Sistemul clasic al comunicărilor ştiinţifice

REVISTA DE POLITICA ¸STIIN¸TEI ¸SI SCIENTOMETRIE — SERIE NOU˘ A Vol. 5, No. 1, martie 2016, p. 31–39 Sistemul clasic al comunic˘ arilor ¸stiin¸tifice (The Classical System of Scientific Communications) ALEXANDRU DAN CORLAN Spitalul Universitar de Urgen¸t˘a Bucure¸sti, Spl. Independen¸tei nr. 169, 050098, Bucure¸sti, sectorul 5 We describe instruments of scientific communication, such as the personal communication, the laboratory notebook, the dataset archive, the research journal and the conference proceedings, in their classical realisation. Consolidation of commercial publishing houses and their acquisition of many journals from the learned societies in the last part of the former century led to oligopolies in some fields, resulting in the periodicals crysis. In the web age, online versions of most classical communication instruments were introduced, that mostly preserve the same features of their paper variants. These electronic tools, however, constitute only the first stage of the web revolution in research communication. Open access to publications and data, and especially the switch from accessing literature from following specific journals to searching through a database, are quickly changing the way research results are disseminated. The elements that aggregated over centuries, resulting in the academic journal that publishes peer reviewed primary articles, are currently being reinvented and rearranged into distinct instruments. Completely new tools such as collaborative platforms and games as a form a research output hint to an entirely transformed scientific communications system in the very near future. Keywords: scholarly communications system, grey literature, research data management, journal crysis Prin “comunic˘ ari ¸stiin¸tifice” în¸telegem aici toate ac¸tiunile ¸si mecanismele prin care rezultatele cercet˘ arii ¸stiin¸tifice sunt transmise între cercet˘ atori. Aceste comunic˘ ari sunt definitorii pentru cercetare: pentru a fi ¸stiin¸tific˘ a, o teorie trebuie s˘ a cuprind˘ a predic¸tii care s˘ a poat˘ a fi (in)validate experimental în mod independent. Cerin¸ta invalidabilit˘ a¸tii independente necesit˘ a, mai întâi, aducerea la cuno¸stin¸ta unei audien¸te. Aceea¸si necesitate prive¸ste ¸si orice component˘ a a procesului de elaborare ¸si de validare a teoriilor: datele experimentale, metodele tehnice, explor˘ arile teoretice de diverse feluri, instala¸tiile experimentale demonstrative, artefactele ¸si specimenele conservate pe care se bazeaz˘ a teoria. Prin “elemente” în¸telegem acele ac¸tiuni indispensabile unor astfel de comunic˘ ari: crearea, înregistrarea, arhivarea, transmiterea sau distribu¸tia, reg˘ asirea ¸si accesarea precum ¸si procesele care condi¸tioneaz˘ a, pragmatic, func¸tionarea comunic˘ arii: organizarea, finan¸tarea, credibilitatea, asigurarea calit˘ a¸tii ¸si promovarea. Clasific˘ am “obiectele” comunic˘ arilor ¸stiin¸tifice în dou˘ a grupe mari: (1) informa¸tionale, care pot fi copiate—de exemplu texte, imagini, filme, seturi de date, programe de calculator ¸si (2) fizice, care nu pot fi, în sine, copiate, cum ar fi specimene, prototipuri demonstrative sau alte artefacte. Prin “instrumente” de comunicare ¸stiin¸tific˘ a denumim metodele practice prin care se realizeaz˘ a actele de comunicare: articolele ¸si revistele ¸stiin¸tifice, monografiile, brevetele, comunic˘ arile personale, congresele, simpozioanele, scrisorile, muzeele, bazele de date, bibliotecile, arhivele unui laborator etc. Scopul generic al comunic˘ arilor ¸stiin¸tifice ¸si natura elementelor acestora au r˘ amas neschimbate de-a lungul secolelor, dar tehnologiile ¸si condi¸tiile economice specifice comunic˘ arii ¸stiin¸tifice au evoluat continuu, dup˘ a cum a evoluat—printr-o îndelungat˘ a cre¸stere exponen¸tial˘ a—¸si volumul acestor comunic˘ ari. Aceste evolu¸tii sunt parte din procesele economice generale, ¸si, ca orice procese economice sunt marcate de diverse crize. Numim “sistemul comunic˘ arii ¸stiin¸tifice” ansamblul proceselor de comunicare ¸stiin¸tific˘ a, la un moment istoric dat, împreun˘ a cu obiectele, instrumentele ¸si actorii lor. Prin “audien¸ta unei comunic˘ ari” în¸telegem ansamblul persoanelor c˘ arora le este destinat˘ a. În acest eseu, ne propunem s˘ a descriem starea actual˘ a a sistemului comunic˘ arii ¸stiin¸tifice, ca realizare actual˘ a a dinamicii sale trecute ¸si crizele prin care trece acest sistem ¸si s˘ a enumer˘ am motivele pentru care se va schimba probabil, fundamental, in viitorul apropiat. 32 Alexandru Dan Corlan Prezent˘ am mai jos instrumentele de comunicare ¸stiin¸tific˘ a, aproximativ în ordinea istoric˘ a a apari¸tiei, care este, în linii mari, ¸si ordinea în care sunt deprinse ¸si folosite de fiecare cercet˘ ator. Aceste instrumente (cum le numim noi aici) se pot clasifica, conform raportului Unisist [1, 2] în informale ¸si formale, instrumente de publicare sau nu ¸si în instrumente preprimare, primare, secundare ¸si ter¸tiare. Clasa preprimar˘ a const˘ a în datele brute ¸si rapoartele tehnice nepublicate asupra lor; clasa primar˘ a const˘ a în articolele care raporteaz˘ a pentru prima oara observa¸tii, experimente ¸si contribu¸tii noi la teorie; clasa secundar˘ a const˘ a în diverse sinteze de reg˘ asire (colec¸tii de rezumate, indec¸si) care nu reprelucreaz˘ a con¸tinutul articolelor primare, ci doar le clasific˘ a, iar clasa ter¸tiar˘ a const˘ a în tratate, recenzii ¸si alte lucr˘ ari de sintez˘ a. Instrumentele publicate sunt cele care trec printr-un proces editorial profesional, prestabilit, realizat de o editura independent˘ a de autor, cu sau f˘ ar˘ a referen¸ti. Dac˘ a lucr˘ arile sunt f˘ acute publice în alt mod decât cu ajutorul unei edituri, atunci sunt considerate nepublicate în aceast˘ a clasificare, chiar dac˘ a sunt, de fapt, accesibile foarte larg—de exemplu prin web—de¸si distinc¸tia ini¸tial˘ a se referea în special la tiraj ¸si la mecanismele de distribu¸tie ¸si promovare. Instrumentele informale sunt cele care se g˘ asesc în general sub controlul autorului, cum ar fi comunicarea verbal˘ a direct˘ a, simpla transmitere a unor scrisori sau copii sau postarea unor rapoarte. Instrumentele formale sunt cele care implica o organiza¸tie independent˘ a, cum ar fi o editur˘ a sau o universitate (care accept˘ a o tez˘ a, de exemplu) ¸si care le proceseaz˘ a printr-o procedur˘ a institu¸tionalizat˘ a. Aceast˘ a clasificare a fost ini¸tiat˘ a înainte de generalizarea accesului la Internet, astfel încât ne aduce în situa¸tia bizar˘ a în care un e-print postat pe arXiv, accesibil imediat oric˘ aruia din miliardele de utilizatori ai re¸telei, nu este considerat ‘publicat’, în vreme ce o monografie tip˘ arit˘ a în 200 de exemplare, epuizat˘ a din libr˘ arii, care se g˘ ase¸ste numai la anumite biblioteci, este considerat˘ a publicat˘ a. Asemenea contradic¸tii au mai ap˘ arut de-a lungul istoriei, de fiecare dat˘ a când au ap˘ arut noi tehnologii. Pentru a evada din astfel de situa¸tii, propunem o abordare a instrumentelor bazat˘ a pe caracterizarea element cu element. 1 Comunicarea personal˘ a Forma primordial˘ a de comunicare ¸stiin¸tific˘ a este comunicarea personal˘ a. Aceasta const˘ a în transmiterea unor rezultate proprii între un autor ¸si unul sau mai mul¸ti destinatari, verbal sau în scris. Rezultatele sunt create în cursul cercet˘ arilor proprii, ¸si sunt arhivate fie în memoria destinatarilor, fie prin noti¸tele luate de ace¸stia, fie stocând în arhiva personal˘ a obiectul comunic˘ arii (scrisoare, mesaj e-mail, set de imagini, figuri sau tabele, schi¸te sau alte însemn˘ ari). Distribu¸tia este ini¸tiat˘ a de autor ¸si este de obicei nemijlocit˘ a, f˘ ar˘ a ca vreo organiza¸tie s˘ a asigure un cadru de transmitere specific. Credibilitatea intervine sub forma încrederii în autor ¸si a încrederii în audien¸t˘ a (audient). Credibilitatea comunic˘ arii se construie¸ste (¸si se pierde) pe baza sentimentului personal de încredere, educat de experien¸ta anterioar˘ a. Încrederea în autor se refer˘ a la încrederea în realitatea observa¸tiilor ¸si experimentelor descrise, sau în validitatea construc¸tiilor teoretice. Încrederea în audient se refer˘ a la gestiunea datelor transmise. Acestea sunt de obicei dezvaluite cu titlu confiden¸tial. Audientul trebuie, cel pu¸tin, s˘ a nu le divulge ¸si s˘ a nu le foloseasc˘ a în afara scopului în care au fost transmise—de exemplu, pentru a-l ajuta s˘ a evite o pist˘ a fals˘ a într-un studiu propriu, sau pentru a-l informa de progresul unei teme la care lucreaz˘ a cu autorul. Ansamblul rela¸tiilor de încredere necesare comunic˘ arilor personale creeaz˘ a un regim destul de specific, în care iau na¸stere un fel de rela¸tii informale de proprietate recunoscute reciproc, în interiorul unor societ˘ a¸ti. Colegii recunosc celui care a ob¸tinut primul ni¸ste rezultate ¸si le-a dezv˘ aluit, pe lâng˘ a paternitatea lor, un drept informal de a le fructifica singur, întro perioad˘ a de timp rezonabil˘ a. Cel care a pornit o tem˘ a, cu o idee proprie, ¸si a declarat aceasta, este l˘ asat s˘ a continue, recunoscându-i-se un monopol informal, temporar ¸si limitat strict la tema ¸si metoda în cauz˘ a— ca s˘ a nu se team˘ a c˘ a investi¸tia sa ini¸tial˘ a va fi fructificat˘ a de altul. În lipsa acestei recunoa¸steri, comunicarea înceteaz˘ a ¸si se poate crea o stare de rivalitate. Acest sistem de drepturi informale adaug˘ a la sistemul de drepturi formale stabilite prin regimul drepturilor de autor–dreptul moral al autorului de a fi recunoscut ca autor, ¸si dreptul patrimonial de a dispune de beneficiile materiale ce pot rezulta din oper˘ a, din momentul în care aceasta este reprezentat˘ a într-o form˘ a material˘ a (de exemplu, în scris) [3]. Sistemul informal al comunic˘ arii ¸stiin¸tifice personale se constituie spontan între cercet˘ atori care se cunosc ¸si se respect˘ a. Poate func¸tiona doar pe baza normelor deontologice scrise sau nescrise, norme care se transmit prin exemplu personal ¸si prin mici, rare ¸si amabile corec¸tii, dac˘ a este cazul. Este un sistem eficient ¸si natural, dar alc˘ atuirea lui cere timp, iar cre¸sterea societ˘ a¸tilor astfel alc˘ atuite este lent˘ a ¸si nesigur˘ a. Totu¸si, acestui sistem i se datoreaz˘ a na¸sterea ¸si rena¸s- Sistemul clasic al comunic˘ arii ¸stiin¸tifice 33 terea sistemelor ¸stiin¸tifice din societ˘ a¸tile pre¸stiin¸tifice. Înainte de r˘ aspândirea produc¸tiei de hârtie, comunicarea verbal˘ a era principalul mod de comunicare, restric¸tionat˘ a fiind, fa¸t˘ a de epocile ulterioare, de costurile ¸si riscurile mari de transport. Scrisorile pe pergament erau scumpe, accesibile unei minime elite. Comunicarea personal˘ a a fost extins˘ a prin inven- ¸tiile succesive ale hârtiei, po¸stei, telegrafului, telefonului, calculatorului ¸si re¸telei Internet. Dintre acestea, hârtia ¸si serviciul po¸stal au generat, la mijlocul mileniului trecut, o prim˘ a revolu¸tie în comunicarea ¸stiin¸tific˘ a, parte a unui fenomen preiluminist mai general, numit “republica scrisorilor”. “Republica” a c˘ ap˘ atat acest nume datorit˘ a lipsei oric˘ arei forme institu¸tionale, într-o vreme dominat˘ a de monarhii, fiind alc˘ atuit˘ a dintr-o re¸tea de coresponden¸ti de-a lungul ¸si de-a latul Europei, care î¸si transmiteau scrisori. În acest cadru, ap˘ areau diverse forme de încredere ¸si prestigiu, cu limit˘ arile interente. Republica scrisorilor nu includea doar ’curio¸si’ sau ’filosofi’ cum erau numi¸ti atunci cei cu preocup˘ ari naturaliste, dintre care au emers primii oameni de ¸stiin¸t˘ a moderni, ci persoane cu o mare varietate de preocup˘ ari intelectuale. Aceast˘ a “republic˘ a” a continuat, desigur, pân˘ a ast˘ azi, ¸si a crescut continuu în dimensiuni, pe m˘ asura sc˘ aderii costurilor trimiterilor scrise (pân˘ a, practic, la zero pentru e-mail). Comunicarea personal˘ a are ni¸ste limit˘ ari intrinseci: 1. lipsa unor martori, astfel încât existen¸ta, data ¸si con¸tinutul exact al comunic˘ arii pot fi cunoscute doar în limitele memoriei ¸si credibilit˘ a¸tii autorului ¸si audientului; 2. diseminarea limitat˘ a—tipic, c˘ atre o audien¸t˘ a format˘ a dintr-o singur˘ a persoan˘ a; 3. dificultatea identific˘ arii comunic˘ arilor valide ¸si valoroase din marea mas˘ a de comunic˘ ari. Primele dou˘ a limit˘ ari sunt, tehnic vorbind, u¸sor de dep˘ a¸sit în sistemele de po¸st˘ a electronic˘ a, astfel încât comunicarea personal˘ a ar putea s˘ a cunoasc˘ a o nou˘ a epoc˘ a de glorie, dac˘ a este rezolvat˘ a cea de-a treia. Pân˘ a atunci, îns˘ a, au ap˘ arut alte instrumente care s˘ a dep˘ a¸seasc˘ a aceste limite intrinseci. 2 Comunicarea intra-institu¸tional˘ a Comunicarea personal˘ a, eminamente verbal˘ a, din modelul legendar al Academiei lui Platon r˘ amâne prezent˘ a în organiza¸tiile ¸stiin¸tifice care func¸tioneaz˘ a în loca¸tii fizice propriu-zise. La acestea se adaug˘ a, îns˘ a, instrumente asociate procedurilor din cadrul institu¸tiilor, care cresc foarte mult eficien¸ta comunic˘ arii ¸si previn conflictele. Este unul din motivele pentru care performan¸ta în cercetare a unei institu¸tii este în general net superioar˘ a celei a unei re¸tele informale—cercet˘ atori care discut˘ a între ei, astfel încât cea mai mare parte a rezultatelor ¸stiin- ¸tifice sunt ob¸tinute de fapt în astfel de institu¸tii. Definitorie pentru func¸tionarea unei institu¸tii este existen¸ta unor contracte formale (scrise, semnate, înregistrate ¸si arhivate) între autor ¸si audient, sau între ambii ¸si un ter¸t—de exemplu, ambii au un contract de munc˘ a sau un contract de studii. În temeiul acestui sistem de contracte, cu procedurile institu¸tionale aferente ¸si cu sistemul de care dispune institu¸tia pentru a impune termenii contractuali, se stabilesc termeni cadru pentru comunicarea ¸stiin¸tific˘ a, termeni care asigur˘ a, pân˘ a la un punct, încrederea reciproc˘ a. Acest cadru contractual si administrativ poate fi mai mult sau mai pu¸tin complet, ¸si poate fi aplicat mai mult sau mai pu¸tin eficient. Tipic, termenii sistemului contractual din institu- ¸tie includ prevederi privind regimul de confiden¸tialitate a rezultatelor înainte de eventuala publicare, termeni pentru stabilirea drepturilor efective care rezult˘ a din calitatea de autor sau inventator, pentru fluxul, arhivarea ¸si accesul la obiectele comunic˘ arii. 2.1 Jurnale de laborator Jurnalul de laborator (engl. laboratory notebook) este un caiet în care unul sau mai mul¸ti cercet˘ atori noteaz˘ a, zi de zi, toate evenimentele, rezultatele, ideile care apar în cursul activit˘ a¸tii de cercetare—de exemplu, în cursul unui program experimental; fiecare laborator î¸si dezvolt˘ a, în general, practici specifice legate de întocmirea jurnalului. O variant˘ a a acestui document este numit˘ a uneori jurnalul inventatorului (engl. inventor’s notebook), în care sunt detaliate etapele realiz˘ arii unei inven¸tii, pe m˘ asura parcurgerii lor. Aceste documente sunt, de obicei, volume legate, în care se dateaz˘ a ¸si completeaz˘ a, în succesiune, fiecare pagin˘ a. Jurnalele de laborator sunt documentele primare ale cercet˘ arii, permi¸tând oric˘ arui coleg s˘ a reconstituie eventual experimentele sau s˘ a identifice motivele pentru care încerc˘ arile de replicare e¸sueaz˘ a. Uneori, institu¸tiile adopt˘ a ghiduri de completare ale acestor jurnale. Jurnalele sunt arhivate la nivelul institu¸tiei, pe termen nedeterminat, uneori pentru sute de ani. În faza ini¸tial˘ a, audien¸ta este de obicei limitat˘ a la grupul de lucru care desf˘ a¸soar˘ a cercetarea, dar ulterior accesul 34 Alexandru Dan Corlan este permis cel pu¸tin pentru încerc˘ arile de replicare a rezultatelor sau în cazul oric˘ aror dispute privind prioritatea, calitatea de autor sau detaliile experimentale, validitatea datelor ¸si a interpret˘ arii acestora. Jurnalele de laborator pot fi publicate uneori, în special când descriu cercet˘ ari importante istoric. În multe institu¸tii bine organizate, gestiunea jurnalelor de laborator este finan¸tat˘ a ¸si realizat˘ a de c˘ atre institu¸tie. Încrederea în autenticitatea documentului poate fi înt˘ arit˘ a, de exemplu, prin tip˘ arirea de volume particularizate cu însemnele institu¸tiei, înseriate, cu paginile numerotate, ¸si prin crearea unor proceduri specifice pentru gestiunea acestora—garantând astfel c˘ a nu pot fi contraf˘ acute—precum ¸si prin semn˘ aturile mai multor colegi pe paginile jurnalelor. Alteori, aceste jurnale sunt între¸tinute doar de cercet˘ atori, ¸si pot s˘ a fie predate institu¸tiei sau ¸tinute într-o arhiva personal˘ a, în func¸tie de detaliile contractuale. În ultimele decenii, s-au dezvoltat sisteme informatice care substituie jurnalul de laborator, fie expres—jurnal de laborator electronic (engl. electronic laboratory notebook), fie ca o component˘ a a unui sistem informatic de laborator (engl. laboratory (management and) information system). O variant˘ a recent˘ a este jurnalul deschis (engl. “open laboratory notebook”), însemnând un jurnal electronic de laborator al c˘ arui con¸tinut este imediat accesibil public pe web, pe m˘ asur˘ a ce este completat. 2.2 Colec¸tii de înregistr˘ ari, specimene sau artefacte Obiectele, fotografiile, alte înregistr˘ ari ob¸tinute sau produse în cursul cercet˘ arii, împreun˘ a cu metadatele care le pun în context, pot fi privite ca forme de comunicare ¸stiin¸tific˘ a între cei care le-au ob¸tinut ¸si cei care vor repeta sau ini¸tia noi m˘ asur˘ atori ¸si experimente în viitor, pe baza lor. Colec¸tii de obiecte, împreun˘ a cu metadatele lor, sunt arhivate în cadrul organiza¸tiilor de cercetare. Uneori, p˘ astrarea acestora în bune condi¸tii necesit˘ a investi¸tii ini¸tiale ¸si cheltuieli deosebite—de exemplu men¸tinerea la temperaturi foarte sc˘ azute a probelor biologice, pe mai mul¸ti ani, necesit˘ a instala¸tii frigorifice care s˘ a func¸tioneze continuu. Chiar între¸tinerea unui volum mai substan¸tial de date implic˘ a anumite costuri pentru men¸tinerea unor server-e în func¸tiune. Colec¸tiile de specimene sau artefacte au deseori condi¸tii elaborate de acces, datorit˘ a costurilor ¸si riscurilor inerente. Cei care depun specimenele ¸si artefactele trebuie s˘ a aib˘ a încredere c˘ a vor fi corect înregistrate ¸si atribuite, ¸si c˘ a de¸tin˘ atorul colec¸tiei dispune, ¸si va dispune ¸si în viitor, de mijloacele necesare conserv˘ arii ¸si reg˘ asirii. Aceasta presupune anumite garan¸tii implicite modului de finan¸tare ¸si organizare, de exemplu existen¸ta unei funda¸tii cu fonduri suficiente, sau cu finan¸tare continu˘ a. Accesul la înregistr˘ arile exprimentale pe care se bazeaz˘ a studiile publicate, sau altminteri valorificate, trebuie s˘ a fie îns˘ a, în general, garantat dup˘ a publicare, pentru a permite verificarea, reprelucrarea ¸si confruntarea cu date ob¸tinute independent. Pân˘ a recent, acordarea accesului era o chestiune mai degrab˘ a deontologic˘ a, existând practica încet˘ a¸tenit˘ a ca orice cercet˘ ator respectabil dintr-un domeniu, eventual membru în aceea¸si societate cu autorul, s˘ a poat˘ a solicita aceste date ¸si s˘ a se a¸stepte la un r˘ aspuns pozitiv. O serie de scandaluri recente legate de validitatea unor studii, în special din domeniul biomedical—unde un studiu, chiar dac˘ a invalidat ulterior, poate produce substan¸tiale beneficii comerciale imediate, a determinat recent o schimbare general˘ a de atitudine fa¸t˘ a de accesul la datele primare pe care se bazeaz˘ a publica¸tiile: •Multe universit˘ a¸ti prestigioase au lansat programe de arhivare extensiv˘ a ¸si sistematic˘ a a înregistr˘ arilor aferente tuturor înregistr˘ arilor pe care se bazeaz˘ a publica¸tiile [4, 5, 6, 7, 8], garantând astfel c˘ a cercet˘ arile efectuate acolo pot fi continuate ¸si verificate. •Revistele importante pun ca o precondi¸tie a lu˘ arii în considerare a unui articol fie postarea acestor înregistr˘ ari pe un server public, fie publicarea împreun˘ a cu articolul, fie garantarea accesului, de obicei de catre o institu¸tie—cum ar fi angajatorul autorului corespondent [9, 10]. •Agen¸tiile de finan¸tare a cercet˘ arii au început s˘ a cear˘ a, ca parte component˘ a obligatorie a cererilor de grant, un plan de gestiune a datelor ob¸tinute [11]. 2.3 Seturi de date Seturile de date sunt masive de numere extrase din înregistr˘ arile experimentale, prin proceduri care includ detec¸tia ¸si eliminarea erorilor sau uniformizarea reprezent˘ arii. Eliminarea erorilor necesit˘ a un grad avansat de încredere în onestitatea ¸si competen¸ta celor care o realizeaz˘ a. Cele mai multe verific˘ ari ¸si reprelucr˘ ari ale datelor unui studiu publicat pleac˘ a de la setul de date, care este o abstrac¸tie a întregului proces experimental sau observa¸tional. Regimul de arhivare al seturilor de date este similar regimului înregistr˘ arilor brute, dar rata lor de circula¸tie este considerabil mai ridicat˘ a. Sistemul clasic al comunic˘ arii ¸stiin¸tifice 35 2.4 Memorandumuri, note ¸si rapoarte tehnice Sub acest titlu includem documente de diverse întinderi, create de cercet˘ atori ¸si tehnicieni privind metodele, rezultatele ¸si interpretarea acestora, precum ¸si ideile ¸si explor˘ arile teoretice reu¸site sau nu. Dintre acestea, rapoartele tehnice au o structur˘ a mai formal˘ a, similar˘ a de obicei unui articol publicat, ¸si pot trece prin proceduri de asigurare a calit˘ a¸tii ¸si tehnoredactare, de exemplu cu referen¸ti interni, spre deosebire de memorandumuri (mai lungi, de sine st˘ at˘ atoare) ¸si note (mai scurte, privitoare la alte documente). Aceste documente se înregistreaz˘ a ¸si se arhiveaz˘ a la nivelul institu¸tiei ¸si constituie materialele din care se extrag publica¸tiile, ¸si prin care descriu, se explic˘ a, se interpreteaz˘ a ¸si se justific˘ a diverse activit˘ a¸ti. Rapoartele tehnice pot fi multiplicate ¸si distribuite în diverse arhive ¸si c˘ atre diver¸si cititori, f˘ ar˘ a ca acest proces s˘ a fie numit propriu-zis publicare. Autorii acestor documente de¸tin în mod normal drepturi de autor asupra lor. Institu¸tia, care este uneori singurul depozitar independent al acestora trebuie s˘ a poat˘ a fi creditat˘ a c˘ a le va înregistra ¸si gestiona corect. 2.5 Teze, diserta¸tii ¸si alte lucr˘ ari de absolvire Tezele de doctorat, diserta¸tiile, lucr˘ arile de diplom˘ a ¸si altele asemenea sunt, în esen¸t˘ a, rapoarte tehnice, care au scopul de a demonstra capacitatea unui absolvent de a practica profesia corespunz˘ atoare unei diplome. Sunt întotdeauna scrise de absolvent ¸si raporteaz˘ a asupra propriilor activit˘ a¸ti, de la motiva¸tie la interpretare ¸si concluzii. Ideal, aceste activit˘ a¸ti se desf˘ a¸soar˘ a la un poten¸tial viitor angajator, sau în colaborare cu un poten¸tial viitor angajator, ¸si constituie dovada c˘ a absolventul are suficient˘ a experien¸t˘ a pentru o prim˘ a angajare. Întotdeauna este necesar un volum de activitate substan¸tial, de la câteva luni la câ¸tiva ani. Dintre aceste lucr˘ ari, tezele de doctorat demonstreaz˘ a faptul c˘ a absolventul a dobândit capacitatea de a profesa ca cercet˘ ator independent. Rela¸tiile de încredere pe care se bazeaz˘ a procesarea acestor documente, ¸si a actelor, datelor ¸si înregistr˘ arilor aferente, este, în general, la fel ca la rapoartele tehnice, dar lucr˘ arile de absolvire sunt în plus legate de capacitatea de exerci- ¸tiu a profesiei autorului, fiind dovada faptului c˘ a poate fi investit cu o anumit˘ a autoritate (ca inginer, medic, jurist, cercet˘ ator etc). În cele mai multe ¸t˘ ari, tezele de doctorat ¸si diserta¸tiile de master sunt documente publice, ceea ce înseamn˘ a c˘ a se asigur˘ a accesul oricui la con¸tinutul lor, dar nu se consider˘ a publica¸tii ca atare. O tendin¸t˘ a recent˘ a este postarea online, cu acces pl˘ atit sau liber, a tezelor ¸si diserta¸tiilor. O analiz˘ a a acestei chestiuni în universit˘ a¸tile din Marea Britanie, [12] conchide: “Electronic access to doctoral theses is however a reality and will become accepted practice throughout academia, not just in the UK, but across the world, in developed and developing nations.” 2.6 Literatura gri Documentele înregistrate ¸si arhivate institu¸tional, indiferent dac˘ a sunt confiden¸tiale sau accesibile, mai poart˘ a ¸si numele de “literatur˘ a gri”, adic˘ a nici publicat˘ a ¸si nici nepublicat˘ a (pentru c˘ a este accesibil˘ a cel pu¸tin în cadrul institu¸tiei). Aceast˘ a literatur˘ a gri reprezint˘ a rezultatul cercet˘ arii institu¸tionalizate, în sensul c˘ a, dac˘ a autorii nu mai sunt disponibili, constituie singura baz˘ a pentru continuarea cercet˘ arii ¸si pentru exploatarea rezultatelor acesteia. Numai o perspectiv˘ a asupra unei p˘ ar¸ti a acestei literaturi este dezv˘ aluit˘ a prin publica¸tiile propriuzise (brevete, articole, c˘ ar¸ti). O parte din literatura gri, în special în domeniile tehnologice, mai este uneori valorificat˘ a ca “savoir faire” sau “know-how” în diverse condi¸tii de licen¸tiere. Literatura gri nepublicat˘ a este un element esen¸tial al resurselor ¸stiin¸tifice ¸si tehnice ale unei institu¸tii, resurse care mai includ: deprinderile ¸si cuno¸stin¸tele personalului, func¸tionalitatea procedurilor interne—¸si a modului în care sunt asimilate ¸si aplicate de c˘ atre personal, dot˘ arile existente, imaginea public˘ a a institu¸tiei, ansamblul rela¸tiilor contractuale în care se g˘ ase¸ste. 3 Arhive interinstitu¸tionale O extensie natural˘ a a arhivei institu¸tionale o reprezint˘ a o organiza¸tie independent˘ a, dedicat˘ a arhiv˘ arii documentelor ¸si obiectelor. L˘ asând la o parte bibliotecile ¸si muzeele, care existau din antichitate, dar al c˘ aror scop nu era exclusiv ¸stiin¸tific, prima arhiv˘ a de comunic˘ ari ¸stiin¸tifice este legat˘ a de evolu¸tia “republicii scrisorilor” din a doua jum˘ atate a secolului al XVIIlea. O parte a acestei comunit˘ a¸ti a fost organizat˘ a sub forma “Societ˘ a¸tii Regale” din Anglia. O func¸tie important˘ a a societ˘ a¸tii era arhivarea scrisorilor cu con- ¸tinut ¸stiin¸tific, trimise secretarului societ˘ a¸tii din toat˘ a lumea (care avea acces la po¸st˘ a). Primul secretar al acestei societ˘ a¸ti a fost Henry Oldenburg, care a organizat înregistrarea ¸si arhivarea scrisorilor, apoi, ini- ¸tial pe cont propriu, tip˘ arirea unora dintre ele, selectate cu ajutorul unui comitet redac¸tional, într-un periodic lunar, intitulat “Philosophical Transactions of the 36 Alexandru Dan Corlan Royal Society”—prima revist˘ a ¸stiin¸tific˘ a propriuzis˘ a, care continu˘ a s˘ a apar˘ a ¸si ast˘ azi [13]. Ini¸tial, periodicul publica în special observa¸tii ale unor evenimente ¸si fenomene naturale. În acest fel, ad˘ augând o procedur˘ a de asigurare a calit˘ a¸tii—peer review, cu referen¸ti anonimi—¸si difuzarea comunic˘ arilor, Oldenburg a inventat de fapt revistele ¸stiin¸tifice cu referen¸ti. Este important s˘ a remarc˘ am, în aceast˘ a istorie, c˘ a diversele elemente care constituie o astfel de revist˘ a au fost introduse de fapt pe rând, începând cu arhivarea, apoi asigurarea calit˘ a- ¸tii ¸si distribu¸tia. Alte institu¸tii specializate sunt centrele de documentare care de¸tin arhive de documente publicate ¸si nepublicate, centre specializate, în general, pe domenii, precum ¸si muzeele ¸si centrele de conservare. Re- ¸teaua bibliotecilor de depozit legal ¸si legisla¸tia aferent˘ a, precum ¸si re¸teaua de arhive, publice ¸si private ¸si legisla¸tia arhivelor, completeaz˘ a acest sistem. Aceste arhive au fost completate în ultimele decenii de baze de date ¸si arhive electronice, cu acces de la distan¸t˘ a (ast˘ azi, în special prin Internet). Bazele de date sunt arhive de date cu structuri predefinite, de exemplu cataloage de corpuri cere¸sti sau de substan¸te chimice. Unele situri (de exemplu arXiv) sunt dedicate exclusiv înregistr˘ arii, arhiv˘ arii ¸si disemin˘ arii versiunilor succesive ale manuscriselor înc˘ a “nepublicate”, sau dup˘ a publicare, decuplând aceste elemente de asigurarea calit˘ a¸tii ¸si de procesul de peer review. Altele stocheaz˘ a, de exemplu, seturi de date, sau declara¸tii privind lansarea unor studii clinice, ori observa¸tii—de pild˘ a observa¸tii astronomice sau cazuri care ridic˘ a suspiciuni privind posibile reac¸tii adverse la medicamente. Dou˘ a arhive generice importante sunt archive.org ¸si webcitation.org. Archive.org arhiveaz˘ a versiuni succesive ale întregului web accesibil motoarelor de c˘ autare, f˘ ar˘ a nicio formalitate. Webcitation.org func¸tioneaz˘ a la fel, dar înregistreaz˘ a versiuni ale documentelor citabile accesibile online, la ini¸tiativa autorului, a editurii sau a celui care dore¸ste s˘ a citeze orice fel de document. Arhivele ¸si bazele de date electronice au diverse mecanisme de finan¸tare: unele percep o tax˘ a pentru fiecare depunere, altele au finan¸tare asigurat˘ a de o institu¸tie gazd˘ a, altele func¸tioneaz˘ a solicitând periodic dona¸tii. Arhivele ¸si bazele de date electronice asigur˘ a înregistrarea, arhivarea, reg˘ asirea, accesul în diverse condi¸tii specifice, ¸si uneori notificarea doritorilor privind apari¸tia unor noi înregistr˘ ari de interes. Cele mai multe se bazeaz˘ a pe alte mecanisme, din afara institu¸tiei care men¸tine arhiva, pentru asigurarea calit˘ a¸tii—de exemplu, credibilitatea persoanelor sau organiza¸tiilor care trimit înregistr˘ ari. 4 Publica¸tii De¸si, ast˘ azi, postarea online (care duce deseori ¸si la arhivarea în archive.org ¸si eventual în webcitation.org) asigur˘ a distribu¸tia instantanee ¸si global˘ a a oric˘ arui document, acest simplu fapt nu este în mod obi¸snuit considerat a fi “publicare”. Prin publicare, în sensul strict al termenului [2], se în¸telege o ac¸tiune a unei edituri (engl. publisher) care încheie un anumit tip de contract cu autorii. În aceast˘ a accep¸tiune, nu autorii public˘ a, ci numai editura, care preia anumite func¸tii de asigurare a calit˘ a¸tii ¸si mai ales de promovare. Ac¸tiunea prin care autorul este ¸si editorul propriei opere se nume¸ste “self-publishing”— în limba român˘ a am spune poate “autopublicare”— termen care pân˘ a recent avea o conota¸tie depreciativ˘ a. Formele clasice de publicare, pe hârtie, au unele elemente comune, în special faptul c˘ a aproape toate elementele publica¸tiilor cad în sarcina ¸si responsabilitatea editurii. Publicarea, care implic˘ a întotdeauna riscuri ¸si costuri—financiare, de timp ¸si de oportunitate—se face, de obicei, în schimbul unui beneficiu, care poate fi de mai multe feluri, ¸si difer˘ a de la un tip de publica¸tie la altul. Tipuri comune de beneficii de natur˘ a patrimonial˘ a sunt: 1. beneficiul direct din vânzarea copiilor lucr˘ arilor publicat; 2. dreptul de monopol al exploat˘ arii temporare unei inven¸tii în temeiul unui brevet, drept care poate fi vândut; 3. presupusul prestigiu al autorului, consecutiv public˘ arii, prestigiu care poate fi eventual baza pentru ob¸tinerea unor contracte dezirabile—de exemplu, ocuparea unor posturi; 4. beneficii indirecte legate de impactul în societate al celor dezv˘ aluite prin publica¸tie. La acestea se adaug˘ a satisfac¸tia moral˘ a aferent˘ a public˘ arii. Statele au introdus, de-a lungul timpului, o serie de legi ¸si m˘ asuri prin care s˘ a asigure existen¸ta ¸si predictibilitatea acestor beneficii. Beneficiul direct din vânzarea copiilor este asigurat prin drepturile patrimoniale de autor, sau de “copyright”. Dreptul de monopol temporar asupra exploat˘ arii comerciale este asigurat prin legisla¸tia brevetelor. Beneficiile aferente Sistemul clasic al comunic˘ arii ¸stiin¸tifice 37 prestigiului personal au fost recunoscute la început informal, oarecum spontan, în Anglia ¸si Fran¸ta. În statele germane, au fost introduse proceduri tot mai elaborate care legau ocuparea posturilor finan¸tate de stat de istoricul de publica¸tii ale candida¸tilor. Acest proces, desf˘ a¸surat perioada în care s-a constituit sistemului Humboldtian al universit˘ a¸tii de cercetare cu finan- ¸tare public˘ a [17] a fost apoi preluat în cele mai multe state moderne. 4.1 Brevete Brevetele sunt publica¸tii ale unor elemente de “knowhow” suficient de clare ¸si relevante ca s˘ a permit˘ a aplicarea independent˘ a a unei metode noi într-un scop practic, de obicei pentru a ob¸tine sau îmbun˘ at˘ a¸ti un produs sau un proces. Publicarea se face de c˘ atre un organism al statului, în schimbul unui monopol legal, dar temporar, în exploatarea inven¸tiei descrise. 4.2 C˘ ar¸ti Primele opere publicate, chiar înainte de “Philosophical Transactions” au fost c˘ ar¸tile, o dat˘ a cu r˘ aspândirea tiparului cu litere mobile. De fapt, una dintre primele reviste academice, “Journal de Sçavans”, care a ap˘ arut din 1665, ca ¸si “Philosophical Transactions”, ¸si care mai este publicat˘ a ¸si ast˘ azi de Institutul Francez, a fost de fapt o colec¸tie de recenzii ale unor c˘ ar¸ti de interes academic. Multe reviste ¸stii¸tifice au început în acest fel, ca un fel de index al altor lucr˘ ari—form˘ a care reprezint˘ a, pân˘ a la urm˘ a, un alt tip de peer review. Unele dintre cele mai importante descoperiri de la începuturile ¸stiin¸tei moderne (Copernic, Kepler, Newton, Darwin) au fost publicate sub form˘ a de c˘ ar¸ti. C˘ ar- ¸tile reprezint˘ a înc˘ a un instrument important pentru publicare primar˘ a în domeniile umaniste. În ¸stiin¸tele exacte, inclusiv în medicin˘ a, c˘ ar¸tile sunt cel mai adesea surse ter¸tiare, care trateaz˘ a subiecte mai largi pe baza surselor primare ¸si secundare. 4.3 Conferin¸te, comunic˘ ari ¸si jurnale Societ˘ a¸tile ¸stiin¸tifice sunt forme de organizare primar˘ a, manifestat˘ a prin întâlniri ale celor interesa¸ti de un anumit subiect. Pe lâng˘ a discu¸tiile individuale, lu˘ arile de cuvânt, mai mult sau mai pu¸tin formale, pot eventual s˘ a fie înregistrate, cu titlu ¸si rezumat într-un volum publicat, care poate ap˘ area periodic ¸si care adaug˘ a elementul de arhivare comunic˘ arilor altminteri personale. Întreb˘ arile ¸si discu¸tiile consecutive fiec˘ arei lu˘ ari de cuvânt constituie o form˘ a incipient˘ a, natural˘ a, de peer review. Îndeob¸ste, autorul are nevoie de ceva timp pentru a r˘ aspunde cum trebuie acestor întreb˘ ari, ¸si o poate face sub forma unui scurt articol care cuprinde forma ini¸tial˘ a, prezentat˘ a la întâlnire, plus o sec¸tiune de “discu¸tii” cuprinzând întreb˘ arile ¸si r˘ aspunsurile, urmat˘ a de o concluziile pe care le propune. Rezultatul poate fi, apoi, un volum tiparit la ceva timp dup˘ a întâlnire, eventual periodic, ¸si intitulat “Proceedings ...” sau jurnal al societ˘ a¸tii respective. Finan¸tarea, asigurarea calit˘ a¸tii, organizarea ¸si promovarea se fac de c˘ atre societatea ¸stiin¸tific˘ a respectiv˘ a. Prestigiul societ˘ a¸tii este atât un factor cât ¸si un efect important al credibilit˘ a¸tii întregii opera¸tiuni. 4.4 Reviste tip˘ arite ¸si articole Revista peer reviewed cu recenzori anonimi, de tipul “Philosophical Transactions of the Royal Society” (PTRS), revista de recenzii, de tipul “Journal de Sçavans” (JS) ¸si jurnalul societ˘ a¸tii ¸stiin¸tifice constituie moduri fundamentale prin combina¸tia c˘ arora, în organizarea unor edituri—legate sau nu de o societate ¸stiin¸tific˘ a—a luat na¸stere fenomenul cultural al revistei ¸stiin¸tifice. Pe masura ieftinirii ¸si r˘ aspândirii ¸si mai largi a tipografiilor, începând din sec. al XVIII-lea, publicarea ¸si distribu¸tia periodicelor a devenit tot mai fezabil˘ a. Astfel, la mijlocul secolului trecut, Derek J de Solla Price, unul dintre fondatorii scientometriei, putea s˘ a observe o cre¸stere exponen¸tial˘ a a num˘ arului de articole ¸stiin¸tifice “peer reviewed” publicate anual, cre¸stere continu˘ a, de-a lungul a 300 de ani. Jurnalul sau revista ¸stiin¸tific(˘ a), axat(˘ a) pe publicarea de articole primare, de regul˘ a între 2 ¸si 100 de pagini, care raporteaz˘ a diverse studii ¸si experimente într-un format canonic, cu referen¸ti anonimi, ¸si cu apari¸tie periodic˘ a, reprezint˘ a principalul mijloc de valorificare a rezultatelor cercet˘ arii ¸stiin¸tifice din ultimul secol. Aceste articole includ de obicei un rezumat, o introducere în chestiune care este o scurt˘ a trecere în revist˘ a a concluziilor altor articole, o motivare a realiz˘ arii, o metodologie care descrie realizarea experimentelor sau observa¸tiilor, rezultate, discu¸tii (argumenta¸tie), concluzii ¸si bibliografie. Pe m˘ asur˘ a ce investi¸tiile în cercetare au crescut, a ap˘ arut ¸si s-a extins un sistem al carierelor în cercetare în care prestigiul individual, legat de recunoa¸sterea în societ˘ a¸tile ¸stiin¸tifice ¸si de rela¸tia cu diversele reviste— ca redactor, membru în comitetul redac¸tional, printre revizori sau printre autori. Aceste rela¸tii de prestigiu, ¸si caracterul eminamente voluntar al activit˘ a¸tii din societ˘ a¸tile ¸stiin¸tifice, au impus o anumit˘ a rela¸tiilor între autori, revizori ¸si revist˘ a, cea mai mare parte a contribu¸tiilor acestora fiind neremunerate—¸si incluzând uneori, din partea 38 Alexandru Dan Corlan autorilor, chiar ¸si contribu¸tii în bani. În cursul secolului XX, periodicele de acest fel dedicate fiec˘ arui domeniu, subdomeniu sau subiect au concentrat, în jurul prestigiului fiec˘ arui titlu, aten¸tia ¸si încrederea comunit˘ a¸tilor ¸stiin¸tifice. Unele reviste erau ale unor societ˘ a¸ti ¸stiin¸tifice, împrumutând credibilitatea de la societatea respectiv˘ a—care furniza atât autorii cât ¸si referen¸tii, altele fiind întreprinderi comerciale pure. În ultimul sfert al secolului, în economia mondial˘ a a ap˘ arut un fenomen de concentrare a companiilor, aglomerate în oligopoluri ¸si monopoluri [16]. Pe acest fundal, se observ˘ a ¸si în sistemul comunic˘ arii ¸stiin¸tifice expansiunea editurilor comerciale, care fuzioneaz˘ a în câteva conglomerate mari ¸si preiau, progresiv, ¸si revistele societ˘ a¸tilor. De¸tinând, în fiecare domeniu, o pozi- ¸tie de monopol sau de juc˘ ator într-un oligopol, aceste conglomerate devin foarte profitabile financiar. S-a creat astfel o situa¸tie de facto, în care statele finan¸teaz˘ a cercetarea, cercet˘ atorii creeaz˘ a articolele respective ¸si cedeaz˘ a, f˘ ar˘ a plat˘ a, toate drepturile patrimoniale unor edituri. Aceste activit˘ a¸ti continu˘ a, în virtutea obi¸snuin¸tei, func¸tionarea acelora¸si reviste din vremea când fuseser˘ a opera¸tiuni voluntare, ale unor societ˘ a¸ti în definitiv caritabile. Îns˘ a acum, aceste reviste apar¸tin unor edituri comerciale. Editurile folosesc apoi munca neremunerat˘ a a recenzorilor, ¸si ulterior negociaz˘ a cu universit˘ a¸tile ¸si institutele finan¸tate deseori tot din fonduri publice (sau direct cu agen¸ti ale statului, cum e cazul în România), de pe pozi¸tii de monopol. Costurile pentru accesul universit˘ a¸tilor la operele respective (articole ¸stiin¸tifice), opere produse de obicei chiar de angaja¸tii acelora¸si universit˘ a¸ti, în exercitarea atribu¸tiilor de serviciu, pot atinge cote exorbitante din cauza situa¸tiei de monopol [15]. Pentru c˘ a sunt multe state, foarte multe biblioteci ¸si universit˘ a¸ti, dar pu¸tine edituri mari, editurile de¸tin controlul acestui proces de negociere. Aceast˘ a situa¸tie se nume¸ste îndeob¸ste “criza periodicelor”. Apari¸tia sistemului WWW, propus ini¸tial ca o metod˘ a de comunicare electronic˘ a a rezultatelor ¸stiin¸tifice, a dus la trecerea multor reviste la func¸tionarea în regim electronic, uneori exclusiv. Totu¸si, importan¸ta prestigiului titlurilor revistelor s-a men¸tinut ¸si criza a intrat doar într-o nou˘ a faz˘ a. Costurile de distribu¸tie mult mai sc˘ azute pe web au creat posibilitatea lans˘ arii unui mare num˘ ar de reviste noi, multe de calitate îndoielnic˘ a, precum ¸si fenomenul numit “predatory publishing” care const˘ a în golirea de con¸tinut a procesului de recenzie ¸si publicarea, pe spezele autorilor, a oric˘ aror texte drept articole ¸stiin¸tifice verificate ¸si validate de presupu¸si recenzori. Aceast˘ a confuzie, greu de rezolvat pentru cititorul obi¸snuit, constituie o a alt˘ a criz˘ a, care bulverseaz˘ a sistemele de evaluare ¸si validare a contribu¸tiilor ¸stiin¸tifice. Un r˘ aspuns la criza periodicelor este mi¸scarea “open access” prin care autorii ¸si revizorii refuz˘ a s˘ a mai coopereze cu unele reviste comerciale care nu permit accesul liber ¸si perpetuu. La aceast˘ a mi¸scare s-au raliat ¸si unele universit˘ a¸ti ¸si state, prin diverse tipuri de decizii: refuzul de a cump˘ ara acces la revistele unor edituri, obligativitatea public˘ arii în regim “open access” a rezultatelor finan¸tate din fonduri publice, crearea unor arhive cu acces liber. 5 Indec¸si Publica¸tiile secundare constau în instrumente pentru reg˘ asirea altor publica¸tii. Într-un fel, prin lista de referin¸te bibliografice, orice lucrare academic˘ a îndepline¸ste întrucâtva acest rol. Sistemele de indexare ¸si catalogare, cum sunt bazele de date bibliografice au doar acest scop. Uneori, acestea pleac˘ a de la listele de referin¸te ale lucr˘ arilor individuale. Pe lâng˘ a reg˘ asire, sistemele de indexare mai contribuie ¸si la asigurarea calit˘ a¸tii, prin (ne)includerea anumitor referin¸te. O dat˘ a cu bazele de date electronice, accesibile pe Internet, acest gen de literatur˘ a s-ar putea transforma dintr-un accesoriu în principalul mecanism de publicare ¸si acces. Modul clasic de acces la literatur˘ a consta în cercet˘ atorul abonat, acas˘ a sau la serviciu, cu costuri semnificative, la câteva reviste preferate—la care cei mai mul¸ti nu au acces, care urm˘ are¸ste lun˘ a de lun˘ a ce mai apare nou în domeniu. Acesta este înlocuit acum cu cercet˘ atorul, sau orice alt internaut, care caut˘ a, gratuit, în PubMed sau Google Scholar, sau care activeaz˘ a un serviciu automat de ¸stiri pe baz˘ a de cuvinte cheie. Schimbarea modului de acces schimb˘ a toate datele problemei ¸si întreg sistemul de comunicare ¸stiin¸tific˘ a. Elementele care s-au agregat în timp, datorit˘ a constrângerilor economice, în formatul revistei ¸stiin¸tifice, cu un “brand” recunoscut, ¸si al articolului validat prin “peer review”, sunt pe cale s˘ a se dezagrege în numeroase alte instrumente. 6 Emergen¸ta unui nou sistem Am prezentat mai sus principalele instrumente care constituie, ast˘ azi, sistemul comunic˘ arii ¸stiin¸tifice. Le numim “clasice” în sensul c˘ a provin din instrumentele de la nivelul anilor ’70 ai secolului trecut, dinaintea crizei periodicelor ¸si a bulvers˘ arii sistemului prin generalizarea accesului la Internet. Sistemul clasic al comunic˘ arii ¸stiin¸tifice 39 Internetul ¸si sistemul WWW reprezint˘ a o vast˘ a revolu¸tie a comunic˘ arii ¸stiin¸tifice, cu nenum˘ arate beneficii pentru (aproape) to¸ti cei implica¸ti, dar ne g˘ asim înc˘ a în faza ini¸tial˘ a a acestei revolu¸tii, faz˘ a marcat˘ a de diverse crize. În re¸teaua Internet domin˘ a variante electronice ale instrumentelor clasice. Acestea sunt îmbun˘ at˘ a¸tite în diverse sensuri, dar nu exploateaz˘ a înc˘ a, nici pe departe, poten¸tialul comunic˘ arii prin re¸teaua de calculatoare. Credem îns˘ a c˘ a aceast˘ a faz˘ a ini¸tial˘ a se îndreapt˘ a c˘ atre sfâr¸sit o dat˘ a cu apari¸tia unor noi moduri de comunicare, de neconceput cu tehnologiile anterioare, cum ar fi publicarea rezultatelor ¸stiin¸tifice sub form˘ a de jocuri (care sunt de fapt modele pe care juc˘ atorii– care înlocuiesc fo¸stii cititori–le exploreaz˘ a) sau portalurile de cercetare cooperativ˘ a cum este “zooniverse”. Bibliografie [1] United Nations International Scientific Information System. 1979. http: //unesdoc.unesco.org/images/ 0006/000648/064862eo.pdf [2] Documents and the communication of scientific and scholarly information Revising and updating the UNISIST model Trine Fjordback Søndergaard, Jack Andersen and Birger Hjørland Journal of Documentation Vol. 59 No. 3, 2003 pp. 278-320. http://web.archive. org/web/20050320083041/http: //www.db.dk/bh/UNISIST.pdf [3] Legea 8/1996. Legea drepturilor de autor. [4] Data Management Policy—JHU Research Administration. Universitatea John Hopkins, SUA. jhuresearch.jhu.edu/Data_ Management_Policy.pdf [5] Retention of Research Data and Materials. Universitatea Harvard, SUA. http://osp.fad. harvard.edu/content/retentionof-research-data-and-materials [6] Data Support Services for Researchers. Universitatea Oxford, Marea Britanie. http:// researchdata.ox.ac.uk [7] Support for Managing Research Data. Univesitatea Cambridge, Marea Britanie. http://www. lib.cam.ac.uk/dataman [8] Retension and Access to Research Data. Universitatea Stanford, SUA. https://doresearch.stanford. edu/policies/research-policyhandbook/conduct-research/ retention-and-access-researchdata [9] Guiding Principles for the Development of Policies on Sharing Clinical Trials Data. http://www.icmje.org/news-andeditorials/principles_data_ sharing_jan2014.html [10] Cerintele privind accesibilitatea datelor si materialelor asociate articolelor trimise spre publicare in revista Science http://www.sciencemag.org/site/ feature/contribinfo/prep/gen_ info.xhtml#dataavail [11] Data Management Plan Requirements. NSF: http://www.nsf.gov/eng/general/ dmp.jsp, alte agen¸tii de finan¸tare din SUA: https://library.pdx.edu/digitalscholarship/data-mgmt-plans/ who-requires-dmps.html [12] Confidentiality of PhD theses in the UK. Tina Barnes. UK Council for Graduate Education. 2010. https://www2.le. ac.uk/departments/gradschool/ about/external/publications/ confidentiality-theses.pdf [13] Philosophical Transactions: 350 years of publishing at the Royal Society (1665–2015). Julie McDougall-Waters, Noah Moxham and Aileen Fyfe. Royal Society. 2015. https: //royalsociety.org/~/media/ publishing350/publishing350exhibition-catalogue.pdf [14] Journal de Sçavans, arhiva Gallica. http://gallica.bnf.fr/ark: /12148/cb343488023/date [15] The serials crisis. J. M. Panitch, S. Michalak. http://www.unc.edu/ scholcomdig/whitepapers/panitchmichalak.html,2005. [16] Compania. Adrian Wooldridge, John Micklethwait. Humanitas 2016. [17] Academic Charisma and the Origins of the Research University. William Clark. University of Chiago Press. 2006