunoscute, de exemplu, numele râurilor Jūra, Jūrė, Jūrupis și numele lacului Jūr-ežeris (Vanagas 1981: 139), corespunzând apelativului compus jurėžeris „lac foarte mare” (Toporov 1980: 93). 2.1.2. Formația vr̥ddhi a fost aplicată și în hidronimia lituaniană: râurile Jāur-upė, Jāuros upėlis, Jauryklà, Jaur̃š, Jaurìukas (Vanagas 1981: 134). 2.2. În Letonia există, de asemenea, toponime formate de la aceste apelative: pajiștea Jūra și pădurile Jūras-mežs, Jūr-bierž etc. (Vanagas 1981: 139). 2.3. La granița sudică a teritoriului istoric al iotvingilor era cunoscut râul numit Jura (1426, 1428 Jura, 1432, 1540, 1565 Jura), astăzi Bronówka, afluentul drept al râului Narew (Rozwadowski 1948: 125; cf. și Przybytek 1993: 91–92 despre numele de loc de aceeași origine). Udolph (1990: 128–130) a menționat corect că rădăcina baltică *jūr ar fi trebuit să se transforme în slavă / polonă +Jyra și apoi +Jira. Forma Jura în mediul slav indică o sursă preslavă primară de tipul *jaur-, care este atestată în mod real (vezi §1.1.2.). 2.4. În bazinul râului Moskva, afluent al Oka, există două defilee numite Jurin, care pot fi etimologizate cu ajutorul lituanianului jaurýnas „loc mlăștinos” (Otkupščikov 2004: 91). 2.5. Prima consemnare scrisă a unui posibil derivat al rădăcinii baltice *jūro într-un ipotetic dialect baltic occidental ar putea fi identificată în toponimul Ἰούρουνον, atestat în așa-numitul manuscris Rᵗ al „Geografiei” lui Ptolemeu [2.11.27.] de la mijlocul secolului al II-lea e.n., sub coordonatele [μδ′L′, νς′] = [44°30′, 55°00′], adică la vest de vărsarea râului Vistula [με′, νς′] = [45°00′, 56°00′] și la est de vărsarea râului Viadua [μβ′L′, νς′] = [42°30′, 56°00′] și de vărsarea râului Suevus [λθ′L′, νς′] = [39°30′, 56°00′] (vezi Ptolemeu 2.11.3.). Să menționăm că varianta alternativă este Οὐίρουνον, cu coordonatele [μ′L′, νε′] = [40°30′, 55°00′], ceea ce o deplasează spre vest, între vărsările râurilor Viadua și Suebus (vezi Cuntz 1923: 66). Acceptând forma Ἰούρουνον, este posibil să o analizăm ca rădăcina baltică *jūr- plus sufixul *-ūn-, care apare, de exemplu, în numele prusac al râului Raudune (1316), fără sufix în numele lituanian al râului Raudà, ambele provenind de la adjectivul de tipul lituanianului raūdas „roșiatic”; în mod similar, în numele vechi prusac al lacului Sirgun față de sirgis „armăsar”; lituanianul Dumblūnai: dumblas „mlaștină” (Gerullis 1922: 139, 254). Straipsniai / Articles 33 VÁCLAV BLAŽEK ÎMPRUMUTURI BALTICE PROBABILE ÎN FENNO-PERMICĂ 3. Sunt remarcabile probabilele împrumuturi ale ambelor variante baltice, *jūr- & *jaur-, în fenno-permică *jūrz „loc adânc în apă” și în fenno-volgică *järwä „lac”, respectiv. 3.1. Fenno-permica *jūrz „loc adânc în apă” (UEW 635–36; SKES 128–29) > finlandeză jyrä „pârâu cu maluri abrupte, canal cu pantă abruptă, fântână”, jyrämä „cascadă mai mică, vârtej de apă”; sami jârem „lărgire ușoară a unui râu” (N), L jårre „mic bazin de vale, gaură adâncă, vârtej adânc într-un lac sau râu”, L jaŕem „mic bazin de vale cu vegetație bogată; mică protuberanță rotundă într-un râu sau pârâu”, Ko. Not. jērem „loc adânc în apă (mai ales sub o cascadă)” (> finlandeză dialectală järämä „cascadă mică”; udmurtă jer „loc adânc (în apă), adâncime, vârtej”, komi jir (S P) „loc adânc într-un râu sau lac” (S), „adâncitură; adânc (mai ales despre apă, de asemenea, de exemplu, despre o groapă” (P), PO jör „loc adânc (în apă)”. 3.2. Fenno-volgica *järwä „lac” (UEW 633; SKES 132) > finlandeză järvi, votică jarvi, estonă järv „lac”; sami N jaw’re Jule jau’re, T jāvre, Kld. jąvr, Not. javr idem, mordvină mokșa (j)ɛŕ-k’é, erzya ɛŕ-k’é „idem, iaz”, mari KB jär, U B jer „lac” (Būga 1959: 273; Rozwadowski 1948: 127; Toporov 1980: 97; Baltic > fenno-volgică; Bednarczuk 1976: 48: fenno-volgică > baltică). Metateza sonantelor este regulată în împrumuturile de origine baltică, cf. de exemplu (a) finlandeză karva „păr”, estonă karv „idem, culoare” < lituaniană gaūras „păr de pe corpul unui animal”, letonă gauri pl. „păr pubian” (Thomsen 1890: 171; SKES 166–167; Fraenkel 1962/1965: 140); (b) finlandeză tarvas „căprior, elan”, estonă tarvas „elan mascul, bour” < lituaniană taũras „bour, taur”, prusacă tauris „bizon” (Thomsen 1890: 228–229; SKES 1240–1241). 4. Se pare că există un singur cognat sigur în indo-europeană, și anume armena jōwr „apă”, gen.sg. jṙoy, inst.sg. jōwrb, gen. pl. jōwrc‘, jṙoc‘ (Meillet 1936: 52; Solta 1960: 320–322; Džaukjan 1967: 220; Schmitt 1981: 70; Olsen 1999: 50, 662, 674, 787, 855; temă în o-/consoană). 4.1. Meillet (1936: 52), urmat de Džaukjan (1967: 221–222) și Martirosyan (2010: 556; în dicționarul său etimologic lipsește în mod surprinzător lema jōwr „apă”), citează încă un exemplu al dezvoltării lui *i- > în armenă j-, și anume armena jān „zel, efort, muncă”, în comparație cu greaca ζῆλος, dorica ζᾶλος „zel, emulație, gelozie”, apoi armena dialectală (Suć‘ava) glxi janal „a face rău, a provoca daune” în comparație cu greaca ζημία „pierdere, daună, pedeapsă”, avestica tânără auua-iiā- „penitență”. Džaukjan (1967: 222) a adăugat comparația dintre armeana 34 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltică *jūrā–/–(i)jā̄– „mare” & *jaurā–/–(i)jā̄– „sol umed, mlaștină, apă adâncă” jōv „a lăstări, a încolți” în raport cu vedicul yā́vasa– „iarbă, pășune”, pe lângă yā́va– „Getreide, Gerste, Hirse”; cf. grecescul φυτί–ζοος „Getreide hervorbringend”, lituanianul javaĩ „Getreide” etc. (Pokorny 1959: 512). 4.2. Alexander Nikolaev (p.c., April 3, 2021) mi-a atras atenția asupra unui cognat ipotetic al balticului *jur– „mare”, pe care îl identifică în grecescul Εὔοος „{zeul} vântului de sud-est” [Od. 5.295, 331; 19.205]. Etimologiile existente nu sunt convingătoare: Curtius (1879: 398) l-a pus în legătură cu verbul εὔω „a pârli” < *H₁eus– „a arde” (Beekes 2010: 486), dar aceasta nu corespunde epitetului ὑγρὸς „umed, jilav, apos, fluid; slab, moale” al acestui vânt, transmis prin Scholia la Odiseea [5.295]. Kaibel (1885: 614) a dezvoltat ideea antică a unei legături cu grecescul αὔρα „briză, aer proaspăt”, înrudit cu ἀχύ „ceață, pâclă, nori” < *H₂eus–ēr (Beekes 2010: 27, 171–172), dar diftongii inițiali ευ– și αυ– sunt incompatibili. O nouă etimologie ar putea consta în opoziția semantică dintre ionicul Βορέης, aticul Βοῤῥᾶς, lesbianul Βορίας, „vânt de nord”, la Aristotel Βορέας καὶ ἀπαρκτίας, și Εὔρος „vânt de sud-est”. Dacă Βορέας, ca ipotetic „vânt al munților”, ascunde un cuvânt IE pietrificat *guorH– „munte” (cf. Beekes 2010: 227), este tentant să speculăm că Εὔρος, aducând umezeală, ar putea fi asociat cu o „mare”, poate „vânt dinspre mare în sud-est”. Rămâne de explicat diferențele din poziția inițială. 4.2.1. Reconstrucția lui Petit *H₁euHr– și cea a lui Derksen *eu’r– par compatibile cu grecescul Εὔρος, dar nu cu armeanul jōwr „apă”, în timp ce reconstrucția lui Irslinger *iuHr–/*ieuHr– = cea a lui Darms *iuəro–/*ieuəro– este compatibilă cu armeanul jōwr „apă”. Să evaluăm dacă sunt compatibile și cu grecescul Εὔρος. În greacă există doi continuatori ai IE *j–, și anume ζ– și h– (spiritus asper) – vezi Schwyzer 1939: 303; Lejeune 1972: 165–166. Dar psilosis funcționa în ionică și eolică, prin care spiritus asper era înlocuit de spiritus lenis, de exemplu εἰνατέες pl. „soția fratelui soțului” [Il.], sg. ἐνάτης [inscr.; Anatolia] < *(H)ienH₂–ter–, cu cognate în sanscritul yatar–, armeanul ner, latinescul ianitrīcēs „soțiile fraților”, lituanianul vechi jentė „soția fratelui, cumnată”, slavona bisericească veche [G1 Meth] jǫtry „cumnată” (Beekes 2010: 389; Smoczyński 2018: 447; Valčáková, ESJS 5: 292–293). Prin urmare, grecescul Εὔρος poate fi derivat și din *ieuHr–. POSIBILE CORESPONDENTE HIDRONIMICE BALCANICE 5. În afara ariei toponimice baltice, există și alte toponime care par posibil înrudite. Straipsniai / Articles 35 VÁCLAV BLAŽEK 5.1. Pe teritoriul Traciei istorice, Pliniu cel Bătrân⁵ a consemnat două hidronime, Zyras, astăzi probabil Batovska reka în Dobrogea (Detschew 1957: 196), și Iuras, astăzi probabil râul sud-bulgar Karaagač („copac negru” în turcă), cunoscut și sub numele de Kitenska reka (Beševliev apud Janakieva 2009: 77), care sunt candidați mai mult sau mai puțin promițători pentru o relație cu izoglosa baltico-armeană. 5.1.1. Tomaschek (1894: 98) a asociat Zyras (el scria Ζύρας & Ζούρας) cu armeanul ǰowr „apă”, dar a localizat râul în vecinătatea Thynias, unde Pliniu localizase râul Iuras. Poate că Tomaschek a considerat implicit că cele două hidronime sunt identice, deși localizările lor geografice au fost stabilite diferit de Pliniu (cf. Janakieva 2009: 70–71). Să menționăm că Duridanov (1969: 34) considera că Zyras era un hidronim dacic și îl punea în legătură cu numele râului lituanian Žiūrà etc. ⁵ Plinius, Naturalis Historia 4.44–45: ⁴⁴namque thracia altero latere a pontico litore incipiens, ubi hister amnis emergitur, vel pulcherrimas in ea parte urbes habet, histropolitan milesiorum, tomos, callatim, quae antea cerbatis vocabatur, heracleam: habuit et bizonen terrae hiatu raptam; nunc habet dionysopolim, crunor antea dictam; addit zyras amnis. totum eum tractum scythae aroteres cognominati tenuere. eorum oppida aphrodisias, libistos, zygere, rhocoboe, eumenia, parthenopolis, gerania, ubi pygmaeorum gens fuisse proditur; catizos barbari vocabant, creduntque a gruibus fugatos. ⁴⁵in ora a dionysopoli est odessus milesiorum, flumen pannysis, oppidum ereta, naulochus. mons haemus, vasto iugo procumbens in pontum, oppidum habuit in vertice aristaeum; nunc in ora mesembria, anchialum, ubi messa fuerat. astice regio habuit oppidum anthium; nunc est apollonia. flumina panisos, iuras, tearus, orosines; oppida thynias, halmydesos, develton cum stagno, quod nunc deutum vocatur veteranorum, phinopolis, iuxta quam bosporos. Plinius Secundus: Naturalis Historia, ed. by G. Winkler, 1988. „Cealaltă parte a Traciei începe acum pe țărmul Pontului Euxin, acolo unde fluviul Istru se varsă; și poate că tocmai în această regiune Tracia are cele mai frumoase orașe: Histropolis, întemeiat de milesieni, Tomi și Callatis, numit anterior Acervertis. A mai avut orașele Heraclea și Bizone, acesta din urmă fiind înghițit de o ruptură a pământului; acum are Dionysopolis, numit anterior Cruni, pe lângă care curge râul Zyras. Întregul ținut a fost odinioară stăpânit de sciții supranumiți Aroteres; orașele lor erau Aphrodisias, Libistos, Zygere, Rocobe, Eumenia, Parthenopolis și Gerania, despre care se spune că ar fi fost locuită de un neam de pigmei; barbarii îi numeau Cattuzi și credeau că fuseseră alungați de cocori. Pe coastă, pornind de la Dionysopolis, se află Odessus, oraș al milesienilor, râul Panysus și orașul Tetranaulochus. Muntele Haemus, care, prin vastul său lanț, se apleacă deasupra Pontului Euxin, avea odinioară pe culmea sa orașul Aristaeum. În prezent, pe coastă se află Mesembria și Anchialum, unde fusese odinioară Messa. Regiunea Astice avea odinioară un oraș numit Anthium; în prezent, în locul lui se află Apollonia. Aici se află râurile Panisos, Iuras, Tearus și Orosines; de asemenea, orașele Thynias, Halmydessos, Develton, cu lacul său, numit acum Deultum, colonie de veterani, și Phinopolis, lângă care se află Bosforul.” Pliniu cel Bătrân: Istoria naturală, tradusă de John Bostock & H. T. Riley, Londra: Taylor & Francis, 1855. 36 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltică *jūrā–/–(i)jā̄- „mare” & *jaurā–/–(i)jā̄- „sol umed, mlaștină, apă adâncă” 5.1.2. Duridanov (1969: 34–35) și Georgiev (1977: 82) au comparat Iuras cu baltica *jūr- „mare”. UN CORESPONDENT OROnimic IPOTETIC 6. Este tentant să speculăm asupra relației dintre oronimul Mons Jura, adică Munții Jura din vestul Elveției și estul Franței contemporane, care formează țărmul nord-vestic al celui mai mare și mai adânc lac din Europa Occidentală, Lacul Geneva (580 km²; 310 m). Deja în prima sursă antică în care au fost menționați Munții Jura, în „Războiul galic” de Caesar, a fost subliniată înălțimea Munților Jura: altera ex parte monte Iura altissimo⁶ „pe de altă parte, de către Jura, un munte foarte înalt” [1.2.3.] sau inter montem Iuram et flumen Rhodanum,... mons autem altissimus impendebat⁷ „între Muntele Jura și râul Ron... se înălța, de asemenea, un munte foarte înalt” [1.6.1.]. Oronimul Jura continuă în câteva dialectisme din zona de frontieră franco-elvețiană (FEW V, 82–83): Neuchâtelul vechi (1297) jour „pădure”, Montana ⁶ Caesar: De bello Gallico 1.2.3: Id hoc facilius iīs persuasit, quod undique loci natura Helvetii continerentur: una ex parte flumine Rheno latissimo atque altissimo, qui agrum Helvetium a Germanis dividit; altera ex parte monte Iura altissimo, qui est inter Sequanos et Helvetios; tertia lacu Lemanno et flumine Rhodano, qui provinciam nostram ab Helvetiis dividit. „Cu atât mai ușor i-a convins de acest lucru, deoarece helveții erau închiși din toate părțile de configurația naturală a locului: pe de o parte, de Rinul, un râu foarte lat și foarte adânc, care desparte teritoriul helveților de cel al germanilor; pe de altă parte, de Jura, un munte foarte înalt, situat între sequani și helveți; pe a treia parte, de Lacul Geneva și de râul Ron, care desparte provincia noastră de helveți.” ⁷ Caesar: De bello Gallico 1.6.1–2: ¹Erant omnino itinera duo, quibus itineribus domo exire possent: unum per Sequanos, angustum et difficile, inter montem Iuram et flumen Rhodanum, vix qua singuli carri ducerentur, mons autem altissimus impendebat, ut facile perpauci prohibere possent; ²alterum per provinciam nostram, multo facilius atque expeditius, propterea quod inter fines Helvetiorum et Allobrogum, qui nuper pacati erant, Rhodanus fluit isque non nullis locis vado transitur. „Existau în total două drumuri pe care puteau ieși din țara lor: unul prin ținutul sequanilor, îngust și dificil, între Muntele Jura și râul Ron, pe unde abia putea trece câte un car; de asemenea, se înălța un munte foarte înalt, astfel încât foarte puțini îi puteau opri cu ușurință; celălalt, prin provincia noastră, mult mai ușor și mai liber, deoarece Ronul curge între hotarele helveților și ale allobrogilor, care fuseseră supuși de curând, și poate fi traversat prin vad în unele locuri.” C. Julius Caesar: De bello Gallico, ed. by T. Rice Holmes, Oxford: Clarendon Press, 1914. C. Julius Caesar: Gallic War, translated by W. A. McDevitte & W. S. Bohn, New York: Harper & Brothers, 1869. Straipsniai / Articles 37 VÁCLAV BLAŽEK žur, Chamonix ður id., Neuchâtel joux „forêt, surtout forêt de montagne”, jorat „petite forêt; lieu plein de broussailles”, Vionnaz dzorá „petite forêt de sapins”, pe lângă latina medievală (Savoia) joria „Bergwald” etc. 6.1. Legătura semantică dintre sensurile „adânc” și „înalt” nu ar trebui să fie surprinzătoare. 6.1.1. De exemplu, latinescul altus înseamnă atât „înalt” (inițial „crescut”, dacă este derivat din alo „a hrăni, a crește”), cât și „adânc”, cf. sub ramis arboris altae [Cicero, Tusculanae disputationes 3.19.44] sau altis de montibus [Ovidius, Metamorphoses 3.181] față de altissima flumina [Cicero, Tusculanae disputationes 3.6.13] sau altior aqua [Caesar, Bellum civile 3.77]. Remarcabil este sintagma „marea înaltă”, folosită deja în texte arhaice ca IN ALTOD MARID PVCNandod [Columna Duilii = CIL 25; vezi Wachter 1987: 359–60] sau tu qui permensus ponti maria alta velivola [Livius Andronicus apud Macrobius, Saturnalia 6.5.10]. 6.1.2. Pe de altă parte, tocariana A täp- „a deveni înalt”, pe lângă A tpär, B tapre „înalt”, care reflectă *dʰubro-, sunt derivate ale rădăcinii *dʰeubʰ- „a fi adânc”, cf. britonica *dubno- > galeza dwfn, cornica down, bretona doun „adânc”; gotica diups, nordica veche djúpr, engleza veche dēop, saxona veche diop, germana înaltă veche tiof „adânc”; lituaniana dubùs „adânc; cu o scobitură (despre un copac); concav, surpat”, pe lângă daubà „râpă, vâlcea, ravenă forestieră”, prusaca veche [EV] padауbis „vale”; de remarcat și tocariana A top, B taupe, fără r, „mină” (Adams 2013: 296, 330; Smoczyński 2018: 199–200, 256–257). Este tentant să adăugăm extensia sigmatică din luviana cuneiformă dupša-⁸ în formularea al-ta-an-ni-iš \ Du-up-ša-aš „izvorul Dupša-” [KBo II 7 Vo. 25] (Starke 1990: 175; Melchert 1993: 235). Derivate cu r sunt cunoscute și în afara tocarienei: lituaniana dubrà „ravenă într-o pădure”, dubrỹs „adâncitură, scobitură, ravenă; adâncimi într-un râu sau lac”, letona dubra „noroi, mocirlă”, slavona bisericească (redacție rusă) dъbъrъ „φάραγξ, ravenă, defileu”, slovaca dialectală debra „șanț săpat de apa de furtună; ravenă, ogaș, gaură”, ucraineana dialectală débра „ravenă, defileu, vale”, belarusa dialectală dziеbra „vale între munți; pârâu, curs de apă între munți” etc. (Smoczyński 2018: 256); celtica *dubpo- „apă” > irlandeza veche dobr, galeza mijlocie dw(f)r, galeza dŵr, cornica și bretona mijlocie dour id., britonica veche Dubris [Itinerarium Antonini], astăzi Dover, galeza *dubra > Douvres, sau astăzi Tauber în regiunea germană Tauber-gau (Dubra-gaue AD 807), etc. (Hamp 1972: 233–237; Matasović 2009: 107; Greule 2014: 529; Delamarre 2018: 152). Glosa δύβρις · κατὰ γλῶσσον θάλασσα [sch. Theoc. 1.118c] aparține fără îndoială aceluiași grup, deși afilierea sa lingvistică rămâne neclară; favorita a fost ilira (Beekes 2010: 358). Sensul „mare” sprijină și un alt derivat al aceleiași rădăcini, albaneza det, italo-albaneza dejt, ⁸ Tulpina corespunzătoare în s ar putea fi identificată în numele unuia dintre lacurile lituaniene, Būdasas, derivat de obicei din *dubasas (Vanagas 1981: 93). 38 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltică *jūrā−/−(i)jā− „mare” & *jaurā−/−(i)jā− „sol umed, mlaștină, apă adâncă” dejet, dacă continuă protoforma *dʰeubetā, corespunzătoare proto-germanicului *deupipō „adâncime” > gotic diupiba, nordică veche dýpt, saxonă veche diupitha, germană de jos medie dēpede, neerlandeză medie diepde etc. (Orel 1998: 61). 6.1.3. Dacă Iura desemna inițial „pădure montană”, judecând după dialectismele romanice precum neuchâteliana veche (1297) jour „pădure”, Montana zür, Chamonix our id., Neuchâtel joux „pădure, mai ales pădure montană”, jorat „pădurice; loc plin de tufișuri”, Vionnaz dzorá „pădurice de brazi”, pe lângă latina medievală (Savoia) joria „Bergwald” etc. (FEW V 82–83), semantica primară a rădăcinii care formează Iura poate fi și „înalt”. Există un alt oronim galic cu o probabilă motivație semantică paralelă, Pădurea Arduenna: in silvam Arduennam sau per Arduennam silvam [Caesar, BG 5.3.4, 6.29.4] și Ἀρδουέννα ὕλη [Strabo 4.3.5⁹]. Se acceptă în general că acest oronim derivă din tema *arduo- „înalt”, cf. irlandeza veche ard „înalt, mare”, galeza ardd „deal”, însă Munții Ardeni nu se caracterizează prin înălțimea lor (cel mai înalt vârf este Signal de Botrange – 692 m), ci prin pădurile întinse. Judecând după latina arbor „copac”, arbustum „pădure”, derivabile din *H₃r̥dʰ-os „înălțime, verticalitate” (de Vaan 2008: 50), sau după ceha strom „copac”, derivat din strmý „abrupt”, pe lângă polona strom „pantă abruptă” vs. stromy „abrupt” (Rejzek 2015: 666), Arduenna desemna probabil „pădure”, alcătuită din copaci înalți. Acceptând această idee, se poate specula asupra unei motivații semantice similare pentru oronimul Iura, de la adjectivul ipotetic *jūro- „înalt, matur” prin substantivizarea sa în „copac” până la colectivul *jūrā „pădure”. ⁹ ὕλη γάρ ἐστιν οὐχ ὑψηλῶν δένδρων πολλὴ μὲν οὐ τοσαύτη δὲ ὅσην οἱ συγγραφεῖς εἰρήκασι, τετρακισχιλίων σταδίων, καλοῦσι δ’ αὐτὴν Ἀρδουένναν· κατὰ δὲ τὰς πολεμικὰς ἐφόδους συμπλέκοντες τὰς τῶν θάμνων λύγους βατώδεις οὔσας ἀπέφρακτον τὰς παρόδους· ἔστι δ’ ὅπου καὶ σκόλοπας κατέπηττον, αὐτοὶ δὲ κατέδυνον εἰς τὰ βάθη πανoίκιοι, νησίδια ἔχοντες ἐν τοῖς ἕλεσι: Strabo: Geographica, ed. A. Meineke, Leipzig: Teubner, 1877. „Este o pădure plină de copaci scunzi; de mare întindere, dar nu atât de mare pe cât au descris-o scriitorii, și anume 4000 de stadii. Se numește Arduenna. În cazul incursiunilor războinice, locuitorii împleteau arbuștii flexibili și spinoși, blocând astfel trecătorile [spre ținutul lor]. De asemenea, în diferite locuri înfigeau pari, apoi se retrăgeau cu familiile lor în adâncurile pădurii, pe insulițe înconjurate de mlaștini.” Strabo: The Geography, trad. H. C. Hamilton & W. Falconer, London: George Bell & Sons, 1903. Straipsniai / Articles 39 VÁCLAV BLAŽEK RELAȚIA DINTRE *i̯uHr–/*i̯euHr– ȘI *uH₁r–/*u̯eH₁r– „APĂ”? 7. Este legitim să ne întrebăm dacă există vreo relație între *iuHr–/*ieuHr– discutat mai sus și IE *uHr–/*ueH₁r– „apă”¹⁰. 7.1. Reconstrucția lui Petit *H₁euHr– (§1.4.3.) este probabil compatibilă atât cu baltica *jūr– „mare”, cât și cu IE *uH₁r–/*ueH₁r– „apă”, dacă aceste forme sunt reinterpretate ca *H₁uH₁r–/*H₁ueH₁r–, dar nu și cu armena jōwr „apă” (§4.2.1.). 7.2. O posibilă soluție ar fi analizarea lui *iuHr–/*ieuHr– ca pe un compus alcătuit din *iu–/*ieu– + *uH₁r–. Prima componentă pare să fie înrudită cu una dintre cele două rădăcini omonime: 7.2.1. *ieu– (< *H₁i̯-eu–¹¹ – vezi EWAI II 420) „a se mișca” > saka khotaneză gyūna–, jūna– „mișcare, mers; timpuri”, paștună yun, pl. yānə „mișcare, mers, pas”, pe lângă avestana yaona–, dacă însemna „cale” în locul traducerii tradiționale „loc”, și vedicul yóni–, dacă însemna „traseu, sălaș” (ESIJ 4: 94–95; NEVP 100; Bailey 1979: 112; Lubotsky 1988: 38). 7.2.2. *ieu– „a separa” > vedicul yúcchati „se ține departe, se separă”, conj. ví yāvanta „se vor separa” etc., yutā-dveṣas– „eliberat de dușmani” (LIV 314; EWAI 2: 403–04; Turner 1966: #10442, 10497; MW 848, 852–53); avestana târzie yūtā– „separat”; persana medie: maniheeană jwd̄y, budistă ywdt „separat, divizat”, partă ywd „separat (de); fără”; persana modernă jūdā, balucă jītā, zazaki jīyā, qohrudi yadā „separat”; paștună byal „separat, diferit, despărțit” etc. (Cheung 2007: 215–16). 7.2.3. Există un termen indo-iranian specific *iau(i)iā– care desemnează „curs de apă”, continuat în vedicul yāvyā– „pârâu, râu, canal” [RV 8.98.8], ashkun yo „pârâiaș”, kati yū id. etc.; persana veche yau̯viyā– „canal”, pahlavi zoroastriană ywd /jōy/, persana modernă jō(i) id., parachi žī „pârâu” (EWAI 2: 405; ESIJ 4: 118–19; Turner 1966: #10442). Cursurile de apă au fost în mișcare, după cum a menționat, de exemplu, Bailey (1979: 112) (cf. §7.2.1.), dar își pot și separa malurile, după cum a propus, de exemplu, Turner (1966: #10442) (cf. §7.2.2.). Același lucru se poate spune și despre o mare. De aceea, compusul ipotetic ¹⁰ Vedicul vār–, avestana târzie vāra– „ploaie”; luviana cuneiformă wā́rsa „apă”; latina ūrinārī „a se scufunda”, engleza veche wær „mare”, nordica veche vá́ri „lichid, apă”, úr „umezeală, umiditate”; prusaca veche wurs „iaz” etc. (NIL 715–17). ¹¹ Forma *H₁ieu– reprezintă extinderea rădăcinii *H₁ei̯– „a merge” (LIV 232–233), asemenea lui *sreu̯– „a curge” (LIV 588) față de *ser– > vedicul sar– „a alerga, a se grăbi”, pali sarati „se mișcă”; sogdiana hrt „a mers”, kurda har „a merge” (EWAI 2: 705–706; Blažek 2018: 74–76). 40 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltic *jūrā-/- (i)jā̄- „mare” și *jaurā-/- (i)jā̄- „sol umed, mlaștină, apă adâncă” *iu–/*ieu– + *uH₁r– poate fi interpretat în două moduri alternative: (i) „apă curgătoare”; (ii) „apă care separă”. 7.2.4. Întrebarea următoare este dacă același compus este aplicabil oronimului galic *Jurā? 7.2.4.1. Poate părea paradoxal, dar compusul *iu–/*ieu– + *uH₁r–, cu sensul ipotetic „apă curgătoare”, ar putea servi într-adevăr la desemnarea munților, deoarece tocmai în munți se află izvoarele râurilor. În teritoriile în care se vorbesc limbile slave există mai mulți munți numiți Tok, adică „pârâu”. Etimologii similare bazate pe „apă” pot fi propuse pentru munți precum Mons Abnоbae [Plinius cel Bătrân, Naturalis historiae 4.79], astăzi Schwarzwald, unde se află izvorul Dunării. Oronimul poate reprezenta adaptarea latină a galicului *moni̯os abnobi sau, ulterior, *abnobe „lanț [bogat în] râuri”. Un alt exemplu poate fi muntele avestic mitic Harā–/Haraitī–, al cărui vârf cel mai înalt, numit Hū̆kairiia–, este locuința zeiței Arduui Sūrā Anāhita, stăpâna tuturor apelor [Yašt 5.121; 10.50; 10.88; 12.23–25] (Blažek & Šefčík 2011: 239–49). În Munții Jura se află izvoarele mai multor râuri, aparținând bazinelor Rhône și Rinului: Ain (→ Rhône), Allaine (→ Doubs → Rhône), Birs (→ Rin), Doubs (→ Saône → Rhône), Loue (→ Doubs → Rhône), Orbe (→ Thielle → Rin), Seille (→ Saône → Rhône), Venoge (→ Lacul Geneva → Rhône). 7.2.4.2. A doua interpretare semantică, „apă care separă”, nu pare aplicabilă munților. Dar avem la dispoziție compusul modificat *iu–/*ieu– + *H₂(o)r–, în care al doilea component poate fi identificat în celtica continentală: galicul cisalpin *orom-bouui *{of} mountains-dwellers¹², reconstruit pe baza diverselor variante ale genitivului latin plural: Oromobiorum / Orumboviorum / Orumbioiorum / Oromobiorum (Meid 1996: 13); celtibericul [Peñalba de Villastar] *oros- (temă în -s) în sintagma eni.orosei̯ on/ ¹² Vezi interpretarea documentată de Plinius, Naturalis historiae 3.124–125: oromobiorum stirpis esse comum atque bergomum et licini forum aliquotque circa populos auctor est cato, sed originem gentis ignorare se fatetur, quam docet cornelius alexander ortam a graecia interpretatione etiam nominis vitam in montibus degentium. in hoc situ interiit oppidum oromobiorum parra, unde bergomates cato dixit ortos, etiamnum prodente se altius quam fortunatius situm. „De la Cato aflăm că și Comum, Bergomum și Liciniforum, precum și alte câteva popoare din împrejurimi, își au originea în Orombouii, dar el recunoaște că nu cunoaște originea acelui neam. Cornelius Alexander ne informează însă că aceștia proveneau din Grecia, interpretându-le numele ca însemnând «cei care locuiesc pe munți». În această regiune a dispărut Parra, un oraș al Orombouii, de la care, potrivit lui Cato, descind locuitorii din Bergomum; chiar și astăzi amplasamentul său arată că era situat într-un loc mai înalt decât unul fertil.” Plinius cel Bătrân: The Natural History, tradusă de John Bostock & H.T. Riley, London: Taylor & Francis, 1855. Straipsniai / Articles 41 VÁCLAV BLAŽEK în munte”, adică „montanus”, ca epitet al zeului Lugus (Meid 1996: 13). Înrudit poate fi cuvântul pentru „limită, hotar” din celtica insulară: irlandeza medie or m. „limită, hotar, extremitate” (DIL O–149); galeza veche (sec. al IX-lea) or, galeza modernă ŏr „limită, hotar, coastă, margine, prag, bordură, mal, muchie” (GPC), cornica or f., pl. oryon, bretona veche orion gl. „oram”, bretona medie euryen „bord d’une fontaine” (LEIA II 26; Pedersen I: 207; II: 51). Cognate extraceItice sunt, de exemplu, greaca ὄρος „munte, înălțime” [Il. 14.227; Od. 5.279], ὀρέστερος „care trăiește în munți, alcătuit din munți” [Il. 22.93; Od. 10.212]; hitita haršar/haršn- „cap, persoană, față, început” < *H₃ersr̥, gen. *H₃r̥snós (Kloekhorst 2008: 314–315); avestica veche arašūua-, sanscrita vedică r̥ṣvā- „înalt” (EWAI 1: 262). În acest caz, compusul *iu–/*ieu– + *H₃(o)r– + coll. *–eH₂ > galicul *Jūrā ar însemna *„munți care separă”, probabil atât pentru versanții, cât și pentru pădurile lor. CONCLUZIE 8. Analizele parțiale precedente permit formularea următoarelor concluzii: 8.1. În baltică găsim două cvasi-sinonime care desemnează „marea”, *jūra–, *jūr(i)ia– idem și *mar(i)iā– „mare, golf, lagună”. Dacă ultimul termen desemna „mare puțin adâncă”¹³, primul ar fi trebuit să însemne inițial „mare adâncă”. 8.2. Formația v̥rddhi lituaniană jáura, jáurė, jáuris „sol umed, greu, infertil; sol argilos”, jáura sau jáuras „mlaștină, apă adâncă” poate fi legată de baltica comună *jūr- „mare” din perspectivă semantică prin sensul „apă adâncă”, ținând seama de percepția tradițională a mlaștinilor ca fiind fără fund. 8.3. Hidronimele Jura (bazinul Narewului) și Jurin (bazinul Oka) sunt situate departe de orice mare și, de aceea, sensurile lor primare ar trebui să fie „(apă) adâncă” sau „mlăștinoasă”. Același lucru poate fi propus pentru toponimul Ἰούρουνον, localizat de Ptolemeu la sud de coasta Mării Baltice. Poate desemna o 13 Inițial „mare” în general, răspândit în aria „veche europeană”: latina mare „mare (apă marină)”; galica more „mare” [Glossary of Vienne], irlandeza veche muir, galeza mōr „mare”; gotica marei „mare”, mari-saiws „lac”, nordica veche marr „mare”, germana înaltă veche mari, meri „mare, lac”; slavona bisericească veche morje „mare”. Sensul primar „mare” în baltică este confirmat de împrumutul baltic din balto-finică *mere „mare”, discutat mai sus (§1). În afara acestei arii există cognate mai puțin sigure, cu semantici destul de diferite: hitita marmar(a)-, mammara- „pădure îmbibată cu apă, mlaștină acoperită de vegetație, zonă umedă, teren mlăștinos, turbărie, mlaștină” (Puhvel 2004: 79–80); armeana mawr „mlaștină” (*mamr- <?*mar mr-, deși ar putea fi legată alternativ de lituaniana máuras „mâzgă, mâl, noroi” etc. – vezi Džaukjan, Saradževa, Arutjunjan 1983: 128); osetina mal „apă stătătoare” < *māria– (Gamkrelidze, Ivanov 1984: 673, 943). 42 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltică *jūrā–/–(i)iā̄- „mare” & *jaurā–/–(i)iā̄- „sol umed, mlaștină, apă adâncă” sat lângă un lac adânc din regiunea lacurilor Kashubiene (Pojezierze Kaszubskie), de exemplu Jezioro Wdzydze: 14,55 km²; 69,5 m; sau din regiunea lacurilor Drawsko (Pojezierze Drawsko), de exemplu Jezioro Drawsko: 19,56 km²; 79,7 m. 8.4. Dacă fenno-permica *jürs „loc adânc în apă” și fenno-volgaica *järwä „lac” reprezintă adaptări ale balticei *jūrā–/–(i)iā̄ „mare” & *jaurā–/–(i)iā̄- „mlaștină, apă adâncă”, respectiv, ele pot reflecta sensurile mai primare, poate „apă adâncă” în general și „rezervor de apă adâncă”. 8.5. Prebaltica ipotetică *jūr- „apă adâncă” este compatibilă cu armeanul յowr „apă” și cu grecescul Εὔρος „{zeul vântului de sud-est}”. Forma lor proto-comună a fost, mai probabil, *iuHr-/ *ieuHr conform lui Irslinger decât *H₁euHr conform lui Petit sau *eu’r conform lui Derksen. 8.6. Ambele hidronime din Tracia Orientală consemnate de Pliniu, Juras și Zyras, ar putea fi înrudite, dacă desemnau fie râuri adânci, fie râuri mlăștinoase. 8.7. Oronimul Jura se referă la munți caracterizați printr-o pantă foarte abruptă spre lacul Geneva. Prin urmare, este foarte posibil să aibă aceeași origine. Legătura dintre sensurile „adânc” și „înalt” este discutată în §6.1.2. Adams (2013: 296) adaugă: „ceea ce este adânc când este privit de sus poate fi considerat înalt când este privit de jos”. 8.8. Întrebarea legitimă dacă *iuHr–/*ieuHr– reprezintă un compus vechi alcătuit din *uH₁r- „apă” poate primi un răspuns afirmativ, dacă primul component este identificat ca verbul *ieu– (i) „a se mișca” sau (ii) „a separa”. Ideea „apei în mișcare” se aplică mărilor, râurilor și chiar munților, dacă aceștia sunt locurile de obârșie ale râurilor. Ideea alternativă a „separării apei” se aplică, de asemenea, mărilor și râurilor, dar probabil nu și munților. În cazul munților Jura, care reflectă probabil proto-celtica *jūrā, ar putea fi implicat compusul alternativ *iu–/*ieu– + *H₃(o)r- + *–eH₂– „*munți care separă”. Este necesar să subliniem că acceptarea compusului cu una dintre aceste interpretări semantice face irelevante speculațiile despre „adânc” versus „înalt” discutate mai sus (§6.1.2.). BIBLIOGRAPHY ALEW – Altlitauisches etymologisches Wörterbuch 1: A–M, 2: N–Ž, unter der Leitung von W. Hock und der Mitarbeit von E. J. Bukevčiūtė und Ch. Schiller bearbeiten von R. Fecht, A. H. Feulner, E. Hill und D. S. Wodtko, 3: Verzeichnisse und Indices, unter der Leitung von W. Hock und der Mitarbeit vieler anderer bearbeiten von R. Fecht, Hamburg: Baar, 2015. Bailey Harold W. 1979: Dictionary of Khotan Saka, Cambridge: University Press. Straipsniai / Articles 43 VÁCLAV BLAŽEK Bammesberger Alfred 1970: Litauisch lapė und lateinisch zolpēs. – Donum Balticum: To Professor Christian S. Stang on the occasion of his seventieth birthday, 15 March 1970, ed. V. Rūke–Draviņa, Stockholm: Almqvist & Wiksell, 38–43. Beekes Robert S. P. 2010: Etymological Dictionary of Greek 1–2, Leiden, Boston: Brill. Bednarczuk Leszek 1976: Zapożyczenia ugrofińskie w językach bałtosłowiańskich. – Acta Baltico-Slavica 9, 39–63. Billy Pierre-Henry 1993: Thesaurus Linguae Gallicae, Hildesheim, Zürich, New York: Olms & Weidmann. Blažek Václav, Šefčík Ondřej 2011: Oronyms derived from water? – Mons Abnobae and Haraiti. Historische Sprachforschung 124, 239–249. Blažek Václav 2018: K pramenům řek indoevropských. – Vesper Slavicus. Sborník k nedožitým devadesátinám prof. Radoslava Večerky, ed. P. Malčík, Praha: Nakladatelství Lidové noviny, 58–80. Būga Kazimieras 1959: Rinktiniai raštai 2, ed. Z. Zinkevičius, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla. Cheung Johnny 2007: Etymological Dictionary of the Iranian Verb, Leiden, Boston: Brill. Curtius Georg 1879: Grundzüge der griechischen Etymologie 5. unter mitwirkung von E. Windisch umgearb. aufl., Leipzig: Teubner. Darms Georges 1978: Schwäher und Schwager, Hahn und Huhn: die Vṛddhi-Ableitung im Germanischen, München: Kitzinger. Delamarre Xavier 2018: Dictionnaire de la langue gauloise. Une approche linguistique du vieux celtique continental, Paris: Éditions Errance. Derksen Rick 2015: Etymological Dictionary of the Inherited Baltic Lexicon, Leiden, Boston: Brill. Detschew Dimiter 1957: Die thrakischen Sprachreste, Wien: Rohrer. DIL – Dictionary of the Irish Language. Based mainly on Old and Middle Irish Materials (Compact Edition), ed. E. G. Quin et al., Dublin: Royal Irish Academy, 1998. Douglas Q. Adams 2013: A Dictionary of Tocharian B 1–2, Revised and Greatly Enlarged Edition, Amsterdam, New York: Rodopi. Duridanov Ivan 1969: Thrakisch-dakische Studien. 1. Teil: Die thrakischund dakisch-baltischen Sprachbeziehungen. – Balkansko ezikoznanie 13/2, 1–104. 44 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltic *jūrā-/-(i)iā- ‘sea’ & *jaurā-/-(i)iā- ‘wet soil, bog, deep water’ Džaukjan Gevork B. 1967: Oč­erki po istorii dopis’mennogo perioda armjanskogo jazyka, Erevan: Izdatel’stvo Akademii nauk Armjanskoj SSR. Džaukjan Gevork B., Saradževa Lûdviga A., Arutjunjan Covinar R. (eds.) 1983: Oč­erki po sravnitel’noj leksikologii armjanskogo jazyka, Erevan: Izdatel’stvo Akademii nauk Armjanskoj SSR. ESIJ – Rastorgueva Vera S., Ėdel’man Dž. I. 2000–2011: Ėtimologičeskij slovar’ iranskix jazykov 1–4, Moskva: “Vostočnaja literatura”. ESJS – Etymologický slovník jazyka staroslověnského 5, ed. E. Havlová, Praha: Academia, 1995. EWAI – Mayrhofer Manfred 1986–2001: Etymologisches Wörterbuch des Altindoarischen 1–3, Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag. FEW – Walther von Wartburg et al. 1928–2003: Französischen etymologisches Wörterbuch: eine Darstellung des galloromanischen Sprachschatzes, Basel: Helbing & Lichtenhahn; Zbinden, Paris: H. Champion; Genève: Slatkine. Available at: https://apps.atilf.fr/lecteurFEW/index.php/page/view. Fraenkel Ernst 1962–1965: Litauisches etymologisches Wörterbuch 2 Bde. (Indogermanische Bibliothek: 2. Reihe Wörterbücher), Heidelberg, Göttingen: Carl Winter Universitätsverlag, Vandhoeck & Ruprecht. Gamkrelidze Tamaz V., Ivanov Vjačeslav V. 1984: Indoevropejskij jazyk i indoevropejcy. Rekonstrukcija i istoriko-tipologičeskij analiz prajazyka i protokul’tury, Tbilisi: Izdatel’stvo Tbilisskogo universiteta. Georgiev Vladimir I. 1977: Trakite i texnijat ezik, Sofija: Izdatelstvo na Bălgarskata akademija na naukite. GPC – Geiriadur Prifysgol Cymru. Available at: https://welsh-dictionary.ac.uk. Greule Albrecht 2014: Deutsches Gewässernamenbuch. Etymologie der Gewässernamen und der dazugehörigen Gebiets-, Siedlungsund Flurnamen, Berlin, unter Mitarbeit von S. Hackl-Rößler, Boston: de Gruyter. Hamp Eric P. 1972: Keltic dubro- ‘water’: the story of a lexeme. – Studies in Linguistics in honor of George L. Trager, ed. M. E. Smith, Hague, Paris: Mouton, 233–237. Janakieva Svetlana 2009: Trakijskata xidronimija, Sofija: Akademično izdatelstvo “Prof. Marin Drinov”. Kaibel Georg 1885: Antike Windrosen. – Hermes: Zeitschrift für klassische Philologie 20/4, 579–624. Straipsniai / Articles 45 VÁCLAV BLAŽEK Kloekhorst Alwin 2008: Etymological Dictionary of the Hittite Inherited Lexicon, Leiden, Boston: Brill. LEIA II – Lexique étymologique de l’irlandais ancien 2: M–P, par J. Vendryès, Dublin: Dublin Institute for Advanced Studies, 1960. Lejeune Michel 1972: Phonétique historique du mycénien et du grec ancien, Paris: Klincksieck. LIV – Helmut Rix, Martin Kümmel, Thomas Zehnder, Reiner Lipp, Brigitte Schirmer 2001: Lexikon der indogermanischen Verben. Die Wurzeln und ihre Primärstammbildungen, Wiesbaden: Reichert. LKŽ – Lietuvių kalbos žodynas, vols. I–XX, Vilnius: Mokslas, 1941–2002. Lubotsky Alexander M. 1988: The System of Nominal Accentuation in Sanskrit and Proto-Indo-European, Leiden, New York, Köbenhavn, Köln: Brill. Matasović Ranko 2009: Etymological Dictionary of Proto-Celtic, Leiden, Boston: Brill. Mažiulis Vytautas 1981: Prūsų kalbos paminklai 2, Vilnius: Mokslas. Mažiulis Vytautas 2013: Prūsų kalbos etimologijos žodynas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos centras. ME – Mühlenbach Karlis, Endzelin Janis 1923–1932: Lettisch-deutsches Wörterbuch IV. Band, Riga: Herausgegeben vom lettischen Kulturfonds. Meid Wolfgang 1996: Kleine keltiberische Sprachdenkmäler, Innsbruck: Innsbrucker Beiträge zur Sprachwissenschaft, Vorträge und Kleinere Schriften 64. Meillet Antoine 1936: Esquise d’une grammaire comparée de l’arménien classique, Vienne: Imprimerie des P. P. Mekhitharistes. Melchert H. Craig 1993: Cuneiform Luvian Lexicon, Chapell Hill, N. C.: self-published. MW – Monier-Williams Sir Monier 1899 (reprint 1993): A Sanskrit-English Dictionary, Delhi: Motilal Banarsidass. Available at: http://www.sanskrit-lexicon.uni-koeln.de/cgi-bin/tamil/recherche. NEVP – Morgenstjerne Georg 2003: A New Etymological Vocabulary of Pashto, ed. J. Elfenbein, D. N. MacKenzie, N. Sims-Williams, Wiesbaden: Reichert. NIL – Wodtko Dagmar S., Irslinger Britta, Schneider Carolin 2008: Nomina im Indogermanischen Lexikon. (Indogermanische Bibliothek, Reihe 2: Wörterbücher), Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag. 46 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltic *jūrā-/-(i)iā̄- ‘sea’ & *jaurā-/-(i)iā̄- ‘wet soil, bog, deep water’ Nobbe C. F. A. (ed.) 1966: Claudii Ptolemaei Geographia, Hildesheim: Olms. Olsen Birgit A. 1999: The Noun in Biblical Armenian. Origin and Word-Formation, Berlin, New York: de Gruyter Mouton. Orel Vladimir 1998: Albanian Etymological Dictionary, Leiden, Boston, Köln: Brill. Otkupščikov Jurij V. 2004: Drevnjaja gidronimija v bassejne Oki. – Balto-slavjanskie issledovanija 16, 83–114. Pedersen Holger 1909–1913: Vergleichende Grammatik der keltischen Sprachen, 2 vols: I. Einleitung und Lautlehre, II. Bedeutungslehre (Wortlehre), Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht. Petit Daniel 2010: Untersuchungen zu den baltischen Sprachen, Leiden, Boston: Brill. Przybytek Rozalia 1993: Ortsnamen baltischer Herkunft im südlichen Teil Ostpreußens, Stuttgart: Steiner. Puhvel Jaan 2004: Hittite Etymological Dictionary, vol. 6: Words beginning with M, Berlin, New York: de Gruyter Mouton. Rejzek Jiří 2015: Etymologický slovník, 3. (2. přeprac. a rozšíř.), Praha: Leda. Rozwadowski Jan 1948: Studia nad nazwami wód słowiańskich, Kraków: Nakładem polskiej Akademii umietności. Schmidt Rüdiger 1981: Grammatik des Klassisch-Armenischen mit sprachvergleichenden Erläuterungen, Innsbruck: Institut für Sprachwissenschaft der Universität Innsbruck (Innsbrucker Beiträge zur Sprachwissenschaft, Bd. 32). Schwyzer Eduard 1939: Griechische Grammatik auf der Grundlage von Karl Brugmanns Griechischer Grammatik, 1. Band, München: Beck. SKES – Suomen kielen etymologinen sanakirja, ed. Y. H. Toivonen et al., Helsinki: Suomalais-Ugrilainen seura, 1955–1981. Smoczyński Wojciech 2018: Lithuanian Etymological Dictionary, ed. A. Holvoet, S. Young, assist. W. Browne, Berlin, Bern, Bruxelles, New York, Oxford, Warszawa, Wien: Peter Lang. Solta Georg R. 1960: Die Stellung des Armenischen im Kreise der indogermanischen Sprachen, Wien: Mechitharisten-Buchdruckerei. Starke Frank 1990: Untersuchung zur Stammbildung des keilschrift-luwischen Nomens, Wiesbaden: Harrassowitz. Thomsen Vilhelm 1890: Beröringer mellem de finske og de baltiske (litauisk-lettiske) Sprog, Kobenhavn: Dreyer. Straipsniai / Articles 47 VÁCLAV BLAŽEK Tomaschek Wilhelm 1894: Die alten Thraker: eine ethnologische Untersuchung II: Die Sprachreste 2: Personen und Ortsnamen. – Sitzungsberichte der Philosophisch-historischen Classe der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften 131.1, Wien: Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1–103. Toporov Vladimir N. 1975–1980: Prusskij jazyk: slovar’ (A–D), (I–K), Moskva: Nauka. Trautmann Reinhold 1910: Die altpreussischen Sprachdenkmäler, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht. Turner Ralph L. 1966: A Comparative Dictionary of the Indo-Aryan Languages, Oxford: University Press. Udolph Jürgen 1990: Die Stellung der Gewässernamen Polens innerhalb der alteuropäischen Hydronymie, Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag. UEW – Uralisches etymologisches Wörterbuch, ed. K. Rédei, Budapest: Akadémiai Kiadó, 1986–1988. Vanagas Aleksandras 1981: Lietuvių hidronimų etimologinis žodynas, Vilnius: Mokslas. Vries Jan de 1962: Altnordisches etymologisches Wörterbuch, Leiden: Brill. Wachter Rudolf 1987: Altl ateinische Inschriften. Sprachliche und epigrafische Untersuchungen zu den Dokumenten bis etwa 150 v. Chr., Bern, Frankfurt am Main, New York, Paris: Lang. Walde Alois, Hofmann J. B. 1954: Lateinisches etymologisches Wörterbuch, vol. 2, Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag. Winkler Gerhard 1988: C. Plinii Secundi Historiae Naturalis, Libri III/IV, Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft. Acknowledgement The present study was prepared thanks to the support of the Specific Research Fund of Masaryk University, Nr. 2817. I am grateful to John D. Bengtson and Stefan Zimmer for their comments and correction of English. My thanks also belong to Alexander Nikolaev for his mention of the Greek data and to two anonymous referees for their useful comments. 48 Acta Linguistica Lithuanica LXXXIV Baltic *jūrā–/(i)ijā– ‘sea’ & *jaurā–/(i)ijā– ‘wet soil, bog, deep water’ Baltų *jūrā–/(i)ijā– ‘jūrą’ ir *jaurā–/(i)ijā– ‘šlapias dirvožemis, pelkė, gilus vanduo’ SANTRAUKA Straipsnyje analizuojama proto-baltų šaknis *jūr-. Ji paliudyta lietuvių kalbos žodyje jūra f., pl. jūros; var. jūria f., pl. jūrios ir jūrė f., pl. jūrės ir lat. jūra arba jūra ‘jūra; didelis vandens telkinys; ežeras’, dial. jūre, jūris (ME II 122), kuršininkų jūr(e) f. ‘jūra’. Šios formos atitinkamai gali būti sietinos su proto baltų *jūra–, *jūria–, *jūri̯ā–. S. prūsų lurīay [Elbingo žodynas 66: ‘Mer’] = nom. pl. *jur’ai ir iurin [Enchiridion] ‘jūra’ = acc. sg. *jur’an atspindi protobaltišką formą *jūriā–. Nagrinėjamajai šakniai giminiški ir liet. jūra, jūrė, jūris ‘šlapia, sunki, nederlinga dirva; dirvožemis su moliu’, jūra arba jūrās ‘pelkė, gilus vanduo’, būdvardis jūrus ‘pelkėtas’, atspindintys šaknies *jūr– vṛddhi– darybos tipą *jaur–su panašiais vardžodominiais plėtiniais. Nagrinėjamasis žodis yra gana plačiai paliudytas Lietuvos ir Latvijos hidronimijoje, taip pat ir už rytinio Baltijos regiono teritorijos ribų, pavyzdžiui, Jura (Narevo intakas, pirmasis paminėjimas 1426 m.) ir Jurin (dvi griovos Maskvos upės baseine), pastarasis atitinka liet. jaurýnas ‘pelkėta vieta’. Pirmasis rašytinis galimai baltiškos šaknies *jūro darinio paminėjimas gali būti atpažįstamas vv. ‘loúrquovov’, lokalizuojamo į vakarus nuo Vistula upės žiočių ir į rytus nuo Viadua upės žiočių, kuris fiksuotas vadinamame Ptolemajaus Geografijos rankraštyje Rt [2.11.27.] (II a.). Abu baltų variantus *jūr– & *jaur– pasiskolino Permės finai – *jürs ‘gili vieta vandenyje’ ir Volgos finai – *järwä ‘ežeras’. Kitose indoeuropiečių kalbose patikimai paliudytas tik vienas gimin iškas žodis – armėnų jowr ‘vanduo’. Esama galimybės jį sieti su s. graikų Εὔρος ‘Pietryčių vėjo {dievas}’. Šiuo atveju galima rekonstruoti bendras protoformas *iuHr– ir *ieuHr–. Pateikiamos ir dvi perspektyvios Plinijaus Vyresniojo iš istorinės Trakijos užrašytos hidroniminės paralelės: Zyras, galbūt dabartinė Batovska reka Dobrudžoje, ir Iuras, dabar galbūt upė Karaagač (Pietų Bulgarija). Problemiškesnis siejimas su galų oronimu Mons Iura. Siūlomas naujas etimologinis sprendimas – formą *iuHr–/*ieuHr– galima analizuoti kaip seną junginį, sudarytą iš *ieu– (i) ‘judėti’ arba (ii) ‘atskirti’ ir *uHr̥– ‘vanduo’. Įteikta 2021 m. kovo 15 d. VÁCLAV BLAŽEK Department of Linguistics and Baltic Studies Masaryk University Nováka 1, CZ–60200 Brno [email protected] Straipsniai / Articles 49