Pe marginea Mesei Rotunde a Revistei de Politica Ştiinţei şi Scientometrie Rolul Educaţiei şi Cercetării într-un proiect de ţară Universitatea din Bucureşti, 8 aprilie 2016

REVISTA DE POLITICA ŞTIINTEI SI SCIENTOMETRIE – SERIE NOUA Vol. 5, No. 2, Iunie 2016, p. 85 - 89 Editorial Pe marginea Mesei Rotunde a Revistei de Politica Ştiinţei şi Scientometrie Rolul Educaţiei şi Cercetării într-un proiect de ţară Universitatea din Bucureşti, 8 aprilie 2016 ALEXANDRU CORLAN, DANIEL DAVID, PETRE T. FRANGOPOL Proiectul de ţară aflat în curs de elaborare urmează a se aplica în următorii 15–20 de ani şi îşi va produce efectele într-un orizont de timp de 30 de ani. În acest interval, cei care îl elaborează şi cei care vor conduce aplicarea sa vor ieşi în general la pensie, iar cei care se află acum în şcoală vor deveni segmentul activ al populaţiei României. Parametrii în care va funcţiona societatea românească vor fi stabiliţi, în mare măsură, de capacităţile şi de caracterele acestora din urmă. Din aceste motive, componenta de învăţământ şi cercetare se află, natural, în centrul proiectului de ţară. Traiectoria pe care se află astăzi învăţământul şi cercetarea nu este încurajatoare. Unele progrese în învăţământul preuniversitar - de exemplu, îmbunătăţirea unor indicatori PISA între ultimele două ediţii, sau reducerea fraudelor la examenul de bacalaureat – sunt eclipsate de decredibilizarea amplă a studiilor universitare, în special a celor de doctorat. Lipsa de credibilitate, impredictibilitatea contractelor de finanţare, discordanţa între strategia naţională şi realitate caracterizează sistemul de cercetare. Ţinând cont de contextul psihocultural românesc care nu susţine diferenţierea şi care se bazează pe o concentrare a puterii, este nerealist să implementăm mecanisme bazate pe alternativă (ex. a construi o nouă universitate naţională de tip world-class - opoziţia la diferenţiere va bloca un astfel de proiect) sau pe asociere (ex. a se asocia două universităţi independente cu potential academic crescut, pentru a avea o universitate de tip world-class - tendinţa de a păstra puterea în universităţile independente va bloca un astfel de demers). Strategia realistă este ca în cadrul structurilor existente să se construiască atractori acceptaţi (ex. Institute de studii avansate/excelenţă - venind dintr-o structura existentă şi rămânând în aceasta, astfel de atractori vor avea mai puţină opoziţie derivată din refuzul diferenţierii şi distribuirii puterii), care să funcţioneze ca modele de bune practici pentru competitivitate şi excelenţă şi de unde să se generalizeze apoi în toată structura bunele practici academice Cercetarea din România nu este doar cea mai slab finanţată, per capita, din toate ţările UE: nivelul de finanţare a scăzut in termeni reali, an de an, în contrast cu creşterile susţinute ale acestor niveluri pentru ceilalţi membri noi ai Uniunii. Deşi alocările pentru 2016 au fost cu 33% mai ridicate decât cele pentru 2015, îngăduind încheierea unor contracte vechi, amânate an de an, şi lansarea unor competiţii noi, proiecţiile Ministerului de finanţe sunt negative, în legea bugetului de stat pe 2016 anticipându-se reducerea progresivă a cheltuielilor de cercetare în anii următori. Prin contrast, numărul de titluri de doctor acordate în România este, per capita, similar celui din Franţa sau Marea Britanie şi de trei ori mai mare ca în Bulgaria - ţară cu un nivel de dezvoltare socio-economic comparabil cu România. Acest număr de titluri este, de asemenea, de peste trei ori mai mare în România decât aproape în toate celelalte ţări UE, inclusiv Bulgaria (dar cu excepţia Slovaciei), dacă este raportat la produsul intern brut, cheltuielile de cercetare şi dezvoltare, numărul de articole şi mai ales numărul de brevete triadice înregistrate anual. Numărul actual de doctoranzi şi schimbările legislative recente, care par a reduce tot mai mult controlul de calitate asupra mecanismelor de control calitativ al studiilor doctorale, creează sentimentul că acest decalaj se va agrava în viitorul imediat. Coroborat cu scandalul continuu din presă privind validitatea titlurilor de doctor, această realitate justifică temerile privitoare la viabilitatea întregului sistem al studiilor doctorale din România. Raportul de peste 3:1 între numărul real de titluri de doctor şi numărul, care ar fi de aşteptat pentru o ţară europeană cu parametrii României, exprimă dificultatea sarcinilor cu care se vor confrunta universităţile şi autorităţile dacă vor încerca să readucă sistemul doctoral în parametri credibili. Atitudinea cea mai optimistă faţă de perspectivele pe termen scurt pare a fi împărtăşită de reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi de cei ai Autorităţii Naţionale pentru Cercetare 86 Alexandru Corlan, Daniel David, Petre T. Frangopol Ştiinţifică şi Inovare (ANCSI). Totuşi chiar acest optimism este exprimat în termenii recredibilizării şi asigurării predictibilităţii, adică în termenii asigurării precondiţiilor minimale pentru funcţionarea sistemului. La aceste speranţe se adaugă contemplarea unor proiecte punctuale, cum ar fi “Laser Valley”, de la Măgurele, unde urmează să fie amplasat cel mai puternic laser din lume Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP). Convergenţa cu media UE, stipulată de formă ca obiectiv generic al Strategiei Naţionale de CDI 2014– 2020, pare, în aceste condiţii, o chestiune tot mai îndepărtată, care ar putea fi contemplată–măcar teoretic–doar într-un proiect pe termen mai lung. 2. Titlul prezentărilor la Masa Rotundă Universitatea Bucureşti, 8 aprilie 2016 TEMA: ROLUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ÎNTR-UN PROIECT DE ŢARĂ 1. Ministrul Educaţiei Naţionale şi Investiţia în Educaţie, Cercetare şi Inovare Cercetării Ştiinţifice, Adrian Curaj ca răspuns la întrebarea Ce fel de Românie vrem? 2. Preşedinte ANCSI Mihai Dima O perspectivă optimistă referitoare la evoluţia Sistemului Cercetare Dezvoltare Inovare din România 3. Voicu Lupei Educaţia şi cercetarea: nevoia de valoare, responsabilitate şi etică 4. Daniel David Fundamentele academice ale Universităţilor de tip world class 5. Mihaela Singer Formarea profesorilor: un proiect de ţară cu miză dublă 6. Dorin Poenaru Exemplele unor ţări dezvoltate, sursă de inspiraţie pentru educaţia şi cercetarea românească 7. Tudorel Andrei Rolul publicaţiilor ştiinţifice din domeniul ştiinţelor sociale în creşterea capacităţii de cercetare a Universităţilor din România 8. Alexandru Corlan Indicatori intensivi asociaţi numărului de diplome de doctor. Comparaţii internaţionale 9. Valentin Cojanu Generaţia 2050 şi rolul ştiinţelor sociale 10. Nicu Marcu Provocarea Comisiei Europene pentru Universităţile Româneşti. Europa 2020 – Strategia pentru creşterea economică a României 11. Mihai Gîrţu Finanţarea învăţământului superiorModele şi tendinţe în UE şi aplicabilitatea lor în România. Editorial 87 12. Viorel Barbu De ce trebuie finanţată instituţional cercetarea în matematică? 13. Dorel Banabic A patra revoluţie industrială a început. Este pregătită România să facă faţă sfidărilor acestei noi revoluţii ? 14. Florin Vasiliu Cercetarea românească de astăzi şi contextul unui posibil viitor proiect de ţară 15. Cristian Silvestru Calitatea în educaţie versus calitate în cercetare 16. Emil Burzo Cercetările de fizică din România pe plan internaţional 17. Gheorghe Benga Discrepanţa între starea socială a populaţiei şi programele politice privind educaţia 18. Marius Andruh De ce nu merg bine Universităţile Româneşti ? 19. Dorin Popescu Eliminarea valorilor şi a finanţării din cercetarea fundamentală de matematică Aspecte de la Masa Rotundă Universitatea Bucureşti, 8 aprilie 2016  Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice Adrian Curaj şi Petre T. Frangopol.  88 Alexandru Corlan, Daniel David, Petre T. Frangopol Imagine generală a sălii Stoicescu - Universitatea Bucureşti. De la stânga la dreapta: Ministrul A. Curaj, P. T. Frangopol, acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române, Prorectorul Universităţii Bucureşti - Romiţă Iucu, Prorectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” ClujNapoca - Daniel David.  De la stânga la dreapta: acad. Marius Andruh, Prof. Univ. UB, şeful secţiei de ştiinţe chimice - Academia Română, acad. Cristian Silvestru, şeful dpt. de chimie şi inginerie chimică - UBB Cluj-Napoca, acad. Voicu Lupei, Academia Română şi Inst. fizica laserilor, plasmei şi radiaţiei - Măgurele, Alexandru Batali, Market Watch, prof. univ. Mihai E. Popa, UB. Editorial 89 De la stânga la dreapta: prorector UB, Laurenţiu Leuştean, Alexandru Corlan, redactor şef adjunct RPSS, doctor Octavian Micu, Ad-Astra şi Inst. Ştiinţe Spaţiale - Măgurele, prof. univ. Dorin Popescu, Inst. Matematică „S. Stoilow” al Academiei Române, Bucureşti. De la stânga la dreapta: P. T. Frangopol, prorector UB - Romiţă Iucu, prorector UBB Cluj Napoca - Daniel David, prorector Universitatea de Vest Timişoara - Octavian Mădălin Bunoiu, dr. Florin Vasiliu, director ştiinţific Instit. de Fizica şi Tehnologia Materialelor - Măgurele, Mihai Gîrţu, prorector Universitatea Ovidius - Constanţa.