Dėl dviskaitos rankraštiniuose Jurgio Ambroziejaus Pabrėžos pamoksluose

Straipsniai / Articles 101 JŪRATĖ PAJĖDIENĖ Institutul Limbii Lituaniene ID ORCID: orcid.org/0000-0003-1542-2866 Direcții de cercetare: sintaxa, semantica și pragmatica limbii lituaniene vechi și contemporane, etnolingvistica, istoria culturii și a textelor bisericești din Lituania. DOI: doi.org/10.35321/all90-04 DESPRE NUMĂRUL DUAL ÎN MANUSCRISELE LUI JURGIS AMBROZIEJUS PABRĖŽA PREDICILE Despre numărul dual în colecția de manuscrise de predici a lui Jurgis Ambroziejus Pabrėža ANOTARE O notă bibliografică dintr-o predică a lui Jurgis Ambroziejus Pabrėža (1824), referitoare la învățătura preluată din cartea lui Karol Fabiani Missya apostolska CZĘŚĆ II (1783), a dezvăluit nu numai taina originii celor 30 de predici consemnate în prima parte (p. 312) a manuscrisului lui Kiprijonas Lukauskas (1797) (a se vedea Pajėdienė 2022), ci a oferit și posibilitatea comparării a trei versiuni ale aceluiași text. Două predici din cartea menționată a lui Fabiani, despre a 8-a Poruncă a lui Dumnezeu, au atât traducerea lituaniană a lui Lukauskas, cât și traducerea žemaitișă a lui Pabrėža. Compararea versiunilor textului redactate în limbi diferite permite observarea unor diferențe lingvistice destul de subtile. Particularitatea gramaticală a textului predicilor lui Fabiani redactate în žemaitișă de Pabrėža este legată de folosirea dualului. Articolul analizează diferitele modele de folosire a dualului, evidențiate prin compararea textului polonez al lui Fabiani cu traducerea lituaniană (a lui Lukauskas) și cea žemaitișă (a lui Pabrėža). Folosirea consecventă a dualului este caracteristică nu numai predicilor care oferă traducerea textelor lui K. Fabiani, ci și altor predici din culegerea manuscrisă a lui J. A. Pabrėža PAMOKSŁAY Wayringosy Materyjosy. CUVINTE-CHEIE: Karol Fabiani (1716 – după 1791 04 09), Kiprijonas Lukauskas (1757–1815), Jurgis Ambroziejus Pabrėža (1771–1849), predica drept învățătură, žemaiți, dual. JŪRATĖ PAJĖDIENĖ 102 Acta Linguistica Lithuanica XC ADNOTARE O notă bibliografică despre învățătura din cartea lui Karol Fabiani Missya apostolska CZĘŚĆ II (1783), găsită într-una dintre predicile lui Jurgis Ambroziejus Pabrėža (1824), nu numai că a dezvăluit misterul originii celor 30 de predici scrise în prima parte (p. 312) a manuscrisului lui Kiprijonas Lukauskas (1797) (vezi Pajėdienė 2022), ci a oferit și posibilitatea comparării a trei versiuni ale aceluiași text. Două predici despre Porunca a opta din cartea lui Fabiani menționată mai sus apar atât în versiunea lituaniană a lui Lukauskas, cât și în versiunea samogițiană a lui Pabrėža. Compararea versiunilor textului scrise în limbi diferite ne permite să observăm particularități lingvistice destul de subtile. Gramatica numărului dual. Articolul distinctiveness in Pabrėža’s Samogitian version of Fabiani’s sermons is related to the usage discută diferitele modele de utilizare a numărului dual, care au devenit evidente în urma comparării textului polonez al lui Fabiani, a celui lituanian (Lukauskas) și Traduceri samogițiene (Pabrėža). Folosirea consecventă a formei duale nu se regăsește doar în traducerea textelor lui Fabiani de către Pabrėža, ci și în alte predici din colecția de manuscrise a lui Pabrėža PAMOKSŁAY Wayringosy Materyjosy. CUVINTE-CHEIE: Karol Fabiani (1716 – după 09 04 1791), Kiprijonas Lukauskas (1757–1815), Jurgis Ambroziejus Pabrėža (1771–1849), predica drept învățătură, samogițieni, dualul. INTRODUCERE Nota bibliografică din colecția PAMOKSŁAY Wayringosy Materyjosy a lui Jurgis Ambroziejus Pabrėža (în continuare – PWM; pentru transcrierea și facsimilul manuscrisului, vezi Šepetytė, ed., 2020), referitoare la învățătura1 preluată din cartea lui Karol Fabiani Missya apostolska CZĘŚĆ II (în continuare – FMA2, 1783), consemnată în predica Apey griekus lyiżówy, redactată în 1824, a arătat originea nu doar a predicii PWM indicate, ci și a celor 30 de predici consemnate în prima parte (p. I–II; 1–310) a manuscrisului Pamoksłas Isz Prisakimu Diewa Ape Pawinascias Giwenima Krikscioniszka [...]2 al lui Kiprijonas Lukauskas, din 1797 (vezi Pajėdienė 2022). Două predici ale lui Fabiani despre a 8-a Poruncă a lui Dumnezeu – NAUKA XXVIII. z Przykazania Boskiego Osmego. Nie będzieʃz mowił fałʃzywego świadectwa przeciwko bliźniemu ʃwemu (FMA2 457–469) și NAUKA XXIX. o Obmowach i innych ięzycznych grzechach, do tego Przykazania Boskiego, Osmego 1 Plg. : Wypisano prawie co do słowa z Missyi Apostolskiey Częsci 2 [...] Xiędza Fabianiego PWM 228. 2 Pentru transcrierea colecției manuscrise de 409 de pagini F1–D654 păstrate la Biblioteca Universității din Vilnius, vezi Karaciejus, par., 1996, în continuare – LP. Articole / Articles 103 Dėl dviskaitos rankraštiniuose Jurgio Ambroziejaus Pabrėžos pamoksluose należących (FMA2 470–489) – are nu doar traducerea lituaniană3 a lui Lukauskas (LP 281–301), ci și traducerea în dialectul žemaițian a lui Pabrėža (PWM 203–228). Compararea versiunilor textului lui Fabiani redactate în trei limbi relevă și diferențe lingvistice destul de subtile. În traducerea lui Pabrėža există o utilizare specifică a formelor și construcțiilor dualului. Scopul articolului este de a discuta expresia dualului aleasă de Pabrėža, prin compararea versiunilor unui text cu conținut echivalent în trei limbi – polonă, lituaniană și žemaițiană. Dualul pronumelor consemnat de Pabrėža, care nu corespunde modelului originalului polon, înregistrează o marcare gramaticală diferită a celor două subiecte sau obiecte discutate. În articol sunt analizate și modelele de utilizare a dualului întâlnite în alte predici PWM (adică flexiunea pronumelor personale și demonstrative, extinsă și la grupurile nominale și la verb) și a unei asemenea utilizări paskatos. În mod obișnuit, folosirea formelor de dual caracteristică limbii lituaniene contemporane este considerată în declin (cf. Zinkevičius 1980: 180–181; 2009; Rosinas 1994), subliniindu-se totodată vitalitatea dualului păstrată în unele dialecte (în special în dialectele nordice žemaițiene4) (cf. Zinkevičius 1980: 181–182; Pabrėža 2017: 98–99). În cercetarea evoluției dualului substantivelor și pronumelor din limba lituaniană, vechile scrieri žemaițiene din secolul al XIX-lea – operele lui Simonas Daukantas și Simonas Stanevičius – au fost utilizate ca dovadă a folosirii consecvente a dualului, caracteristică žemaiților (cf. Zinkevičius 1980: 182; Rosinas 1994: 113, 119). Construcțiile cu dual folosite în mod regulat în manuscrisele lui Pabrėža5 nu au fost până în prezent analizate mai detaliat, nici după publicarea culegerii de predici PWM (cu excepția listei de forme de dual reprezentative pentru PWM – forme selectate ale cuvintelor flexionare (substantive, adjective și participii) și ale cuvintelor conjugabile (verbe) –, întocmită de Rita Šepetytė, vezi Šepetytė 2020: 50–51; 53). 3 Despre particularitățile limbii manuscrisului lui Lukauskas vezi Zinkevičius 2001. 4 Pentru descrierea dublă a sistemului lingvistic žemaițian vezi explicația oferită de Juozas Pabrėža (2017: 47) privind diferența dintre conceptele termenilor limba žemaițiană și dialectul žemaițian și folosirea termenului neutru limba žemaițiană „atunci când se vorbește sau se scrie despre un singur sistem lingvistic”. Despre denumirea sistemului lingvistic consemnat în manuscrisele predicatorului Pabrėža (cu ortografia perfecționată treptat de-a lungul timpului – cf. Subačius 1996) drept „modelul sau proiectul limbii comune žemaițiene“, care are toți parametrii necesari ai limbii žemaițiene: „bazat pe dialectul žemaițian, destinat exclusiv Žemaitijei, creat în Žemaitija și de un žemaitian“ vezi Subačius 1998: 22. 5 Dualul este folosit și în manuscrisul lui Pabrėža care oferă traducerea unei cărticele despre geografie (vezi Šepetytė 2019: 47). JŪRATĖ PAJĖDIENĖ 104 Acta Linguistica Lithuanica XC 1. TEXTELE LUI FABIANI PREZENTATE ÎN MANUSCRISELE LUI LUKAUSKAS ȘI PABRĖŽA: EXPRIMAREA DIFERITĂ A DUALULUI Comparant les deux sermons du livre FMA2 – Nauka XXVIII. z Przykazania Boskiego Osmego. Nie będzieʃz mowił fałʃzywego świadectwa przeciwko bliźniemu ʃwemu (FMA2 457–469) et Nauka XXIX. o Obmowach i innych ięzycznych grzechach, do tego Przykazania Boskiego, Osmego należących (FMA2 470–489) – le texte avec ses versions lituanienne et samogitienne dans les manuscrits de Lukauskas (LP 281–301) et de Pabrėža (PWM 203–228), fait ressortir les différences dans l’emploi du duel. L’identité des marqueurs du duel propre aux deux traductions n’est visible que dans la traduction des pronoms au duel du texte de Fabiani – le mot simple oba et le composé obydwa (leur emploi est déterminé par le sens lexical descriptif, qui concentre l’attention sur la première mention de la communauté de la propriété discutée par les deux membres6). Les auteurs des deux manuscrits – Lukauskas7 aussi bien que Pabrėža – choisissent le même équivalent pour les pronoms au duel indiqués. Il s’agit du pronom composé abudu8, à partir duquel le duel peut également s’étendre à la construction attributive (1b) ou au groupe verbal (2a, 2b), cf. : ʃtaną oba, ktorzy maią (1) Jeśliby ʃtanął swiatek kłamliwy przeciw człowiekowi, winuiąc go o przeʃtępʃtwo, ʃprawę przed Panem [...] FMA2 458 (1a) Jey stotu swietkas mełagis priesz Źmogu, kałtindamas ij ape parzingima tiesos, stoia abudu, kurie turia reykała po akimis Pona [...] LP 282 (1b) Jey stoses swiedkós małagings prisz żmogó apskuzdams ji apey koki nóusydieiyma. Stos abódó, kórióudóus sprowa ira, prisz Wieszpati [...] PWM 204 6 Potrivit lui Albert Rosinas, „atunci când aceleași descrieri (îmbinări de cuvinte) ies din centrul atenției și în textul următor, fiind menționate ca informație cunoscută, nu sunt menționate pentru prima dată, adică au trăsătura –Pp, formele lor de dual sunt de obicei înlocuite cu forme de plural“ (Rosinas 1994: 114). Potrivit cercetătorului, toate textele din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea confirmă această afirmație (ibidem: 114–115), iar consecventă sau regulată trebuie considerată „nu numai folosirea dualului în cazurile în care cuvântul desemnat prin acesta are trăsătura +Pp, ci și în cazurile în care cuvântul desemnat prin acesta are trăsătura –Pp“ (ibidem: 113). 7 Despre dualul folosit în manuscrisul lui Lukauskas, care „îi era cunoscut din dialectul matern žemaițian“, vezi Zinkevičius (2001: 62–68; 72). 8 Formele de dual ale pronumelor, formate dintr-un singur cuvânt, abu, abi, sunt considerate moștenite din proto-limba baltică, iar formele analitice (sudate) abudu, abidvi sunt ulterioare celor formate dintr-un singur cuvânt (cf. Rosinas 2001: 103). În opinia lui Rosinas, pronumele abu, abi sau abudu, abidvi este folosit în locul numeralului du, dvi pentru a „sublinia că toate elementele submulțimii alcătuite din două obiecte sau persoane au în propoziție trăsătura menționată“, dar numai „în cazurile în care cele două obiecte sau persoane au deja trăsătura –Pp (nu sunt menționate pentru prima dată) sau sunt cunoscute din presupoziția «fondului comun de cunoștințe»“ (vezi Rosinas 1994: 111). Despre atribuirea formelor abu, abi nu clasei numeralelor, ci clasei pronumelor, vezi ibidem: 109. Alți cercetători ai istoriei limbii le numesc pe abu, abudu numerale (despre formele de dual (genul) folosite împreună cu numeralele du, dvi, abu, abi, abudu, abidvi, vezi Palionis 1967: 143; Zinkevičius 1980: 179). Articole / Articles 105 Dėl dviskaitos rankraštiniuose Jurgio Ambroziejaus Pabrėžos în predici (2) potrivit legii, amândoi trebuie să fie pedepsiți FMA2 475 (2a) și a plătit provostul, amândoi trebuiau pedepsiți LP 292 (2b) și a plătit provostul, amândoi trebuiau pedepsiți PWM 218 În textul lui Pabrėža se observă folosirea dualului, nesubordonată exemplului original polonez, și în cazurile în care referirea la doi subiecți (obiecte) nu este actualizată în textul polonez al lui Fabiani. De exemplu, povestind istoria lui Anania și Safira (Fap 5), numai în textul lui Pabrėža, pentru desemnarea acestei perechi, sunt alese formele de dual atât ale pronumelui relativ kuris, cât și ale pronumelui demonstrativ indirect anas9: ktorzy FMA2 464 – kurie LP 286 – kórióudó [...] anóudó [...] abódó PWM 208–209. Compară alăturarea paragrafelor care oferă aceste opțiuni pronominale în diferite scrieri: (3) Avem acest exemplu [...] Avem un al doilea în Faptele Apostolilor, despre Anania și Safira, care, după ce au vândut ogorul, când au adus banii la Sfântul Petru, iar Sfântul Petru a întrebat: doar atâția bani ați primit pentru acest ogor al vostru? au răspuns: atâția; á był falʃz, zaraz na tymże mieyʃcu, za to kłamʃtwo nagłą śmiercią pokarani. To klamʃtwo w ʃwoich okolicznościach zdaie ʃię bydź lekkie, bo nikomu ʃzkodliwe nie było. Nie było też obowiązku, żeby pięniąndze za ʃwoy właʃny maiątek wzięte, do poʃpolitego ʃkarbu oddawali. Uważaycie iak ʃurowo ukarane. FMA2 464 (3a) Turem to prikłoda [...] Turem untra Historiosy Apasztaliszkosy unt Ananiosiaus yr Safiros, kurie uz parduota dirwa, kada pinigus pas Petra S. atanesie, o Petras S. pasikłause, tiekas tiktay jemiet pinigu uz tą dirwa jusu, atsakie tiekas, o buwa netiesa, tuiaus unt tos pacios wietos uz tą meławima nogłu smerciu pakaroty palika. Această binecuvântare a împărăției tale să fie ușoară, căci nimeni, plecând, nu era. Ne buwa riszte, idunt pinigus uź sawa tikra turta imtus ing wisotima skarba atadawe. Uwozokiet kayp smarkiey pakarotas. LP 285–286 (3b) Tokie yra tie patys stebuklai [...] Tokie yra antrieji stebuklai, kai Dievo rūstybė išliejo ant jų Poros, Ananijo ir Safyros, kaip aprašyta Apaštalų darbų Knygoje: kuris nuslėpė parduotos žemės dalį, kad atneštų pinigų prie Šventojo apaštalo Petro. O šventasis Petras paklausė jų, ar tik tiek teužmokėjo už tą žemę: atsakė anuodu tik: o buvo netiesa: už tą sumanymą, nuo mirties abudu nuo Dievo nubausti paliko toliau. (: Actor. Cap. 5. :) Noris ta malonystė jiems rodos buvusi lengva, nes niekam neįsakė: ir nebuvo tai būtina prisakyta, kad nuosavą turtą parduotų, bet būtina reikėjo atiduoti į bendrą Šventosios Bažnyčios iždą. O vienok Dievas taip griežtai nubaudė anuodu ir už tokią malonystę. Pažvelkime tada, kaip griežta yra bausmė prie Dievo ir už mažas, ir už lengvas malones. PWM 208–209 9 Apie reliatyvinius ir netiesioginio rodymo įvardžius žr. Rosinas 1996: 140, 94. JŪRATĖ PAJĖDIENĖ 106 Acta Linguistica Lithuanica XC Versdamas dviskaitos raiškos požiūriu neutralią Fabiani nuorodą pierwʃzy z nich Pabrėža aktualizuoja ką tik paminėtų subjektų nuorodos skaičių (o tuo pačiu ir žymėtumą) – tam parinkdamas netiesioginio rodymo įvardžio dviskaitą samplaikoje pyrmasis ysz anóudóus ‘pirmasis iš jųdviejų’, plg.: (4) Tego ʃą zdania Swięci Koscioła Bożego Doktorowie. Augustin și Bernard. Primul dintre ei spune. Nu-ți pleca urechile la cuvintele defăimătorului, ca să nu primești moartea în suflet. Nu-ți pleca urechile către cuvintele defăimătoare, ca să nu intre moartea în sufletul tău. FMA2 475 (4a) Doctorii Bisericii lui Dumnezeu sunt Augustin și Bernard. Primul dintre ei vorbește: Nu-ți îndrepta urechile către cuvintele defăimătorului, ca să nu primești moartea în suflet. Nu da urechea ta cuvintelor celui care vorbește, ca nu cumva să auzi moartea în sufletul tău. LP 292 (4b) Astfel învață Sfinții Părinți: Sfântul Augustin și Sfântul Bernard. – Primul dintre ei spune. Nu-ți pleca urechile la cuvintele defăimătorului, ca să nu primești moartea în suflet. Nu-ți pleca urechea către cuvântul defăimător, ca să nu intre moartea în sufletul tău. PWM 218 Konstrukciją relativă exprimată prin pronumele și numeralul du „doi” din textul lui Fabiani, indicată indirect (owych dwoch ʃtarcow, ktorzy), o traduc în mod corespunzător și Lukauskas (anus du senius, kurie); În traducerea lui Pabrėža, ea este marcată suplimentar prin dualul care se întinde asupra întregului grup atributiv (anóudó Senió dó, kórióudó „doi bătrâni aceia, care doi”), cf. : (5) I owych dwoch ʃtarcow, ktorzy, na niewinną Suzannę falzywie świadczyli, lud zgromadziwʃzy ʃię zabił [...] FMA2 459 (5a) Și pe acei doi bătrâni, care au mărturisit nedrept împotriva nevinovatei Suzana, oamenii, adunându-se, i-au ucis [...] LP 282 (5b) Anóudó Senió dó, kórióudó neteysingay swieczyiy ónt niekó nekałtos Suzannas, żmonis sósyrinkósyijy akmenymis óżmuszy [...] PWM 204 Necesitatea ridicată de a alege formele dualului (adică actualizarea referinței dualului caracteristică vorbirii samogițiene) este indicată de construcția comparativă a propoziției-model delį dviskaitos įvardžiais papildantis Pabrėžos vertimas. Pavyzdžiui, Fabiani sadin originalul polonez, cu pronumele demonstrative ten [...] iako i ten [...], pe care o alege și Lukauskas (tas [...], kaypo yr tas), iar în traducerea lui Pabrėža este redată prin pronumele dual compus abódó, după ce dualul fusese actualizat și prin prima sa menționare în enunțul inițial [p]akałbóusis, yr kórs kłausós pakałbąty, welni tór abódó „cel care bârfește și cel care ascultă de bârfitor, îi are pe amândoi ai diavolului”, cf. : (6) Obwomca, i obmowy słuchaiący maią diabła, z tą tylko rożnoscią, że ten, ktory obmawia, ma go na ięzyku, a ten ktory obmawiaiącego ʃłucha, ma go w uʃzach, to iest: tak ten duʃzy ʃwoiey ʃzkodzi iako i ten. FMA2 476 în predici Articole / Articles 107 Dėl dviskaitos rankraštiniuose Jurgio Ambroziejaus Pabrėžos (6a) Bârfitorul și cel care ascultă bârfa îl au pe diavolul, cu această singură deosebire și neasemănare: cel care bârfește îl are pe limbă, iar cel care ascultă de bârfitor îl are în urechi, adică: astfel acesta își vatămă sufletul, precum și acela. LP 292 (6b) Cel ce ascultă, dar nu vrea să asculte, are două urechi: acestea sunt făcute doar pentru cel ce ascultă în mod deosebit, astfel încât cel care vorbește are două limbi: iar cel care ascultă să vorbească, are două urechi: aceasta este: prin amândouă sufletele sale se vatămă. PWM 218 În transpunerea textului lui Fabiani consemnată de Pabrėža se observă o altă tendință – aceea a folosirii consecvente a construcțiilor de dual, care nu corespunde transpunerilor echivalente din textele FMA2 și LP; aceasta poate fi asociată cu gândirea samogițiană și cu deprinderile de traducere perfecționate10. Folosirea consecventă a dualului, caracteristică vorbirii samogițiene, se întâlnește și în alte predici din colecția PWM. 2. DIVERSITATEA FORMELOR DE DUAL ȘI CONSECVENTA FOLOSIRII LOR ÎN ALTE PREDICI ALE LUI PABRĖŽA Diversitatea și frecvența formelor de dual întâlnite în PWM sunt legate de vorbirea populară caracteristică lui Pabrėža11, de varietatea temelor și a ilustrațiilor alese pentru predici și de specificul destul de aparte al argumentării, care contrazice concepția tradițională despre specificul considerat obișnuit al conținutului și al argumentării predicilor12. Familiarizându-i pe ascultătorii predicilor cu credința și învățătura (valorile) catolică, Pabrėža își întemeia afirmațiile pe elemente enumerate în mod consecvent 10 Conținutul, structura și limba predicilor PWM arată că autorul textelor era preocupat să transmită ascultătorilor cât mai clar și mai inteligibil textele traduse, fundamentând prin acestea ideile enunțate în introducerea predicii argumentus. 11 Despre textele lui Pabrėža destinate poporului și concentrarea asupra limbii vorbite materne vezi. Subačius 1996: 44. Cu ceva mai devreme, Jonas Palionis (1979: 162) l-a menționat pe Pabrėža printre cei „care s-au îndepărtat pentru o perioadă mai îndelungată de popor”, încercând să fundamenteze această afirmație prin stilul bisericesc și abundența împrumuturilor (în special a polonismelor). 12 Dispariția dualului este asociată de obicei cu raritatea justificării utilizării acestuia și în sursele scrise (cf. legătura stabilită de Palionis (1967: 142–143) între raritatea formelor de dual ale verbului și „specificul conținutului scrierilor din acea perioadă: atât în diferite culegeri de dogme religioase și predici, cât și în documentele de tip cancelarie (ordine, jurăminte), de regulă se vorbește nu despre acțiunile a două, ci despre acțiunile mai multor persoane; de asemenea, adresarea se face cel mai adesea către mai mulți oameni”), și cu limba vie (cf. pastaba lui Zigmas Zinkevičius (1980: 180): „[C]ăci nu atât de des omul trebuie să vorbească în mod special despre două ființe vii, două lucruri sau două fenomene. De obicei se vorbește despre unul sau despre mai multe, respectiv despre multe (trei, patru ...), astfel încât cel mai adesea trebuie folosite formele de singular și de plural.“ ). JŪRATĖ PAJĖDIENĖ 108 Acta Linguistica Lithuanica XC argumente. Destul de frecvent, acest lucru era sugerat nu doar de argumente de mai multe tipuri, ci și de argumente pur duale sau de enumerări ale unei alegeri alternative dintre două posibilități (întâlnite și la redarea versetelor biblice), ceea ce a stimulat selectarea construcțiilor de dual, cf.: (7) Cze tada yszpół żynoty kożnam dó dayktó. Wyina: kayp garbinty Dyiwa prigólętey: Óntra ko tór sergietyis, kad nesógrieszitu prisz tóu Prisakima. – Apey tóudó dayktó sakises Dwejosy Daliesy to Prisakima. PWM 12 (8) Kł. Kóu tad Neczistata dara Ƶmogóu? – Răspuns. A doua poruncă, extrasă din poruncă [...]: vina: [...]. – A treia. [...] PWM 146 (9) ceea ce se apropie vorbește din punctul de vedere al judecății, adăugând, în conformitate cu greaca, o singură binecuvântare și o a doua mustrare PWM 239 (10) Dumnezeu [...] poruncește poruncii: vina: că [...] – A treia: că [...] PWM 13 (11) fiecare păcătos extrage din poruncă după sine: vinovății și pedepse PWM 729 (12) Această pedeapsă este săvârșită prin două puteri PWM 729 (13) A patra este și aceasta, clar exprimată, aproape că această poruncă prin porunci este poruncită, să fie închisă [...] PWM 438 (14) (: Math. 6. 24. :) Niewyns negał dóm ponóm tarnauty: negalyt Dyiwóu tarnauty yr tórtóu. PWM 324 (15) Dar nu știu dacă toate aceste construcții se referă la aceste două lucruri PWM 745 (16) Despre acea singură greșeală grecească, în această secțiune. PWM 87 (17) trokszto [...] idant nerustintumeties, iog trumpay yr maż teyszgyrsyt apey tóudó teyp strosznió griekó: nes łabay trumpa betórem łayka. PWM 379 Folosirea naturală a dualului era încurajată de predilecția lui Pabrėža de a se baza pe autorități; pentru (plg. 18 pavyzdyje pirmojo ir pakartojamo nurodytų autoritetų dvinario benmenționarea celor două, el alegea grupuri de dual citate de Apostol, de acel Apostol) sau, repovestind istorii biblice ori ale sfinților și discutând modelele comportamentului cotidian, oferea exemple de comportament adecvat și neadecvat (avertizator). Astfel de ilustrații includ și menționarea a două subiecte (obiecte) care acționează în istoriile repovestite, de exemplu: (18) [...] În Biserica Sfântă, acolo sunt date spre întărirea gândului povestirile despre Sfinții Apostoli Petru și Pavel: despre acei Apostoli, în cele din urmă, și despre cele care există în femeie, povestește acele vremuri de înviere de la Femeie: au fost făcute numai acestea cu îngăduința unuia către altul: iar despre aceasta, acel Apostol astfel povățuiește, pentru ca Credincioșii să împlinească mai bine Rugăciunile în acele vremuri. PWM 314 (19) Întorcându-se acasă și văzând că nu este sărac, și-a îngropat trupul sub pământ și în groapă. PWM 118 (20) Amândoi acei tâlhari au păcătuit: dar între păcate ale unuia dintre ei acestea au fost altele PWM 132 În PWM există și forme de dual puțin probabile pentru stilul vorbirii din predici. Inserțiile de vorbire directă din predici, evidențiate prin utilizarea (prin redarea vie) Articole / Articles 109 Dėl dviskaitos rankraštiniuose Jurgio Ambroziejaus Pabrėžos a dialogurilor, includ și opțiuni de dual al pronumelor personale13, cf. desemnarea colectivă a persoanei I și a II-a prin pronumele wedó «noi doi» sau referirea la destinatarul colectiv al persoanei a II-a prin pronumele jodó «voi doi» (vezi exemplele 21 și 22). Desemnarea colectivă a destinatarului poate fi redată și fără referire printr-un pronume personal – folosindu-se doar formele de dual ale verbelor personale sau impersonale (vezi în exemplul 23 avertismentul că, nerespectând indicațiile Sacramentului Căsătoriei, se va ajunge la o viață nu doar conjugală, ci și postumă, asemănătoare încăierării dintre doi câini turbați – în acesta, caracterul colectiv al destinatarului este indicat de formele de dual ale modului condițional nóumyrsytau «veți muri voi doi», ryisytaus «vă veți încăiera voi doi» și de forma de dual a participiului budamó «fiind voi doi»), cf. : (21) Ale wedó besywelyjau óbagays eyty, saka Sunus, byli tó ónt ómżió butómi yszganits, one prapółtómi. PWM 291–292 (22) saka, tiliekytau jodó padukieló sunu! PWM 292 (23) Tada tó netóriedams tos łoskas Dyiwa, pradiesi Prietełkas sawa nekęsty, anóu krimsty, só anó bartyis ryityis, o pagalaus yr musztyis: o tokiosy neapkątosy budamó iey nóumyrsytau, abódó ryisytaus łosnay szónis pasiótosió pekłas pragarusy par nepabęgtus ómżius. PWM 314 Dovada folosirii consecvente a dualului în predicile lui Pabrėža o constituie nu doar traducerea textului polonez al predicilor lui Fabiani, discutată ceva mai devreme, ci și istoriile transcrise din alte surse. Unele dintre ele pot fi caracterizate ca fiind pline de utilizarea unor forme de dual variate din punct de vedere morfologic14, cf.: (24) Szwęts Antoninus Arcy Wiskups Florencyiys priwed stroszni prisytropyiyma wyina. – O astfel de bogați, despre care vorbim aici, la moarte își dau torturile adunate celor de la care au primit: își lasă pământurile, pădurile și pietrele prețioase, fără să se teamă de nimic, nici de judecată, nici de primejdie. Astfel el către Fiul, apropiindu-se și privind, către Fiul însuși, pe care tatăl său îl mustra, precum și Regele: dar el le răspunde fiilor săi: 13 În descrierile tipologice (cf. Bhat 2004: 111), construcțiile apoziționale syartyna. Tóu, sopólusy smertelnusy esąti, wyns Kónygs ógyna, kad neteysey gramaticalizate formate în limba lituaniană cu numeralul du ‘doi’ reflectă și sexul sau genul gramatical al subiectului agent (cf.: mudu-mudvi, judu-judvi, jiedu-jiedvi), fiind caracterizate drept forme de exprimare neregulate – în cazul pronumelor personale de persoana întâi și a doua, această diferență este exprimată numai la numărul dual (cf.: aš și mudu, mudvi; tu și judu, judvi). O marcare echivalentă a sexului (genului) persoanei care vorbește o au și formele žemaitiške ale pronumelor personale. Trebuie remarcat faptul că dualul colectiv žemaitišk al persoanei întâi este desemnat prin cuvintele vedọ, vedvẹ ‘noi doi, noi două’ (pentru paradigma declinării pronumelor personale žemaitiške, vezi Pabrėža 2017: 98). În PWM sunt folosite numai formele masculine ale pronumelor personale la dual, cf.: wedó 291; jodó 291, jódó 291; forma masculină jódóus este aleasă și în cazul generalizării – la indicarea ambelor sexe, cf. : Dumnezeu să te ajute cu acest lucru la primirea Robului, să alunge timpul rău, Dumnezeu să te conducă la viața veșnică 313. 14 Cf. Cf. fragmentul de basm consemnat de Daukantas, bogat în forme de dual, prezentat de Rosinas (1994: 113).