MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE URMĂRIRE PENALĂ

LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică115 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 CZU: 343.1 MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE URMĂRIRE PENALĂ Abstract: Articolul este dedicat analizei rolului şi importanţei managementului privit ca o gestionare eficientă a activităţii de urmărire penală şi competenţei organului de urmărire penală în vederea realizării scopului final. Managementul activităţii de urmărire penală constituie un proces complex, îndreptat spre atingerea unui scop, şi anume cel de înfăptuire a justiţiei, care poate fi realizat numai printr-o gestionare eficientă a resurselor administrative şi legislative disponibile. Competenţa organului de urmărire penală, la rândul său, constă într-un set de atribuţii funcţionale reglementate de lege, pe care le au acestea la exercitarea urmăririi penale pe un anumit caz. Astfel, stabilirea corectă a competenţei organului de urmărire penală şi realizarea unui management eficient la exercitarea urmăririi penale, contribuie direct la atingerea scopului procesului penal care este direcţionat spre: - apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acesteia, a societăţii şi statului împotriva fenomenului criminalităţii; - constatarea şi descoperirea infracţiunilor săvârşite; - prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni; - aflarea adevărului; - atragerea la răspunderea penală a celor vinovaţi. De asemenea, un management eficient ce ţine de activitatea de urmărire penală şi realizarea atribuţiilor funcţionale după competenţă contribuie direct la respectarea termenelor rezonabili în exercitarea urmăririi penale, prevenind, prin urmare, tergiversarea acestora. Scopul direct al prezentului studiu îl constituie cercetarea impactului unui management eficient asupra realizării activităţii de urmărire penală. Iar scopul indirect este sporirea eficientizării activităţii organului de urmărire penală în vederea realizării scopului procesului penal, prin intermediul identificării unor etape de organizare a desfăşurării urmăririi penale atât sub aspect administrativ, cât şi procesual. Obiectivele prezentei lucrări ştiinţifice constau în definirea conceptelor de management şi de competenţă, stabilirea importanţei şi rolului managementului în realizarea scopului urmării penale, descrierea etapelor de organizare a desfăşurării urmăririi penale, identificarea impactului unui management eficient asupra realizării scopului procesului penal per ansamblu. Pentru realizarea studiului, au fost analizate lucrări ştiinţifice ale diferitor autori din domeniul abordat, precum şi prevederi legislative, ceea ce a contribuit la înţelegerea importanţei unei gestionări bine organizate şi etapizate în vederea exercitării urmăririi penale. Cuvinte-cheie: management, competenţă, gestionare, organizare, planificare, desfăşurare, urmărire penală, cauză penală, ofiţer de urmărire penală, conducătorul organului de urmărire penală. 1 Conferențiaruniversitar,doctorîndrept,Catedra„Procedurăpenală,criminalisticăşisecuritateinformațională”,Academia„ȘtefancelMare”aMAIalRepubliciiMoldova(ROR:https://ror.org/036kvxa54); e-mail:[email protected];ORCIDID:0000-0002-1517-8886,e-mail:[email protected] Sofia PILAT 1 [email protected] DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17627601 LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 116 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 MANAGEMENT OF CRIMINAL INVESTIGATION ACTIVITIES Abstract: The respective article is dedicated to the analysis of the role and importance of management viewed as an efficient management of criminal prosecution activity and the competence of the criminal prosecution body in order to achieve the purpose of criminal prosecution. The management of criminal prosecution activity constitutes a complex process, aimed at achieving a goal, namely that of administering justice, which can only be achieved through efficient management of all available administrative and legislative resources. The competence of the criminal prosecution body, in turn, consists of a set of functional attributions regulated by law, which they have when exercising criminal prosecution on a particular case. Thus, the correct establishment of the competence of the criminal prosecution body and the achievement of efficient management in the exercise of criminal prosecution, directly contribute to the achievement of the purpose of the criminal process which is directed towards: - the defense of the person, his/her fundamental rights and freedoms, of society and the state against the phenomenon of crime; - the ascertainment and discovery of all committed crimes; - the prevention of the commission of new crimes; - the discovery of the truth; - the criminal liability of the guilty, etc. Likewise, efficient management in criminal prosecution activity and the performance of functional duties according to competence, directly contribute to the observance of reasonable deadlines in the exercise of criminal prosecution, thus preventing their procrastination. The direct purpose of this study is to research the impact of efficient management on the performance of criminal prosecution activity aimed at achieving the goal of the criminal trial. The indirect purpose of the study is to increase the efficiency of the criminal prosecution body's activity in order to achieve the goal of the criminal trial, by identifying stages of organizing the conduct of criminal prosecution, both from an administrative and procedural perspective. The objectives of this scientific work are to define the concept of management; the concept of competence; establish both the importance and the role of management in achieving the purpose of criminal prosecution; describe the stages of organizing the conduct of criminal prosecution; identify the impact of effective management on achieving the purpose of the criminal trial as a whole. As a result of the study, the research of scientific works of authors in the field addressed, as well as legislation, which in turn will contribute to understanding the importance of well-organized and staged management in the exercise of criminal prosecution. Keywords: management, competence, administration, organization, planning, development, criminal prosecution, criminal case, criminal prosecution officer, head of the criminal prosecution body. INTRODUCERE Exercitarea urmăririi penale ca fază a procesului penal necesită o delimitare clară a sarcinilor organului de urmărire penală atât pe „linie verticală”, cât și pe „linie orizontală”. Prin „linie verticală” se înțelege distribuirea responsabilităților în funcție de tipul infracțiunii comise și de competențele organelor de urmărire penală care sunt determinate de lege. Astfel, fiecare organ de urmărire penală va investiga doar infracțiunile pentru care are competență, conform reglementărilor legale, și va acționa în limitele atribuțiilor specifice. Prin „linie orizontală” se subînțelege exercitarea urmăririi penale de către organe de urmărire penală de același grad sau ierarhie. În acest caz, diferite organe de urmărire penală cu același nivel ierarhic pot efectua investigații pentru cauze similare sau conexe, fără ca una dintre acestea să aibă o autoritate ierarhică asupra celeilalte. Aceste organe colaborează în cadrul aceleiași structuri ierarhice, dar nu există o subordonare directă între ele în ceea ce privește competența specifică. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică117 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Din cele expuse supra, conchidem că prezența mai multor organe de urmărire penală la examinarea aceleiași cauze penale determină stabilirea cu precizie a sarcinilor ce revin fiecărui organ în parte în modul în care activitatea lor să nu se suprapună cu a altora și să nu rămână domenii neacoperite. În ipoteza dezvoltării rezultatelor științifice obținute va fi definit conceptul de management și competență, vor fi descrise etapele de organizare a desfășurării urmăririi penale, va fi stabilită atât importanța, cât și rolul managementului în realizarea scopului urmării penale, și nu în ultimul rând va fi identificat impactul unui management eficient asupra realizării scopului procesului penal per ansamblu. METODEȘIMATERIALEAPLICATE În scopul realizării obiectivelor propuse, au fost utilizate următoarele metode științifice: metoda logică bazată pe analiza deductivă și analiza inductivă, metoda comparativă și metoda sistemică care s-a aplicat la sistematizarea etapelor de organizare a desfășurării urmăririi penale. În procesul elaborării articolului, au fost consultate lucrări ale științifice ale autorilor Ig. Dolea, D. Roman, Iu. Sedlețchi, M. Gheorghiță, S. Nestor, T. Osoianu, Iu. Odagiu, D. Ostavciuc, C. Rusnac, N. Volonciu, Gh. Zăhărescu ș.a. Listădeabrevieri: CPP – Cod de Procedură Penală; RM – Republica Moldova; MAI – Ministerul Afacerilor Interne; OAI – Organele Afacerilor Interne; MSI – Măsurile Speciale de Investigații; art. – articol; nr. – număr; Vol. – volum; p. – pagina; de ex. – de exemplu. DISCUȚII Urmărirea penală este o fază a procesului penal, prevăzută în Partea specială, Titlul I, Capitolul I din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, care constă în activitatea desfășurată de organele de urmărire penală, în limitele căreia sunt administrare și verificate probele necesare privind existența infracțiunii, identificarea făptuitorilor, stabilirea răspunderii acestora, pentru a se costata dacă este sau nu cazul a se dispune trimiterea acestora în judecată1. Urmărirea penală ca fază a procesului presupune desfășurarea unui mare volum de activități necesare realizării obiectivelor stipulate în lege. În partea specială a CPP al RM sunt reglementate cronologic activitățile specifice ale acestei faze, care în mod logic debutează cu începerea urmăririi penale, continuă cu punerea sub învinuire și se finalizează cu terminarea urmăririi penale și trimiterea dosarului în instanța de judecată2. Asigurarea respectării legalității în activitatea de urmărire penală și realizarea unei 1 Osoianu T., Ostavciuc D. Urmărirea penală: Suport de curs. Chișinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2021. ISBN 978-9975-3366-8-0. CZU 343.123.1(075.8). O-85. pp. 136-137. 2 Ibidem, p. 137. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 118 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 munci de calitate în acest domeniu presupun o organizare și planificare judicioasă, științific fundamentată a acțiunilor și măsurilor ce se întreprind pentru soluționarea operativă și completă a cauzelor penale comise3. Managementul măsurilor de urmărire penală, contribuie la realizarea sarcinilor procesului penal, începând chiar din faza actelor premergătoare4. Considerată drept un element tactic fundamental pentru descoperirea și cercetarea infracțiunilor, etapa organizării şi planificării urmăririi penale servește la realizarea dezideratelor procesului penal (identificarea, calificarea la timp și în mod complet a infracțiunilor), ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie atrasă la răspundere penală. În acest scop, se impune determinarea direcțiilor și limitei cercetărilor necesare elucidării, sub toate aspectele, a faptelor incriminate de lege5. Etapa de organizare a desfăşurării urmăririi penale are o importanță majoră pentru întreaga societate, asigurând respectarea principiilor procesului penal în activitatea de urmărire penală. Conform art. 6 al Ordinului MAI cu privire la aprobarea principiilor de management în sistemul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 444 din 26 decembrie 2008, etapa de organizare în activitatea de urmărire penală presupune: • Asigurarea interacțiunii în cadrul procesului de urmărire penală cu alte subdiviziuni ale ministerului și ale organelor de drept. • Analiza practicii și calității urmăririi penale, organizarea instruirii profesionale a ofițerilor de urmărire penală. • Acumularea, generalizarea și implementarea experienței avansate, elaborarea recomandărilor metodice privind efectuarea urmăririi penale pe diferite categorii de infracțiuni6. De asemenea, un rol deosebit de important în organizarea urmăririi penale îl joacă asigurarea subdiviziunii de urmărire penală cu suport informațional necesar. Prin asigurarea cu suport informațional se înțelege activitatea conducătorului organului de urmărire penală îndreptată spre crearea, perfecționarea și funcționarea sistemelor de informație ce au drept scop acumularea și procesarea informației necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor funcționale ale urmăririi penale7. În acest sens, în scopul asigurării unei bune realizări a activității de urmărire penală, conducătorul instituții în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală sau au sediul ofițerii de urmărire penală, întru asigurarea confidențialității urmăririi penale, este obligat să-i asigure fiecărui ofițer de urmărire penală un birou individual de serviciu dotat cu mijloace tehnico-materiale și alt inventar necesar pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu (de ex., mese, scaune, dulapuri, telefoane de serviciu fix și mobil conectate la rețea, tehnică criminalistică și specială, safeuri, computer, tehnică audio-video, tehnică de multiplicat și alte rechizite de birou). Conducătorul instituției în cadrul căruia activea3 Nestor S. Eficientizarea organizării și planificarea cercetării infracțiunilor comise de minori. În: Anale Științifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Ştiințe socioumane. Ediția a XII-a, nr. 2. Chișinău: Academia „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, 2012. ISSN 1857-0976. ISBN 978-9975-4407-5-2. CZU 34:355.232(478-25)(082). A 15. pp. 119-122, p. 121. 4 Ibidem, p. 121. 5 Zăhărescu Gheorghe. Precizări cu privire la organizarea și planificarea urmăririi penale – planul de urmărire penală. În: Revista „P.C.C.”, nr.2, 1981. p. 86-91, p. 89. 6 Ordinul MAI cu privire la aprobarea principiilor de management în sistemul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 444 din 26 decembrie 2008, art. 6. 7 Nestor S. Op. cit., p. 121. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică119 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 ză subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu va amenaja o încăpere destinată pentru întrevederea avocaților cu persoanele reținute și va asigura realizarea în condiții confidențiale a acestui drept. De asemenea, conducătorul instituției în mod obligatoriu va asigura organul de urmărire penală cu transport de serviciu și cantitatea de carburanți necesară pentru executarea atribuțiilor procesuale, va întreprinde măsuri în vederea dotării angajaților organelor de urmărire penală cu uniformă de serviciu în conformitate cu actele normative în vigoare. Pentru păstrarea materialelor, cauzelor penale și corpurilor delicte, conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală este obligat să amenajeze încăperi speciale în corespundere cu cerințele prevăzute de actele normative în vigoare. La eliberarea sau transferarea lucrătorului responsabil pentru evidența și păstrarea materialelor, cauzelor penale și corpurilor delicte, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală prin dispoziție creează o comisie care va efectua inventarierea materialelor, cauzelor penale și corpurilor delicte transmise pentru evidență și păstrare. În cazul constatării pierderii materialelor, cauzelor penale sau corpurilor delicte se va efectua în mod obligatoriu o anchetă de serviciu; concomitent, conducătorul organului de urmărire penală va lua măsurile prevăzute de lege în vederea inițierii procedurii de restabilire a dosarului penal sau a documentelor dispărute. Se interzice semnarea foii de lichidare, la transferul sau eliberarea din funcție a conducătorului organului de urmărire penală sau ofițerului de urmărire penală, dacă aceștia n-au transmis materialele cauzelor penale sau sesizările cu privire la infracțiuni ori corpurile delicte prin act de primire-predare altei persoane împuternicite. De asemenea, unul dintre cele mai importante elemente ale etapei de organizare a activității de urmărire penală este asigurarea organizării interacțiunii externe și interne. Prin interacţiunea externă se subînțelege cooperarea organului de urmărire penală cu alte servicii ale OAI. Interacţiunea cu caracter intern este o activitate coordonată a structurii subdiviziunilor de urmărire penală8. Principiile de bază ale interacțiunii rezultă din dispozițiile actelor normative, cum ar fi cele ale Codului de procedură penală, Legii cu privire la statutul ofițerului de urmărire penală, Legii cu privire la activitatea specială de investigații, Legii cu privire la procuratură etc.9 Așadar, cele menționate mai sus poartă un caracter general și se axează în special pe aspectul organizatoric în cadrul organelor de urmărire penală, influențând nemijlocit asupra aspectului cantitativ și calitativ al acțiunilor și actelor emise de către reprezentantul organului de urmărire penală. Managementul activității de urmărire penală ce se referă într-un mod special la cercetarea infracțiunilor propriu-zise, presupune realizarea unui spectru de decizii de ordin organizatoric, acțiuni procedurale și speciale de investigație. Aceste decizii și acțiuni ale organelor de urmărire penală poartă atât caracter procesual, cât și neprocesual (tactic-organizatoric). Caracterul lor unitar constă în faptul că atât deciziile procesuale, cât și cele neprocesuale sunt orientate spre îndeplinirea sarcinilor urmăririi penale, cercetării și descoperirii infracțiunilor, identificării infractorului și atragerii lui la răspunderea penală, rezolvarea altor probleme ale procesului penal. Deosebirea constă în faptul că deciziile procesuale și cele neprocesuale au bază diferită și îți găsesc expresie în forme diferite. Astfel, dacă cele dintâi se bazează pe normele concrete ale le8 Nestor S. Op. cit., p. 121. 9 Nestor S. Op. cit., p. 121. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 120 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 gislației penale și de procedură penală, care se reflectă în documentele oficiale întocmite pe marginea acțiunii penale, cele din urmă se bazează pe diferite recomandări ale teoriei și practicii pozitive ale organelor de drept și speciale de investigații, pe instrucțiuni, norme și experiența proprie a lucrătorilor organelor respective. De obicei, în materialele dosarului penal sunt reflectate numai rezultatele deciziilor procesuale ale organului de urmărire penală; celelalte se fixează în materialele de lucru și dosarele de evidență operativă10. La deciziile și acțiunile cu caracter procesual, care fac parte din organizarea cercetării, se referă: pornirea urmăririi penale în legătură cu depistarea infracțiunii; aplicarea măsurilor de reprimare față de persoanele suspecte ori reținute; efectuarea unor anumite acțiuni procesuale și a măsurilor speciale de investigații, orientate spre obținerea probelor infracțiunii; audierea martorilor; victimelor și a persoanelor bănuite de comiterea infracțiunii; formularea și aducerea la cunoștință a învinuirii etc.11 La deciziile și acțiunile cu caracter neprocesual (tactic) care, de asemenea, fac parte din organizarea cercetării infracțiunilor sus-numite, se referă: obținerea și analiza informației, precum și a datelor despre infracțiune; planificarea cercetării și realizarea măsurilor speciale de investigații; realizarea interacțiunii ofițerului de urmărire penală cu servicii operative, ministere, departamente etc.; analiza materialelor obținute și controlul desfășurării lucrului în baza materialelor cauzei concrete12. Prin urmare, menționează autorul Gheorghiță Mihail, „Organizarea cercetării cauzei penale prezintă activitatea rațională a ofițerului de urmărire penală, care include un anumit complex (sistem) de decizii (hotărâri) și acțiuni orientate spre constatarea evenimentului ilicit, identificarea persoanei infractorului, stabilirea vinovăției acesteia și altor circumstanțe care au importanță pentru soluționarea sarcinilor procesului penal”13. La rândul său, etapa planificării urmăririi penale este procesul de gândire ce constă în determinarea conținutului și ordinii activității spre identificarea tuturor circumstanțelor infracțiunii comise și stabilirea vinovaților cu stricta respectare a vinovăției, cu utilizarea rațională a timpului și forțelor14. Planificarea urmăririi penale constituie o metodă tactică fundamentală, care imprimă un caracter științific activității de descoperire și cercetare a infracțiunilor ce începe încă în faza actelor premergătoare, de la verificarea datelor inițiale și elaborarea primelor versiuni, până la documentarea finală a împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea. Desfășurarea planificată a urmăririi penale constituie, în același timp, o premisă importantă pentru creșterea fermității împotriva acțiunilor infracționale Pe de altă parte, planificarea urmăririi penale reprezintă un proces complex de analiză a activităților care trebuie executate și a succesiunii lor logice, constituindu-se într-un ghid care conferă perspectivă și eficiență investigării15. Așadar, planificarea reprezintă latura cea mai importantă a organizării cercetării faptelor penale, asigurând efectuarea acesteia în conformitate cu prevederile legii, întrun mod temeinic, complet și obiectiv. Ofițerul de urmărire penală este obligat să-și organizeze activitatea în așa fel ca, în cel mai scurt posibil termen și într-un mod neîntârziat, 10 Gheorghiță M. Tratat de criminalistică. Chișinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2017. ISBN 978-9975-53-8343. CZU 343.9(075.8). G 41. p. 335. 11 Ibidem, p. 336. 12 Ibidem, p. 336. 13 Ibidem, 336. 14 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Tactica acțiunilor de urmărire penală: Curs universitar. Chișinău: Cartea Militară, 2020. ISBN 978-9975-3366-0-4. CZU 343.1:343.98(075.8). T 12. p. 39. 15 Ibidem, p. 39. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică121 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 să cerceteze obiectiv, multilateral, sub toate aspectele sesizarea sau cauza penală din gestiunea sa. În acest scop, ofițerul de urmărire penală, în termen restrâns din momentul parvenirii sesizării cu privire la infracțiune, după caz, de la începerea urmăririi penale, bazându-se pe informațiile de care dispune și pe versiunile înaintate, va întocmi, și ulterior, la apariția necesității, va completa planul acțiunilor de urmărire penală și măsurilor speciale de investigații, necesare pentru soluționarea justă a fiecărei cauze penale în parte. Planul cu privire la acțiunile de urmărire penală și măsurile speciale de investigații trebuie să conțină descrierea scurtă a circumstanțelor infracțiunii, versiunile înaintate în baza informațiilor și probelor acumulate, acțiunile de urmărire penală și măsurile operative de investigații necesare în vederea confirmării sau excluderii versiunilor înaintate, executorul și termenul concret de realizare a acțiunilor planificate. Ofițerul de urmărire penală și angajații subdiviziunilor specializate de efectuarea MSI, incluși în componența grupului de urmărire penală, ținând cont de datele acumulate la etapa inițială a urmăririi penale, după caz, pot să întocmească în comun planul acțiunilor de urmărire și măsurilor speciale de investigații. Planul comun va prevedea măsuri pentru toate serviciile care urmează a fi implicate în descoperirea infracțiunii. Prin urmare, etapa planificării urmării penale constituie un proces continuu care atribuie urmării penale un suport științific de organizare a muncii, eliminând din activitatea organelor de urmărire penală orientarea unilaterală a investigațiilor, desfășurarea unor activități inutile, formalismul și rutina. În cazul în care etapa planificării urmării penale se ignoră, urmărirea penală este desfășurată superficial, uneori haotic, cu toate consecințele care decurg din aceasta: clarificarea incompletă a împrejurărilor faptei, administrarea necalificată a probelor, trecerea cu ușurință peste fapte și împrejurări semnificative pentru soluționarea cauzei, utilizarea insuficientă a metodelor și mijloacelor științifice criminalistice, alte deficiențe de natură să conducă la cheltuieli inutile de energie și timp, iar în cazuri mai dificile, să facă imposibilă descoperirea infracțiunii. În contextul celor expuse, specificăm că etapa planificării urmării penale comportă un conținut amplu și complex, constituind latura organizatorică și creatoare a unui complicat proces de gândire a ofițerului de urmărire penală. Sub acest aspect, etapa de planificare a urmării penale poate fi tratată ca un proces creativ de programare a activității de urmărire penală, proces care cuprinde, pe de o parte, determinarea în baza analizei datelor existente în cauză a situației de fapt, iar, pe de altă parte, presupune direcționarea activității de cercetare, stabilirea mijloacelor și modului de administrare a probelor, a altor măsuri de organizare a activității de cercetare în măsură să asigure succesul în procesul desfășurării urmăririi penale. Pentru a fi realizată corect și eficient, etapa de planificare în cadrul urmăririi penale se înfăptuiește în următoarea consecutivitate: • Planificarea acțiunilor inițiale de urmărire penală. • Planificarea acțiunilor ulterioare de urmărire penală. • Planificarea la etapa finală a cercetării16. Elementele de bază ale cercetării pe cauzele penale concrete sunt următoarele: • Studierea datelor faptice avute la dispoziție. • Înaintarea versiunilor. • Alegerea acțiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigație și celor 16 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Op. cit., p. 41. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică 122 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 organizatorice necesare pentru efectuare, termenele și ordinea de efectuare a acestora, precum și persoanele ce le vor efectua17. Managementului activității de urmărire penală îi sunt specifice următoarele forme de planificare: • Planificarea cercetării unei fapte ilegale în ansamblu. • Planificarea operațiilor tactice. • Planificarea activităților de urmărire penală. • Planificarea măsurii speciale de investigație. Planificarea cercetării unei fapte penale în ansamblu cuprinde determinarea sarcinilor activităților în funcție de natura faptei și prevederile legii. Într-o cauză, se cer dovedite fapta și împrejurările de fapt, inclusiv locul, timpul, modul și împrejurările în care s-a comis, făptuitorul, vinovăția acestuia, circumstanțele agravante și atenuante ale faptei, prejudiciul, caracterul și gravitatea acestora, alte fapte și împrejurări în măsură să influențeze răspunderea și stabilirea pedepsei, cum ar fi caracteristica făptuitorului, comportarea victimei, antecedentele penale etc.18 Elementele enunțate ale obiectului probațiunii se vor concretiza în planul de cercetare în funcție de conținutul versiunilor elaborate, prin formularea întrebărilor la care activitatea de urmărire penală trebuie să dea răspuns19. Este evident că întrebările și sarcinile ce configurează planul de cercetare diferă nu numai de la o categorie de infracțiuni la altele, dar și de la un caz la altul, chiar dacă se atribuie la aceeași categorie. Întotdeauna planul trebuie să prevadă clarificarea unor aspecte esențiale ale faptei cercetate20, prevăzute de așa-numita „formulă a celor 7 întrebări”: 1) Ce faptă s-a comis? 2) Unde s-a comis? 3) Când s-a comis? 4) Cine este făptuitorul? 5) Cum a comis fapta? 6) Cu ajutorul cui? 7) În ce scop? În plan se vor prevedea activitățile de urmărire penală și posibilitatea efectuării lor la nivel tactic cuvenit. În acest scop se va preciza ordinea, locul și procedeele tactice, prin a căror aplicare activitățile planificate să se desfășoare cu succes. Specificarea termenelor de realizare a activităților de urmărire penală precizează persoanele concrete învestite cu efectuarea acestora21. Ofițerul de urmărire penală va aprecia forțele și mijloacele de care dispune pentru moment, dar și posibilitatea folosirii lor în mod eficient. Termenele efectuării activităților prevăzute în plan pot fi stabilite cu aproximație sau în mod concret22. Planificarea operaţiilor tactice și a activităţilor de urmărire penală au, de obicei, aceeași structură: determinarea scopului, specificarea ordinii și a timpului efectuării, a forțelor și mijloacelor necesare. Firește, conținutul planului de activități este întocmit în funcție de natura cauzei, dar și de specificul activității de urmărire penală23. Planificarea activității de urmărire penală într-o cauză concretă capătă forma unui plan scris al căror elemente principale sunt versiunile, problemele de clarificat în cadrul fiecărei versiuni, termenul de rezolvare și activitățile de urmărire penală prin care se dă răspuns la problemele amintite24. 17 Ibidem, p. 41. 18 Ibidem, p. 41. 19 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Op. cit., p. 41. 20 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Op. cit., p. 42. 21 Ibidem, p. 42. 22 Ibidem, p. 42. 23 Ibidem, p. 42. 24 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Op. cit., p. 42. LEGEA ŞI VIAŢA Publicaţie ştiinţifico-practică123 aprilie-iunie 2025 LAW AND LIFE Scientific-practical publication April-June 2025 Forma planului de urmărire penală depinde de experiența profesională a ofițerului de urmărire penală25. Nu există o formă concretă, obligatorie a unui plan de urmărire penală, ofițerul de urmărire penală alegând forma pe care o consideră potrivită, de aceea planul se elaborează pe o foaie unde se indică numai activitățile spre efectuare până la schițe complicate cu planuri și grafice, așa-numitele planuri analitice. În majoritatea cazurilor se folosesc formele cele mai simple ale unui plan de urmărire penală, care conține notele și informațiile strict necesare26. Conchidem că activitatea de planificare se materializează într-un plan bine determinat, întocmit într-o formă scrisă, care poate căpăta cele mai diverse forme, precum o schițare a activităților ce urmează a fi efectuate în cazurile simple (de ex., în cazul unui act de huliganism), până la combinații de scheme, tabele, grafice, sisteme de fișe etc. în cazurile complicate (de ex., cauze penale cu un număr mare de învinuiți, de acte infracționale comise sau episoade etc.). Cerința de bază ce urmează a fi respectată, indiferent de forma planului, rezidă în faptul ca acesta să cuprindă toate elementele planificării menționate mai sus, precum: versiunea, problemele ce urmează a fi elucidate în legătură cu fiecare versiune, operațiile tactice și activitățile de urmărire prin a căror efectuare se prevede verificarea versiunilor și determinarea împrejurărilor faptei, termenele și persoanele executante. În cazul efectuării urmăririi penale de către un grup de ofițeri, planificarea capătă o altă amploare în paralel cu planul de bază elaborat de către ofițerul de urmărire penală autorizat să dirijeze întreaga activitate de cercetare a cauzei, urmând să fie întocmite planuri individuale pentru fiecare membru al grupului. Conținutul planului diferă în funcție de sarcinile atribuite fiecărui ofițer în parte din cadrul grupului și constă în: verificarea unei sau mai multor versiuni, cercetarea unui sau mai multor episoade, a tuturor împrejurărilor faptei comise precum și a celor ce se referă la activitatea infracțională a fiecărui învinuit în parte. În situația în care fapta infracțională comisă a cuprins mai multe localități sau teritorii, acțiunile de urmărire penală ale membrilor grupului de ofițeri creat se vor desfășura după anumite criterii teritoriale existente. În cauzele complexe cu un grad sporit de dificultate, un număr mare de participanți și cu concurs de infracțiuni săvârșite, la planul acțiunilor de urmărire penală se pot anexa fișe pentru fiecare învinuit, ce conțin date despre faptele săvârșite, probleme ce urmează a fi elucidate, ordinea și modalitățile de rezolvare a acestora, scheme ce se referă la structura grupei infracționale și la relațiile dintre membrii acesteia, grafice referitoare la efectuarea unor activități de cercetare precum reținerea și prezentarea spre recunoaștere, percheziția, ascultarea învinuiților etc. În scopul evitării sancțiunilor procedurale, un rol deosebit de important în managementul acțiunilor de urmărire penală îl joacă respectarea termenelor care, la rândul lor, asigură eficacitatea aplicării principiului operativității urmăririi penale și disciplinează persoana împuternicită pentru efectuarea urmăririi penale. Termenele procedurale au un dublu scop: de a promova principiul operativității în procesul penal și de a asigura o anumită durată minimă și maximă necesară pentru ca activitatea procesuală să se desfășoară în bune condiții27. 25 Ibidem, p. 42. 26 Osoianu T., Odagiu Iu., Ostavciuc D., Rusnac C. Op. cit., p. 42. 27 Volonciu N. Tratat de procedură penală. Partea generală. Vol. I. București: Editura Paideia, 1993. p. 466.