Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’

ALEXANDER I. ILIADI Instituția de stat „Universitatea Națională Pedagogică din Ucraina de Sud, numită după K. D. Ushinsky” ID ORCID: orcid.org/0000-0001-5078-8316 Domenii de cercetare: etimologie, lingvistică comparativ-istorică, lingvistică generală și tipologică. ILONA M. DERIK Instituția de stat „Universitatea Națională Pedagogică din Ucraina de Sud, numită după K. D. Ushinsky” ID ORCID: orcid.org/0000-0002-8979-4745 Domenii de cercetare: lingvistică generală și tipologică, studii de traducere, lingvistică de corpus. DOI: doi.org/10.35321/all90-07 UNIVERSALITATEA ÎN DINAMICA SEMANTICĂ: DE LA „CORP” LA „PERSOANĂ”, „SINE”, „SUFLET” Universalitatea dinamicii semantice: de la „corp” la „persoană”, „sine”, „suflet” REZUMAT Cercetarea urmărește descrierea unei regularități relevante în dezvoltarea semanticii, care tinde să fie universală, pe baza dovezilor furnizate de numeroase limbi. În centrul cercetării se află o secvență identică de etape ale evoluției semantice „corp”, „corpus” → „persoană”, „sine”, „suflet” și rezultatul acesteia, evidențiat în limbile analizate. Schimbarea semantică examinată este prezentă în limbi înrudite genetic și neînrudite, în perioade diferite ale istoriei lor, ceea ce permite definirea ei ca fenomen reprodus diacronic la fiecare secțiune cronologică. Postulatul universalității corelației semantice dintre „corp”, „părți ale corpului” & „suflet”, „spirit”, „persoană” și „sine” se bazează pe secvența regulată, stabilită în mod fiabil, a „pașilor” de la „corp” etimologic la alte sensuri în limbile a unsprezece familii genetice. Această corelație a sememelor poate fi definită ca un grup de lanțuri de schimbări semantice. În pofida unor diferențe, aceste lanțuri 170 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ se încadrează totuși în cadrul aceluiași model semantic, care a fost implementat în condiții diferite, de unde provin aceste diferențe. Adică, toate variantele schimbărilor semantice au avut loc în anumite condiții și au fost incluse în „câmpul operațional” al unui singur model. CUVINTE-CHEIE: universalitate semantică, corelația sensurilor, tipologie lingvistică, model, pronume, cuvânt compus, reflex. ANOTARE Scopul cercetării este descrierea unei regularități relevante în dezvoltarea semanticii, care, datorită dovezilor din numeroase limbi, tinde să fie universală. Obiectul cercetării îl constituie succesiunea identică a etapelor evoluției semantice „corp”, „corpus” → „persoană”, „personalitate”, „suflet” și rezultatele sale, relevate în limbile analizate. Schimbarea semantică examinată este prezentă în limbi înrudite și neînrudite genetic, în diferite perioade ale istoriei lor, ceea ce permite definirea ei ca fenomen reprodus diacronic în fiecare secțiune cronologică. Postulatul universalității corelației semantice dintre „corp”, „părți ale corpului” și „suflet”, „spirit”, „persoană”, „sine” se bazează pe succesiunea regulată, stabilită în mod fiabil, a „pașilor” de la sensul etimologic „corp” la alte sensuri în limbile a unsprezece familii genetice. Această corelație a sememelor poate fi definită ca un cluster de lanțuri ale schimbărilor semantice. În pofida unor diferențe, aceste lanțuri se încadrează totuși în cadrul unuia și aceluiași model semantic, realizat în circumstanțe diferite, din care provin aceste diferențe. Aceasta înseamnă că toate variantele schimbărilor semantice au avut loc în anumite condiții și au fost incluse în „câmpul operațional” al unui singur model. CUVINTE ESENȚIALE: universalitate semantică, corelația sensurilor, tipologie lingvistică, model, pronume, cuvânt compus, reflex. 1. INTRODUCERE 1.1. S-a constituit o tradiție specială de studiere a problemei caracterului tipic și chiar a universalității schimbărilor semantice. Cu toate acestea, ea nu a fost încă general acceptată, existând sub forma unui ansamblu de idei în lucrările reprezentanților diferitelor școli lingvistice. Definită inițial în sens restrâns de Michail M. Pokrovskij drept fenomen al regularității întreruperilor de sens în limbile Europei (potrivit acestuia, „sensuri identice, mai degrabă originale, în mai multe limbi sunt elaborate independent unele de altele în același mod”; Pokrovskij 1895: 13), aceasta (sau o idee apropiată de ea) a fost ulterior transpusă într-o aplicare pur practică de Carl Darling Buck, și anume în lucrarea sa A dictionary of selected synonyms in the principal Indo-European languages (Buck 1949). Mult timp, aspectul căutării universals în dinamica semantică a cuvintelor a rămas apanajul studiilor etimologice, Straipsniai / Articles 171 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK în care convingerea interpretării sensului reconstruit și a evoluției sale depinde de fiabilitatea exemplelor tipologic similare din alte limbi. În particular, accentul pus pe analogiile tipologice în semantică deosebește lucrări fundamentale de etimologie precum Historical and Etymological Dictionary of the Ossetian Language (1958–1995) de Vasilij I. Abaev, precum și Etymological Dictionary of Slavic Languages (1974–2021), publicat la Moskva, și recenta Etymological Dictionary of Germanic Languages (2010) de Victor V. Levitsky. Cu toate acestea, studiile etimologice, prin gama lor largă de sarcini, nu se limitează la inventarierea analogiilor tipologice în dezvoltarea sensului și nu stabilesc arealul distribuției lor; ele doar colectează fapte pentru propriile necesități, care pot deveni baza cercetărilor teoretice viitoare în domeniul relevant al universologiei. 1.2. Rezultatele lucrărilor de cercetare etimologică și semasiologică asupra sensului lexical în sincronie și diacronie necesită o bază teoretică pentru numeroasele exemple de caracter tipic și regularitate a dinamicii semantice în timp și spațiu. Este necesară o teorie care să elaboreze principii metodologice pentru descrierea și verificarea modelelor schimbării semantice comune unui număr mare de limbi înrudite și neînrudite. Setul corespunzător de probleme teoretice și metodologice a fost analizat parțial în studiile recente (1) ale Annei A. Zalizniak, care a fost prima care a analizat universaliile în polisemia și a trecut la elaborarea unui catalog al tranzițiilor semantice (Zalizniak 2013: 397–409; 2018); (2) studiile Elenei G. Mikina (Mikina 2009; 2012; 2020; 2022) privind evoluția semantică a verbelor latine și romanice ale vorbirii. Lucrările E. G. Mikina ilustrează sinteza organică a lingvisticii comparativ-istorice și a tipologiei lingvistice, întrucât lanțurile etapelor din dinamica sensului sunt stabilite pe un larg fundal indo-european. Idei apropiate sunt expuse în: (Nerlich 1992; Geeraerts 1997: 28 și urm.). 1.3. Se caută răspunsuri la două dintre întrebările fundamentale relevante pentru stadiul actual al acestei probleme. Prima dintre ele privește relația echilibrată dintre starea sincronă a semanticii și dinamica sa istorică în aparatul științific al cercetării. Se știe că „evoluția semantică și polisemia sincronică sunt două laturi ale aceluiași fenomen” (Zalizniak 2013: 413), dar nu se știe (respectiv, nu este evident) dacă acesta este un caz particular de derivație semantică în limba (limbile) unei anumite epoci sau dacă avem de-a face cu o corelație antică a sememelor, reprodusă într-o secțiune cronologică târzie. Cele două fenomene trebuie distinse. De exemplu, verbele indo-europene cu un sens primary stabilit în mod fiabil, „a găsi”, au în mod regulat sememul secondary „a naște” (: ossetă aryn (sudică waryn), erun „a găsi” și „a zămisli”, pamiră ormuri vār- „a găsi” și „a naște” ~ PIE *uer- „a găsi” (Abaev 1958: 73–74); rusă dial. ребя́ненок 172 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ naʒде́тся „se va naște un copil”, dialect ucrainean. зна́йти дитину́ „a naște un copil”, dialect sârb. нашло се дете și altele ~ *na-joti (ESS) XXII 113–114, 116; Tolstaja 1997: 290–291)) cu o vechime relevantă. De altfel, la slavi, acesta a apărut în cadrul limbajului acțiunii rituale (încă păgâne!) de înșelare a destinului: se presupunea că un nou-născut era adus de un oaspete care găsise un copil pe drum. Astfel, se poate presupune reproducerea unor relații semantice de mult stabilite în perioada târzie a istoriei limbilor celor două grupuri. Dar în cazul turcicului tap- „a găsi”, „a naște” (Abaev 1958: 74), nu există aceeași claritate ca în starea prototurcică (Starostin, Dybo, Mudrak, eds., 2003: 1436: *tāp-; Tenišev et al. 2006: 208, 288) sau chiar în starea limbii turcice vechi (sec. VII–XIII), deoarece este atestat doar primul sens (DTS 533); totuși, nu există date privind sensul „a naște” pentru *tāp în antichitate, astfel încât acesta poate fi considerat o derivare semantică locală și târzie într-una dintre limbi. Ei bine, condițiile culturale ale acestei derivări în rândul indo-europenilor (iranieni, slavi) și al turcilor nu coincid nici ele. A doua este că fiecare exemplu al tipului presupus universal de dezvoltare semantică trebuie examinat „sub lupă” și verificat printr-un număr suficient de argumente. Colectarea dovezilor pentru fiecare caz, verificarea lor, clasificarea materialului colectat și explicarea acestuia constituie o muncă îndelungată și foarte laborioasă, dar aproape întotdeauna asemenea cercetări conduc la rezultate foarte interesante. Lucrările privind înțelegerea lingvistică a multora dintre aceste fenomene semantice urmează încă să fie realizate, mai ales deoarece importanța studierii universalelor în dinamica sensului lexical nu a fost încă pe deplin conștientizată. 2. OBIECTIVUL ȘI SARCINILE Un exemplu interesant al corelației dintre sememele „corp” și „persoană”, „sine” și „suflet”, studiate aici, cu unele rezerve, poate fi considerat o ilustrare a tezei privind universalitatea anumitor modele de dezvoltare semantică. Această corelație a fost ignorată în literatura de specialitate, deși au existat de mult timp premise științifice pentru studierea ei. De exemplu, în catalogul electronic „The Catalogue of Semantic Shifts” (Zalizniak et al.: https://datsemshift.ru/shift4380), este menționată trecerea de la „corp” → „sine” în mai multe limbi non-indo-europene. Deși „The Catalogue” consemnează pur și simplu corelația sincronică a acestor sememe, datele colectate îndeamnă la căutarea manifestărilor unei corelații similare în limbile indo-europene și la studierea condițiilor apariției sale. Straipsniai / Articles 173 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK În consecință, obiectivul cercetării este descrierea modelului dezvoltării semantice „corp/parte a corpului”, „corpus” → „persoană”, „sine”, „suflet” (sau variantele sale) și demonstrarea caracterului său universal, adică implementarea sa în sistemele lexicale și semantice ale limbilor din familii genetice diferite, în sincronie și diacronie. Realizarea acestui obiectiv presupune îndeplinirea mai multor sarcini, și anume: 1) să se sintetizeze toate dovezile cunoscute privind corelația sememelor „corp”, „corpus” și „persoană”, „sine”, „suflet”; 2) să se demonstreze caracterul direct al derivării semantice în toate cazurile (dacă este posibil), excluzând posibilitatea unor etape intermediare; 3) să se fundamenteze reproductibilitatea modelului analizat pe diferite secțiuni cronologice din istoria limbilor implicate în analiză; 4) să se identifice motivele acestei schimbări semantice. 3. MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII 3.1. Studiul cuprinde materialul lexical al unsprezece familii genetice de limbi, în care observăm implementarea acestui model de dezvoltare semantică. Din câte știm, aceste date nu au făcut încă obiectul unei cercetări lingvistice speciale (în cadrul problemei conturate) și, prin urmare, similitudinea tipologică a diferitelor cuvinte, care demonstrează caracterul comun al dezvoltării lor semantice, nu este remarcată și explicată. Deoarece primatul sensului „corp” în raport cu sememele „sine”, „persoană”, „suflet” etc. este esențial pentru studiul propus, primul pas în procedura de demonstrare a originalității sensului somatic este recurgerea la rezultatele etimologiei și reconstrucției. Aceste date sunt prezentate în dicționare etimologice și în paragrafele gramaticilor comparative. Numeroasele fapte din aceste surse trebuie adesea generalizate pe un amplu fundal tipologic. Dacă avem de-a face cu limbi al căror vocabular nu a beneficiat încă de o elucidare etimologică, materialul este extras din descrierile gramaticale disponibile ale acestor limbi, din vocabularul și textele lor. Acest lucru se aplică într-o măsură mai mare limbilor algonchine și austronesiene. Deoarece acest articol nu este un studiu de corpus, ci urmărește să fundamenteze universalitatea unui model de derivare semantică, ni se pare suficient să indicăm pur și simplu manifestările sale în câteva limbi din fiecare dintre familiile lingvistice analizate. 3.2. La analizarea materialului, ne-am bazat pe principiile teoretice generale ale studierii dinamicii structurii semantice a cuvântului, expuse în lucrările predecesorilor noștri, și anume: (Budagov 1963; Stern 1964; 174 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ Trubačіov 1964; Schuster-Šewc 1975; Nerlich 1992; Geraerts 1997: 23–122; Traugott 1999; Traugott, Dasher 2002; Geraerts 2010: 25–41; Mikina 2012). Sarcinile studiului au determinat alegerea metodelor sale. În particular, aici sunt utilizate unele tehnici ale următoarelor metode: (1) comparativ-istorică (pentru a clarifica cronologia relativă a stărilor semanticii obiectelor (cuvintelor) luate în considerare în diferite perioade ale istoriei lor și pentru a determina relația genetică a lexemelor comparate); (2) tipologică (pentru a descrie unități eterogene cu o evoluție semantică similară); (3) metoda comentării articolelor de dicționar (pentru a clarifica logica dezvoltării și direcția conexiunilor semantice dintre sememele unui anumit lexem). Acestea sunt implementate în cadrul procedurii de analiză, a cărei esență este descrisă prin: – suma criteriilor de selectare a materialului pentru studiu; – interpretarea materialului studiat; – o schemă de reprezentare a faptelor (vezi secțiunea 4). Criterii 1. Lexemele utilizate în studiu au două poli ai spectrului semantic: ‘corp/parte a corpului’, ‘corpus’ VS ‘persoană’, ‘sine’ și ‘suflet’. 2. Trebuie să existe relații derivative între ambele grupuri de sensuri, și anume: sememele ‘persoană’, ‘sine’ și ‘suflet’ sunt derivate din ‘corp’ sau ‘parte a corpului’. 3. În cadrul unui grup de sememe ‘persoană’, ‘sine’ și ‘suflet’, în unele cazuri sunt permise și relații derivative. 4. Se ia în considerare faptul că sememul ‘(eu) însumi’ în corp se poate dezvolta în următoarele trei condiții: a) datorită modificării morfologice a corpului (prin afixare); b) ca parte a cuvintelor compuse; c) sintactic, adică în funcția pronumelui reflexiv (‘sine’ ca ‘corpul meu/al său’). Ultima condiție este valabilă doar pentru câteva limbi din aceeași ramură a familiei indo-europene și, sporadic, pentru câteva limbi din arealul lingvistic indo-european. 5. Lexemele în care sunt atestate sememe intermediare între ambele grupuri de sensuri, excluzând derivarea semantică directă ‘corp’ → ‘persoană’ etc., sunt excluse din analiză, deoarece nu corespund modelului derivării semantice. Totuși, acest criteriu nu poate fi întotdeauna respectat din cauza lipsei monumentelor scrise în unele limbi sau a nivelului scăzut al dezvoltării lor etimologice. 6. Lexemele cu același tip de corelație semantică, apărută în condiții cultural-semiotice (mitologice, religioase, apotropaice) diferite (cf. exemplul de mai sus al corelației ‘a găsi’: ‘a naște’), nu sunt, de asemenea, luate în considerare. Straipsniai / Articles 175 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK Interpretare (temeiuri generale) 1. Natura corelației dintre sensurile unui cuvânt sau ale unui grup de cuvinte înrudite este descrisă prin modelare, însă orice model trebuie verificat prin paralele tipologice corespunzătoare sumei parametrilor specificați de model. Aceasta înseamnă că direcția și rezultatul dezvoltării semantice (în primul rând în cazurile care necesită reconstrucție semantică) au fost demonstrate cu condiția ca același vector al evoluției sensului, etapele sale inițială, intermediară și finală, să poată fi urmărit în cuvinte diferite din limbi diferite. Ceea ce este crucial pentru analiză este doar faptul cronologiei relevante a stărilor semantice ale cuvântului, precum și verificarea păstrării corelației sememelor ca elemente primare și secundare în limbi diferite, în perioade diferite ale istoriei lor. 2. Cu cât este mai largă geografia implementării modelului (acesta este atestat în multe limbi), cu atât este mai mare probabilitatea să avem de-a face cu un tip universal de evoluție semantică. 3. Dacă materialul relevă caracterul pertinent (actualitatea) al tipului menționat de derivare semantică în mai multe secțiuni cronologice sau chiar pe parcursul unei întregi perioade istorice, nu ar trebui să vorbim despre o inovație în structura semantică a cuvintelor, apărută la un moment dat în istoria limbii, ci despre relații vechi de derivare semantică reproduse în diacronie. 4. PROCEDURĂ Așadar, iată câteva fapte pro domo sua privind universalitatea transformării sensurilor lexicale de-a lungul acestui vector. Studiul urmează următoarea ordine de prezentare și analiză a faptelor. 4.1. Dovezi din limbile indo-europene 4.1.1. Lexicul iranian Proto-iraniana *gṛuā- ‘gât, ceafă’, ale cărei reflexe prezintă următoarele sensuri (cu extinderea semanticii la ‘corp în general’): Hwarezmiana γryʷ ‘corp’ & ‘suflet’, iar ulterior sunt indicate sensurile ‘sine, ea însăși, el însuși, tu însuți’, secundare față de ‘suflet’ (Ēdelʹman 2008: 57), cf. combinația de cuvinte yʹ γryʷ ‘de unul singur; el însuși’; cf. în continuare sogdiana ʾγryʷ, man. γryʷ ‘corp’ & ‘persoană’, ‘suflet’, ‘sine’ (Livšic 1962: 128, 192; Rastorgueva, Ēdelʹman 2007: 291–292; Gharib 1995: 130, 167), persana medie grīw |glyw| 176 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ „gât”, „grumaz”, grīw [gɫyw], gryw [gryw] „sine”, „suflet” (MacKenzie 1986: 37; aici ambele cuvinte sunt prezentate în articole de dicționar diferite), gryw, gryw [grīw] „gât”, „formă” & „sine”, „suflet”, cf. Gryw hsyng „Omul primordial” VS gryw zyndg, gryw jywndg „Sufletul viu” (Durkin-Meisterernst 2004: 164). Astfel de exemple sunt interpretate ca o ramură semantică (Rastorgueva, Ēdelʾman 2007: 292) sau ca o dezvoltare semantică (Ēdelʾman 2008: 57), însă motivele și condițiile acestei specializări semantice nu sunt explicate. Iată exemple ale folosirii lui ʾyryw din sogdiană ca echivalent al unui pronume reflexiv în următoarele sintagme: ʾXRZY ZNH ʾyrywh nwšk(wʾ?) mynʾm – „Atunci mă consider pe mine însumi nemuritor” VS ʾXRZY ZNH ʾyrywh ʾmrtch mynʾm, lit. „atunci mă consider pe mine însumi mort” (Livšic 1962: 128, 192). Pentru dezvoltarea semantică „membre ale corpului”, „părți ale corpului” → „corpul în general” în exemplele iraniene, cf. studiul recent al lui Velizar Sadovski (Sadovski 2017: 567–599; în special vezi p. 577 și 579). Proto-iraniană *tanū- „corp”; avestica tanū- „corp” & „persoană”, „sine” (era folosit și ca pronume reflexiv) (Bartholomae 1904: 633; Abaev 1979: 261), cf. „[…] hīiat mā vōhū pairī.jasət̰ manaŋhā / pərəsaətā mā čīs ahī kahiiā ahī / kaθa auiarə.daxšārā frasaiiai dīsā / aibī θβahū gaēθāhū *tanušucā” – „[…] când el mă *înconjoară cu un gând bun / și mă întreabă «Cine ești? A cui ești?» / Cum ți-ai *supune câștigurile *marcate ale zilei (zilnice) întrebării / *cu privire la turmele tale și persoanele tale” (Skjærvø 2018: 121). În continuare, cf. persana veche tanūš (tnūš) „corp”, „trunchi” & „persoană”, „sine” (Hinz 1973: 152; Abaev 1979: 261: „este folosit și ca pronume reflexiv”), horezmiana tn „corp”, „trunchi” & „sine”, cf. y’ tn’h „corpul său” și „el însuși” (Benzing 1983: 612), persana medie tan [tn] „corp” & „persoană”, „sine”, cf. xwēš tan „sinele cuiva” (MacKenzie 1986: 81; Durkin-Meisterernst 2004: 324), persana tan, tanda, pahlavi tan „corp” & „persoană” (Abaev 1979: 261), zaza tan „om, persoană” < *tanu- „corp” (Cabolov 2010: 373), persana tän „corp, carne” & „persoană”, „(ființă) umană” (Rubinčik 1970: 398). După cum putem vedea, în iraniană *tanū este adesea folosit ca pronume reflexiv. Aryanul *tanū îndeplinește aceeași funcție în limbile dardice și indo-ariene (vezi mai jos). În general, spectrul semantic al proto-iranienei *tanū este identic cu ansamblul sensurilor de bază ale corespondentului său etimologic indo-arian (vezi mai jos). Este admisibil să vorbim despre două condiții probabile în care acest lexem a dezvoltat sensul „eu însumi” și „sine”. 1. În combinația de cuvinte avestică tanū cu xʷa- „al său, a sa”, „sine”, „el însuși”, „ea însăși”, cf. auuaēnaātā sūčā manaŋhā / āuuaranā vīčiθahiiā narəm.naram xʷačiiāi tanuiie – „Observă prin această flacără, cu ajutorul gândului tău / *preferințele discriminării (= judecata) (făcute) om-cu-om pentru propriul său corp” (Skjærvø 2018: 34, 82), cf. mai sus persana medie xwēš tan. Probabil același lucru urmează să fie Straipsniai / Articles 177 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK presupus pentru tanū- ‘sine’, cf. svā́ya tanvā̀ (un exemplu este citat după: Mayrhofer 1992: 621). Astfel, ‘propriul corp’ → ‘eu însumi’, ‘sine’, ‘persoană’. 2. În combinațiile de cuvinte și în compusele formate pe baza combinațiilor de cuvinte cu reflexele lui *tanū-, cf. avestica tânără tanu.karataadj. ‘făcut de unul însuși, creat de sine’ (Bartholomae 1904: 636), tanūm (ā)guz ~ indiana veche tanvàm gúh ‘a ascunde’ (Mayrhofer 1992: 622) = ‘ascunde-te’. Dezvoltarea semanticii ‘corp’ → ‘personalitate, persoană (= una, unica)’ este observată și în derivarea morfologică, cf. pahlavi tanīhā ‘singur’ (MacKenzie 1986: 82), persană tanha ‘singur’, ‘singular’, ‘unic’, derivat din tan ‘corp’ prin utilizarea sufixului adverbial -ihā (Cabolov 2010: 373–374). Proto-iraniană *sarah- ‘cap’: Sogdiana sr- /sar/ ‘cap’ (→ ‘sine’) este folosită ca echivalent al unui pronume reflexiv în următoarele expresii: ZKW srw nwš’kw myn’m – ‘mă consider fericit’ (lit. nemuritor), prw srw pcyrβ’n – ‘(ordinul) îl voi îndeplini cu siguranță’, lit. ‘îl voi lua pe [al meu] cap (= pe mine însumi)’ (Livšic 1962: 128); Osetina sær ‘cap’ → ‘persoană’, are de asemenea o utilizare funcțional apropiată de ‘sine’, ‘eu însumi’, cf.: (a) ‘nal mæ xæssys dæ særmæ’ – ‘ai devenit scrupulos în privința mea’; (b) (Kosta) ‘adærny farnæj køy skænir mæxæcn kad æmæ sæр!’ – ‘Dacă aș putea crea pentru mine însumionoare și demnitate cu farnul poporului!’, ‘dæ særyl mæ ’rxæssaj’ – ‘fie să mă sacrifici pentru tine însuți (‘capultău’)’ (Abaev 1979: 73, 74). Opoziție Aici este oportun să indicăm ordinea inversă a dezvoltării semantice, atestată de asemenea în lexicul iranian. Este vorba despre reflexele iraniene vechi *vi-āna- ‘respirație’ (Bailey 1943: 106–107), *vyāna- (Nyberg 1974: 106), cf. semantica sa culturală în: persana mijlocie jān [y’n] ‘spiritul animal al omului’ (ibid.: 106), persană jān ‘suflet’, ‘spirit’, ‘viață’ & ‘corp viu’ și ‘esență’, ‘copil, prunc, bebeluș’ (Rubinčik 1970: 425; Avdoev 2017: 18). Aici grupul de sememe ‘suflet’, ‘spirit’, ‘viață’ este primar, motivat de sensul primordial ‘respirație’ (cf. protoslavă *duxъ ‘spirit’, *duša ‘suflet’ (poetic ‘viață’: rusa душа моя ‘viața mea’): *dyšati, *(vъz)dyxnoti ‘a respira’), între timp sememele ‘corp viu (=respirând)’, ‘esență’ (→ ‘copil, prunc, bebeluș’) sunt secundare. Trebuie subliniat faptul că derivarea semantică ‘respirație’ → ‘suflet’ → ‘corp (respirând)’ → ‘esență’ → ‘copil’ este un exemplu de cronologie relativ târzie, deoarece textele în persană mijlocie nu conțin dovezi ale vechimii sememelor ‘corp’, ‘copil’. 178 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ La fel ca vocabularul somatic, cuvintele cu sensul «respirație» (→ «spirit», «suflet») pot fi pronume reflexive izofuncționale, deoarece dezvoltă și sememul «sine», cf.: Avestan (Gathas) oyānā- (în at̰ ā vaočāt ahurō mazdā … oyānayā – «atunci el însuși a vorbit Ahura Mazda cu înțelepciune») (Bartholomae 1904: 1478: vī + *yanā-) = *uyāna- «respirație». În (ibid.): «sensul și etimologia sunt incerte», dar, potrivit lui Harold Walter Bailey, «poate fi înțeles ca «sine», dar cu greu poate fi explicat prin «sufletul inteligent»» (Bailey 1943: 107). Așadar, un lanț semantic probabil este «respirație» → *«corp respirator» → «sine»; Khotanese uysana «suflare» (*uz-ana-) și uysānā «sine» (*uz-ānakā-) în uysānā dištai tīn̄a dānā – «tu (ca un iepure) te-ai aruncat pe tine în foc» (ibid.); Greaca veche ψυχή «aspirație», «suflare», «suflet (al celui decedat)», «spirit» (Beekes 2010: 1671) și «ei înșiși» în «Iliada» lui Homer, cf.: πολλὰς δ’ ἰφθίμους ψυχὰς Ἄϊδι προΐαψεν / ἡρώων, αὐτοὺς δὲ ἑλώρια τεῦχε κύνεσσιν… (Homeri 1920: Book I, lines 3 and 4) – «[Mânia lui Ahile] a trimis în Hades multe suflete viteze de eroi și i-a făcut pe ei înșiși pradă câinilor....» Aici pronumele ei înșiși se referă la trupurile moarte (= sufletele) eroilor (acest exemplu a fost oferit cu amabilitate de recenzentul acestui articol, iar autorii lucrării își exprimă profunda recunoștință pentru acest fapt). Tipul de dezvoltare semantică «respirație» → «suflet», «spirit» → «sine», «persoană» tinde, de asemenea, să fie universal, întrucât este atestat nu numai în limbile indo-europene, ci și în limbile semitice, cf.: Slavonă *duša «spirit», «suflet» (înrudit cu *dbxṇqti, *dyšati «a respira», «a ofta») → «persoană», «om», cf. rusa ни души «niciun om», «nimeni», пять душ = cinci persoane «cinci oameni»; Semitică: araba nafas «respirație», nafs (nefs) «suflet», «vitalitate», «forță vitală», «esență» și «persoană». Aramaica nafšī «sufletul meu» și «identitatea mea», «„eul” meu», «sinele meu» (Abaev 1973: 196) ~ *naf- «suflare» (Orel, Stolbova 1994: 395–396). 4.1.2. Lexicul indo-arienilor Mai sus, am examinat corelația sememelor în reflexele proto-iranianului *tanū-. Aceeași situație este reprezentată în sanscrită, unde tanūḥ «corp» și «persoană», «sine» sunt atestate (Monier-Williams 2002: 435). Sensul «persoană» în tanū apare, de asemenea, în alcătuirea cuvintelor compuse tanū-kṛtī «care formează persoana», tanū-pāna «protecția persoanei» etc. Monier Monier-Williams (ibid.), care sunt adesea sintagme eliptice. Din aceste formații tanū a fost abstractizat cu o semantică inovatoare. Acest cuvânt este adesea folosit ca un pronume reflexiv în sanscrită, unde tānū-napāt «fiul său însuși; auto-generat» (ibid.), tanvā tāńca «cu sine și al său Straipsniai / Articles 179 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK sunt atestate „descendenți”, tanū-kṛt- „creat de sine”, tanuàm gūh „a ascunde” (= „a se ascunde pe sine”) (Mayrhofer 1992: 622). În mod similar, în NW-Prākrit tanuvakka- (Mayrhofer 1956: 475). Aceeași stare a semanticii este atestată în limbile dardice (vezi mai jos). 4.1.3. Lexicul dardic Proto-ariana *tanū- „corp” și-a schimbat statutul gramatical în limbile dardice, transformându-se în pronume, cf.: kashmiri pān „el însuși, eu însumi”, precum și „corp”, panun „al cuiva”, shina tomū „al cuiva”, (reflexiv) khowar, kalasha tan, pashai tānuk, gawar–bati, tirahi tanū și altele, precum și phalura ṭēṇi „al cuiva” < *tān(u)wa- (Kogan 2005: 182–183), cf. de asemenea torwali tanu „propriu” (Mayrhofer 1956: 475) și khowar tān „sine”, „propriu” (Mayrhofer 1992: 621). Cf. pashai tānek = šēr-a eke jāy-a ma b-e-č-e – „Fie ca să nu vă adunați niciodată într-un singur loc” (Lehr 2014: 195; „statutul categorial al lui tānek este neclar”), unde tānek poate fi echivalentul lui „voi înșivă” = „corpurile voastre”. Pashai tānek, ca formă posesivă reflexivă, dezvăluie mecanismul dezvoltării sememului „sine”: acesta este construit din cuvântul tān „corp” + sufixul nominalizator –ek (ibid.: cu trimitere la Georg Morgenstierne). 4.1.4. Lexicul grecesc antic σῶμα „corp viu” și „om” ca „el însuși”, cf. καὶ χρήματα καὶ τὰ ἑαυτῶν σώματα = (proprietatea lor și ei înșiși) (Dvoreckij 1958: 1596). Corelația sememelor care s-a dezvoltat în perioada greacă antică s-a păstrat (a fost reprodusă) în greaca medievală, cf. aici σῶμα ca „corp”, „corpul lui Hristos, pâinea sacramentală” și „sclav” (Sophocles 1900: 1065). Sememul „sclav” = „o persoană fără nume”. Pentru σῶμα se presupune o preformă *tuoH-m̥ cu sensul de bază „compactitate, umflare” (?) sau *(s) tioH-m̥ „ceea ce s-a întărit” (Beekes 2010: 1439–1440). 4.1.5. Lexicul latin corpus, –oris „corp, carne”, „corpus” și „persoană”, „om”, cf. liberum corpus = persoană liberă, nostra corpora = nos „noi” (Forcellini, Gesner, Bailey 1828: 498; Dvoreckij 1976: 264). Al doilea set de sensuri este o inovație a latinei, deoarece pentru prototipul proto-indo-european al latinei corpus este reconstruit doar sememul „corp” (PIE *kʷrp-os- „corp”, cf. Mlr. crí „corp”; Vaan 2008: 137); 180 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ Posibilitatea dezvoltării semantice a fost discutată mai sus, și anume „parte a corpului” → „persoană” etc. Această evoluție poate fi exemplificată prin lat. pectus, -oris „sân”, „inimă”, care este folosit cu sensul de „persoană”, „om” în Metamorphoses ale lui Ovidiu, cf. „Aut ultor vestrae, fidissima pectora, mortis, / Aut comes, inquit, ero” (Ovidius 1984: Cartea III, versul 58 și urm.), unde fidissima pectora = înseamnă oamenii cei mai loiali/de încredere. Din punct de vedere tipologic, acest transfer este susținut de expresia poetică rusă верные сердца = oameni loiali, unde сердца – nominativul plural al lui сердце „inimă”. 4.1.6. Lexicul hitit tuekk-/tukk-, tuekka- „corp” (pl. „părți ale corpului”, „membre”) și „persoană”, „sine” (< PIE *tuék ~ sanscrită tvác- „piele”). Sensul „sine” < „propriul corp” apare la singular (Kloekhorst 2008: 885). Inovație semantică din perioada hitită. 4.1.7. Lexicul germanic Engleza medie bodie, bodi „corp” și „persoană”, cf. permutabilitatea lui body și self în my ioly body și my jolly self (Mayhew, Skeat 1888: 31). Este dificil să se determine natura relației dintre sememele „corp” și „persoană”, „om” în cuvântul englez modern body, dacă nu sunt atrase în discuție unități lexicale similare tipologic. Totuși, logica internă a derivării semantice a acestui cuvânt devine clară atunci când este inclus în cadrul tipologic larg. Germana Leib „corp” în perioada timpurie a germanei înalte moderne era folosit și cu sensul de „persoană”, alături de sensul ulterior de „corpus” (Kluge 2002: 566). 4.1.8. Lexicul slavon Rusa тело „corp” a dobândit recent sensurile „persoană” și „om” în vorbirea colocvială modernă, cf.: со мной разговаривают тело в должности директора – vorbeam cu corpul aflat în funcția de director; открывается дверь и выходит тело – ușa se deschide și iese corpul. Totuși, frazeologia secolului al XIX-lea extinde într-o anumită măsură vechimea acestei dezvoltări semantice în limba rusă, cf. Не такое тело попало в дело (Dal’ 1989: 263) – despre o persoană fără experiență aflată într-o situație dificilă. 4.1.9. Lexicul baltic Letona augums „înălțime” și „statură”, „înfățișare omenească”, care în textul poetic capătă un nou sens, „(eul) meu” ca „trupul meu” (manu augumiņu), cf. în „Kur tu jāsi, bāleliņi”: „Šķir, Dieviņi, manu ceļu / Sargā manu augumiņu / Lai godam Straipsniai / Articles 181 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK es varētu / Ienaidnieku uzvarēt? (Lyrics Translate 2024) – „Alege [pentru mine], dragă Dievs [divinitatea supremă a panteonului baltic sau Dumnezeul creștin], calea mea / [Și] apără-mă (= trupul/statura mea) / Astfel încât să pot, în slavă, / Să-i înving pe [ai mei] dușmani’ (acest exemplu a fost evidențiat de profesoara Grasil da Blažienė, iar în acest sens îi exprimăm profunda noastră recunoștință). 4.2. Dovezi din limbile aparținând altor familii genetice 4.2.1. Lexicul fino-ugric În lexicul fino-ugric, ne atrage atenția un pronume personal maghiar folosit ca formulă de adresare politicoasă, cf. Maga „dumneavoastră” (o singură persoană), Maguk „dumneavoastră” (mai multe persoane), care conțin maga, provenind din mag „corp”. În plus, în maghiară, pronumele reflexive de intensificare cu sensul „sine” au fost formate de la mag „corp” + sufixe personale posesive corespunzătoare, cf. mag-am „eu însumi”, mag-ad „tu însuți”, mag-a „el însuși”, mag-unk „noi înșine”, mag-atok „voi înșivă”, mag-uk „ei înșiși” (Majtinskaja 1976: 392, 394). 4.2.2. Turkic lexicon Proto-turcică Turcică (otomană) beden „corp” și „eu însumi” (Vladimircov 1989: 261), uigură dialectală boj „corp” și altaică poj „eu însumi” (folosit cu afixe posesive), „sine” și „cineva” etc. (Sevortian 1978: 177), „persoane”, „oameni”. Cf. turca veche kalın bod kara baš – „o gloată compactă, oamenii de rând”, 1622 (Clauson 1972: 296–297: bod „statură” și „sine”). Ambele sememe sunt presupuse pentru perioada proto-turcică: *bod (1) „corp”, „statură”, (2) „sine” (ca rezultat al utilizării pronominale a lui *bod) etc., însă pentru stratul cronologic mai vechi (proto-altaic) este reconstruită doar semema „corp” („intestine”, „burtă”) (Tenišev 2001: 266; Starostin, Dybo, Mudrak, eds., 2003: 365). Vezi de asemenea (Sevortian 1978: 177): „corp” este sensul cel mai vechi, în timp ce semema „eu însumi” a apărut ulterior. Astfel, avem aici un exemplu al reproducerii relațiilor semantice antice (încă proto-lingvistice) în perioadele ulterioare ale istoriei limbilor turcice. 182 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ 4.2.3. Lexicul mongol Mongolă bu̇din, bu̇dün „corp” & bu̇düm „al său”, „propriu”, beje „corp”, „identitate”, „esență”, „singur”, mongolă Bīje „corp”, „trunchi”, „tulpină de plantă” & „persoană” (Sevortian 1978: 178), cf. în special mongolă bījepa „personal”, literal – „printr-un corp”, ca substantiv cu marca cazului instrumental -pa; de asemenea cf. bījepernә „asupra ta”, literal – „asupra corpului său”, care este forma locativului cu marca -pe & marca reflexivului posesiv –hā (Sanžeev 1953: 172, 173), mongolă (forma scrisă) beye „corp” & „persoană”, „eu însumi” (Vladimir­cov 1989: 261). Cf. în monumentele scrise, unde beye, bei este atestat cu sensurile „persoană” și „eu însumi”: „sayi beye yuyen saki’at ger iyen tegusgen cidaju” cu sensul de „persoană” (Haenisch 1952: 22); „Bii bei ~ ee uji–sen” – „m-am văzut pe mine însumi” (Martin 1961: 121). 4.2.4. Lexicul tunguso-manciurian Manciuriană ǯəjə „uman”, „bărbat”, „mascul”, „persoană”, „generație”, „vârstă” & „corp”, evenkă ǯəjə (boje) ~ ǯəi „uman”, „sine”, ǯəj (bēj, bəj) „uman”, „bărbat” & „corp”, ǯəjə „corp” & „sine”, „corp, carne, corpus”, „viață, ființă”, „persoană”, „sine”, „propriu” (manciuriană) (Sevortian 1978: 178; Vladimircov 1989: 261); Udehe ǯəjə (în funcția substantivului) „eu însumi” („Бэйэнгиэ, бэйэнгиэ […] йэу йэгдiг’эни бiниэ?!’ – «(Râde de mine), iar el însuși, și el însuși … ce fel de егдыга?!») & „(corpul uman)” („Нуани бэйэни донғор сўнъалини!” – (despre șaman) Corpul său a început să tremure ca în febră) (Simonov, Kialundziuga 1998: 217–218). Corelația dintre sememele „corp”: „persoană”, „uman”: „eu însumi” în cuvintele cu acest etimon este prezentă în toate limbile acestei familii genetice (Cincius, ed., 1975: 122–123). Totuși, în lipsa datelor istorice, este dificil să se vorbească despre primatul sau secundaritatea sensurilor. În „Catalog” (pentru evenka ǯəe sunt atestate doar două sensuri, „corp” – „persoană”; Zalizniak et al.: https://datsemshift.ru/shift3666) direcția derivării semantice nu este definită (ibid.: https://datsemshift.ru/shift4380), ceea ce este corect în absența etimologiei. 4.2.5. Lexicul ciukotko-kamciatkan Koriacă уwik „corp” și „eu însumi” (Žukova 1990: 82). Cf. Mei, Ká’li–ná ut, ū’wik muna’yatən! – „Hei, Femeie-Pictată! Mă voi lăsa jos eu însumi!” (lit. propriul meu corp) (Bogoras 1917: 32). Straipsniai / Articles 183 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK Lexemul koriak reproduce o stare foarte veche a semanticii, deoarece ambele sensuri sunt reconstruite pentru epoca proto-ciukcică; cf. semanticizarea prototipului proto-ciukcic *uwiki „corp”, „eu însumi” (Mudrak 2000: 146). Dar reconstrucția antecedentului său proto-ciukcic–kamciatkan *uwɨki verifică doar sememul „corp, carcasă” (ibid.: 146), ceea ce dovedește caracterul inovator al sensului „eu însumi” pentru proto-ciukcică. Astfel, cronologia relativă a proto-ciukcicului–kamciatkanez „corp, carcasă” > proto-ciukcic „corp”, „eu însumi” indică derivarea semantică a lui „eu însumi” din „corp”, ca și în celelalte cazuri. 4.2.6. Lexicul dravidian Schimbarea semantică postulată în studiul nostru este atestată și în cadrul a două familii de cuvinte dravidiene (clustere etimologice), cf.: Tamil piṇam, piṇan „corp”, „cadavru”, „carcasă” & „suflet despărțit de trup”, „diavol”, „spirit”, Maṇḍa piṇam „cadavru”, „corpul mort al animalelor” etc., Tulu puṇa „cadavru”, „corp mort” etc. (Burrow, Emeneau 1984: 368). Corespondentele din limbi diferite prezintă același set de sensuri: „corp”, „cadavru”, „carcasă” și „corp mort”, în timp ce „suflet” și „spirit” sunt diferențiate numai în tamilă, ceea ce presupune aici o inovație semantică locală „corp”, „corp mort” → „suflet despărțit de trup”, „suflet”. Acest mod de dezvoltare semantică („corp” → „suflet”) este susținut de tiparul negativului arhaic fără timp verbal, cf. yaareyyum kaṇṇoom – „nu văd niciun suflet” (lit. toată-lumea nevăzută). Citat după Schriffman 1999: 149. Tamil mey „adevăr”, „realitate”, „conștiință”, „suflet” & „corp” (folosit eufemistic), meym-mai „adevăr”, „existență”, Maṇḍa mey, mai „corp” & „persoană”, Toda moy „corp”, Kannaḍa may(i), mey(i), mai „corp”, „latură”, „parte”, Tulu mai „corp” & „persoană” (Burrow, Emeneau 1984: 458). Specificitatea corelației dintre „corp”: „suflet”: „persoană”, prezentată în exemplele dravidiene, diferă într-o anumită măsură de celelalte cazuri examinate. În particular, avem sensurile arhaice „corp” și „cadavru” (sunt folosite eufemistic și, de asemenea, în cântece, adică în forme arhaice de vorbire, ceea ce indică vechimea lor) și inovator „suflet” = „suflet despărțit de trup” (cf. tamilă de mai sus piṇam) → „persoană”. Argumentul principal în favoarea priorității sememului „corp” în tamilă mey, Maṇḍa mey, mai etc. și a caracterului secundar al celorlalte sensuri este trimiterea la tamilă mēni „corp”, „formă”, Maṇḍa mēni „corp”, „formă” etc., realizată de autorii lucrării A Dravidian Etymological Dictionary (Burrow, Emeneau 1984: 458, 461). Cf. de asemenea prototipul *may-(mt)- → *mē-nd pentru mey ca „parte a corpului” în: (Krishnamurti 2003: 483). Astfel, succesiunea etapelor poate fi prezentată ca „corp” → „suflet (despărțit de trup)” → „persoană”. O imagine diferită reiese din celelalte exemple, în care „corp” → „corp viu (care respiră)” → „suflet”, „spirit” / „persoană”, „sine” (în iraniană; vezi mai sus) 184 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ sau „corp (= parte principală a ființei)” → „sine (= propriul corp)”, „persoană”, „suflet” (în celelalte cazuri). 4.2.7. Limbile vainah Cecenă дoц „inimă” & „suflet” (cf. дaгaтх „în inimă”, „în suflet”) (Karasaev, Maciev 1978: 147, 555), дyоɣ „inimă”, ingușă дyоɣ „inimă”, batsbi дoкI „inimă” (Dešeriev 1963: 527) ~ cecenă деI „corp” (деIан меженаш „părți ale corpului”) (Karasaev, Maciev 1978: 615), cf. Догмайра Асланбек / Ша юккъе иккхича, / Болатчу шен герзех / Кадетта и вавлча […] – „Aslanbek este curajos în spirit, / Pătrunzând în mijlocul dușmanilor, / A devenit o armă de oțel / Pentru a doborî dușmanul […]” (B. Saidov) (Index 2011: 67). Se pare că sememul „suflet” este o inovație a cuvântului cecen, deoarece pentru „corespondentele” sale genetice din celelalte limbi este consemnat numai sensul „inimă”. În toate aceste cazuri putem vedea forme distincte existente, care continuă un prototip comun din punct de vedere etimologic. În limbile vainah, acesta s-a divizat ca urmare a alternanței primare a vocalelor din rădăcină (vezi, de exemplu: Dešeriev 1963: 527). 4.2.8. Lexicul afroasiatic Semitice Ge’ez ’akal „corp”, „membru”, „substanță”, „ipostază” & „persoană”, „volum”, tigrină ’akal „corp”, amharică akal „persoană” ~ arabă ’ukl- „corp” (Belova 2012: 53). Vechea origine a corelației „corp”: „persoană” decurge din reprezentarea sa deja în limba etiopiană antică (Ge’ez), astăzi dispărută. După cum putem vedea, limbile moderne au păstrat această corelație. Ge’ez »abāl „corp”, „carne, bucată de carne”, „membru al corpului” & „eu însumi”, „persoană” etc. (Majzel’ 1983: 197; Leslau 1987: 3). Cf. ›Emma ‘ayneka ›enta yamān tāseḥḥetaka, melexā wa-’ awdə’ā em-lā ‘lēka, ›esma yexēyyesaka kama […] ›emenna »abāleka ›em-kʷellu […] ca „persoană”, „sine” (Lambdin 1978: 307). Aramaică gūp- „corp” & „personalitate”, „eu însumi”, ebraică gūp-ā „cadavru”, (postbiblică) gūp „corp” și gap „eu însumi”, „sine” (Majzel’ 1983: 197), be-gappō „cu propriul corp = singur”, tigre gōf „corp”, „inimă” & „suflet” (Cohen 1970: 108). Arabic ġutt-at- „corp”, „cadavru”, soqotri giteh „cadavru”, „corp” (ibid.: 199) < *gṭṭ ~ egipteană ṣs [< *gs] „persoană”, „-însuși” (Takács 1999: 255). South Arabian gitt-eh „corp”, „cadavru” ~ egipteană (Pyr) ʒs „eu însumi” < afroasiatică *gVc-. Vezi: (Majzel’ 1983: 197). Epigraphic South Arabian grb „corp”, „viață (trupească)” & „persoană”, sabeică grb „corp” & „persoană”, tigre gārob „corp” & „persoană” (Cohen 1970: 178) și Straipsniai / Articles 185 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK mehri garabēt „masă”, „grup de oameni” etc. < *gVrVb- (Blažek 2020: 56: cu bibliografie). Acesta este un exemplu de cronologie relativ veche a corelației „corp”: „persoană”, deoarece ambele sememe sunt atestate în vocabularul arab vechi. Cushitic Beja gari „corp”, „trunchi” & „sine”, acuz. garob (Rp) = garoot „corp” & „sine” ~ Se *gVrVb- (Blažek 2020: 56). În ceea ce privește ceilalți cognați semitici, vezi punctul anterior. În privința exemplelor din beja, folosirea somatismului corp în funcția unui pronume reflexiv se realizează printr-o tehnică similară celei prezentate în maghiară (vezi mai sus). Aici beja gari „corp” devine „sine” prin adăugarea sufixului posesiv, cf. ugarooyu „eu însumi”. În același mod, sememul „sine” se regăsește în nifis „suflet” > unifsu „eu însumi” (BPG 2005: 225). 4.2.9. Lexicul algonquian Mohegan–Pequot –ahak „corp” și „eu însumi”, folosit ca pronume reflexiv, cf.: „Tapi ni nukucusumó nahak” – „Pot să mă spăl singur”; „Mus numic wici kahak wiwáhcumunsh” – „Voi mânca porumb cu tine” (Fielding 2006: 56). Un exemplu ilustrativ de schimbare a statutului gramatical al unui cuvânt, însoțită de apariția semanticii pronominale. Antichitatea transformării gramatical-semantice nu este clară. Menominee (ca parte a unei propoziții formate dintr-un singur cuvânt) vail taskųcikēw – are un corp scurt VS dni nēyaw – eu însumi (= corpul meu). Vezi: (MD 20–21, 151). Arapaho (ca parte a unei propoziții formate dintr-un singur cuvânt) honoo3i3insin̨enoo – stau întins pe spate VS ceniiko’ooteihin̨oo – sunt egoist (Cowell, Moss et al. 2012: 22, 177; DoReCo: doreco.huma-num.fr/languages/arap1274). Natick or Wôpanâak (Wampanoag) /hogᵏ/ „un corp viu sau o personalitate” & „creatură”, „persoană”, „suflet, spirit”, /–hogk(a)/ „corp”, „sine”, cf.: „[…], n noh keteahogkou pish tummuswau wutch ummissinninnuttu, […]” – „[…], acel suflet va fi nimicit din poporul său; […]”; „[…]. kah noh keteahogkou kesohkóadtog” – „[…], iar acea persoană va fi vinovată” (AT 2011: 225, 226). Cheyenne –vétove „corp” dezvoltă, în utilizare posesivă, semantica „eu însumi” (Leman 2011: 12; ChD: https://www.cheyennelanguage.org/dictionary/lexicon.php?letter=13#e21037). 186 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ 4.2.10. Lexicul austronesian Malayo-polineziană: Cham trāj ~ ṭaj „corp” și „eu însumi”, „al nostru” (Alieva, Buj Kchan’ Tche 1999: 134). Direcția și vechimea derivării semantice sunt discutabile. Indoneziană badan „corp”, „trunchi” & „eu însumi”, „în persoană” (Korigodskij 1990: 69). Potrivit lui Robert Blust și Stephen Trussel (Blust, Trussel 2013: https://www.trussel2.com/ACD/acd-lo_b.htm?zoom_highlight=badan), acest cuvânt, împrumutat „din arabă prin malayă”, în toate limbile austronesiene înseamnă „corp”. Astfel, sememele „eu însumi”, „în persoană” rezultă din derivare semantică în indoneziană. Futuna de Vest–Aniwa hkano „corp”, „carne”, „esență” (în mod tradițional, aspectul cel mai important al sinelui) & „suflet”, „spirit”, „sine conștient”, cf.: „[…] kaie uri tano hkano – „[…] dar negru este corpul său” VS „[…] tiona noh kano” – „spiritul, mintea sa (sinele conștient)”. Totuși, sememul „suflet/spirit” rezultă din schimbarea, de către misionari, a semnificației lui ata și hkano’ (Dougherty 1983: 263). Malgașă tēna „corp” este folosit pentru sine, deoarece în malgașă nu există un pronume reflexiv, cf. namòno tēna izy – el l-a ucis pe sine (Parker 1883: 40). * * * * * Materialul accesibil observației în unele limbi moderne din alte familii confirmă doar corelația dintre „corp” & „ființă umană” și „persoană” (Zalizniak et al.: https://datsemshift.ru/shift3666), însă lipsa datelor privind istoria și etimologia lor face imposibilă determinarea direcției și a vechimii evoluției semantice. Aceasta privește următoarele limbi: Cavineña (familia tacanană), Yuwana sau Hodi (limbă neclasificată genetic), Otomi (familia de limbi oto-mangueană), Inanwatan (Suabo) și Warembori (familia de limbi trans-neo-guinee), Mikir (familia de limbi sino-tibetane), She (familia de limbi hmong-mien (sau miao-yao)), Yaminahua (familia de limbi panoane). 5. REZULTATE (SINTEZĂ ȘI COMENTARII) 5.1. Materialul analizat ne permite să distingem trei trăsături notabile. Acestea includ în special: A) Lexemele cu sensurile etimologice „corp (în general)” și „corpus (în general)” constituie baza obișnuită pentru dezvoltarea sememelor „suflet”, „sine”, „persoană” și, în cazuri mai puțin frecvente, când aceste sememe secundare apar în Straipsniai / Articles 187 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK cuvinte care denumesc „gât”, „beregată”, „cap” sau „inimă”. Un posibil motiv (fundalul mitologic) pentru derivarea semantică „inimă” → „suflet” a fost ideea arhaică despre inimă ca sediu al sufletului sau al sentimentelor, cf. latină pectus „sân”, „inimă” & „suflet” și exemplele vainah și afroasiatice (tigrică) de mai sus, precum și cea mai apropiată analogie în manda sondomme „inimă ca sediu al sentimentelor”, „curaj” (Vydrin 1997: 234). B) Niciunul dintre exemplele prezentate nu are o paradigmă completă a sensurilor; ele demonstrează lacunele din structura semantică. Imaginea descrisă este prezentată în tabel în forma cea mai generală. Totuși, putem vorbi cu încredere despre universalitatea unor asemenea tipuri de dezvoltare semantică precum (1) „corp” → „sine”, „persoană” sau „corp” → „sine” → „persoană”; (2) „corp” → „sine”, [„persoană”], „propriu”; (3) „corp” → „suflet”, „persoană” (modelele 2 și 3 sunt reprezentate în limbile a trei familii lingvistice); (4) „corp” & „persoană”. Toate se dovedesc a fi implementări variante 188 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ ale unui singur tipar de derivare semantică (cf. Geeraerts 1997: 23–24), diferența dintre ele datorându-se condițiilor gramaticale (morfosintactice) și culturale (viziunea asupra lumii) pentru funcționarea lexemelor cu setul specificat de sensuri. Despre manifestările locale ale acestui tipar ([„corp”, „cadavru” → „suflet dezîntrupat”, „suflet”]; [„corp” → „suflet (dezîntrupat)” → „persoană”]; [„corp” → „corp viu (care respiră)” → „suflet”, „spirit” / „persoană”, „sine”]; [„corp (= parte principală a ființei)” → „sine (= propriul corp)”, „persoană”, „suflet”] etc.) vezi mai sus. În ceea ce privește frecvența scăzută a exemplelor de derivare semantică „corp” → „suflet”, „spirit” (ceea ce nu infirmă faptul că este reprezentată în limbile mai multor familii), această situație poate fi explicată parțial drept consecință a realizării sensului „suflet” prin termeni sacri speciali; prin urmare, nu era necesară extrapolarea lui „suflet” asupra altor cuvinte. Dar această concluzie trebuie verificată prin datele monumentelor scrise. C) Sensul absent „sine” din spectrul semantic al unora dintre cuvintele analizate poate fi explicat prin restricțiile instituite chiar în sistemul limbii. În particular, pronumele „sine” putea fi derivat și putea continua să existe numai în cadrul unei clase gramaticale speciale de cuvinte, cu morfologia sa; prin urmare, niciun alt lexem dintr-o altă paradigmă gramaticală (substantiv, numeral), cu alte trăsături formale, nu putea produce o semantică pronominală adecvată. De exemplu, o asemenea situație este atestată în limbile vainah, unde sine poate apărea numai în paradigma pronumelui și niciodată printre substantive, cf. aici: pronumele „sine” сӧ (persoana I, singular), хьӧ (persoana a II-a), шуӓ (persoana a III-a), вай–вашу (persoana I, plural), шайна (persoana a II-a), цӀара шваши (persoana a III-a) & substantivul „suflet”, „spirit” дог, са, „corp” дегӀ (Karasaev, Maciev, 1978: 146, 147, 552, 615). Astfel, sememul „sine” poate apărea într-un substantiv numai cu condiția să nu existe o dependență directă a sensului pronominal de formă, care leagă semantica de o anumită clasă gramaticală de cuvinte. Sistemul limbii permite cel puțin două condiții în care cuvintele ce denumesc corpul sau părțile sale dezvoltă sememele „sine” și „eu însumi”: 1) într-un anumit context; 2) ca parte a cuvintelor compuse (vezi mai jos). 5.2. Comentarii privind relația specifică dintre „corp” & „persoană”, „suflet” și „sine”. După cum s-a ilustrat mai sus, corelația semantică analizată este atestată în multe limbi. Lăsând deoparte sensurile „tulpină”, „tulpină a plantei” ca secundare (din „corp”, „corpus” primare), cercetătorul ar trebui să acorde o atenție deosebită celorlalte sensuri. În primul rând, putem concluziona că secundare „sine”, „propriu”, „persoană”, „suflet” față de „corp”, „corpus” și „trunchi”, iar apelul la datele articolelor lexicografice, ale textelor, etimologiei și reconstrucției (vezi mai sus) o indică. Așadar, este posibil să afirmăm existența unei schimbări semantice universale, dar care este mecanismul acesteia? Straipsniai / Articles 189 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK A) Latura semantică. Baza sa semantică (în unele cazuri) a fost probabil perceperea corpului ca parte principală a unei ființe umane; prin urmare, „corp” sau „cap” → „persoană”, „sine”; „corp” → „sine” → „persoană”. Dezvoltarea variantă pentru „suflet”: „(corp) viu” și ulterior – „spiritualizat” → „suflet”. Dacă lexemele sunt reprezentate prin „sine” și „persoană” în ansamblul sensurilor, atunci, în majoritatea cazurilor, „persoană” este secundar față de „sine”, deoarece „sine” a apărut în corp atunci când acesta este utilizat cu sensul „propriul corp” = „eu însumi” (cf. de asemenea „corp” → „propriu”, „al său” = „propriul corp”), iar apoi „persoană”, „om” au apărut ca rezultat al „înstrăinării” (abstractizării) din contextul „pronominal”. Schimbarea directă „corp” → „persoană”, „om” se bazează pe sinecdocă, ca în cazul rusului тело „corp” și secundar „persoană”, „om”. B) Factorul morfologic. În unele limbi, schimbarea „corp” → „sine” a avut loc în anumite forme gramaticale ale substantivului corp, unde înseși condițiile (semantica gramaticală) au provocat-o. Astfel, mecanismul semantic „sine” ← „corp” se bazează pe modificarea morfologică a cuvintelor cu sensul „corp”. Exemple în acest sens pot fi ilustrate prin datele din: (1) pașai tānek ca formă posesivă reflexivă a lui tān „corp”; (2) limba maghiară, unde pronumele reflexiv-intensificator sine s-a format din substantivul mag „corp” + sufixe personal-posesive corespunzătoare; (3) beja gari „corp”, care devine „sine” prin adăugarea sufixului posesiv; (4) limbile mongole, unde биеpa „personal” = „printr-un corp”, adică un substantiv cu marca cazului instrumental -pa; биеpeнä „asupra ta” = „asupra corpului său” – forma locativului cu marca -pe & marca lui reflexus possessivum -нä. Așadar, aici semantica „sine”, „eu însumi” s-a dezvoltat în forme cazuale cu sensul „printr-un corp” (→ „personal” → „eu însumi”, „sine”), „asupra corpului său” (→ „asupra ta”, „sine”) și în substantivul corp, extins cu sufixe personal-posesive („corp” → „corpul meu, corpul său” → „eu însumi” etc.). C) Factorul compoziției tulpinii. În unele exemple, lexemul corp a dobândit sememele „sine”, „eu însumi” în cadrul sintagmelor, care ulterior s-au transformat în cuvinte compuse. Cu alte cuvinte, combinațiile de cuvinte cu corp au fost condensate într-un compus lexical, în care sensul „corp” a fost neutralizat, la fel ca „eu însumi”, cf. avestica tanu.kərata adj. „făcut de unul însuși”. Indiana veche tanū-kṛt „creat de sine”. O situație similară este reprezentată în maghiară (vezi mai sus), unde „corp” a fost neutralizat în derivatele pronominale. În aceleași condiții, semantica „persoană” apare în corp: în particular, în indiana veche tanū apare de asemenea în compoziția cuvintelor compuse tanū-kṛt „formând persoana”, tanū-pāna „protecția persoanei”. D) Condiții sintactice. Sensurile „sine”, „eu însumi”, „propriu” în corp apar ca rezultat al utilizării sale în propoziție ca pronume reflexiv sau ca un cuvânt apropiat funcțional de pronumele reflexive și posesive. Pronominalul 190 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ utilizarea lui body se baza inițial pe expresii precum avesticul xᵛaxīiāi tanuiiē „propriul său corp”, indianul vechi svāyā tanuā „propriul corp” etc. Alte exemple sunt prezentate sporadic în limbile iraniene medii, în limbile iraniene moderne (osetă), precum și în limbile turcice, mongole, tunguzo-manciuriene, ciukotko-kamciatkane etc. Cf. mohegan–pequot –ahak „corp”, care și-a schimbat statutul gramatical, fiind integrat în structura construcției polisintetice etc. Apoi, body în funcție pronominală a înlocuit construcții similare. Condițiile apariției lui „sine” în body E) Factorul „corelației semantice zero”. Totuși, există limbi în care schimbarea semantică descrisă mai sus este imposibilă. În mod deosebit ne atrag atenția lexemele din limbile Africii, precum rwandezul umu-biri „corp”, kinga emi-hano „corpuri” (Toporova 2000: 28, 29), pulaar-fulfuldé (fula) ter-gal „corp”, ter-de „părți ale corpului” (Koval’ 2000: 223), bandu „corp”, sereer fo baal ol „corp”, wolof yar W „corp” ~ sereer njer/cer „corp” (Pozdniakov 1993: 40, 101), pulaar-fulfuldé fitan-du „suflet”, pital-i „suflete” (Koval’ 2000: 162: cu referire la Edward Sapir). Cuvintele care desemnează „corpul” și „sufletul” aparțin aici unor clase semantice diferite: „clasa activă” (clasa obiectelor active, a numelor active) VS „clasa pasivă” (clasa obiectelor pasive, a numelor pasive) etc. Legile acestor clase nu permit ca sensul unei clase să fie produs în cadrul altor clase. Cu alte cuvinte, derivarea semantică este aici strict reglementată și se deosebește de cea observată în alte limbi, unde apariția unui sens nou este posibilă datorită unui spectru mai larg de asocieri culturale (religioase, poetice Straipsniai / Articles 191 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK și de altă natură), cu o natură mai liberă și mai flexibilă a relațiilor dintre sensuri. 6. CONCLUZII 1. Vocabularul analizat în acest studiu oferă suficiente ilustrații ale universalității modelului derivării semantice, implementat în limbi diferite din cea mai vastă arie geografică (exemple din 11 familii de limbi!). Legile semantice și gramaticale ale acestor limbi au creat condițiile pentru suma unor schimbări semantice similare, definite ca manifestări multiple ale acestui model. Multiplicitatea presupune prezența unui cluster de lanțuri de schimbări semantice (vezi mai sus), pe baza cărora este modelată derivarea semantică. 2. În realitate, avem motive să afirmăm direcția derivării semantice „corp” → „sine”, „persoană”, „suflet”, deoarece „corp” și „corpus” sunt forme originare, fapt confirmat de datele etimologice. 3. Reproductibilitatea modelului considerat în diacronie este demonstrată de reprezentarea sa în semantica lexicală a limbilor în diferite perioade ale istoriei lor. Derivarea semantică târzie în limbile în care nu fusese înregistrată anterior atestă caracterul tipic al unor structuri semantice ale gândirii lingvistice. 4. Avem de-a face cu una dintre schimbările semantice universale; totuși, în cadrul acestui tipar semantic, „aspectul tehnic” (condițiile și mecanismul) apariției sensurilor „suflet”, „persoană”, „om” și „sine” poate fi diferit. În particular, cauzele generării acestor sememe sunt determinate de particularitățile imaginii asupra lumii, de fondul cultural, de particularitățile variației morfologice a cuvintelor, de funcția lor în propoziție și de compozițiile apărute pe baza grupurilor de cuvinte corespunzătoare. REFERENCES Abaev Vasilij I. 1958: Абаев, Василий И. Историко-этимологический словарь осетинского языка [Istoriko-etimologičeskij slovar’ osetinskogo jazyka] 1, Москва, Ленинград: Издательство АН СССР [Moskva, Leningrad: Izdatel’stvo AN SSSR]. Abaev Vasilij I. 1973: Абаев, Василий И. Историко-этимологический словарь осетинского языка [Istoriko-etimologičeskij slovar’ osetinskogo jazyka] 2, Москва, Ленинград: Наука [Moskva, Leningrad: Nauka]. 192 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ Abaev Vasilii I. 1979: Абаев, Василий И. Историко-этимологический словарь осетинского языка [Istoriko-ètimologičeskij slovar’ osetinskogo jazyka] 3, Москва, Ленинград: Наука [Moskva, Leningrad: Nauka]. Alieva Natal’ja F., Buj Kchan’ Tche 1999: Алиева, Наталья Ф., Буй, Кханъ Тхе. Язык чам. Устные говоры восточного диалекта [Jazyk čam. Ustnye govory vostočnogo dialekta]. Санкт-Петербург: Петербургское востоковедение [Sankt-Peterburg: Peterburgskoe vostokovedenie]. AT – The State of the Material: algonquian texts, available online, 2011. Available at: https://web.archive.org/web/20120606165553/http://people.umass.edu/aef6000/Texts/AlAlgonqui/Massachusett/Alia/Trmbll.pdf [retrieved 02.05.2024]. Avdoev Teimuraz V. 2017: Авдоев, Теймураз В. Езидско-русский словарь [Ezidsko-russkij slovar’] (Ferhengoke Êzdîkî-Rûsî), ч. 1: Лексический словарь [č. 1: Leksičeskij slovar’], Калининград: Апокриф [Kaliningrad: Apokrif]. Bailey Harold W. 1943: Zoroastrian Problems in the Ninth-Century Books, Oxford: Clarendon Press. Bartholomae Christian 1904: Altiranisches Wörterbuch, Strassburg: Verlag von Karl J. Trübner. Beekes Robert S. P. 2010: Etymological Dictionary of Greek, with the assist. of L. van Beek, Leiden, Boston: Brill. Belova Anna G. 2012: Белова, Анна Г. Этимологический словарь древнеарабской лексики (на материале избранных текстов доисламской поэзии) [Ètimologičeskij slovar’ drevnearabskoj leksiki (na materiale izbrannych tekstov doislamskoj poèzii)], вып. 1 [вып. 1], Москва: Институт востоковедения РАН [Moskva: Institut vostokovedenija RAN]. Benzing Johannes 1983: Chwaresmischer Wortindex, mit einer Einleitung von H. Humbach, hrsg. von Z. Taraf, Wiesbaden: Otto Harrassowitz. Blažek Václav 2020: An Excerpt from the Comparative and Etymological Dictionary of Beja: Anatomical Lexicon. – Folia Orientalia 57, 25–125. Blust Robert, Trussel Stephen 2013: The Austronesian Comparative Dictionary, web edition. Available at: https://www.trussel2.com/ACD/ [retrieved 03.05.2024]. Bogoras Waldemar 1917: Publications of the American Ethnological Society 5: Koryak Texts, ed. by F. Boas, Leyden: Brill. BPG – Wedekind Klaus, Wedekind Charlotte, Abuzeinab Musa. Beja Pedagogical Grammar, Aswan 2004 – Asmara 2005. Straipsniai / Articles 193 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK Buck Carl D. 1949: A Dictionary of Selected Synonyms in the Principal Indo-European Languages: A Contribution to the History of Ideas, Chicago: University of Chicago Press. Budagov Ruben A. 1963: Будaгов, Рубен А. Сравнительно-семасиологические исследования (романские языки) [Sravnitelʹno-semasiologičeskie issledovanija (romansкие jazyki)], Москва: МГУ [Moskva: MGU]. Burrow Thomas, Emeneau Murray B. 1984: A Dravidian Etymological Dictionary, 2nd edition, Oxford: Clarendon Press. Cabolov Ruslan L. 2010: Цаболов, Руслан Л. Этимологический словарь курдского языка [Ėtimologičeskij slovarʹ kurdskogo jazyka] 2 (N–Z), ред. Д. Н. Ушаков [red. D. N. Ušakov], Москва: Восточная литература [Moskva: Vostočnaja literatura]. ChD – Cheyenne Dictionary, available online. Available at: https://www.cheyennelanguage.org/dictionary/index.html [retrieved 28.05.2024]. Cinсius Vera I., ed., 1975: Цинциус, Вера И., ред. Сравнительный словарь тунгусо-маньчжурских языков: материалы к этимологическому словарю [Sravnitelʹnyj slovarʹ tunguso-mančžurskich jazykov: materialy k ėtimologičeskomu slovarʹju] 1 (А–Н), составители В. А. Горцевская, В. Д. Колесникова, О. А. Константинова, К. А. Новикова, Т. И. Петрова, В. И. Цинциус, Т. Г. Бугаева [sostaviteli V. A. Gorcevskaja, V. D. Kolesnikova, O. A. Konstantinova, K. A. Novikova, T. I. Petrova, V. I. Cincius], Ленинград: Наука [Leningrad: Nauka]. Clauson Gerard 1972: An Etymological Dictionary of Pre-Thirteenth-Century Turkish, Oxford: Clarendon Press. Cohen David 1970: Dictionnaire des racines sémitiques ou attestées dans les langues sémitiques, comprenant un fichier comparative de J. Cantineau, Paris, La Haye: Mouton & Co. Cowell Andrew, Moss Alonzo Sr. et al. 2012: Dictionary of the Arapaho Language, 4th edition, Wyoming: University Press of Colorado. Dalʹ Vladimir I. 1989: Даль, Владимир И. Пословицы русского народа [Poslovicy russkogo naroda] 1, Москва: Художественная литература [Moskva: Chudožestvennaja literatura]. Dešeriev Junus D. 1963: Дешериев, Юнус Д. Сравнительно-историческая грамматика нахских языков и проблемы происхождения и исторического развития горских кавказских народов [Sravnitelʹno-istor ičeskaja grammatika nachskich jazykov i problemy proischoždenija i istoričeskogo razvitija gorskich kavkazskich narodov], Грозный: Чечено-ингушское книжное издательство [Groznyj: Čečeno-ingušskoe knižnoe izdatelʹstvo]. 194 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ D o R e C o – Language Documentation Reference Corpus. Language: Arapaho. Available at: https://doreco.huma-num.fr/languages/arap1274 [retrieved 28.05.2024]. D o u g h e r t y J a n e t W. D. 1983: West Futuna-Aniwa: An Introduction to a Polynesian Outlier Language, Berkeley, Los Angeles, London: University of California Press Publications in Linguistics 102. D T S – Древнетюркский словарь [Drevnetjurkskij slovar’], редакторы В. М. Наделяев, Д. М. Насилов, Э. Р. Тенишев, А. М. Щербак [redaktory V. M. Nadeliaev, D. M. Nasilov, Ė. R. Tenišev, A. M. Ščerbak], Ленинград: Наука Ленинградское отделение [Leningrad: Nauka Leningradskoe otdelenie], 1969. D u r k i n - M e i s t e r e r n s t D e s m o n d 2004: Dictionary of Manichaean Middle Persian and Parthian, Corpus Fontium Manichaeorum Subsidia: Dictionary of Manichaean Texts 3: Texts from Central Asia and China, Part 1, Turnhout: Brepols. D v o r e c k i j J o s i f C h., c o m p., 1958: Дворецкий, Иосиф Х., сост. Древнегреческо-русский словарь [Drevnegrečesko-russkij slovar’] 2, ред. С. И. Соболевский [red. S. I. Sobolevskij], с прил. грамматики, сост. С. И. Соболевским [s pril. grammatiki, sost. S. I. Sobolevskim], Москва: ГИС [Moskva: GIS]. D v o r e c k i j J o s i f C h. 1976: Дворецкий, Иосиф Х. Латинско-русский словарь [Latinsko-russkij slovar’], ред. К. Н. Яблонская, Г. А. Барышева [red. K. N. Jablonskaja, G. A. Baryševa], издание 2-е, переработ. и доп. [izdanie 2-e, pererabot. i dop.], Москва: Русский язык [Moskva: Russkij jazyk]. È d e l ’ m a n D ž o j I. 2008: Эдельман, Джой И. Хорезмийский язык [Chorezmijskij jazyk]. – Основы иранского языкознания: среднеиранские и новоиранские языки [Osnovy iranskogo jazykoznanija: sredneiranskie i novoiranskie jazyki], отв. ред. В. А. Ефимов [otv. red. V. A. Efimov], редколлегия М. Н. Боголюбов, В. А. Ефимов, Д. И. Эдельман [redkollegija M. N. Bogol’jubov, V. A. Efimov, D. I. Èdel’man], Москва: Издательская фирма «Восточная литература» РАН [Moskva: Izdatel’skaja firma “Vostočnaja literatura” RAN], 6–60. E S S J X X I I – Этимологический словарь славянских языков. Праславянский лексический фонд [Ètimologičeskij slovar’ slavjanskich jazykov. Praslavjanskij leksičeskij fond] 22 (*naděliti – *narodъ), ред. О. Н. Трубачёв [red. O. N. Trubačov], Москва: Наука [Moskva: Nauka], 1995. F i e l d i n g S t e p h a n i e 2006: A Modern Mohegan Dictionary. For the Council of Elders, reviewed by the Cultural and Community Programs Department. Available at: https://ja902904.us.archive.org/16/items/mohegan-dictionary/MoheganDictionary.pdf. F o r c e l l i n i E g i d i o, G e s n e r J o h a n, B a i l e y J a m e s 1828: Totius latinitatis lexicon 1, red. J. Bailey, Londini: sumptibus Baldwin et Cradock. Straipsniai / Articles 195 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK Geeraerts Dirk 1997: Diachronic Prototype Semantics: A Contribution to Historical Lexicology, Ser. Oxford Studies in Lexicography and Lexicology, Oxford: Clarendon Press. Geeraerts Dirk 2010: Theories of Lexical Semantics, New York: Oxford University Press. Gharib Badrozaman 1995: Sogdian Dictionary: Sogdian–Persian–English, Tehran: Farhangan Publications. Haenisch Erich 1952: Sino–Mongolische Dokumente vom Ende des 14. Jahrhunderts, Ser. Abhandlungen der Deutschen Akademie der Wissenschaften zu Berlin, Klasse für Sprachen, Literatur und Kunst Jahrg. 1953, 3; 1954, 2. Deutsche Akademie der Wissenschaften zu Berlin. Klasse für Sprachen, Literatur und Kunst. Abhandlungen; 1953, 3, etc. Berlin: Akademie Verlag. Hinz Walther 1973: Neue Wege im Altpersischen, Wiesbaden: Otto Harrassowitz. Homeri 1920: Opera, Tomvs 1, Iliadis Libros I–XII Continens, eds. D. B. Munro, T. W. Allen, Ser. Scriptorum classicorum bibliotheca Oxoniensis, Oxford: Oxford University Press. Index 2011: Index of /pdf/Books/Linguistics/Mega linguistics pack/Caucasian/. Available at: https://theswissbay.ch/pdf/Books/Linguistics/Mega%20linguistics%20pack/Caucasian/ [retrieved 01.05.2024]. Karasaev Aisaš T., Maciev Achmet G. 1978: Карасаев, Айсаш Т., Мациев, Ахмет Т. Русско–чеченский словарь [Russko–čečenskij slovarʹ], отв. ред. И. Ю. Алироев [otv. red. I. J. Aliroev], ред. А. Т. Карасаев, А. Д. Тимаев, Я. У. Эсхаджиев [red. A. T. Karasaev, A. D. Timaev, J. U. Èschadžiev], эл. версия [ěl. versija], Москва: Русский язык [Moskva: Russkij jazyk]. Kloekhorst Alwin 2008: Etymological Dictionary of the Hittite Inherited Lexicon, Ser. Leiden Indo–European Etymological Dictionary, 5, Leiden, Boston: Brill. Kluge Friedrich 2002: Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache, bearb. von E. Seebold, 24., durchges. und erw. Aufl., Berlin, New York: Walter de Gruyter. Kogan Anton I. 2005: Коган, Антон И. Дардыские языки. Генетическая характеристика [Dardskie jazyki. Genetičeskaja charakteristika], Москва: Издательская фирма «Восточная литература» РАН [Moskva: Izdatelʹskaja firma “Vostočnaja literatura” RAN]. Korigodskij Robert N. 1990: Коригодский, Роберт Н. Большой индоенизийско–русский словарь [Bolʹšoj indonezijsko–russkij slovarʹ] 1 (A–L), Москва: Русский язык [Moskva: Russkij jazyk]. 196 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ K o v a l ’ A n t o n i n a I. 2000: Коваль, Антонина И. Морфемика пулaр-фульфульде [Morfemika pular–ful’ful’de]. – Основы африканского языкознания: морфемика, морфонология [Osnovu afrikan̄skogo jaz̄ykoznanija: morfemika, morfonologija], отв. ред. В. А. Виноградов [otv. red. V. A. Vinogradov], Москва: Восточная литература [Moskva: Vostočnaja literatura], 103–290. K r i s h n a m u r t i B h a d r i r a j u 2003: The Dravidian languages, Ser. Cambridge Language Surveys, Cambridge: Cambridge University Press. L a m b d i n T h o m a s O. 1978: Introduction to Classical Ethiopic (Ge’ez), Ser. Harvard Semitic series, 24, Missoula, Montana: Scholars Press. L e h r R a c h e l 2014: A Descriptive Grammar of Pashai: The Language and Speech Community of Darrai Nur: A dissertation submitted to the faculty of the division of the humanities in candidacy for the degree of Doctor of Philosophy, Chicago, Illinois. L e m a n W a y n e 2011: A Reference Grammar of the Cheyenne Language, 4th edition, Raleigh: Lulu Press. L e s l a u W o l f 1987: Comparative Dictionary of Ge’ez (Classical Ethiopic) – Ge’ez-English, English-Ge’ez, with an Index of the Semitic Roots, reprinted, Wiesbaden: Otto Harrassowitz Verlag. L y r i c s T r a n s l a t e 2024: Kur tu jāsi, bālelini. Available at: https://lyricstranslate.com/en/kur-tu-j%C4%81si-b%C4%81leli%C5%86i-where-will-you-ride-brother.html. L i v š i c V l a d i m i r A. 1962: Лившиц, Владимир А. Согдийские документы с горы Муг. Чтение, перевод, комментарий [Sogdijskie dokumenty s gory Mug. Čtenie, perevod, kommentarij], вып. 2: Юридические документы и письма [vyp. 2: Juridičeskie dokumenty i pis’ma], Москва: Издательство восточной литературы [Moskva: Izdatel’stvo vostočnoj literatury]. M a c K e n z i e D a v i d N. 1986: A Concise Pahlavi Dictionary, reprinted (with corrections), Oxford: Oxford University Press. M a j t i n s k a j a K l a r a E. 1976: Майтинская, Клара Е. Венгерский язык [Vengerskij jazyk]. – Основы финно-угорского языкознания. Марийский, пермские и угорские языки [Osnovu finno-ugorskogo jazykoznanija. Marijskij, permskie i ugorskie jazyki], Москва: Наука [Moskva: Nauka], 342–414. M a j z e l ’ S o l o m o n S. 1983: Майзель, Соломон С. Пути развития корневого фонда семитских языков [Puti razvitija kornevogo fonda semitskich jazykov], Москва: Наука [Moskva: Nauka]. Straipsniai / Articles 197 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK Martin Samuel E. 1961: Dagur Mongolian Grammar, Texts, and Lexicon, Based on the Speech of Peter Onon, Indiana University Publications, Ser. Uralic and Altaic Series, 4, Bloomington: Indiana University; The Hague: Mouton & Co. Mayhew Anthony L., Skeat Walter W. 1888: A Concise Dictionary of Middle English from A.D. 1150 to 1580, Oxford: Clarendon Press. Mayrhofer Manfred 1956: Kurzgefaßtes etymologisches Wörterbuch des Altindischen 1 (A–TH), Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag. Mayrhofer Manfred 1992: Etymologisches Wörterbuch des Altindoarischen 1, Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag. MD – Menominee Dictionary: English–Menominee, available online. Available at: https://web.archive.org/web/20200712174150/https://static1.squarespace.com/static/53129cd4e4eb06c7ef09b071b/t/53271601e4b055350d944f15/1395070465326/Menominee+Dictionary+English-Menominee.pdf. Mikina Olena H. 2009: Мікіна, Олена Г. Про унікальність та закономірність у семантичній еволюції [Pro unikal’nist’ ta zakonomirnist’ u semantyčnij evoljuciji]. – Вісник донецького національного університету [Visnyk donec’koho nacional’noho universytetu], сер. В: Гуманітарні науки [ser. B: Gumanitarni nauky] 1, 59–63. Mikina Olena G. 2012: Мікіна, Олена Г. Історико-семасіологічне дослідження латинських і романських дієслів мовлення на індоєвропейському фоні [Istoryko-semasiologične doslidžennja latyns’kych i romans’kych diěsliv movlennia na indoěvropejs’komu foni], Донецьк: Юго-Восток [Donec’k: Yugo-Vostok]. Mikina Olena H. 2020: Мікіна, Олена Г. Еволюція від ‘рахувати’ до ‘розповідати’ як семантична універсалія [Evoljucija vid ‘rachuvaty’ do ‘rozpovidaty’ jak semantyčna universalia]. – Вчені записки ТНУ імені В. І. Вернадського [Včeni zapysky TNU imeni V. I. Vernads’koho], сер. Філологія. Соціальні комунікації [ser. Filolohija. Social’ni komunikaciji] 31(70), 1/3, 115–119. Mikina Olena H. 2022: Мікіна, Олена Г. Історія латинського дієслова inquam, inquīt як підтвердження семантичної універсалії [Istorija latyns’koho diěslova inquam, inquīt jak pidtverdžennia semantyčnoji universalii]. – Вчені записки ТНУ імені В. І. Вернадського [Včeni zapysky TNU imeni V. I. Vernads’koho], [Včeni zapysky TNU imeni V. I. Vernads’koho], сер. Філологія. Журналістика [ser. Filolohija. Žurnalistyka] 33(72), 4/2, 19–24. Monier-Williams Monier 2002: A Sanskrit–English Dictionary: Etymologically and Philologically Arranged with Special Reference to Cognate Indo-European Languages, ed. E. Leumenn, 2ⁿᵈ edition, Delhi: Munshiram Manoharlal. 198 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ Mudrak Oleg A. 2000: Мудрак, Олег А. Этимологический словарь чукотско-камчатских языков [Ètimologičeskij slovar’ čukotsko-kamčatskich jazykov], Москва: Языки русской культуры [Moskva: Jazyki russkoj kul’tury]. Nerlich Brigitte 1992: Semantic Theories in Europe 1830–1930. From Etymology to Contextuality, Ser. Amsterdam studies in the theory and history of linguistic science. Studies in the history of the language sciences, 59, Amsterdam Philadelphia: J. Benjamins Co. Nyberg Henrik S. 1974: A Manual of Pahlavi, Part 2: Ideograms, Glossary, Abbreviations, Index, Grammatical Survey, Corrigenda to Part 1, Wiesbaden: Otto Harrassowitz. Orel Vladimir E., Stolbova Olga V. 1994: Hamito-Semitic Etymological Dictionary: Materials for a Reconstruction. Ser. Handbook of Oriental Studies, Sec. 1: The Near and Middle East, 18, Leiden, New York, Köln: Brill. Ovidius 1984: Metamorphoses: in Two Volumes, translated by F. J. Miller, revised by G. P. Goold, Cambridge: Harvard University Press. Parker G. W. 1883: A Concise Grammar of the Malagasy Language 4, ed. R. Rost, Trübner’s collection of simplified grammars, London: Trübner & Co., 57 and 59, Ludgate Hill. Pokrovskij Michail M. 1895: Покровский, Михаил М. Семиасиологические исследования в области древних языков [Semasiologičeskie issledovanija v oblasti drevnich jazykov], Москва: Университетская типография [Moskva: Universitetskaja tipografija]. Pozdniakov Konstantin I. 1993: Поздняков, Константин И. Сравнительная грамматика атлантических языков. Именные классы и фоно-морфология [Sravnitel’naja grammatika atlantičeskich jazykov. Imennye klassy i fono-morfologija], Москва: Наука [Moskva: Nauka]. Rastorgueva Vera S., Èdel’man Džoj I. 2007: Расторгуева, Вера С., Эдельман, Джой И. Этимологический словарь иранских языков [Ètimologičeskij slovar’ iranskich jazykov] 3 (F–H), Москва: Восточная литература [Moskva: Vostočnaja literatura]. Rubinčik Jurij A. 1970: Рубинчик, Юрий А. Персидско-русский словарь [Persidsko-russkij slovar’] 1, Москва: Русский язык [Moskva: Russkij jazyk]. Sadovski Velizar 2017: The lexicon of Iranian. – Handbook of Comparative and Historical Indo-European Linguistics. HSK 41.1, ed. by J. Klein, B. Joseph, M. Fritz, in cooperation with M. Wenthe, Berlin, Boston: De Gruyter Mouton, 566–598. Straipsniai / Articles 199 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK Sanžeev Garma D. 1953: Санжеев, Гарма Д. Сравнительная грамматика монгольских языков [Sravnitel’naja grammatika mongol’skich jazykov] 1, Москва: АН СССР [Moskva: AN SSSR]. Schiffman Harold F. 1999: A Reference Grammar of Spoken Tamil, Cambridge: Cambridge University Press. Schuster-Šewc Heinz 1975: Modellierung semantischer Prozesse und Etymologie. – Slawische Wortstudien, Sammelband des internationalen Symposiums zur etymologischen und historischen Erforschung des slawischen Wortschatzes (Leipzig, 11–13.10.1972), Bautzen: Domowina-Verlag, 12–19. Sevortian Èrvand V. 1978: Севортян, Эрванд В. Этимологический словарь тюркских языков. Общетюркские и межтюркские основы на букву «Б» [Ètimologičeskij slovar’ tjurkskich jazykov. Obščetjurkskie i mežtjurkskie osnovy na bukvu “B”] 2, Москва: Наука [Moskva: Nauka]. Simonov Michail D., Kjalundzjuga Valentina T. 1998: Симонов Михаил Д., Кялюндзюга Валентина Т. Словарь узбекского языка (хорский диалект) [Slovar’ udëgejskogo jazyka (chorskij dialekt)] 1, Стеншев: Издание А. Маевича [Stenšev: Izdanie A. Maeviča]. Skjærvø Prods O. 2018: An Introduction to Old Avestan, 3rd version, unpublished, available online. Available at: https://www.academia.edu/72414767/Old_Avestan_Primer [retrieved 03.05.2024]. Sophocles Evangelinos A. 1900: Greek Lexicon of the Roman and Byzantine Periods (From BC 146 to A–D 1100), New York: Charles Scribner’s Sons. Starostin Sergei A., Dybo Anna V., Mudrak Oleg A., eds., 2003: Etymological Dictionary of the Altaic Languages, Leiden: Brill. Stern Gustaf 1964: Meaning and Change of Meaning. With Special Reference to the English Language, 2nd edition, reprinted, Bloomington: Indiana University Press. Takács Gábor 1999: Etymological Dictionary of Egyptian 1: A Phonological Introduction, Ser. Handbook of Oriental studies, Sec. 1: The Near and Middle East, 48, Leiden, Boston, Köln: Brill. Tenišev Èdgem R. et al. 2001: Тенишев, Эдгем Р. и др. Сравнительно-историческая грамматика тюркских языков. Лексика [Sravnitel’no-istoričeskaja grammatika tjurkskich jazykov. Leksika], 2-е изд., доп. [2-е izd., dop.], ред. коллегия А. В. Дыбо, И. В. Корniушин, Л. С. Левитская и др. [red. kollegija A. V. Dybo, I. V. Kormušin, L. S. Levitskaja i dr.], ред. тома Е. А. Поцелуевский [red. toma E. A. Poceluevskij], Москва: Наука [Moskva: Nauka]. 200 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ Tenišev Èdgem R. et al. 2006: Тенишев, Эдгем Р. и др. Сравнительно-историческая грамматика тюркских языков. Пратюркский язык-основа. Картина мира пратюркского этноса по данным языка [Sravnitel’no-istorìčeskaja grammatika tiurkskikh jazykov. Pratïurkskij jazyk-osnova. Kartina mira pratiurkskogo ètnosa po dannym jazyka], Москва: Наука [Moskva: Nauka]. Tolstaja Svetlana M. 1997: Толстая, Светлана М. Из полесской обрядовой лексики: нашлось дитя [Iz polesskoj obrjadovoj leksiki: našlos’ ditja]. — Український діалектологічний збірник [Ukrajins’kyj dialektolohičnyj zbirnyk] 3, Київ: Довіра [Kyjiv: Dovira], 287–292. Toporova Irina N. 2000: Топорова, Ирина Н. Морфемика и морфонология имени существительного в языках банту [Morfemika i morfonologija imeni suščestvitel’nogo v jazykach bantu]. — Основы африканского языкознания: морфемика, морфонология [Osnovy afrikanskogo jazykoznanija: morfemika, morfonologija], ред. В. А. Виноградов [red. V. A. Vinogradov], Москва: Восточная литература [Moskva: Vostočnaja literatura], 9–45. Traugott Elizabeth C. 1999: The Role of Pragmatics in a Theory of Semantic Change. — Pragmatics in 1998. Selected Papers from the 6th International Pragmatics Conference 2, ed. J. Verschueren, Antwerp: International Pragmatics Association, 93–102. Traugott Elizabeth C., Dasher Richard B. 2002: Regularity In Semantic Change, Ser. Cambridge Studies in Linguistics, 97, Cambridge: Cambridge University Press. Trubačìov Oleg N. 1964: Трубачёв, Олег Н. «Молчать» и «таять». О необходимости семасиологического словаря нового типа [“Molčat’” i “tajat’”. O neobchodimosti semasiologičeskogo slovarja novogo tipa]. — Проблемы индоевропейского языкознания. Этюды по сравнительно-исторической грамматике индоевропейских языков [Problemy indoevropejskogo jazykoznanija. Ètjudy po sravnitel’no-istoričeskoj grammatike indoevropejskich jazykov], отв. ред. В. Н. Топоров [otv. red. V. N. Toporov], Москва: АН СССР [Moskva: AN SSSR], 100–105. de Vaan Michiel 2008: Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden, Boston: Brill. Vladimircov Boris J. 1989: Владимирцов, Борис Я. Сравнительная грамматика монгольского письменного языка и халхаского наречия. Введение и фонетика [Sravnitel’naja grammatika mongol’skogo pis’mennogo jazyka i chalchaskogo narečija. Vvedenie i fonetika], 2-е изд. [2-e izd.], Москва: Главная редакция восточной литературы изд. «Наука» [Moskva: Glavnaja redakcija vostočnoj literatury izd. “Nauka”]. Straipsniai / Articles 201 ALEXANDER I. ILIADI, ILONA M. DERIK Vydrin Valentin F. 1997: Выдрин, Валентин Ф. Следы именной классификации в языках манде [Sledy imennoj klassifikacii v jazykach mande]. – Основы африканского языкознания. Именные категории [Osnovy afrikanskogo jazykoznania. Imennye kategorii], ред. В. А. Виноградов [red. V. A. Vinogradov], Москва: Аспект Пресс [Moskva: Aspekt Press]. Zalizniak Anna A. 2009: Зализняк, Анна А. О понятии семантического перехода [O ponjatii semantičeskogo perechoda]. – Компьютерная лингвистика и интеллектуальные технологии: по материалам ежегодной Международной конференции «Диалог 2009» [Kompiuternaja lingvistika i intellektual’nye technologii: po materialam ežegodnoj, Meždunarodnoj konferencii “Dialog 2009”] 8(15), 107–111. Zalizniak Anna A. 2013: Зализняк, Анна А. Русская семантика в типологической перспективе [Russkaja semantika v tipologičeskoj perspektive], сер. [ser.] Studia philologica, Москва: Языки славянской культуры [Moskva: Jazyki slavjanskoj kul’tury]. Zalizniak Anna A. 2018: The Catalogue of Semantic Shifts: 20 Years Later. – Russian Journal of Linguistics 22(4), 770–787. Zalizniak Anna A. et al.: The Catalogue of Semantic Shifts. Available at: https://datsemshift.ru/shifts [retrieved 04.05.2024]. Žukova Alevtina N. 1990: Жукова, Алевтина Н. Словарь корякско-русский и русско-корякский – около 4000 слов [Slovar’ koriaksko-russkij i rus­sko-koriakskij – okolo 4000 slov]: пособие для учащихся начальной школы [posobie dlia učaščichsja načal’noj školy], 2-е изд. дораб. [2-e izd. dorab.], Ленинград: Просвещение, Ленингр. отд-ние [Leningrad: Prosveščenie, Leningr. otd-nie]. Semantinės dinamikos universalumas: nuo ‘kūno’ iki ‘asmens’, ‘savasties’, ‘sielos’ SANTRAUKA Somatinių žodžių, reiškiančių ‘kūnas’ arba ‘kūno dalis’, stebėjimas vienuol nąkoje genetiškai skirtingų šeimų kalbose atskleidžia įdomią tokių žodžių sememų koreliaciją. Visų pirma, kontekstai, kuriuose somatizmai pateikiami, be kita ko, būtinai parodo, kad jie vartojami kaip ‘asmuo, žmogus’, ‘aš, savastis’ ir ‘siela, dvasia’. Toks sememų santykio dėsningumas vargu ar yra atsitiktinis, o semantinė-tipologinė analizė, atlikta atsižvelgiant į etimologijos ir lingvistinio modeliavimo duomenis, suteikia rimtų priežasčių manyti, kad tokie gausūs 202 Acta Linguistica Lithuanica XC Universality in Semantic Dynamics: from ‘body’ to ‘person’, ‘self’, ‘soul’ atvejai atskleidžia universalios semantinės kalbinio mąstymo struktūros apraiškas. Šią struktūrą galima apibrėžti kaip semantinio darinio tipą, perteikiamą semantinių poslinkių grandinėmis: [‘kūnas’ → ‘siela’], [‘kūnas’ → ‘asmenybė’, ‘žmogus’], [‘kūnas’ → ‘sava?stis’ → ‘aš pats’], [‘kūnas’ → ‘sava?stis’ → ‘asmenybė’ → ‘žmogus’]. Kartu jie sudaro daugiamatį semantikos kūrimo modelį su vienu vektoriumi. Galima daryti prielaidą, kad modelis neapsiriboja tam tikru kalbos istorijos laikotarpiu, bet yra atkuriamas diachroniškai dėl jo vaizdavimo skirtinguose sinchroniniuose pjūviuose. Šio tipo semantinio darinio realizavimo niuansai visiškai priklauso nuo sąlygų (veiksnių) visumos – semantinio, morfologinio, kamieno komponavimo ir sintaksinio veiksnio. Nagrinėjamas semantinės darybos tipas būdingas ne tik afrikiečių kalboms dėl specifinės jų semantinių santykių sistemos organizacijos pagal žodžių, priklausančių skirtingoms klasėms ‘aktyvus’ ir ‘pasyvus’, principą, todėl ‘aktyviajai’ klasei būdinga semema ‘siela’ negali būti įkūnyta leksemoje iš ‘pasyviosios’ klasės. Įteikta 2024 m. gegužės 5 d. ALEXANDER I. ILIADI ILONA M. DERIK The State Institution “South Ukrainian National Pedagogical University named after K. D. Ushinsky” 65020, Ukraine, Odessa 34, Staroporofrankivska Str. [email protected] [email protected] Straipsniai / Articles 203