Evoluţii de sens şi creativitate în frazeologismele somatice cu componentele: ochi, nas, limbă

132 care îmbogățește experiența educațională și pregătește cursanții - filologi pentru viitoarele provocări academice și profesionale. Referințe bibliografice: 1. Gefen, A. (2015). Inventer une vie. La fabrique littéraire de lʼindividu, Préface de Pierre Michon, Impressions Nouvelles. 2. Moncelli, M. (2023, martie, 20). Narrer une vie, dire la vérité: la biofiction contemporaine. https://amsdottorato.unibo.it/8795/1/These_MONGELLI_Marco_2019.pdf 3. Puech, J.-B. (2013). Inventer des écrivains// ORIOLBOYER, Claudette, BILOUS, Daniel Ateliers dʼécriture littéraire, Paris, Hermann Éditeurs, 305-317. 4. Vișniec, M. (2017). Opera dramatică – Volumul 1-II, București, Editura: Cartea Românească. 5. Vișniec, M. (2022; 2024). Teatru IIIIV, București, Editura: Tracus Arte; Teatru V, Editura Tracus Arte. 6. Vișniec, M. (2011). Opera poetica, Vol.I-II, Chișinău, Editura Cartier. 7. Vișniec, M. (2014). Cafeneaua Pas-Parol, Iași, Editura Polirom. 8. Vișniec, M. (2009). Sindromul de panică în orașul Luminilor; București, Editura Cartea Românească. 9. Vișniec, M. 2010). Domnul K Eliberat; București, Editura Cartea Românească. 10. Vișniec, M. (2011). Dezordinea preventivă, București, Editura Cartea Românească. 11. Vișniec, M. (2014). Negustorul de începuturi de roman: roman caleidoscop, Iași, Editura Polirom. 12. Vișniec, M. (2016). Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrela, Iași, Editura Polirom. 13. Vișniec, M. (2021). Un secol de ceață, Iași, Editura Polirom. CZU 811.135.1`373.7 EVOLUȚII DE SENS ȘI CREATIVITATE ÎN FRAZEOLOGISMELE SOMATICE CU COMPONENTELE: OCHI, NAS, LIMBĂ Angela MURZAC, doctorandă, Școala doctorală Filologie, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, profesoară de limba și literatura română, grad didactic superior, Instituția Publică Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir”, mun. Bălți [email protected] Abstract: In our research, Evolutions of meaning and creativity in somatic phraseologisms with the components: eyes, nose, tongue, we aim to address the creative and evolutionary value of meaning of some expressions. Phraseology is an intermediate linguistic field that studies stable units of words, called phraseologisms. These are characterized by a high cohesion between the component elements and a unitary meaning. Somatic phraseologisms, involving parts of the human body, are examples of expressions that reflect the cultural and linguistic evolutions of a community. They have evolved from concrete meanings, related to the physical functions of the body, to more abstract and metaphorical meanings. Linguistic creativity plays an important role in the development of somatic phraseologisms, through innovations and adaptations. Factors that influence this evolution include cultural changes, language games and contact with other cultures. Examples of somatic phraseologisms are “to set one’s sights on something” (to acquire something), “to kick away” (to reject something), and “to keep one’s mind on something” (to be focused). These expressions reflect not only changes in meaning, but also the adaptation of language to new social and cultural realities. Keywords: phraseologisms, lexicology, linguistic creativity, semantic changes, phraseological evolution. 133 Datorită pluralității posibilităților de interpretare și clasificare, s-a considerat, de-a lungul timpului, că frazeologia reprezintă un domeniu de frontieră între lexicologie, sintaxă și stilistică. Acest fapt este confirmat de către Th. Hristea în lucrarea sa „Introducerea în studiu frazeologiei” spune că în spațiul lingvistic românesc fraziologia este „un compartiment lingvistic deosebit de vocabular și mai ales de sintaxă, o disciplină relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigație” (Hristea, 1984, p. 5-13). Obiectul de studiu al frazeologiei îl constituie frazeologismele, numite și unități frazeologice, îmbinări frazeologice, grupuri sintactice stabile, frezeme sau paralexeme. Acestea sunt îmbinări stabile de cuvinte cu un sens unitar si unic (adică funcționează constant în aceeași configurație și denumesc mereu un singur și același obiect). De exemplu, a băga de seamăatenție, bal mascat-mascarad, copil din flori-bastard, denumesc, fiecare, câte un singur referent, diferit de referenții desemnați de elementele componente (Hristea, 1984, p.139). Gradul foarte ridicat de sudură al elementelor componente ale frazeologismelor diminuează legăturile acestor unități cu sintaxa și accentuează apropierea față de lexicologie. Unitățile lexicale cu care se aseamănă cel mai mult frazeologismele sunt cuvintele compuse (ca și acestea, au înțeles unitar și își pot schimba valoarea gramaticală, prin derivarea frazeologică: a-și aduce aminte – aducere aminte. Se deosebesc însă de acestea prin gradul accentuat de sudură și prin faptul că au, în general, ca sinonime, cuvinte simple (ex. a băga de seama – a observa, a pune cinci pe cincia muri, a-și înghiți limbaa se abține). Spre deosebire de îmbinările libere de cuvinte care apar în vorbire și depind de adaptabilitatea fiecărui vorbitor la o situație, frazeologismele sunt deja în limbă, au pătruns în conștiința vorbitorilor și sunt simțite ca unități distincte. Unitățile frazeologice se remarcă prin stabilitate în timp, nu suferă modificări, nu suportă comutarea (un om cu scaun la cap, scaunul nu poate fi înlocuit cu fotoliu sau a fi mâna dreaptă a cuiva – a fi o persoană de încredere, mâna dreaptă nu poate fi schimbată cu cea stângă) (Avram, 2000, p. 32-36.) Așadar, frazeologia ca disciplină lingvistică aparte se caracterizează printr-o mare diversitate de abordări încât statutul de care se bucură în prezent își găsește astfel justificarea. Pe măsură ce societățile s-au dezvoltat, frazeologismele somatice au fost adaptate și reinterpretate pentru a rămâne relevante în contextele culturale și lingvistice schimbătoare. Este important de menționat că aceste expresii sunt adesea profund încorporate în identitatea lingvistică și culturală a unui popor, oferind o fereastră în modul în care o cultură percepe corpul uman și relațiile interumane. Studiul lor oferă perspective valoroase asupra psihologiei colective și a evoluției lingvistice. Acestea sunt martori ai istoriei, culturii și schimbărilor în percepția umană, reflectând complexitatea și dinamica limbajului și a gândirii umane. Tot odată trebuie de menționat faptul că evoluția stilistică a frazeologismelor a influențat asupra sensului final pe care îl avem astăzi. Evoluția frazeologismelor somatice reflectă schimbările culturale, sociale și lingvistice dintr-o comunitate. O expresie poate suferi modificări semantice în timp, în funcție de contextul istoric și de utilizarea sa în vorbirea cotidiană. Din sens concret la sens figurat - Multe frazeologisme somatice au început cu un sens concret, legat direct de activitățile corpului uman, dar, pe măsură ce au fost utilizate în contexte tot mai variate, au evoluat către sensuri mai abstracte. De exemplu: • „A pune ochiul pe ceva” inițial se referea la acțiunea fizică de a se uita la un obiect, dar a evoluat pentru a desemna obținerea unui obiect sau a unui succes într-un sens figurat. • “A avea limba până la cot” inițial se referea la vorbirea excesivă, cu timpul sensul său a ajuns să fie mult mai complex. Pe lîngă vorbirea excesivă, s-a adăugat și partea fizică A venit la mine cu limba până la cot – în grabă. 134 Extinderea semanticii – Frazeologismele somatice pot împrumuta sensuri din alte domenii ale vieții sociale, economice sau politice. De exemplu, „a da cu piciorul în ceva” poate însemna, pe lângă sensul literal (a lovi cu piciorul), și „a respinge” sau „a refuza” o oportunitate. Pierderea sensului originalUneori, în timp, frazeologismele devin atât de uzuale încât sensul lor original poate fi pierdut, iar expresia este folosită doar într-un sens figurat. De exemplu, „a fi cu capul în nori” inițial se putea referi la o stare de visare legată de faptul că capul este mai sus decât restul corpului, dar acum se folosește pur și simplu pentru a desemna o persoană visătoare. Inovații lingvistice-Uneori, noi frazeologisme sunt create prin combinații inedite de termeni care includ părți ale corpului. Acestea pot reflecta realități sociale noi sau situații inedite. De exemplu, expresii moderne ca „a da din coadă” (a se mulțumi cu puțin) sau „a fi cu mintea în priză” (a fi extrem de concentrat) sunt exemple de creativitate lingvistică în dezvoltarea frazeologismelor somatice. Creativitate în adaptarea frazeologismelor existente - Frazeologismele somatice pot fi adaptate la contexte noi, generând noi semnificații prin analogii sau jocuri de cuvinte. De exemplu, „a-ți pune mintea în mișcare” sau „a pune capul la treabă” sunt variante creative ale unor expresii mai vechi, care se referă la gândire sau concentrare. Îmbogățirea expresivității - Frazeologismele somatice sunt extrem de expresive și adesea sunt folosite pentru a transmite mai mult decât ceea ce exprimă cuvintele propriu-zise. Folosind părțile corpului ca metafore, vorbitorii pot comunica o gamă largă de emoții și comportamente într-un mod concis și memorabil. De exemplu, „a pune suflet” înseamnă a pune multă pasiune și dăruire într-o activitate, iar „a-ți pune capul pe pernă” implică o stare de relaxare sau de calm. Factorii care influențează evoluția frazeologismelor somatice a. Schimbările culturale – pot evolua în funcție de percepția culturală a corpului. De exemplu, anumite expresii care în trecut aveau un sens fiziologic pot căpăta noi înțelesuri pe măsură ce valorile culturale se schimbă (de exemplu, legătura dintre minte și corp, sau puterea simbolică a anumitor părți ale corpului). b. Inovațiile lingvistice și jocurile de limbaj – Creativitatea limbii este adesea stimulată de jocuri de cuvinte și de utilizarea ingenioasă a frazeologismelor somatice. Frazeologismele pot suferi modificări prin analogii sau prin adaptarea lor în diferite registre de limbaj. c. Contactul cu alte limbi și culturi – Influențele din alte limbi și culturi pot contribui, de asemenea, la diversificarea sensurilor frazeologismelor somatice. Cuvintele și expresiile împrumutate din alte limbi pot adăuga noi sensuri și conotații la frazeologismele existente. (Bădescu, 2005, p. 118-120.) Acum am vrea să exemplificăm evoluția unor fraziologisme somatice cu cuvintele: nas, ochi, limbă 1. „A avea ochi de vultur” – este folosit în limba română cu sensul de a avea o vedere foarte clară, perspicace sau de a fi capabil să observe detalii extrem de mici, care ar putea trece neobservate de ceilalți. Evoluția acestui frazeologism reflectă, în general, percepția despre ochii vulturului ca simbol al unei viziuni excepționale și al unui simț de observare remarcabil. Originea simbolică – își are originea în trăsătura naturală a vulturilor, care sunt animale cunoscute pentru vederea lor excepțională. Sensul original – În faza sa incipientă, frazeologismul „a avea ochi de vultur” a fost folosit în mod figurat pentru a desemna o persoană cu o atenție extremă la detalii, care observa lucruri pe care alții nu le-ar observa. Se referă la capacitatea cuiva de a analiza lucruri subtile sau de a descoperi informații importante care nu sunt evidente pentru ceilalți. 135 Sensul figurat de perspicacitate mentală – Acest sens adaugă o dimensiune psihologică frazeologismului, sugerând o abilitate cognitivă sau intuitivă de a discerne adevărul sau esența unei situații. Această evoluție reflectă trecerea de la o capacitate vizuală la una cognitivă, oferind frazeologismului o aplicabilitate mai largă în diferite contexte. (Dimitrescu,1987, p. 245.) 2. „a fi cu ochii pe cineva” – a evoluat de-a lungul timpului, având rădăcini în ideea de a observa cu atenție o persoană sau o situație. Sensul expresiei a devenit mai larg și mai nuanțat, aplicându-se atât în contexte de supraveghere, cât și în situații ce presupun o atenție constantă asupra cuiva sau a unui comportament. Iată evoluția sa: Sensul original – a observa sau supraveghea o persoană: – În sensul său direct se referea la a supraveghea o persoană sau un comportament, fie dintr-o poziție de autoritate, fie dintro dorință de a ține sub observație acțiunile respectivei persoane. În acest context, sugera o atitudine de vigilență sau de monitorizare atentă Sensul figurat – a observa pentru a critica sau a evalua: a dobândit conotații mai nuanțate, în care „a fi cu ochii pe cineva” înseamnă mai mult decât o simplă observare. În unele contexte, expresia sugerează o atitudine de monitorizare critică sau de evaluare constantă. Astfel, frazeologismul poate însemna că cineva este atent nu doar pentru a observa, dar și pentru a analiza sau pentru a evalua, în scopul de a adresa critici sau observații. Frazeologismul „a fi cu ochii pe cineva” a evoluat de la sensul său inițial de supraveghere sau observație constantă a unei persoane, la o gamă largă de sensuri figurate, incluzând monitorizarea atentă a comportamentului sau acțiunilor cuiva, evaluarea detaliilor unei situații și, uneori, chiar o atitudine protectivă. Astfel, frazeologismul a căpătat o dimensiune complexă, care poate reflecta atât intenții de control, cât și de sprijin sau evaluare. (Sala, 1984, p. 184) 3. “A da ochii peste cap ” – bazată pe o acțiune fizică care a fost asociată cu reacții emoționale și comportamentale, ]n esență, frazeologismul exprimă o stare de dezaprobare, surpriză sau iritare față de ceva ce se întâmplă sau față de comportamentul cuiva Sensul original – acțiunea de a rostogoli ochii: provine din mișcarea fizică de a ridica ochii către cer sau de a-i rostogoli în sus, adesea asociată cu un semn de frustrare sau de neînțelegere față de o situație. De regulă, gestul este acompaniat de o expresie facială care sugerează dezaprobarea sau exasperarea față de ceva. Sensul figurat – semn al plictiselii sau al lipsei de interes: Atunci când o persoană devine plictisită sau nu mai are interes pentru ceva, ea poate da ochii peste cap pentru a arăta că este dezinteresată sau că vrea să se distanțeze de conversația sau activitatea respectivă. Frazeologismul „a da ochii peste cap” a evoluat de la o acțiune fizică a ochilor, asociată cu frustrarea sau neînțelegerea unei situații, la o expresie figurată care desemnează dezaprobare, exasperare, plictiseală sau dispreț. Aceasta a fost folosită pentru a exprima reacții față de comportamente, afirmații sau situații care sunt considerate absurde, enervante, sau pur și simplu neinteresante. (Tomescu, 2003, p. 85-87.) 4. „A-și băga nasul” are o evoluție interesantă, fiind legat de ideea de a te amesteca în treburile altora, de a fi curios sau de a interveni în afaceri care nu te privesc. De-a lungul timpului, acest frazeologism a căpătat diverse nuanțe, reflectând schimbările în comportamentele și normele sociale. Sensul original – gestul fizic al nasului ca simbol al curiozității: are la bază un gest fizic asociat cu curiozitatea. Inițial, expresia descria imaginea cuiva care, din curiozitate, își apropie nasul de un loc sau obiect pentru a-l examina mai îndeaproape. Nasul, fiind un organ asociat cu simțul mirosului, sugerează acțiunea de a „intra” într-un spațiu sau de a investiga ceva în mod intruziv. 136 Sensul de critică socială – amestecul într-o problemă care nu te privește: Odată cu schimbările din societatea modernă și cu evoluția normelor de comportament, frazeologismul „a-și băga nasul” a început să fie folosit și ca o criticizare a comportamentului unei persoane care se amestecă prea mult în problemele altora. A devenit o formulă pentru a descuraja intervențiile sau opiniile nesolicitate și pentru a semnala că cineva este prea intruziv sau neinvitat într-o situație care nu îl privește. De exemplu, în contexte sociale sau politice, expresia ar putea fi folosită pentru a condamna pe cineva care își impune părerea sau se implică în mod nejustificat în treburile altora. Frazeologismul „a-și băga nasul” a evoluat de la o simplă descriere a unui gest fizic, asociat cu curiozitatea, la o expresie figurată care reflectă amestecul într-o afacere care nu te privește. Acesta a ajuns să desemneze intruziunea într-o problemă privată sau un domeniu în care nu ai competență, fiind folosit frecvent pentru a critica comportamentele intruzive, curiozitatea excesivă sau părerea. (Bădescu, 2001, pp. 94-96.) 5.„A-și ține nasul pe sus” este o expresie care descrie o atitudine de mândrie exagerată, arogantă sau superioritate, de obicei manifestată printr-o atitudine fizică – aceea de a ridica nasul, un gest asociat cu disprețul sau cu simțul propriei importanțe. Evoluția acestei expresii reflectă modul în care gesturile fizice se transformă în metafore ce exprimă atitudini sociale sau trăsături de caracter. Originea frazeologismului – Gestul fizic al ridicării nasului: gestul fizic al ridicării nasului într-un mod arogant, semnificând o postură de superioritate. În limbajul corpului, ridicarea nasului este un gest care sugerează mândrie sau desconsiderare față de ceilalți, de obicei, ca o formă de a arăta că cineva se consideră mai important sau mai demn decât cei din jur. Sensul original - În anumite perioade istorice, în special în societăți stratificate, o astfel de atitudine de „a-și ține nasul pe sus” era mai frecvent asociată cu membre ale aristocrației sau cu indivizi din clase sociale superioare, care se considerau a fi „peste” ceilalți din cauza statutului lor. Astfel, frazeologismul reflecta un comentariu social privind atitudinile claselor privilegiate față de cei mai puțin favorizați social. Sensul modern – snobism și distanțare socială: În perioada contemporană, expresia „ași ține nasul pe sus” este folosită frecvent în contextul unei atitudini snobiste sau a unei distanțări sociale. Aceasta poate desemna o persoană care face un efort conștient de a-și manifesta superioritatea față de ceilalți, adesea în mod ostentativ, prin comportamente sau stiluri de viață care reflectă un statut perceput sau dorit. Fraza poate fi folosită pentru a critica pe cineva care se consideră mai rafinat, mai educat sau mai important decât restul lumii, fără a avea o justificare reală pentru aceasta. Frazeologismul „a-și ține nasul pe sus” a evoluat de la un simplu gest fizic asociat cu aroganta și mândria într-o metaforă figurativă care reflectă o atitudine socială de superioritate, dispreț sau aroganță față de ceilalți. Această expresie a fost folosită pentru a descrie nu doar mândria naturală a unei persoane cu un statut ridicat, dar și snobismul sau distanțarea socială adoptată în mod deliberat de cei care se consideră superiori altora. (Bădescu, 2001, pp. 94-96.) 6.„a lua pe cineva pe nas” – este utilizată pentru a descrie situații în care cineva este tratat cu severitate, este pus într-o situație jenantă sau supus unei corecții sau critici directe. Originea expresiei – legătura cu gestul fizic: a da cuiva un șut în nas sau a-l „lua” în sensul de a-l face să se simtă umilit sau dojenit. În vechime, expresia putea fi folosită într-un sens literal, referindu-se la un act fizic de agresiune sau de corecție fizică, adică o lovitură aplicată pe nas, un gest simbolic asociat cu umilirea sau corectarea cuiva. Sensul de umilire și dojenire publică: Pe măsură ce frazeologismul s-a răspândit în limbajul cotidian, a căpătat sensul de umilire publică sau criticarea severă a unui comportament. 137 „A lua pe cineva pe nas” înseamnă a-l pune într-o poziție în care greșelile sale sunt evidente pentru ceilalți, subliniind astfel defectele sau erorile comise. Fraza reflectă o reproșare puternică, ce poate fi chiar rușinoasă pentru persoana în cauză. Sensul său a continuat să evolueze, ajungând să indice o atitudine de dojenire într-un mod care pune persoana respectivă într-o poziție incomodă sau umilitoare. (Dimitrescu, 1987, p. 192) 7„a-și tăia limba” este asociată cu ideea de a renunța la vorbire, de a înceta să vorbești sau chiar de a împiedica exprimarea unei opinii, a unei păreri sau a unei declarații. Sensul original – gestul de a-și tăia limba: își are probabil originea într-o imagine dramatică și fizică, aceea de a tăia limba, care este organul vorbirii. În sensul literal, această expresie ar face referire la imposibilitatea de a vorbi sau la o restricție severă asupra vorbirii. Folosirea limbii este asociată cu exprimarea liberă a ideilor, a opiniilor, iar tăierea limbii ar însemna impedimentul complet în a comunica sau a exprima gânduri și sentimente. Sensul modern – autocenzura excesivă sau frica de a vorbi: În zilele noastre, fraza „a-și tăia limba” poate avea și o nuanță de auto-cenzură excesivă, de renunțare la exprimarea liberă a propriilor gânduri din cauza fricii de a fi judecat sau criticat. Este o restricție autoimpusă ce reflectă o teamă de repercusiuni sociale sau personale, care poate să fie văzută într-un context modern ca o formă de auto-limitare. (Dimitrescu, 1987, p. 220.) 8.„a-și vinde limba” este folosit pentru a desemna acțiunea de a trăda sau a divulga secrete sau informații confidențiale, de obicei pentru un interes personal, cum ar fi obținerea unui avantaj material sau a unei recompense. În sens figurat, expresia sugerează ideea că persoana respectivă își „vinde” propria loialitate sau confidențialitate în schimbul unui beneficiu. Sensul original expresiei – ideea de trădare: provine de la conceptul de vânzare ca un schimb de bunuri sau servicii pentru un beneficiu. În acest caz, „limba” este văzută ca simbol al vorbirii, al confidențialității și al loialității. În acest context, a vinde limba înseamnă a trăda încrederea sau a divulga informații care nu trebuiau să fie făcute publice, de obicei pentru a obține o recompensă, fie materială, fie socială. Sensul modern – trădarea pentru câștig personal: În zilele noastre, frazeologismul „a-și vinde limba” este folosit frecvent pentru a descrie o persoană care dezvăluie informații confidențiale sau face declarații compromițătoare pentru a obține un avantaj personal, de obicei dintr-o motivație financiară. De exemplu, poate desemna o persoană care trădează o cauză sau o relație de încredere pentru a obține câștiguri materiale sau avantaje sociale. Fraza este adesea folosită pe un ton peiorativ, pentru a critica o astfel de comportare considerată vile sau nedemnă. Inițial asociat cu ideea de a trăda loialitatea pentru câștiguri materiale, sensul expresiei a evoluat pentru a include și comportamente de informator sau de trădător în diverse contexte sociale și politice. În limbajul modern, fraza este folosită pentru a critica persoanele care se comportă în mod oportunist și care pun interesele personale mai presus de loialitatea față de cei din jur. ( Tohăneanu, 1973, p. 95-135). Concluzie: Analizând toate aceste exemple, putem observa ca semnificația de origini al frazeologismelor care includ cuvintele „ochi, nas, limbă” era direct legată cu importanta lor fiziologică, dar prin evoluția timpului și a societății, sensul a fost schimbat și s-a conformat situației nu doar civice dar și a celei politice. În concluzie, putem afirma că frazeologia se distinge printr-un dinamism al limbii, caracterizat prin apariții, modificări, împrumuturi, calchieri, toate acestea contribuind la îmbogățirea lingvistică și culturală a unui popor. Frazeologismele somatice sunt un exemplu vibrant al modului în care limbajul, cultura și percepția umană se împletesc pentru a forma expresii unice și pline de semnificație. Frazeologismele somatice sau somatismele sunt o parte integrantă a culturii și a vieții omului. 138 Bibliografie: 1 . AVRAM, Mioara. Locuțiunile, (în) Gramatica pentru toți . ed. Humanitas, București, 2000. 2. BĂDESCU, ALEXANDRU. Curiozitatea și simbolistica nasului în expresiile românești. Editura Universitară, 2001. 3. COLȚUN, Gheorghe. Aspecte ale frazeologiei limbii române. Chișinău, 1977. 4. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR, Gheorghe. Dicționar de frazeologisme românești. Editura Teora, 1998. 5. DASCĂLU, Mihaela. Limba română contemporană. Probleme de stilistică și frazeologie. Editura Științifică, 1994. 6. DOBROVOL’SKIJ, Dmitrij, PIIRAINEN, Elisabeth. Figurative Language: Cross-cultural and Cross-linguistic Perspectives. Elsevier, 2005. 7 . DUMITRESCU, FLORICA. Dicț ionar de expresii și locuț iuni româneș ti. Editura Albatros, 1987. 8. GÎRBEA, Anca. Gramatica frazeologică a limbii române. Humanitas, București, 2002 9. HRISTEA, Theodor. Introducere în studiul frazeologiei. În: „Sinteze de limbă română”, București, Editura Albatros, 1984. 10. IORDAN, Iorgu, Stilistica limbii române, București, Editura Institutul de Linguistică Română, 1975. 11. ISTRATE, Gavril. Vocabularul operei lui Sadoveanu (în) Limba română literară, ed. Minerva 1970. 12. MĂRĂNDUC, Cătălina. Dicționar de expresii, locuțiuni și sintagme ale limbii române, București, Editura Corint, 2010 13. MIHĂESCU, Florin. Limbajul figurativ al limbii române. Editura Albatros, 1993 14. MUNTEANU, Stefan Limba română artistică, Ed. Științifică și Enciclopedică 1981. 15. SALA, MARIUS, CONSTANTINESCU, ION. Dicționar de expresii românești. Editura Științifică și Enciclopedică, 1984. 16. SCLIFOS, Valeriu, Dicționar francez –român de frazeologisme, Chișinău 2007. 17. SECHE, Mircea, MARCU, Florin. Dicționar de expresii și locuțiuni românești. Editura Academiei Române, 1978. 18. TOHĂNEANU, Grigore Ioan, Sinonimia dincolo de cuvânt (în) Studii de limbă și stil, Timișoara, Editura Științifică și Enciclopedică 1973. 19. TOMESCU, MARIANA. Semnificația gesturilor în expresiile idiomatice românești. Editura Universitară, 2003. 20. YULE, George. Pragmatics. Oxford University Press, 1996. 21. НАЗАРЯН, А. Г., Фразеология современного французского языка, Москва, Вышая Школа, 1976. 22. ТЕР-МИНАСОВА, С. Г. Язык и межкультурная коммуникация. Москва: Слово, 2000.