Possibilities and Limits in the Social-Emotional Development of Children with Autism Spectrum Disorders

12 Posibilități și limite în dezvoltarea socioemoțională a copiilor cu tulburări din spectrul autist CZU 376 | Rezumat: Articolul pleacă de la întrebarea părinților, dar și a comunității educaționale, referitoare la existența sau inexistența unor posibilități de dezvoltare socioemoțională a copiilor cu tulburări din spectrul autist. Răspunsul elaborat Daniela-Iulia STROESCU doctorandă, Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău pe fond conceptual și praxiologic evidențiază faptul că sunt mai multe posibități care trebuie valorificate și dificultăți sau limite care trebuie depășite pentru a putea asigura autonomia, independența și integrarea lor socială. Aceste posibilitățile ne ajută să ne conectăm permanent la nevoile copilului, iar prin valorificarea potențialului existent pot fi depășite limitele care se interpun în procesul dezvoltării sale socioemoționale. În plan metodologic, nevoia aplicării unor strategii personalizate se impune încă de la o vârstă fragedă. Eficiența lor este dependentă de capacitatea specialiștilor de colaborare eficientă cu toți membrii familiei. Parteneriatul inițiat managerial și intensificat psihologic permite asigurarea constanței și a continuității întregului proces de dezvoltare socioemoțională a copiilor cu tulburări din spectrul autist. Cuvinte-cheie: posibilități, dificultăți, limite, capacitate, dezvoltare socioemoțională, strategii personalizate. Abstract: The article starts from the question of parents, but also of the educational community, regarding the existence or non-existence of possibilities for the socio-emotional development of children with autism spectrum disorders. The answer developed on a conceptual and praxiological basis highlights the fact that there are several possibilities that must be capitalized on and difficulties or limits that must be overcome in order to ensure autonomy, independence and social integration. From this perspective, all existing possibilities help us to permanently connect to the needs of the child. And by capitalizing on the existing potential, the limits that stand in the way of the socio-emotional development of children can be overcome. In methodological terms, the need to apply personalized strategies is imposed from a sufficiently young age. Their efficiency depends on the capacity of specialists to collaborate effectively with all family members. The partnership initiated managerially and intensified psychologically allows ensuring the constancy and continuity of the entire process of socio-emotional development of children with autism spectrum disorders. Keywords: possibilities, difficulties, limits, capacity, socio-emotional development, personalized strategies. INTRODUCERE Dezvoltarea socioemoțională a copiilor cu tulburări din spectrul autist (TSA) constituie un domeniu de cercetare complex, interdisciplinar care oferă oportunități și provocări semnificative, cu profunde implicații asupra integrării sociale și a calității vieții. Procesul de natură psihopedagogică și socială specială este continuu și determină multiple posibilități de sprijin. Reprezintă practic: o combinație individualizată de sprijin, adaptată la nevoile specifice ale copilului; o acțiune de integrare socială și comunitară; un set de intervenții tehnologice inovatoare perfectibile la nivel de strategii personalizate. EDUCAȚIE INCLUZIVĂ Didactica Pro..., nr.2 (150) anul 2025 13 POSIBILITĂȚI ȘI LIMITE ÎN DEZVOLTAREA SOCIOEMOȚIONALĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE SOCIOEMOȚIONALĂ Demersul pedagogic necesar pleacă de la premisa că fiecare copil este unic. Modul în care el poate interacționa cu lumea din jur este influențat de anumite caracteristici comune specifice tulburărilor din spectrul autist. Pe acest fond, dezvoltarea socioemoțională este posibilă. Putem identifica și promova mai multe posibilități de realizare efectivă, prin: • dezvoltarea abilităților de comunicare verbală sau alternativă: limbajul semnelor, dispozitive de comunicare asistată, sisteme de comunicare prin schimb de imagini; • învățarea abilităților sociale, prin intervenții terapeutice de: inițiere, menținere și finalizare în bune condiții a conversației, în condiții de înțelegere a emoțiilor, de rezolvare a problemelor sau a conflictelor sociale; • dezvoltarea intereselor speciale, utile pentru stimularea motivației copilului și a sentimentului satisfacției pentru efortul întreprins sau manifestat; • progresele înregistrate în înțelegerea emoțiilor, prin dezvoltarea capacității de recunoaștere, înțelegere și exprimare a emoțiilor, ca efect al ajutorului acordat și al beneficiilor rezultate din strategiile aplicate. Toate aceste posibilități ne vor ține conectați la nevoile copilului. Pentru dezvoltarea lui socioemoțională se impune să avem în vedere că ,,autoreglarea emoțională este cheia pentru reducerea comportamentelor disfuncționale” [7, p. 123]. Instrumentele, tehnicile și metodele utilizate, integrate în strategii personalizate, sunt subordonate acestui obiectiv strategic, cu impact pe termen mediu și lung, care angajează deplin resursele creativității pedagogice superioare. LIMITE/DIFICULTĂȚI ÎN DEZVOLTAREA SOCIOEMOȚIONALĂ În dezvoltarea socioemoțională a copilului există și anumite limite, determinate obiectiv sau condiționate subiectiv. În măsura în care sunt identificate și apreciate corect din punct de vedere psihopedagogic și social, aceste limite pot fi depășite. Din această perspectivă, societatea poartă întreaga responsabilitate a încurajării politicilor incluzive, oferind fiecărei persoane oportunități egale și sprijin adecvat care să conducă spre autonomie personală și incluziune socială. La nivel de demers pedagogic, există posibilitatea valorificării maxime a potențialului existent prin depășirea limitelor, dacă: sunt aplicate strategii de lucru personalizate; există colaborare strânsă între familie și specialiști; este asigurată constanța și continuitatea întregului proces. Lipsa comunicării verbale, comunicarea verbală limitată și nivelul ridicat al deficitului social pot limita dezvoltarea socioemoțională a copilului. Explicația se regăsește în afectarea și limitarea capacității de formare a relațiilor, înțelegerea emoțiilor personale și gestionarea lor eficientă. Cele mai frecvente limite/dificultăți vizează: 1. Interacțiunea socială, în condițiile în care: • comunicarea nonverbală este afectată de dificultatea de interpretare și utilizare, aspect ce conduce la dificultăți în stabilirea contactului vizual și frecvente neînțelegeri de conținut; • dificultățile de înțelegere a nuanțelor sociale intervin în zona care ar trebui să asigure subtilitatea comunicării nonverbale rezultată din expresii faciale, tonul și intensitatea vocii, limbajul corpului; • reciprocitatea socială este marcată de numeroase deficiente de: a) înțelegere și participare activă la interacțiuni sociale reciproce; b) dificultăți privind inițierea unei conversații; c) dificultăți privind înțelegerea că, răspunsul pe care dorește să-l ofere indicilor sociali, trebuie să-l acorde numai în momentul când îi vine rândul, fără a întrerupe partenerul social; • teoria minții evidențiază incapacitatea de a înțelege faptul că ceilalți pot avea și ei gânduri, idei, sentimente și intenții diferite [4]. 2. Reglarea emoțională, în condițiile în care: • identificarea și exprimarea emoțiilor sunt deficitare, deoarece nu pot face distincție între propriile emoții și modul cum trebuie să le exprime adecvat într-un anumit context; • anxietatea și depresia apar ca efect al predispoziției pentru interacțiune socială limitată și sensibilitate nefirească la stimuli; • reglarea emoțională este deficitară generând reacții nefirești la stimuli obișnuiți și la situații de supărare sau frustrare care ar trebui depășite cu calm. Alte limite/dificultăți care apar în dezvoltarea socioemoțională au ca sferă de referință sau de exprimare: • Variabilitatea severității și severitatea simptomelor care variază considerabil de la o persoană la alta. Este demonstrat că, dificultățile de comunicare sau lipsa capacității de comunicare verbală și deficitul social sever pot deveni obstacole majore în dezvoltarea socioemoțională. • Stigmatizarea copilului și lipsa de acceptare sunt rezultatul unor prejudecăți, unor atitudini negative și a unor comportamente de neînțelegere (manifestate de unii membri ai societății). Ele pot descuraja interacțiunea cu ceilalți și participarea eficientă la acțiuni sociale. EDUCAȚIE INCLUZIVĂ 14 POSIBILITĂȚI ȘI LIMITE ÎN DEZVOLTAREA SOCIOEMOȚIONALĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST • Resursele umane, economice, materiale și tehnice insuficiente pot limita accesul părinților la intervențiile necesare. Pentru a depăși aceste limite, părinții pot solicita sprijinul autorităților locale. • Dificultăți în transferul abilităților întâlnite în cazul unor copii care nu beneficiază de medii structurate. Ei devin, astfel, incapabili să aplice deprinderile și priceperile dobândite în situații și contexte noi. Această limitare majoră a transferului învățării este determinată de capacitatea restrânsă de generalizare a abilităților învățate, cu consecințe și deservicii majore. POSIBILITĂȚI DE SPRIJIN În România, copiii cu TSA pot beneficia de multiple posibilități de sprijin în vederea dezvoltării socioemoționale. Facem referire la mai multe intervenții care, din perspectivă pedagogică, pot evolua la nivel de strategii personalizate: intervențiile timpurii personalizate; tehnologiile asistive; integrarea în medii educaționale incluzive; implicarea familiei. 1) Intervențiile timpurii personalizate. Implică terapia comportamentală, terapia logopedică, terapia ocupațională, consilierea copilului și a familiei. A. Terapia comportamentală urmărește îndeplinirea obiectivelor specifice, angajate în situații și contexte deschise, complementare: reducerea sau eliminarea comportamentelor negative; întărirea comportamentelor pozitive; stimularea comunicării; antrenarea resurselor care asigură interacțiunea socială; recunoașterea emoțiilor persoanei cu care interacționează. Cel mai cunoscut exemplu de terapie comportamentală este Analiza Comportamentală Aplicată (Applied Behavior Analysis-ABA), o metodă cu impact strategic personalizat bazată pe principiile behaviorismului care se aplică de obicei individual. Este nevoie de ajustare și adaptare a unor elemente la nevoile specifice fiecărui copil ce trebuie învățat cum poate comunica prin vorbire, mijloace vizuale sau folosind limbajul semnelor. Un studiu științific publicat de Revista JAMA Pediatrics arată că terapia comportamentală ABA, aplicată la copiii cu vârsta biologică mai mică de 3 ani, poate avea implicații cu efecte deosebit de bune asupra dezvoltării cognitive și adaptative [5, pp. 259-267]; B. Terapia logopedică poate avea efecte asupra dezvoltării socioemoționale, deoarece copilul poate fi ajutat să-și dezvolte abilități de comunicare nonverbală și de reciprocitate socială. Prin intermediul terapiei logopedice, copiii învață să-și exprime nevoile, dorințele și emoțiile fapt care conduce la reducerea frustrării (asociată dificultăților de comunicare). Faptul că logopezii învață să înțeleagă semnificația tonurilor vocale, expresiile faciale folosite de copil și intră în posesia unor indicii sociale noi, determină dezvoltarea empatiei și favorizează relațiile interpersonale. Copiii devin mai siguri pe ei când reușesc să comunice și să se facă înțeleși, ceea ce poate stimula integrarea mai eficientă în grupurile sociale. C. Terapia ocupațională poate contribui la dezvoltarea unor abilități practice din sfera senzorială și emoțională. Ameliorarea abilităților motorii fine și grosiere se poate transforma într-o oportunitate de interacțiune pe când, reglarea senzorială îi poate ajuta să-și gestioneze eficient unele reacții exagerate. De asemenea, crearea rutinei zilnice și independența în realizarea unor sarcini pot da copilului sentimentul de satisfacție și succes personal cu impact pozitiv în gestionarea emoțiilor și a relațiilor. Sprijinirea adaptabilității la schimbări, situații noi și provocări poate reduce anxietatea și promova autonomia. D. Consilierea copilului și a familiei poate face posibilă depășirea mai ușoară a provocărilor cu care se confruntă, inclusiv inițierea și menținerea unor contacte sociale, prin: a) gestionarea eficientă a emoțiilor (prin identificarea și exprimarea adecvată a emoțiilor, copilul în depășirea anxietății sau frustrărilor); b) îmbunătățirea abilităților sociale (învățând cum să inițieze conversații, să le mențină, să colaboreze cu interlocutorii și să înțeleagă opțiunile și perspectivele de viitor ale celorlalți); c) sprijinul acordat părinților (prin învățare unor strategii de sprijin emoțional și social). Toate intervențiile prezentate se pot combina, astfel încât să rezulte un mediu integrat în cadrul căruia devine posibilă sprijinirea dezvoltării mai multor arii ale domeniului socioemoțional. Este deosebit de important ca toate intervențiile să se producă la o vârstă cât mai mică posibil. În acest sens, cercetătorul A. Reich a dat publicității rezultatele unui studiu prin care făcea cunoscut că, oamenii de știință israelieni au reușit să identifice simptomele autismului și să atribuie un diagnostic precis copilului în timpul primului an de viață [1]. Potrivit rezultatelor studiului efectuat la Universitatea Bar-Ilan din Tel Aviv, diagnosticarea precoce a autismului și intervenția timpurie pot preveni dezvoltarea unor abateri severe la nivelul neuropsihologic, cu consecințe importante și asupra dezvoltării socioemoționale [2; 3]. Cercetările întreprinse au urmărit pasivitatea/activitatea excesivă a copilului, lipsa contactului vizual și a reacțiilor, aversiunea manifestată la atingere. A fost analizat în special corelația dintre lipsa contactului vizual și activitatea excesivă. Rezultatele obținute au evidențiat faptul că unele simptome ale autismului se pot observa încă de la vârsta de 4-6 luni. Această constatare este importantă pentru știința psihopedagogiei speciale în măsura în care ajută efectiv la diagnosticarea timpurie și aplicarea intervențiilor precoce (ajutor, sprijin și tratament terapeutic EDUCAȚIE INCLUZIVĂ Didactica Pro..., nr.2 (150) anul 2025 15 POSIBILITĂȚI ȘI LIMITE ÎN DEZVOLTAREA SOCIOEMOȚIONALĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST – semnificative în plan formativ). Eficiența intervențiilor și a sprijinului acordat este dependentă de implementarea timpurie concepută și realizată, dezvoltată cu scop de prevenție, angajată psihopedagogic și social la o vârstă cât mai fragedă, situată în zona în care neurodezvoltarea nu a produs complicații. Preocuparea oamenilor de știință pentru depistarea timpurie a semnelor ce pot fi asociate autismului [3] a condus Centrul Mifne (2005) la dezvoltarea instrumentului ESPASSI – Early Signs of Pre-Autism Scale for Infants (Scala semnelor timpurii de autism pentru copii) prin intermediul căruia se pot realiza intervenții personalizate, rapide și eficiente [2]. Aplicarea acestui instrument și rezultatele obținute arată cât de importantă este depistarea precoce a simptomatologiei. Modelul operațional exersat la nivel de tehnici personalizate eficiente, adaptabile în context deschis, evidențiază necesitatea intervențiilor timpurii bazate pe: terapia atașamentului prin intermediul căreia întreaga familie sprijină copilul să învețe unele abilități de adaptare [10; 8]; terapia familiei, necesară pentru a învăța membrii familiei cum pot sprijini copilul în condiții metodologice asimilate și adecvate la situațiile existente și/sau apărute pe parcurs. Un astfel de model operațional care integrează terapia atașamentului în terapia familiei antrenează practic o metodă particulară de intervenție, cu valoare de strategie personalizată care vizează nu numai aspectele cognitive ale neurodezvoltării, ci și dezvoltarea emoțională, senzorială, fizică și motrică a copilului. Pe acest traseu complex, educatorul aflat în situația de terapeut reușește să mijlocească transformarea pe multiple planuri, necesară pentru asigurarea independenței personale și a incluziunii sociale. În cadrul unor strategii personalizate, părinții trebuie asigurați că totdeauna există o fereastră de oportunitate. Ei trebuie să fie conștienți de faptul că, reducerea la minim posibil a timpului dintre detectarea precoce a simptomelor și implementarea intervenției poate face diferența între posibilitățile și limitele dezvoltării socioemoționale a copilului [1; 2; 3]. În plan normativ trebuie interiorizată teza cu valoare praxiologică specială, conform căreia flexibilitatea comportamentală și plasticitatea creierului în copilăria timpurie determină o dezvoltare socială mai bună [6]. 2) Tehnologiile asistive, realitatea virtuală, realitatea augmentată și inteligența artificială. Aceste tehnologii asistive constituie medii de învățare interactive și imersive cu posibilități multiple pentru învățare și dezvoltarea socioemoțională individuală. Ele au revoluționat accesibilitatea la educație și într-un domeniu al psihopedagogiei speciale atât de problematic în plan teoretic, metodologic și praxiologic. Avem în vedere capacitatea structural-funcțională a tehnicilor asistive de a pune la dispoziția utilizatorilor multiple soluții personalizate de rezolvare a problemelor, de stimulare a participării active, de evaluare continuă, formativă a rezultatelor, în condiții de feedback constructiv imediat. De exemplu, realitatea virtuală și realitatea augmentată permit explorări prin intermediul cărora copilul poate simula experiențe care imită aspecte ale vieții reale, ceea ce poate deveni o modalitate de stimulare a motivației și un angajament mai susținut pentru învățare și dezvoltare socioemoțională [9]. Inteligența artificială de asemenea, pune la dispoziție multiple aplicații care simulează scenarii sociale, îndrumând copiii să învețe și să exerseze răspunsuri adecvate. Tot în acest scop au fost concepuți Chatboții educaționali, înzestrați cu algoritmi care pot oferi suport adecvat, răspunsuri pertinente și soluții optime de rezolvare a problemelor solicitate de utilizatori. Așadar, majoritatea platformelor educaționale dispun de inteligență artificială capabilă să ofere copilului sprijin în învățare și dezvoltare socioemoțională; provoacă la experiențe agreabile și captivante; contribuie la formarea atitudinii pozitive și a competențelor de bază. În concluzie, rolul și importanța tehnologiilor asistive este în ascensiune în condițiile în care platformele educaționale inteligente pun la dispoziția copilului multiple exerciții contextualizate, oferă oportunități de comunicare autentică, simulează scenarii și conversații reale ceea ce dinamizează procesul de învățare și dezvoltare socioemoțională. Așadar, aceste tehnologii dispun de modalități de abordare adaptată și combinată a nivelului de dezvoltare generală și socioemoțională, iar avantajele sunt evidente: stimulează copilul pentru continuarea activităților de învățare; oferă acestuia oportunitatea de a-și vizualiza progresul atins; deschid o perspectivă mai largă asupra nivelului de dezvoltare; generează un feedback imediat, contextualizat și constructiv care permite învățarea prin exerciții adecvate, adaptate la situația existentă sau creată în context deschis. 3) Integrarea în medii educaționale incluzive. Poate oferi copiilor șansa pregătirii educaționale în contexte psihosociale de interacțiune cu ceilalți colegi tipici. Pe fondul unei terapii întreținută social, comunitar, este stimulată promovarea și dezvoltarea unor abilități socioemoționale susținute strategic prin dialog, cooperare, ajutor, empatie, tehnici de rezolvare a conflictelor. În acest sens, programe educaționale incluzive implică personal calificat care creează copiilor un mediu afectiv cald, securizant și stimulativ, favorabil pentru dezvoltare socioemoțională, totodată, eliminând în timp, barierele care se interpun. 4) Implicarea familiei în viața copilului. Este esențială pentru dezvoltarea generală a copilului, dar și a familiei ca EDUCAȚIE INCLUZIVĂ 16 POSIBILITĂȚI ȘI LIMITE ÎN DEZVOLTAREA SOCIOEMOȚIONALĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST actor important al educației în parteneriat cu alți factori din zona pedagogiei, psihopedagogiei, terapiei psihomedicale, ocupaționale etc. Familia reprezintă suportul principal al copilului. De aceea, conectarea la nevoile copilului poate determina echilibrul și reglarea emoțională de care acesta are nevoie, pe termen scurt, mediu și lung. În plan instituțional, educația parentală este centrată asupra cunoașterii, înțelegerii și valorificării psihopedagogice speciale a nevoilor reale ale copilului. La nivel de model pedagogic un părinte ,,flexibil cu sine însuși și cu ceilalți încurajează legăturile bazate pe siguranță și construiește senzația de competență” [8, p. 51]. Crearea unui mediu sigur și structurat îl poate încuraja pe copil să exploreze emoții personale, să configureze relații bazate pe încredere, să devină empatic. În context social, comunitar (familial) poate construi universuri noi, coerente și adaptative. Totodată, în context comunitar determinat, nu toți părinții știu totuși cum să acorde copilului sprijinul necesar. Din cauza întregului proces resimțit ca suprasolicitant și obositor, unii părinți acuză epuizare fizică și emoțională, stări negative pe care nu știu cum să le gestioneze eficient. Există programe de sprijin parental la care pot face apel pentru a fi dirijați spre abordări care să evite complicațiile comportamentale generate de trăirile copilului (lipsa protecției și siguranța, iubirea și căldura) pe care le resimt uneori în viața lor [10]. În concluzie, este nevoie de un echilibru constant între nevoile copilului și toate celelalte responsabilități (personale, familiale și profesionale). Pe acest fond, în plan normativ și pragmatic (metodologic), este important să cunoaștem: care este traseul tipic; nivelul de dezvoltare, identificat prin mijloace adecvate; ariile care necesită dezvoltare; intervenție dirijată în vederea corectarea funcţiile cognitive şi socioemoţionale care solicită intervenții, corecții, ajustări, restructurări, la nivel de predictori esențiali în traseul de dezvoltare socioemoțională a copilului. În concluzie: În plan funcțional-structural, dar și valoric (normativ, teleologic, metodologic), întregul proces necesar dezvoltării socioemoționale a copilului reclamă intervenții personalizate și sprijin constant. Părinții pot depăși provocările vieții participând la programe educaționale specifice, pot avea acces la resurse adecvate și pot beneficia de politici sociale care susțin incluziunea, cu impact pedagogic semnificativ pe termen scurt, mediu și lung. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE: 1. Aaron R. Oamenii de știință israelieni identifică autismul în decurs de un an de la naștere. Studiu: 2021. Pe: https://shorturl.at/ajmgT (Accesat 11.02.2025). 2. Alonim H. Early Detection of Autism. In: International Journal of Pediatrics & Neonatal Care. Bar-Ilan University, 2022. Pe: https://www.biu. ac.il/en/article/9816 (Accesat la 15.02.2025). 3. Alonim H. ESPASSI screening tool for the detection of variables associated with the prodrome of autism in early infancy. In: Pediatrics Conferences, 2025. Pe: https://shorturl.at/bFq5h (Accesat la 19.02.2025). 4. American Psychiatric Association (APA). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arligton, VA: American Psychiatric Publishing, 2013. ISBN 978-6068043-60-9. 5. American Medical Association (AMA). Applied Behavior Analysis-ABA. JAMA Pediatrics.Vol. 177 (3), 2023, pp. 259-267. ISBN:2168-6211. Pe: https:// jamanetwork.com/journals/ (Accesat la 25.02.2024). 6. Dinstein I. Diagnostics & development. Ben-Gurion University of the Negev, Arzieli National Centre for Autism & Neurodevelopment Research. Pe: https://www.dinshi.com/). orcid.org./0000-0001-8106-5209 (Accesat la 05.03.2025). 7. Goleman D. Emotional intelligence: Why It Can Matter More Than IQ. New York: Bantam Books, 1995. ISBN 978-0553095036. 8. Groza A. Atașamentul: repere teoretice și aplicații psihoterapeutice. Chişinău: S.n., 2021 (CEP UPS). ISBN 978-9975-46-566-3. 9. Radianti J. et al. A systematic review of immersive virtual reality applications for higher education: Design elements, lessons learned, and research agenda. In: Computers & Education, 147, 2020. Pe: https://psycnet.apa.org/ record/2020 (Accesat la 08.03.2025). 10. Ruppert F. Traumă, atașament, constelații familiale. Psihoterapia traumei. București: Trei, 2012. ISBN: 978-973-707-568-0. 11. Salovey P., Mayer J. D. Coping intelligently: Emotional intelligence and the coping process. Oxford: Oxford University Press, 1990. ISBN 978-019-511-934-3. EDUCAȚIE INCLUZIVĂ