Strategii inovaționale aplicate în mediul de afaceri: provocări și perspective = Innovative Strategies Applied in the Business Environment: Challenges and Perspectives

179 Capitolul 16 – STRATEGII INOVAȚIONALE APLICATE ÎN MEDIUL DE AFACERI: PROVOCĂRI ȘI PERSPECTIVE Chapter 16 – INNOVATIVE STRATEGIES APPLIED IN THE BUSINESS ENVIRONMENT: CHALLENGES AND PERSPECTIVES Alina SUSLENCO 1 Abstract This paper represents an analytical foray into the main innovative strategies applied in the business environment, as a result of the multiple transformations produced in the 21st century. The purpose of the research is to identify the main challenges faced by companies in the development and implementation of business strategies. As business strategies help companies design a safe route in their strategic development, there is a need to research the typology and content of the main innovative strategies applied by companies, in the context of continuous apathy to the business environment. In the 21st century, innovations are no longer a luxury, but a necessity for every company that wants to keep customers, make them loyal, as well as be competitive on the market. The research methodology focused on the use of numerous research methods, which allowed us to move forward in the complex endeavor and achieve results. The main methods used in the research process are: analysis, synthesis, induction, deduction, abduction, scientific abstraction. As a result, we highlight that companies, if they want to be competitive and sustainable, must develop proactive strategies for rapid adaptation to market changes, but also integrate innovations into each of the activities carried out by company management. Keywords: innovations, innovative management, strategy, innovative strategies, innovative changes Jel: M1, M15, O3 Introducere Actualmente, fiecare companie, care activează într-un mediu de afaceri complex, instabil și caracterizat de incertitudine și vulnerabilitate, este obligată să-și elaboreze strategii de afaceri competitive, care le-ar asigura viabilitate și avantaje competitive durabile. Astfel, fiecare manager trebuie să-și remodeleze strategiile de afaceri, ca urmare a noului context de activitate, să integreze inovații și noi elemente, care ar ajuta companiile să fie competitive, să obțină o poziție net superioară pe piață. Cercetând literatura de specialitate, evidențiem că sunt realizate multiple studii de cercetătorii din domeniu privind eficiența diferitelor strategii de afaceri aplicate de manageri în diferite contexte. Astfel, strategia de afaceri constituie un pilon al atingerii obiectivelor organizaționale, precum și o pârghie eficientă a întreprinderii de poziționare pe piață. Datorită elaborării de strategii de afaceri viabile și competitive, companiile pot obține noi avantaje competitive. Conținut Factorul de succes în efectuarea procesului de planificare strategică constă în formularea și implementarea, cu succes, a strategiei manageriale. Astfel, strategia managerială se desprinde ca verigă de bază în realizarea, cu succes, a procesului de planificare strategică (figura 1.). Analizând informația din fig. 1., observăm că abordările conceptuale ale strategiilor provin încă din Antichitate, din Grecia și în China Antică, unde se elaborau strategii, planuri strategice în vederea identificării acțiunilor necesare să fie realizate în vederea câștigării luptelor. Astfel, debutul abordărilor conceptuale ale strategiilor, datează încă din cele mai îndepărtate timpuri 1 Conf. univ. dr. hab., Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Republica Moldova. [email protected] CZU 005 :334 Alina Suslenco 180 când strategia era privită ca un mijloc de câștig în fața inamicului. Efectuând o analiză a celor mai relevante abordări conceptuale ale strategiilor de afaceri, observăm o pleiadă de definiții al căror epicentru gravitează în rolul pronunțat al strategiilor în creșterea performanței companiilor. Fig. 1. Abordări privind evoluția strategiilor de afaceri Sursa: elaborată în baza Bryson, 2004 În tabelul 1., am evidențiat cele mai importante definiții ale strategiilor de afaceri, identificate prin analiza literaturii de specialitate. Tabelul 1. Abordări conceptuale ale strategiilor de afaceri Autorul Definiția Michael Porter Strategia se axează pe alegerea unui set distinctiv de activități pentru a livra o combinație unică de valoare (Porter, 2005). Henry Mintzberg Strategia este un model sau plan, care integrează principalele obiective, politici și secvențe de acțiuni ale unei organizații într-un întreg coerent (Mintzberg, 2004). Igor Ansoff Strategia de afaceri este un set de decizii care determină comportamentul firmei față de mediul său (Ansoff, 2009). Alfred Chandler Strategia este determinarea obiectivelor și scopurilor fundamentale pe termen lung ale unei întreprinderi, adoptarea cursurilor de acțiune și alocarea resurselor necesare pentru realizarea acestor obiective (Chandler, 1989). Kenichi Ohmae Strategia de afaceri poate fi definită drept o concentrare a resurselor unei firme pe oportunități profitabile percepute (Ohmae, 2005). Peter Drucker Strategia este procesul de analiză și luare de decizii care va permite unei organizații să își atingă obiectivele (Drucker, 2001). Richald Rumelt O bună strategie are o logică coerentă și este susținută de acțiuni coordonate, care să adreseze provocările critice și să creeze avantaje competitive (Rumelt, 2011). Jay Barney Strategia competitivă este un set de angajamente și acțiuni integrate, care sunt destinate să ofere valoare clienților și să creeze un avantaj competitiv sustenabil (Barney, 2018). Sursa: adaptat în baza abordărilor cercetătorilor Definițiile prezentate în tabelul 1., reflectă diferite perspective și aspecte ale strategiilor de afaceri, de la importanța diferențierii și poziționării unice (Porter), până la accentul pe procesele de analiză și decizie (Drucker) și alocarea eficientă a resurselor (Ohmae). Toate aceste puncte de STRATEGIA GRECIA CHINA Strategia este o știință care te învață să fii lider militar Strategia este arta de a câștiga Strategia este cea mai importantă cale de a gândi și planifica corect dimensiunile resurselor alocate, a deciziilor luate în vederea conducerii armatei. În lucrările sale, cercetătorul Sun Tzu a menționat că, învingător, nu e persoana care a câștigat sute de viitorii, ci acel care aplică strategia și atrage pe alții fără a intra în conflict cu cineva. Strategii inovaționale aplicate în mediul de afaceri: provocări și perspective 181 vedere contribuie la înțelegerea complexității și importanței strategiilor de afaceri în cadrul organizațiilor moderne. Analizând definițiile savanților, evidențiem că strategia reprezintă un demers strategic complex de formulare a obiectivelor, misiunii și viziunii organizaționale, precum și a politicilor și acțiunilor de realizare a lor, în contextul unui mediu dinamic și turbulent, care ajută companiile să-și atingă un nivel sporit de competitivitate strategică pe piață. Procesul de elaborare a strategiei de afaceri este unul complex, incluzând eforturi semnificative din partea managerilor de companii în vederea analizei strategice și a identificării celor mai relevante direcții de atingere a obiectivelor organizaționale ale companiilor. Procesul de elaborare a strategiei de afaceri implică multiple etape, printre care evidențiem: 1. Analiza strategică – această etapă include: a. evaluarea mediului extern – care se rezumă la identificarea oportunităților și amenințărilor companiei, utilizând diverse instrumente în acest scop: analiza PESTEL (Politic, Economic, Social, Tehnologic, Ecologic, Legal), analiza forțelor lui Porter. b. Evaluarea mediului intern – care se rezumă la identificarea punctelor forte și a punctelor vulnerabile, utilizând în calitate de instrumente de bază: analiza resurselor și capabilităților, analiza lanțului valoric, analiza SWOT. 2. Definirea misiunii și viziunii – care se axează pe stabilirea scopului fundamental și a direcției pe termen lung a organizației, a misiunii și a viziunii companiei. 3. Stabilirea obiectivelor strategice – se concentrează pe stabilirea unor obiective clare, măsurabile și realizabile pe termen scurt, mediu și lung. Una dintre cele mai importante caracteristici ale etapei constă în faptul că obiectivele trebuie să fie specifice, măsurabile, realizabile, relevante și încadrate în timp (SMART). 4. Generarea și evaluarea opțiunilor strategice – se focusează pe identificarea diferitelor opțiuni strategice posibile și evaluarea lor în funcție de criterii relevante (fezabilitate, risc, impact etc.), utilizând în calitate de instrumente de bază: analiza scenariilor, matricea SWOT, matricea BCG, analiza cost-beneficiu. 5. Alegerea strategiei optime – această etapă are ca scop selectarea celei mai potrivite strategii care aliniază resursele și capabilitățile organizației la oportunitățile identificate. 6. Elaborarea planurilor de acțiune – această etapă se focalizează pe definirea detaliată a pașilor necesari pentru implementarea strategiei, inclusiv responsabilități, termene și resurse necesare. Planurile de acțiune trebuie să includă obiective specifice, activități, resurse, termene și indicatori de performanță. 7. Alocarea resurselor – scopul de bază al acestei etape constă în asigurarea resurselor financiare, umane și materiale necesare pentru implementarea strategiei. 8. Implementarea strategiei – în această etapă, activitățile sunt direcționate spre implementarea planurilor de acțiune și coordonarea activităților pentru a atinge obiectivele strategice. Comunicarea strategiei în cadrul organizației, formarea echipelor, managementul proiectelor și monitorizarea progresului. 9. Monitorizarea și controlul strategiei – obiectivul principal al acestei etape rezidă în urmărirea constantă a evoluției implementării strategiei și realizarea obiectivelor stabilite, utilizând, în calitate de instrumente, stabilirea indicatorilor de performanță (KPI), evaluarea periodică a progresului, sistemelor de raportare și feedback 10. Evaluarea și ajustarea strategiilor – activitățile realizate în cadrul acestei etape sunt direcționate spre analiza periodică a performanței și ajustarea strategiilor și planurilor de acțiune în funcție de rezultatele obținute și de schimbările din mediul extern. Principalele activități realizate sunt: revizuirea obiectivelor, realocarea resurselor, modificarea planurilor de acțiune. 11. Feedback și învățare continuă – se axează pe învățarea din experiențele implementării strategiei și integrarea feedback-ului în procesele viitoare de planificare strategică. Principalele activități realizate în cadrul acestei etape includ: colectarea feedback-ului de la părțile interesate, analizarea lecțiilor învățate, îmbunătățirea proceselor de management strategic. Alina Suslenco 182 Aceste etape sunt interdependente și ciclice, procesul de elaborare a unei strategii de afaceri fiind unul continuu, necesită revizuiri și ajustări periodice pentru a rămâne relevant și eficient în contextul schimbărilor constante din mediul de afaceri. Fig. 2. Etapele procesului de elaborare a strategiei de afaceri Sursa: elaborată de autor Analizând literatura de specialitate, identificăm o multitudine de strategii de afaceri, care pot fi aplicate de companii în vederea atingerii succesului pe piață. În acest context, în funcție de abordările savanților din domeniu, am realizat o analiză a conținutului, caracteristicilor celor mai relevante tipuri de strategii de afaceri și le-am prezentat în tabelul 2. Tabelul 2. Tipologia strategiilor de afaceri Autori Tipologia strategiilor Michael Porter Lider prin cost Diferențiere Focalizare Henry Mintzberg Strategii deliberate Strategii emergente Igor Ansoff Strategii de penetrare pe piață Strategii de dezvoltare de produse Strategii de dezvoltare de piață Strategii de diversificare Raymond Miles și Scarles Snow Strategii de prospectare Strategii de apărare Strategii de analiză Strategii reactive Fred David Strategii corporative Strategii de afaceri Strategii funcționale Strategii operaționale Sursa: elaborat în baza abordărilor autorilor (Porter, 2005), (Mintzberg, 2004), (Ansoff, 2009), (Miles, Snow, 2003), (David, 2015). Analizând datele prezentate în cadrul tabelului, putem observa că cercetătorii din domeniu identifică multiple forme ale strategiilor de afaceri, care sunt implementate de companii. Astfel, cercetătorul Michael Porter identifică trei tipuri de strategii de afaceri, care ajută companiile să fie competitive, precum: – strategia lider prin cost – aplicând această strategie compania își propune să devină producătorul cu cele mai mici costuri din industrie. – strategia de diferențiere – recurgând la această strategie compania oferă produse sau servicii unice, percepute de clienți ca având valoare superioară. – strategia de focalizare – aplicând această strategie, compania își concentrează eforturile pe un segment specific de piață. Compania poate selecta un segment și să se concentreze pe el cu Procesul de elaborare a strategiei de afaceri Analiza strategică Elaborarea planurilor de acțiune Definirea misiunii și viziunii Alocarea resurselor Stabilirea obiectivelor strategice Implementarea strategiei Generarea și evaluarea opțiunilor strategice Monitorizarea și controlul strategiei Selectarea strategiei optime Evaluarea și ajustarea strategiilor Schimbări în sistemul de management al companiei Feedback și învățare continuă Strategii inovaționale aplicate în mediul de afaceri: provocări și perspective 183 cea mai mică structură de costuri. În același context, compania se poate concentra pe un segment specific prin oferirea de produse sau servicii unice. Un alt savant din domeniu, Igor Ansoff, a identificat patru strategii de creștere, care pot fi aplicate de companii, precum: – strategia de penetrare de piață – compania, care aplică această strategie, se orientează pe creșterea vânzărilor produselor existente pe piețele actuale. – strategia de dezvoltare de produse – această strategie se concentrează pe dezvoltarea de produse noi pentru piețele existente. – strategia de dezvoltare de piață – strategia se focalizează pe intrarea pe noi piețe cu produsele existente. – strategia de diversificare – strategia se focusează pe dezvoltarea de noi produse pentru noi piețe. În același context, cercetătorii Raymond Miles și Charles Snow au prezentat tipologia strategiilor adaptative, printre care identificăm: – strategia de prospectare – aceste strategii sunt aplicate de către companiile inovatoare care caută constant noi oportunități de piață. – strategia de apărare – aceste strategii sunt aplicate de către companiile care se concentrează pe eficiența internă și pe apărarea pieței existente. – strategia de analiză – aceste strategii sunt aplicate de către companiile care îmbină elemente de inovație cu eficiența operațională, combinând strategii de tip prospector și defender (Miles, Snow, 2003). – strategia reacție – aceste strategii sunt aplicate, de cele mai multe ori, de companiile care reacționează la schimbările din mediu fără o strategie clară, fiind adesea reactive, dar nu proactive. Cercetătorul F. David a identificat tipologia strategiilor de afaceri în funcție de nivelul organizațional: – strategii corporative – sunt strategiile, care determină direcția generală și scopurile pe termen lung ale întregii organizații. – strategii de afaceri – sunt strategiile, care se concentrează pe modul, în care o companie va concura pe piață. – strategii funcționale – sunt strategii, care se concentrează pe optimizarea funcțiilor specifice ale unei organizații. – strategii operaționale – sunt strategii care se aplică la nivelul subunităților unei companii în vederea atingerii obiectivelor subsumate (David, 2015). Creșterea rolului economic al inovațiilor, schimbarea ritmului, direcțiilor și mecanismelor de dezvoltare a proceselor de generare și implementare a inovațiilor, sunt factorii-cheie care au determinat dezvoltarea mediului de afaceri în majoritatea țărilor lumii. În condițiile moderne, cea mai importantă sarcină a economiei mondiale constă în trecerea la un mod inovator de dezvoltare strategică. Conceptul dezvoltării socio-economice strategice a economiei mondiale, punctează necesitatea diversificării oportunităților și creării condițiilor pentru realizarea potențialului creativ al individului. Realizarea sarcinilor stabilite este, în mare parte, predeterminată de activitățile inovatoare realizate în mediul de afaceri, prin prisma strategiilor manageriale inovaționale. Modificările condițiilor economice, presiunea concurențială, fac ineficiente strategiile existente. Până la formarea strategiilor manageriale bazate pe inovație, companiile nu vor putea să-și depășească golul tehnologic și să devină competitive pe piața globală. Cercetătorii N. Rosenberg și L. E. Birdzell, evidențiază interconexiunea dintre dezvoltarea economică a țărilor occidentale de implementare a unei căutări continue de oportunități și adaptarea schimbărilor favorabile creșterii ulterioare, adică, cu inovațiile (Rosenberg, Birdzell, 2018). Pe de altă parte, cercetătorii Nyamboga, George, evidențiază o serie de factori, care influențează asupra succesului unei strategii de afaceri: Alina Suslenco 184 1. Angajamentul și implicarea liderilor – liderii organizației trebuie să fie angajați și implicați lor maximum, în procesul de implementare a strategiei. Ei trebuie să furnizeze o direcție clară și să comunice, în mod activ, obiectivele strategice și prioritățile organizației 2. Alinierea organizațională – este esențial ca toate nivelurile și departamentele organizației să fie aliniate la obiectivele strategice. Procesele, structurile și resursele organizației trebuie să fie ajustate pentru a susține implementarea strategiei. 3. Comunicare eficientă – comunicarea deschisă și transparentă este crucială pentru a asigura înțelegerea și angajamentul tuturor angajaților. Mesajele clare și consistente despre strategie și obiective ajută la crearea unei viziuni comune în organizație. 4. Asigurarea resurselor adecvate – resursele, inclusiv financiare, umane și tehnologice, trebuie să fie alocate corespunzător pentru a sprijini implementarea strategiei. Lipsa resurselor poate duce la eșecul implementării sau la subperformanță. 5. Monitorizarea și evaluarea continuă – implementarea strategiei trebuie să fie supravegheată și evaluată, în mod regulat, pentru a identifica progresele și problemele. Mecanismele de feedback și raportare trebuie să fie stabilite pentru a permite ajustări pe parcurs. 6. Flexibilitate și adaptabilitate – organizațiile trebuie să fie flexibile și deschise la ajustări în strategia lor, în funcție de schimbările din mediul extern sau intern. Capacitatea de a reacționa rapid la noi oportunități sau amenințări este esențială pentru succesul implementării strategiei. 7. Cultură organizațională corespunzătoare – cultura organizațională trebuie să se afle în concordanță cu obiectivele și valorile strategice. O cultură care promovează colaborarea, inovația și adaptabilitatea sprijină implementarea cu succes a strategiei. 8. Leadershipul executiv puternic – leadershipul executiv puternic și consecvent este esențial pentru a inspira și mobiliza angajații în timpul implementării strategiei. Liderii trebuie să ofere suport și să elimine obstacolele care pot surveni pe parcurs. 9. Recompensarea și recunoașterea performanței – sistemele de recompensare și recunoaștere ar trebui să fie aliniate la obiectivele strategice și să stimuleze angajații să contribuie la implementarea lor. Recunoașterea și recompensarea performanței conforme cu strategia pot consolida angajamentul și motivația angajaților (Nyamboga, George, 2014). În tabelul 3, am redat esența factorilor de succes enunțați de diferiți savanți, în elaborarea și implementarea unei strategii de afaceri. Factorii de succes în implementarea unei strategii de afaceri pot varia în funcție de perspectivele și abordările diferiților autori și teoreticieni ai managementului strategic. Iată o listă cu câțiva dintre acești factori și autorii asociați cu abordările lor: În același context, menționăm că savanții Njagi, Kombo au menționat că o strategie bună generează un avantaj competitiv companiilor maximizând oportunitățile de creștere a performanțelor organizaționale (Njagi, Kombo, 2014). De asemenea, cercetătorul R. Miles, a ajuns la concluzia că afacerile ce implementează strategii de afaceri sunt mai eficiente decât cele ce nu elaborează și implementează strategii de afaceri (Miles, 1978). În aceeași ordine de idei, cercetătorul D. Ketchen a evidențiat ideea că afacerile ce au strategii eficiente obțin succes pe piață față de cele ce nu dispun de ele (Ketchen, 2003). Cercetătorii J. Anwar, S. Hasnu au remarcat faptul că „de implementarea strategiei cu succes depind și numeroasele rezultate pozitive obținute de organizații, cum ar fi: creșterea satisfacției clienților în loialitatea clientului, satisfacerea nevoii și cererii organizaționale și oferă organizației un avantaj față de rivalii săi. Aplicarea corectă a procesului de planificare strategică contribuie de asemenea, la creșterea productivității, îmbunătățește calitatea și crește profitul” (Anwar, Hasnu, 2016). Tabelul 3. Factori care asigură succesul în elaborarea și implementarea strategiilor de afaceri Autori Esența succesului Strategii inovaționale aplicate în mediul de afaceri: provocări și perspective 185 Michael E. Porter, Gary Hamel, C.K. Prahalad Alinierea organizațională – presupune alinierea întregii organizații la obiectivele și direcția strategică pentru a asigura coerența și coeziunea în eforturile strategice. John P. Kotter, Jim Collins, Patrick Lencioni Angajamentul și implicarea liderilor – presupune implicarea și angajamentul liderilor organizației în susținerea și promovarea strategiei, servind ca exemple și catalizatori pentru schimbare John Kotter, Philip Kotler, Stephen Covey Comunicarea eficientă – prezumă comunicarea clară și consistentă a obiectivelor strategice, direcțiilor și progreselor către toți angajații, promovând înțelegerea și angajamentul Richard E. Boyatzis, David Ulrich, Marcus Buckingham Implicarea angajaților – presupune implicarea și mobilizarea angajaților la toate nivelurile organizației, stimulându-i să contribuie activ la implementarea și realizarea strategiei. Kaplan și Norton, Robert S. Kaplan, David P. Norton Monitorizarea și evaluarea continuă – presupune implementarea unor sisteme de monitorizare și evaluare, menite să urmărească progresul și performanța strategiei, permițând ajustări și îmbunătățiri pe parcurs. Henry Mintzberg, Richard Rumelt, Rita McGrath Flexibilitate și adaptabilitate – presupune capacitatea organizației de a se adapta și ajusta strategia în fața schimbărilor din mediul extern și intern pentru a rămâne relevantă și competitivă. John C. Maxwell, Warren Bennis, Peter F. Drucker Leadership executiv puternic – implică un accent pe conducerea fermă și inspirațională, care să ofere direcție și suport pentru implementarea cu succes a strategiei. Edgar Schein, Charles Handy, Cameron și Quinn Cultură organizațională puternică – prezumă o cultură organizațională care să promoveze valorile, comportamentele și practicile care sprijină implementarea și realizarea strategiei. Jay Barney, Ikujiro Nonaka, Richard J. Boland Jr. Resurse adecvate – presupune asigurarea resurselor necesare, inclusiv financiare, umane și tehnologice, pentru a sprijini implementarea strategiei cu succes. Sursa: adaptat de autor în funcție de abordările autorilor Cunoscutul cercetător în domeniul managementului P. Drucker notează că o întreprindere, care nu este reînnoită, inevitabil îmbătrânește și se prăbușește. Astfel, autorul punctează necesitatea companiilor de a se dezvolta, de a introduce inovații aplicând strategii manageriale inovaționale (Drucker, 2008). Definirea importanței în organizarea unui management strategic eficient o are formarea unei strategii competitive, care să îi ajute pe liderii companiilor să rezolve sarcinile atribuite întrun context economic dinamic. Acest lucru face ca implementarea strategiilor manageriale inovaționale să fie unul dintre cele mai importante demersuri pe care le realizează o companie. Activând într-un mediu dinamic și turbulent, companiile sunt obligate să identifice rapid noi mijloace care le-ar asigura viabilitate și competitivitate pe piață, încredere și sustenabilitate. În acest sens, în secolul XXI, principala strategie care poate asigura succes companiilor este strategia inovațională. Potrivit cercetătorilor strategia inovațională reprezintă (tabelul 4.). Tabelul 4. Abordări conceptuale ale strategiilor inovaționale Autorul Definiția Michael Porter, Mark Kramer Strategia inovațională implică crearea de valoare prin dezvoltarea și implementarea unor produse, servicii sau procese noi sau îmbunătățite, care să ofere avantaje competitive și să satisfacă nevoile clienților într-un mod superior Clayton Christensen Strategia inovațională constă în găsirea unor moduri inovatoare de a satisface nevoile și dorințele clienților, adesea, prin dezvoltarea și implementarea unor tehnologii, modele de afaceri sau produse disruptive, care să schimbe fundamental piața sau industria Gary Hamel și C.K. Prahalad Strategia inovațională implică crearea și valorificarea unor competențe de bază unice și inimitabile, care să permită organizației să își depășească concurența și să creeze noi piețe sau să redefinească cele existente Henry Chesbrough Strategia inovațională este o abordare bazată pe deschidere și colaborare, care Alina Suslenco 186 implică utilizarea și integrarea cunoștințelor și resurselor externe pentru a genera noi idei, tehnologii și modele de afaceri. Peter Drucker Strategia inovativă este capacitatea unei organizații de a anticipa și de a răspunde la schimbările din mediul extern prin aducerea de noi idei, produse sau procese care să aducă valoare adăugată și să asigure un avantaj competitiv pe termen lung Sursa: elaborat în baza definițiilor autorilor În opinia cercetătorului P. Drucker, o companie care dorește să inoveze cu succes și să prospere într-o eră a schimbărilor turbulente, trebuie să adere la o politică/strategie, care conduce inovația în întreaga organizație și încurajează obiceiurile antreprenoriale și inovatoare. În mod eficient, strategia implementată oferă companiei un avantaj competitiv și contribuie la „achiziționarea” unei poziții de lider pe piață (Drucker, 2008). Cercetând literatura de specialitate, identificăm mai multe forme de strategii de inovare, redate schematic în figura 2. Fig. 2. Forme ale strategiilor inovaționale Sursa: elaborată după R. Perciun, 2022 În opinia cercetătorului, R. Perciun, 2022, strategiile inovaționale se clasifică în : a. Strategii proactive – această categorie de strategii inovaționale pune un accent deosebit pe schimbările și inovațiile radicale, care generează multiple avantaje competitive pentru companiile care le implementează. În plus, companiile care implementează aceste strategii sunt companii orientate puternic spre cercetare. b. Strategii active – această categorie de strategii inovaționale plasează un accent deosebit pe valorificarea tehnologiilor existente, pe de o parte, dar și pe adaptarea rapidă a companiilor la schimbările mediului, pe de altă parte. De cele mai dese ori, companiile, care elaborează și implementează această categorie de strategii, generează inovații incrementale. c. Strategii reactive – această categorie de strategii inovaționale pune un accent deosebit pe imitarea liderilor mondiali. Astfel, companiile, ce aplică aceste strategii inovaționale, își asumă riscuri scăzute, nu pun un accent pe cercetare, ci pe adaptare. Această categorie de strategii, de cele mai multe ori, sunt utilizate pentru diferite activități operaționale. d. Strategii pasive – această categorie de strategii inovaționale pune un accent deosebit pe solicitările parvenite din partea clienților săi (Perciun, 2022). Potrivit cercetătorului R. Perciun, 2022, procesul de elaborare a strategiei de inovare este unul complex și include un ansamblu de etape, precum: 1. Stabilirea obiectivelor de inovare – elaborarea unei strategii inovaționale debutează cu identificarea obiectivelor de inovare a produselor/ serviciilor companiei și corelarea lor cu obiectivele generale organizaționale. De cele mai multe ori, principalul obiectiv prestabilit de companii, îl constituie ponderea veniturilor din vânzări generate de vânzarea noilor produse. 2. Identificarea ariilor de direcționare a eforturilor de cercetare-dezvoltare-inovare – în calitate de arii de direcționare, pot fi analizate piețele, sectoarele industriale, tipologia produselor/ serviciilor etc. 3. Elaborarea strategiilor de atac – strategiile de atac sunt acele strategii pe care compania le adoptă în vederea atacului pieței, concurenților, în vederea ocupării unei poziții net superioare pe piață (Perciun, 2022). În opinia cercetătorilor Cotelnic, Negru, 2014, strategiile de atac au o importanță deosebită pentru companiile care doresc să identifice rapid poziția de lider pe piață, Astfel, companiile pot Strategia proactivă Strategia activă Strategia reactivă Strategia pasivă Strategii inovaționale aplicate în mediul de afaceri: provocări și perspective 187 opta pentru generarea de produse noi pe piață, sau adaptarea unor produse existente cu preschimbarea lor ulterioară (Cotelnic, Negru, 2014). Concluzii Strategia inovațională este una dintre strategiile companiei, care implică un set de obiective strategice care se pliază pe activități inovatoare și are la bază indicatori-țintă ai eficacității activităților inovatoare, precum și modalități de atingere a obiectivelor și criteriilor de luare a deciziilor manageriale. O strategie inovațională deschide noi oportunități de realizare obiectivelor organizaționale (creșterea veniturilor, îmbunătățirea calității produselor, creșterea cererii pieței, extinderea sau crearea unei noi piețe, obținerea unei poziții de lider într-o industrie sau deținerea unei poziții pe piață) prin dezvoltarea și implementarea inovațiilor de produs, tehnologice și organizaționale și manageriale, de marketing. Bibliografie 1. Anwar, J., Hasnu, S. (2016), Strategy-performance relationship: A scoring method framework for typological research. In: International Journal of Information, Business and Management, vol. 8(2), pp. 19-35. ISSN 2076-9202. 2. Băcanu, B. (2006), Practici de management strategic. Iași: Polirom, ISBN 9734602799. 3. Barney, J. B., Hesterly, W. S. (2019), Strategic management and competitive advantage: concepts and cases. New York: Pearson, 368 p. ISBN 978-0134741147. 4. Cotelnic, A., Negru, I. (2014), Politicile manageriale și impactul acestora asupra competitivității întreprinderii. In: Strategii și politici de management în economia contemporană, Ed. 3, 28-29 martie 2014, Chișinău [online]. Chișinău: Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM, pp. 10-14. ISBN 978-9975-75-678-5 [citat 25.12.2023]. Disponibil: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/P_10-14.pdf 5. Drucker, P. (2001), Managementul strategic. București: Editura Teora, ISBN 9732000562. 6. Kaplan, R. S., Norton, D. P. (2004), Strategy Maps: Turning Intangible Assets into Tangible Results. Boston: Harvard Business School Press, 454 p. ISBN 1591391342. 7. Miles, R., Snow, Ch. (2003), Organisationl strategy, structura and process. Stanford: Stanford business book, 304 p. ISBN 978-0804748407. 8. Mintzberg, H. (2004), Managers, not MBAs: A hard look at the soft practice of managing and management development. San Francisco: Berrett-Koehler Publishers. 464 p. ISBN 157675-275-5. 9. Njagi, L., Kombo, H. (2014), Effect of strategy implementation on performance of commercial banks in Kenya. In: European Journal of Business and Management, nr. 6, pp. 6267. ISSN 2222-2839. 10. Ohmae, K. (2007), The next global stage: Challenges and Opportunities in Our Borderless World [online]. New Jersey: Pearson Education, 79 p. [citat 06.09.2022]. ISBN 0-13704378-3. Disponibil: https://ptgmedia.pearsoncmg.com/images/9780131479449/samplepages/013147944X.pdf 11. Perciun. R. (2022), Management inovațional. Suport de curs universitar. Chișinău: Editura Complexul Editorial, INCE, ISBN978-9975-3529-0-1.