Fostering Students' Creativity
Abstract
This article describes the key role of the teacher in managing and coordinating teaching activities towards developing the creativity of young schoolchildren in the composition lesson (writing texts), through various methods and means.
Full text
50 Valentina STANCU gr. did. I, Școala Gimnazială Petre Badea din Negrași, jud. Argeș Stimularea creativităţii elevilor Abstract: This article describes the key role of the teacher in managing and coordinating teaching activities towards developing the creativity of young schoolchildren in the composition lesson (writing texts), through various methods and means. Keywords: creativity, text, composition, expression. CZU 37.091 | Rezumat: Articolul descrie rolul-cheie al profesorului în gestionarea și coordonarea activităților didactice spre dezvoltarea creativității școlarilor mici în cadrul orei de compunere (crearea textelor), prin diverse metode și mijloace. Cuvinte-cheie: creativitate, text, compunere, exprimare. CU PERSONAJUL LA PSIHOLOG CUVÂNT, LIMBĂ, COMUNICARE
Didactica Pro..., nr.2 (150) anul 2025 51 În contextul obiectelor de învăţământ din clasele primare care solicită creativitatea elevilor, aş putea considera ora de compunere ca una din ”pietrele de încercare”. Realizarea acestei ore am conceput-o pe ideea existenţei unui coeficient maxim al imaginaţiei creatoare în strânsă legătură cu cititul şi scrisul. A citi, a scrie corect, a te exprima plastic şi a „vedea” în spaţiu compunerea sunt câteva coordonate ale orei de interdisciplinaritate – compunerea. A vorbi de creativitatea elevului la ora de compunere înseamnă, în primul rând, realizarea „spaţiului” de manifestare şi interpretare a comportamentului de creaţie al acestuia. Pregătirea în cele mai mici detalii a lecţiei de compunere facilitează formarea unor priceperi şi deprinderi de muncă în care manifestarea disponibilităţilor intelectuale ale elevului sunt multiple [1]. Ora de compunere a reprezentat pentru mine „liantul” celor ştiute sau neştiute, dar imaginate de elevi. Ţinând cont de tematica orei, am pornit, de regulă, de la cuantumul de cunoştinţe deţinut de elevi, canalizând discuţiile, interpretările de text sau povestirile spre cunoştinţele dobândite prin inter-relaţiile disciplinare, făcând loc, totodată, interpretării personale a fiecărui copil în parte. La ora de compunere, am aprobat că „soarele este albastru de atâta stat pe cer”, „fulgii de nea sunt păpădiile ierbii” – aşa cum spunea un elev. Pentru o eficienţă sporită a orei de compunere, am acordat atenţia cuvenită exerciţiilor-joc în care elevii aveau sarcina de a alcătui un mic text în legătură cu un anumit subiect. Exerciţiul-joc ca modalitate de exprimare artistică a devenit pasul spre elementul de creativitate necesar să apară ca punct aparte în componenţa personalităţii elevilor din clasele primare [4]. Primele realizări au fost mai sărace în expresii deosebite ca plasticitate, dar bogate în fabulaţii. Ca punct de sprijin le-am dat ca sarcină să asculte cu atenţie ceea ce li se povesteşte şi să-şi imagineze ce s-ar fi putut întâmpla sau ce s-ar mai putea întâmpla. Deci am exersat mai mult pe „compuneri cu început dat”. În aceste situaţii, elevii s-au desprins de rigorile ştiute și au creat momente chiar şi dintre cele mai năstruşnice. Am remarcat elevii care nu s-au detașat de şablon, dar şi pe cei care şi-au imaginat şi au redat manifestări contrare, de la râs la dojană şi supărări. Exemplele surprind variate modele de exprimare, unde, neîngrădit, se creează lumi aparte şi cărora, poate, nu oricine le găseşte înţeles. Spre sfârşitul experimentului, şi-a făcut loc dialogul; ideile s-au înlănţuit logic, având cursivitate, timpul gramatical a fost corect folosit, creaţiile au căpătat o notă de originalitate, în multe dintre ele jucând un rol principal chiar elevul-autor. Multe din compuneri au fost urmate de imagini grafice bogat ilustrate de elevi printr-o tentă personală. Munca la compunere exersează actul de creaţie, facilitând exprimări literare de valoare în anii următori. Şi acolo unde dascălul observă acea sclipire doar de el văzută, cuvântul şi culoarea pot lua drumul unui cerc de literatură, presă pentru copii, concursuri şi olimpiade şcolare. Învingători sunt cu toţii: cei care creează, cei care îi audiază. Se impun câteva remarci cu privire la creativitatea elevilor şi disponibilitatea orei de compunere: – încadrarea orei de compunere în şirul obiectelor de învăţământ ce stimulează creativitatea elevului; – realizarea în permanență a feedbackului; – urmărirea modului concret de însuşire a cunoştinţelor, atât de limbă, cât şi literare, în contextul larg al obiectului Citire; – permanentizarea relaţiilor interdisciplinare şi a transferului de cunoştinţe; – stimularea disponibilităţilor creatoare ale învăţătorului în pregătirea orei de compunere; – îndrumarea activităţii creatoare a unor elevi cu reale disponibilităţi creatoare, în cadrul activităţii extraşcolare. În contextul celor de mai sus, s-ar desprinde ca idee majoră aceea ce vizează competenţa, încrederea, curajul de a aduce şi a aplica o formă eficientă de a valorifica resursele creatoare ale elevilor. În analiza elaborărilor făcute de elevi nu m-a interesat în mod deosebit exactitatea ideilor avansate, ci multitudinea, diversitatea şi originalitatea traiectoriilor care atestă efortul imaginativ-inventiv. „Piatra de încercare” în creaţiile artistice ale elevilor o constituie compunerile. Mult mai complexe decât dialogul imaginar, compunerile trebuie să respecte o introducere, un cuprins şi o încheiere. De aceea, activitatea de pregătire şi de redactare a compunerilor este mai dificilă. Pentru a depăşi obstacolele, am antrenat elevii prin exerciţii-joc de creaţie, mai ales a acelor momente pe care le realizau mai greu. La început, compunerile elevilor au avut un spirit solid: ilustraţii, întrebări, început sau sfârşit dat, ca mai apoi sprijinul să se transforme în idei firave, întrebări stimulative, aprecieri şi încurajări. La toate tipurile de compuneri le-am propus elevilor cel puţin 3-4 expresii plastice, cu condiţia să le adapteze situaţiilor concrete pe care ei le creează. După cum se poate constata, în compunerile realizate în finalul experimentului, elevii au îmbinat corect naraţiunea, descrierea şi dialogul. Aproape în toate cazurile – anotimpul a fost o zână frumoasă, al cărei interlocutor a devenit autorul – elevul. Fiecare şi-a notat sentimentele, uimirea ce l-a cuprins la vederea zânei. N-au economist epitetele şi comparaţiile în a STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR CUVÂNT, LIMBĂ, COMUNICARE
52 descrie veşmintele după caz, mai ales că mulţi dintre elevi jucaseră rolul unui anotimp sau făcuseră parte din suita lui, la serbarea de sfârşit de an, clasa I. Chiar şi elevii mai slabi la învăţătură au făcut progrese în exprimarea orală şi scrisă. Dacă unele compuneri au fost mai scurte şi mai puţin sugestive, altele au etalat un limbaj expresiv, punând în evidenţă rezultatele antrenamentului. Exemplific prin: Întâlnire cu primăvara Iarna s-a sfârşit. Irina se simte fericită în căsuţa din marginea pădurii, unde locuieşte cu bunicul ei. Într-o zi, apare ca din pământ, drept în faţa ei, o fată nespus de frumoasă. Uimită şi tremurând de emoţie, Irina a întrebat-o: – Cine eşti tu? – Eu? Sunt zâna Primăvara. – Doamne, dar frumoasă mai eşti! Ce sclipeşte aşa tare pe capul tău? – În părul meu străluceşte o coroniţă de ghiocei şi brânduşe, toporaşi şi viorele. O port numai până întâlnesc un copil cuminte care ar merita să o primească în dar. – Să înţeleg …., acum …..! – Da, de acum o vei purta tu, căci o meriţi. Am aflat că înveţi bine şi-l îngrijeşti pe bunicul tău. Primăvara îi aşeză coroniţa pe cap şi dispăru. Irina se întoarse fericită la bunicul ei. Indicatorii potenţialului creativ. Datele obţinute prin aplicarea probelor experimentului desfăşurat au fost analizate prin perspectiva celor trei parametri de bază ai creativităţii: • fluenţa (exprimată prin numărul total de răspunsuri date de subiect, deci acordând un scor egal cu numărul de răspunsuri); • flexibilitatea (pentru care s-a asigurat un scor egal cu numărul de categorii generice în care se încadrează răspunsurile date); • originalitatea (noutatea, varietatea răspunsurilor). Pentru originalitate am acordat un scor maxim de 7 puncte. Scorul originalităţii fiecărei lucrări în parte l-am calculat proporţional cu numărul de răspunsuri comune apărute în cadrul aceleiaşi probe. Maximum de punctaj de originalitate l-am acordat apariţiilor unice cu condiţia să fie depărtate de soluţii comune, obişnuite, să fie relevante în raport cu cerinţa formulată. Am constatat că, în general, elevii cu posibilităţi creative încearcă să dea răspunsuri deosebite, refuzând banalul, obişnuitul, ceea ce conduce la scăderea scorului de fluenţă, faţă de elevii care includ şi aceste răspunsuri – banale, dar corecte, obţinând, astfel, un scor mai mare de fluenţă. Toate acestea se reflectă în scorul originalităţii, care este, bineînţeles, mai mic la aceştia din urmă. Pe tot parcursul experimentului, fluenţa ideativă a cunoscut o creştere vizibilă în toate probele aplicate pentru dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi a inventivităţii, în general. În concluzie: Corespunzător planului lucrării, concluziile formulate se vor referi la conceptele de creativitate și personalitate creatoare, la diagnoza potenţialului şi a capacităţii creative şi la posibilităţile de dezvoltare a potențialului creativ al elevilor din ciclul primar. Ca definiţie, creativitatea nu poate fi redusă la componenta ei intelectuală (inteligența sau imaginaţie), ci trebuie privită ca un fenomen complex, dar unitar, care angajează plenar întreaga personalitate umană. Se poate vorbi despre creativitate la şcolarii mici? Dacă avem în vedere definiţia creativităţii ca produs, o capacitate de a realiza ceva nou, superior, evident, nu. Răspunsul devine însă afirmativ dacă privim activitatea ca proces ce se desfăşoară în timp, înscriindu-se în sfera educaţiei. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE: 1. Blideanu E., Sordean I. Orientări noi în metodologia predării limbii române la ciclul primar. Bucureşti: EDP, 1981. 2. Chelcea A., Chelcea S. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii. Chișinău: Albatros, 1986. 3. Georgescu E. Joc al fanteziei şi inteligenţei. Bucureşti: EDP, 1980. 4. Gârboveanu M. et al. Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ. București: EDP, 1981. STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR CUVÂNT, LIMBĂ, COMUNICARE