τέρνακα: An Indo-European Ghost?

Įžvalgos / Perspective 291 CARLO MARIA PERTICA Università Ca’ Foscari Venezia ID ORCID: orcid.org/0009-0001-3385-5828 Domenii de cercetare: sistemul nominal și etimologia indo-europene și grecești. DOI: doi.org/10.35321/all88-13 τέρνακα: O FANTOMĂ INDO-EUROPEANĂ? τέρνακα: indoeuropietiškas žodis vaiduoklis? NOTĂ Această notă își propune să evidențieze modul în care τέρνακα hesihian ‘tulpina scaiului’ ar trebui, în pofida apropierii remarcabile de alte forme indo-europene, să fie considerat mai degrabă o simplă greșeală de scriere pentru un acc. original sg. πτέρνικα din Historia Plantarum a lui Teofrast. Cu toate acestea, posibilitatea ca în textul lui Teofrast să fie atestat de fapt τέρναξ, adaptarea greacă a unui fitonim iranian, nu poate fi exclusă complet. CUVINTE-CHEIE: etimologie indo-europeană, Hesihiu, critică textuală, limbi iraniene. ANOTAȚIE Scopul acestui text este de a explica de ce τέρνακα al lui Hesihie ‘tulpina anghinarei spinoase’, în pofida asemănării evidente cu alte forme indo-europene, ar trebui considerat o simplă greșeală de scriere a formei originale de acuzativ singular πτέρνικα din lucrarea Historia Plantarum a lui Teofrast. Cu toate acestea, nu ar trebui exclusă posibilitatea ca în lucrarea lui Teofrast să fie atestată într-adevăr forma τέρναξ – adaptarea în limba greacă a unui fitonim iranian. CUVINTE-CHEIE: etimologie indo-europeană, Hesihie, critică textuală, limbile iraniene. În Lexiconul lui Hesihiu, la litera τ (545), există lema τέρνακα· τῆς κάκτου τοῦ φυτοῦ καυλός „(lit.) tulpina plantei de tip cardon”. Alois Walde și Julius Pokorny (1927: 641) au fost primii care au asociat acest hapax cu sanscr. trṇa- [n.] „iarbă, paie”, go. þaurnus [m.] „spin, nordica veche þorn [m.] CARLO MARIA PERTICA 292 Acta Linguistica Lithuanica LXXXVIII „id.”, OHG dorn [m.] „id.”, OCS trъnъ [m.] „id.” etc. Din punct de vedere semantic, legătura părea directă datorită naturii spinoase a plantei de anghinare, chiar dacă, din punct de vedere formal, era necesar să se presupună o evoluție destul de articulată. Hjalmar Frisk (1970: 881) a încercat să rezolve această problemă, emițând ipoteza că fitonimul τέρναξ a rezultat din remodelarea, după δόναξ, -ακος [m.] „trestie”, a unui *τέρνον / τέρνος originar, rezultat al unei forme cu grad plin a lui *tŕnos (sau *tŕnom) „spin”.1 Pe de altă parte, Pierre Chantraine (1968: 1107) și Robert Beekes (2010: 1470) au optat pentru o atitudine prudentă cu privire la originea indo-europeană reală a acestui cuvânt.2 Cu toate acestea, o soluție mai plauzibilă la această mică enigmă lingvistică a fost indicată de Peter A. Hansen și Ian C. Cunningham în ediția lor a textului hesihian (2009: 30). „Originea” acestui cuvânt ar trebui, de fapt, să fie mai degrabă pusă în legătură cu scrierea greșită a unui acc. sing. πτέρνικα „tulpină de scaiete” din Historia Plantarum a lui Theophrastus (secolele al IV-lea–al III-lea î.Hr.; Thphr. HP 6.4.11): “Ἕτερον δὲ καυλὸν ὀρθὸν ἀφίησιν, ὃν καλοῦσι πτέρνικα” „Există un alt soi care înalță o tulpină dreaptă, numită pternix.” Asemănarea celor două forme, cazul acuzativ, împreună cu contextul textual, pledează cu tărie în favoarea considerării lui τέρνακα drept un monstrum provenit din πτέρνικα, un derivat al lui πτέρνη [f.] „călcâi”.3 Prezența lui πτέρνικα în acest pasaj este, de asemenea, confirmată de Deipnosophistae a lui Athenaeus (secolul al III-lea d.Hr.; 2.70e). Faptul că acest cuvânt este înregistrat sub litera τ nu ridică nicio problemă, deoarece este cu siguranță posibil ca Hesychius (secolele al V-lea sau al VI-lea d.Hr.), dacă nu un lexicograf mai timpuriu utilizat de el, să fi găsit acest cuvânt într-un text deja corupt al lui Theophrastus sau Athenaeus (observați că πτέρνικα nu este prezent în altă parte în Lexicon). Cu titlu de completitudine, trebuie totuși luat în considerare un scenariu alternativ. Extensia sufixală -ακ seamănă puternic cu cea din *-aka a limbilor iraniene și, în plus, urme ale unei protoforme iraniene ipotetice *trn-aka se găsesc în unele limbi iraniene mijlocii: cf. Saka khotaneză tarra- „plantă erbacee, iarbă”, Zor. Pahlavi tlk /tarrak/ „ierburi de grădină”, iar apoi persana clasică tarrah „arpagic” (Bailey 1979: 123; Mayrhofer 1992: 664). Din nefericire, cuvântul nu este cunoscut în avestică, unde în secvența CRnV 1 Ipoteză acceptată, de exemplu, în Mallory & Adams 1997: 575. 2 Bibliografie suplimentară la Lloyd et al. 1998: s. v. dorn1. 3 Se pare că după modelul altor fitonime în -ιξ, precum ἅρπιξ / ἅπριξ „tip de arbust spinos” etc. Cf. Rigobianco 2021: 18 pentru un caz de modelare a fitonimelor după conexiuni lexicale în Antica Įžvalgos / Insights 293 consoanele sonante rn se păstrează fără nicio asimilare (cf. varənā- „lână de animal” < *(h2)ulh1-neh2-). Greacă. τέρνακα: An Indo-European Ghost? Având în vedere aceste informații (precum și faptul că πτέρνικα în sine nu este atestat în altă parte), s-ar putea desigur presupune și că în Historia Plantarum 6.4.11 era menționat inițial τέρνακα, o adaptare greacă a unei forme din persana veche sau mediană, rezultat al PIr. *trn-aka-.4 Lexiconul hesihian ar fi, astfel, singurul martor al lecțiunii corecte. În concluzie, reconstrucția proto-indo-europeanului comun *tŕnos / *tŕnom «spin» nu se schimbă drastic în urma considerațiilor prezentate aici: pur și simplu nu mai este necesar să presupunem cumva o formație grecească în grad plin nesortată. PIE *tŕnos [m.] / *tŕnom [n.] «spin» PIIr. *tŕnam [n.] «spin; lamă de iarbă» (împrumutat în proto-uralică, cf. *tarna în Holopainen 2019: 273–274) PNur. (Strand 2011) Katë vestică și nord-estică tâ·′i „spin; rug” Katë sud-estică tâňʹi „id.” PIAr. *tŕnam Skt. tṛṇa- [n.] „iarbă, plantă erbacee”, etc. PIr. *trn-(aka-) Saka din Khotan tarra- „ierburi, iarbă” etc. BSl. *tírnas [m.] ‘spin’ PSl. *tьrnъ [m.] ‘id.’ (Derksen 2008: 505) OCS trъnъ ‘ἄκανθα’, etc. PGm. *þurna- [m.] ‘spin, tufăriș’ (Kroonen 2013: 552–553) Go. þaurnus [m.] „spin” (< *þurnu-), ON þorn [m.] „idem”, etc. 4 OP kārataka- „călător; „mercenar străin” ~ gr. κάρδαξ, -κος „termen persan pentru mercenari străini” (Hinz 1975: 148) ar fi un caz analog bun. Păstrarea grupului rn și a sufixului velar este confirmată de transcrierile elamite ale cuvintelor și antroponimelor persane vechi și medice: cf., printre altele, ši-ra-bar-na /çīra-farnah-/, adică „a cărui Fortune este frumoasă” (Hinz 1975: 76) pentru grupul rn și ši-ra-ak-qa /çīrakā/ (Hinz 1975: 77) pentru sufixul velar. CARLO MARIA PERTICA 294 Acta Linguistica Lithuanica LXXXVIII REFERENCES Bailey Harold W. 1979: Dictionary of Khotan Saka, Cambridge: Cambridge University Press. Beekes Robert 2010: Etymological Dictionary of Greek, with the assistance of L. van Beek, Leiden, Boston: Brill. Chantraine Pierre 1968: Dictionnaire étymologique de la langue grecque, Paris: Klincksieck. Derksen Rick 2008: Etymological Dictionary of the Slavic Inherited Lexicon, Leiden, Boston: Brill. Frisk Hjalmar 1970: Griechisches etymologisches Wörterbuch, Bd. 2, Heidelberg: Carl Winter. Hansen Peter A., Cunningham Ian C. 2009: Hesychii Alexandrini Lexicon, vol. 4 (T–Ω), Berlin: De Gruyter. Hinz Walther 1975: Altiranisches Sprachgut der Nebenüberlieferungen, Wiesbaden: Harrassowitz. Holopainen Sampsa 2019: Indo-Iranians borrwings in Uralic, Helsinki: Faculty of Arts, University of Helsinki: PhD dissertation. Kroonen Guus 2013: Etymological Dictionary of Proto-Germanic, Leiden, Boston: Brill. Lloyd Albert L., Lühr Rosemarie, Springer Otto 1998: Etymologisches Wörterbuch des Althochdeutschen 2, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht. Mallory James P., Adams Douglas Q. 1997: Encyclopedia of Indo-European culture, London: Fitzroy Dearborn. Mayrhofer Manfred 1992: Etymologisches Wörterbuch des Altindoarischen 1, Heidelberg: Carl Winter. Rigobianco Luca 2021: I fitonimi φέως, ἱππόφεως, ἱπποφαές e ἱππόφαιστον: una histoire des mots. – Archivio Glottologico Italiano 106, 195–221. Strand Richard 2011: Lexicons of the Hindu-Kush: Kâmvʹiri, Kâtʹa-vari, Kalaṣa-alâ, Saňu-vi:ri, Aćharêtâʹ, Bhaṭʹesa-zib, and Paxtʹo, on-line version. Available at: http:// nuristan.info/lngFrameL.html [retrieved 2023-04-09]. Walde Alois, Pokorny Julius 1927: Vergleichendes Wörterbuch der indogermanischen Sprachen, Berlin, Leipzig: De Gruyter. τέρνακα: An Indo-European Ghost? Perspective / Perspective 295 Mulțumiri: Sunt profund îndatorat(ă) recenzorului (recenzorilor) indo-europenist(ă) (indo-europeniști) anonim(ă) (anonimi) pentru că au indicat o posibilă soluție iraniană, precum și domnului dr. Luca Rigobianco și lui Simone Marcazzan pentru feedbackul lor extrem de util. τέρνακα: indoeuropietiškas žodis vaiduoklis? REZUMAT Cuvântul grecesc τέρνακα (acuz.) ‘tulpina anghinarei spinoase’, un hapax al lui Hesihie, a fost asociat anterior în diverse moduri cu varianta gradului vocalic al rădăcinii de bază a proto-limbii indo-europene *tŕnos / *tŕnom ‘spin’, atestată în limbile indo-iraniene, slave și germanice. Această comparație ar trebui abandonată, deoarece este probabil ca τέρνακα să fie pus în legătură cu un text în care s-a făcut o greșeală de scriere pentru πτέρνικα (acuz.) ‘tulpina scaiului’ (derivat de la πτέρνη ‘călcâi’ al lui Teofrast). Totuși, nu poate fi exclusă posibilitatea ca forma originală din textul lui Teofrast să fi fost τέρνακα – adaptarea în limba greacă a unui fitonim iranian provenit din cuvântul proto-iranian *trn-aka- ‘iarbă’ (ale cărui urme se găsesc în unele limbi iraniene de mijloc). Aceasta ar însemna că Hesihie a fost singurul martor al formei originale. Primită la 11 aprilie 2023 CARLO MARIA PERTICA 1 Traversa XXIV Vill. Prealpino, 25136 Brescia (BS), Italia carlomaria.pertic[email protected]