(IN)EFFICIENCY OF PEACEKEEPING MISSIONS IN THE TRANSNISTRIAN REGION - SOME CONSIDERATIONS

Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 7 Ion COROPCEAN(1) Agency for Military Science and Remembrance Moldova State University Svetlana CEBOTARI (2) Moldova State University (IN)EFICIENȚA MISIUNILOR DE MENȚINERE A PĂCII ÎN REGIUNEA TRANSNISTREANĂ - UNELE CONSIDERAȚII DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17943636 Title: (IN)EFFICIENCY OF PEACEKEEPING MISSIONS IN THE TRANSNISTRIAN REGION - SOME CONSIDERATIONS Abstract: The Transnistrian region constitutes a key area of interest for the study of frozen conflicts and post-Soviet security mechanisms. The peacekeeping mission, established following the 1992 ceasefire agreement, is of a hybrid nature, involving Russian forces alongside Moldovan and Transnistrian contingents. However, the predominant involvement of the Russian Federation raises significant concerns regarding impartiality and legitimacy, challenging the core principles of UN peacekeeping operations. The analysis further underscores the lack of effective monitoring and transparent reporting mechanisms, which undermines the overall credibility of the mission. The central finding is that the current configuration produces ambivalent outcomes: while it effectively ensures shortterm stability, it falls short in promoting a sustainable and equitable resolution. The study argues for a reform of the mission’s framework, including its potential internationalization under the auspices of a multilateral organization, with the aim of transforming military stability into a genuine process of reconciliation and durable peacebuilding. This research seeks to assess the (in)effectiveness of peacekeeping operations within the specific political realities of eastern Moldova. Keywords: Republic of Moldova; Security Zone; Unified Control Commission; Peacekeeping Operation; Transnistrian Region Contact details of the authors: E-mail: [email protected] (1) [email protected] (2) Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 8 Introducere Regiunea transnistreană, situată pe malul stâng al Nistrului, reprezintă una dintre cele mai complexe și persistente zone de instabilitate din spațiul postsovietic. Conflictul armat din 1992, soldat cu victime și distrugeri considerabile, a fost urmat de instaurarea unei misiuni de menținere a păcii, al cărei obiectiv declarat a fost prevenirea reluării ostilităților și asigurarea unui climat de securitate în regiune. Această misiune, rezultată din acordul de încetare a focului dintre Republica Moldova și Federația Rusă, are un caracter hibrid, fiind compusă din contingente militare moldovenești, transnistrene și rusești. Particularitatea sa constă în faptul că nu se află sub egida unei organizații internaționale consacrate (precum ONU sau OSCE), ci funcționează în baza unui format bilateral și asimetric, în care rolul determinant revine Moscovei. Problematica (in)eficienței acestei misiuni este una de actualitate și relevanță științifică majoră, întrucât ridică întrebări esențiale privind natura și limitele mecanismelor de securitate în conflictele înghețate. Dacă, pe de o parte, misiunea este prezentată ca un factor de stabilitate, pe de altă parte, există numeroase argumente potrivit cărora aceasta a perpetuat statu-quo-ul și a diminuat șansele unei soluții politice durabile. În plus, prezența militară a Federației Ruse, legitimată prin participarea la această misiune, reprezintă un punct de dispută constant atât în discursul politic intern, cât și în cel internațional. Independența Republicii Moldova, realizată prin exprimarea voinței cetățenilor și a clasei politice, fiind consfințită juridic prin adoptarea Declarației de Independență la 27 august 19911 de către Parlament, a fost supusă unei încercări majore în primăvara-vara anului 1992. Apariția și intensificarea separatismului transnistrean au constituit o amenințare reală la adresa integrității teritoriale a noului stat suveran. Evenimentele au depășit rapid cadrul instituțional al Parlamentului și al Pieței Marii Adunări Naționale, fiind dificil de gestionat de către clasa politică. În consecință, Republica Moldova și cetățenii săi s-au confruntat cu un conflict armat de amploare. În ultima decadă a lunii iunie 1992, situația din zona confruntărilor armate dintre forțele guvernamentale și cele separatiste s-a agravat semnificativ. Linia de contact militar se extinsese până la 70 de kilometri, iar intensitatea luptelor era în continuă creștere. Zilnic se înregistrau pierderi considerabile - între 10 și 15 militari căzuți, 40-50 de răniți, precum și un număr în creștere de refugiați. În comunitățile unde erau înmormântați militarii căzuți la datorie, conflictul era resimțit profund, generând un climat de doliu și reculegere colectivă. În aceste condiții, forțele guvernamentale se confruntau cu lipsa acută de armament, tehnică 1 Declarația de Independență a Republicii Moldova. Lege privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova Nr. 691-XII din 27.08.1991, Monitor Nr.1112/103,118 din 1991. https://www.constcourt.md/pageview.php?l=ro&id=276&idc=11 (12.09.2025) Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 9 militară și cadre profesioniste de comandă. În schimb, formațiunile paramilitare transnistrene beneficiau de sprijin substanțial din partea Armatei a 14-a a Federației Ruse, care le furniza armament și tehnică de luptă2. În acest context, președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a demonstrat voință politică și a adoptat una dintre cele mai importante decizii ale mandatului său: inițierea negocierilor pentru încetarea conflictului armat. Principalul interlocutor diplomatic era Federația Rusă, stat care deținea un rol determinant în evoluția ostilităților. O primă înțelegere a fost convenită la 3 iulie 1992, în cadrul întrevederii dintre președinții Boris Elțîn și Mircea Snegur, care au decis oprirea imediată a focului. Negocierile oficiale au debutat la 7 iulie 1992, cu participarea delegației Republicii Moldova, condusă de generalul de divizie Pavel Creangă, și a delegației Federației Ruse, condusă de general-colonelul Viktor Semionov3. Discuțiile s-au desfășurat într-un climat tensionat, reprezentanții Republicii Moldova fiind expuși unor presiuni și amenințări directe. În urma tratativelor, s-a decis retragerea tehnicii militare grele de pe pozițiile de luptă începând cu ora 00:00 a zilei de 8 iulie și concentrarea acesteia în zone prestabilite. Implementarea acordului era monitorizată prin grupuri mixte de control și observatori. Un element de noutate în cadrul negocierilor l-a constituit discutarea introducerii forțelor de menținere a păcii, pentru prima dată concepute ca un mecanism de stabilizare și soluționare pașnică a conflictului armat. Implementarea acestora urma să fie realizată ulterior, prin semnarea unui acord politic. Negocierile asupra textului acordului și pregătirea acestuia pentru semnare au fost purtate, din partea Republicii Moldova, de delegația condusă de consilierul prezidențial Nicolae Chirtoacă4. 1. Oprirea ostilitățile de pe Nistru - pas important în reglementarea conflictului transnistrean Misiunea de menținere a păcii din regiunea transnistreană a fost instituită ca urmare a Acordului de încetare a focului semnat la 21 iulie 1992 între Republica Moldova și Federația Rusă5, sub auspiciile președinților Mircea Snegur și Boris Elțîn. Acest acord a marcat sfârșitul confruntărilor armate dintre forțele 2 Pavel Creangă, Ia hociu rasskazati..., Elan Poligraf, Chișinău, 2005 (Павел Крянгэ. Я хочу рассказать…, Elan Poligraf, Chişinău, 2005, pp. 133-134. 3 Ibidem. 4 Pavel Creangă, Op. cit., pp. 133-134. 5 Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/1992-07-21-ru-moscowagr_on_principles_of_peaceful_settlem.pdf (12.09.2025) Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 10 moldovenești și separatiste, sprijinite activ de unități ale Armatei a 14-a ruse6. De asemenea, Documentul mai prevedea crearea unei „Zone de Securitate” (art. 1, §2) și instituirea unei Comisii Unificate de Control (CUC)7, responsabilă pentru supravegherea încetării focului (art. 2). Structura misiunii este una atipică în raport cu standardele internaționale. Ea include contingente militare moldovenești, transnistrene și ruse, dislocate în zona de securitate Tighina (Bender), cu rolul de a monitoriza respectarea armistițiului8. Conform prevederilor art. 3, orașul Tighina a fost declarat zonă supusă unui regim special de securitate, administrată de autoritățile locale de autoadministrare, în cooperare cu CUC, căreia, împreună cu poliția i-a revenit și responsabilitatea menținerii ordinii publice. Art. 4 stipula expres că Armata a 14-a a Federației Ruse, staționată pe teritoriul Republicii Moldova, era obligată să respecte cu strictețe neutralitatea. Prin prevederile stipulate în art. 5 al Acordului se interzicea aplicarea oricăror sancțiuni sau blocade și prevedea eliminarea obstacolelor în calea liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și persoanelor9. În ansamblu, conform art. 7, măsurile consfințite de acord au fost definite drept „o parte foarte importantă a reglementării conflictului prin mijloace politice”10. Este necesar de subliniat că, începând cu momentul deciziei politice de încetare a conflictului armat, reprezentanții Republicii Moldova au menținut un dialog constant cu partea rusă. Contrar percepțiilor vehiculate uneori în spațiul public, deciziile adoptate nu au fost impuse unilateral, ci au rezultat din negocieri și înțelegeri reciproce. Fiecare măsură adoptată a fost semnată și asumată de reprezentanții Republicii Moldova. Mai mult, anumite propuneri formulate de partea rusă au fost respinse pe baza argumentelor delegației moldovenești. De exemplu, nu a fost acceptată utilizarea regimentului de parașutiști nr. 300, dislocat la Chișinău, ca forță pacificatoare. De asemenea, a fost respinsă propunerea de creare a două zone distincte de securitate: una pe linia Tiraspol-Bender, la 5 kilometri de Chișinău, și o alta în raionul Dubăsari. În schimb, forma actuală a 6 Alexander Kurtskhalia, Analiza juridică a acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 de încetare a focului în conflictul transnistrean, „Revista Națională de Drept”, Vol.48, Nr. 2 2022. chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_f ile/65-70_33.pdf (12.09.2025) 7 Hotărâre Nr. 744 din 03-10-2011 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea delegaţiei Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control, https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=103252&lang=ro (12.09.2025) 8 Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova, https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/1992-07-21-ru-moscowagr_on_principles_of_peaceful_settlem.pdf (12.09.2025). 9 Ibidem. 10 Ibidem. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 11 zonei de securitate unice, continue, pe ambele maluri ale Nistrului, reprezintă o propunere a părții moldovenești11. Implementarea Acordului a constituit un prim test major pentru Marele Stat Major al Armatei Naționale, care abia se afla în proces de constituire instituțională. Planificarea, organizarea și participarea contingentului moldovenesc la FMP au fost realizate la un nivel înalt, succes datorat profesionalismului și responsabilității ofițerilor implicați. Această experiență a consolidat cunoștințele și practica în domeniul operațiunilor de menținere a păcii, domeniu relativ necunoscut militarilor moldoveni la acea dată. De asemenea, Forțele de Menținere a Păcii din zona de securitate constituie un instrument al deciziei politice, fundamentat pe principiul consensului, dar și pe mecanismele de influență în cadrul CUC, fapt ce a generat de-a lungul timpului favorizarea intereselor Federației Ruse. Activitatea acestora se desfășoară în baza mandatului atribuit de CUC, ceea ce face ca Operațiunea de Menținere a Păcii pe Nistru (OMP) să reprezinte parte integrantă a procesului politic de soluționare a conflictului transnistrean și să nu poată fi analizată în mod izolat. 2. Evoluția Operațiunii de Menținere a Păcii pe Nistru Pentru o mai bună comprehensiune a rolului Operațiunilor de Menținere a Păcii în zona estică a Republicii Moldova, se impune realizarea unei treceri succinte în revistă a evoluției acestora. Evoluția Operațiunii de Menținere a Păcii pe Nistru poate fi structurată în mai multe etape, determinate de dinamica procesului politic al negocierilor dintre părți: Prima etapă, considerată una de succes (iulie 1992martie 1998), a fost caracterizată prin atingerea obiectivelor militar-politice imediate ale misiunii. Astfel, au fost restabilite pacea și ordinea publică, iar premisele reizbucnirii conflictului armat au fost eliminate. Printre realizările concrete se numără: încetarea focului între părți, retragerea formațiunilor militare combatante, crearea zonei de securitate și instituirea punctelor de control și trecere pe perimetrul acesteia, inclusiv pe principalele puncte de traversare a Nistrului. Totuși, contingentele militare trilaterale (moldo – ruso - transnistrene), constituite conform Acordului de încetare a focului, pot fi considerate doar în mod convențional „forțe de menținere a păcii”. Această calificare este discutabilă, având în vedere că formatul pacificator includea reprezentanți ai părților anterior implicate în confruntări armate, ceea ce contravine principiilor consacrate ale operațiunilor de menținere a păcii desfășurate sub egida Organizației Națiunilor Unite. De asemenea, aplicarea principiului consensului în procesul decizional atât la nivel militar (Comandamentul Militar Întrunit), cât și la nivel politic (Comisia Unificată de Control - CUC), a generat ulterior blocaje și a favorizat conservarea situației. În consecință, doar obiectivul principal al Acordului - încetarea confruntărilor armate 11 Pavel Creangă, Op. cit., pp. 110-123. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 12 - a fost pe deplin realizat, în timp ce celelalte obiective, precum demilitarizarea zonei de securitate, eliminarea completă a sancțiunilor și obstacolelor în calea circulației libere a persoanelor, bunurilor și serviciilor, nu au fost atinse12 . Încetarea ostilităților și diminuarea riscului reluării acestora au stat la baza unor decizii ulterioare adoptate separat și în comun de către părți. Federația Rusă a decis să nu trimită contingente militare din interiorul țării, atribuind această responsabilitate Grupului Operațional al Federației Ruse dislocat în Transnistria. Până în iunie 1996, contingentul rus al FMP a fost asigurat de unități aeropurtate din Tula și Pskov, în total fiind rotați șapte contingente, cu schimbări semestriale. Republica Moldova, la rândul său, a trecut de la utilizarea rezerviștilor la includerea militarilor în termen, care au înlocuit treptat efectivele de rezervă13. În perioada 1994–1996, prin decizii CUC, a fost redus semnificativ numărul posturilor de control și trecere din zona de securitate, fapt ce a facilitat circulația populației și a diminuat sarcina contingentelor militare. De asemenea, până la sfârșitul anului 1993 au fost neutralizate peste 11.000 de mine și alte obiecte explozive. Ultimele terenuri minate, aproximativ 80 de hectare situate în apropierea localității Pohrebea, au fost curățate în anul 2000 de un detașament moldovean de genişti, care au distrus 345 de obiecte explozive. Un element definitoriu al acestei etape a fost consolidarea cooperării între militarii celor trei contingente. În pofida faptului că la posturi erau dislocați militari din tabere opuse, nu s-au înregistrat cazuri de ostilitate, răzbunare sau agresiuni fizice ori morale, ceea ce confirmă că natura conflictului a fost preponderent politică. Cea dea doua etapă, numită etapa reformelor (martie 1998 – august 2004) este marcată prin semnarea la data de 20 martie 1998, la Odessa, în prezența șefului Misiunii OSCE, a Acordului privind măsurile de creștere a încrederii și dezvoltarea contactelor dintre părți. Documentul prevedea reducerea efectivelor FMP, demilitarizarea zonei de securitate, dislocarea unor forțe ucrainene de menținere a păcii, relaxarea controlului vamal, reconstrucția infrastructurii (poduri peste Nistru), retragerea echipamentului militar rusesc prin Ucraina, combaterea traficului ilegal, protejarea mediului și garantarea drepturilor omului14. În contextul evenimentelor din acea perioadă, Republica Moldova a demonstrat voință politică în implementarea acordului, retrăgând ultimele unități militare din zona de securitate (școala militară din Rezina, peste 50 de blindate și aruncătoare de mine). De asemenea, au fost retrase companiile din Copanca și Vadul lui Vodă, iar batalionul din Varnița a fost redus la nivel de companie, 12 Valeriu Cerba, Adevărul despre agresiunea rusă în Transnistria, Tipografia Centrală, Chișinău, 2019, p.67. 13 Ibidem. 14 Acordul privind măsurile de creştere a încrederii şi dezvoltarea contactelor dintre cele două părţi, https: // gov .md/ sites / default / files / document / attachments / 1998-03-20ru-odessa-agreement_on_cbm_and_development_of_c.pdf (12.09.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 13 sarcina principală revenind Batalionului 22 de Menținere a Păcii. Ca urmare, efectivul moldovenesc din FMP a fost redus la circa 500 de militari15. La nivel general, contingentele FMP însuma 1.200-1.300 de militari, cu dotare standard de infanterie, cu excepția contingentului rus, care dispunea de 16 transportoare blindate (TAB), dintre care 13 sunt amplasate la posturi - în pofida angajamentului rus de retragere până la sfârșitul anului 2003. Unitățile militare au fost dislocate astfel: Federația Rusă -la Bender (și o subunitate la Dubăsari); Republica Moldova - la Cocieri, Coșnița și Varnița; Transnistria - la Dubăsari și Grigoriopol, iar observatorii militari au fost dispuși la Dubăsari, Criuleni, Doroțcaia, Vadul lui Vodă și Bender, iar Comandamentul Militar Întrunit cu sediul la Bender16. Astfel, ca rezultat al semnării Acordului de la Odessa, în zona de securitate au activat observatori militari ucraineni (10 ofițeri). Aceștia au fost retrași în 2022, odată cu declanșarea războiului din Ucraina. Grupurile de observatori constituie principalul mecanism de monitorizare și reacție rapidă, fiind subordonate CUC și operativ Comandamentului Militar Întrunit. Participarea ofițerilor moldoveni cu experiență în operațiuni ONU și cursuri internaționale a contribuit la profesionalizarea misiunii, însă aplicarea principiului consensului în luarea deciziilor a reprezentat un obstacol major pentru eficiența operațională. Spre sfârșitul primei etape și pe parcursul celei de-a doua, activitatea CUC și a Comandamentului Militar Întrunit s-a redus la constatarea și raportarea încălcărilor depistate de observatori, fără adoptarea unor măsuri ferme. Introducerea comandantului militar al contingentului transnistrean în componența CUC, cu acceptul părții moldovenești, a politizat procesul decizional și a permis blocarea frecventă a unor acțiuni necesare17. Cea de a treia etapă, numită etapa crizei și conservării (august 2004 - prezent) este caracterizată prin faptul că în perioada de după încetarea conflictului armat, partea transnistreană a introdus în zona de securitate unități militare dotate cu tehnică de luptă și armament, trupe de grăniceri, posturi de frontieră și centre de instruire militară. Totodată, aceste structuri au restricționat accesul grupurilor de observatori militari la obiectivele civile și militare din regiune, diminuând în mod deliberat rolul Forțelor de Menținere a Păcii (FMP) în gestionarea situației, contrar mandatului și atribuțiilor acestora. Un exemplu ilustrativ îl constituie evenimentul din 26 iulie 2004, când miliția transnistreană a ocupat orfelinatul din Tighina și a interzis accesul celor aproximativ 60 de copii reveniți dintr-o tabără de vară, care au fost nevoiți să petreacă noaptea în aer liber. Incidentul a generat reacții sociale, 15 Ion Coropcean, Operațiunea de menținere a păcii în Zona de Securitate pe Nistru – unele realizări șe rezerve „Cohorta. Revistă de Istorie Militară”, Nr. 2, 2020, pp. 141-152. 16 Contingentele Forțelor de Menținere a Păcii în Zona de Securitate, Ministerul Apărării al Republicii Moldova, https: //www. army. md /?lng=2&action=show&cat=163 (12.09.2025) 17 Ibidem. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 14 concretizate prin organizarea de pichete de către profesori, părinți și elevi la școlile amenințate cu închiderea de către administrația de la Tiraspol. În aceeași perioadă, administrația transnistreană a inițiat acțiuni de blocare și ulterior de preluare a infrastructurii feroviare care funcționa integrat cu partea dreaptă a Nistrului, a portului de la Varnița și Bender, precum și a activităților agricole ale locuitorilor din Coșnița, Doroțcaia și Cocieri. Totodată, au fost instalate posturi suplimentare de control și au fost limitate serviciile de telefonie mobilă. Pentru FMP, aceste evenimente au marcat începutul celei de-a treia etape - caracterizată prin criză și stagnare - determinată de imposibilitatea exercitării unei influențe militare reale asupra evoluțiilor din zona de securitate. Un aspect deosebit de relevant constă în statutul juridic precar al militarilor Federației Ruse dislocați în regiune. Conform Legii nr. 448/2003 privind statutul forțelor militare străine pe teritoriul Republicii Moldova, prevederile legale nu se aplică formațiunilor militare ale Federației Ruse, care, în conformitate cu Acordul din 1992, urmează a fi retrase de pe teritoriul național. De asemenea, aceste reglementări nu vizează contingentele create pentru asigurarea regimului de securitate în baza acordului menționat18. Prin urmare, prezența militară rusă rămâne în afara cadrului juridic al Republicii Moldova, consolidând un regim de ambiguitate legală. Această situație, dublată de stagnarea și lipsa de adaptare a mecanismului de pacificare - inclusiv rolul observatorilor militari, organizarea posturilor de control și principiile de conducere în cadrul Comandamentului Militar Întrunit - a generat vulnerabilități majore. Consecința cea mai gravă a fost incidentul din 1 ianuarie 2012, când un tânăr din satul Pârâta (raionul Dubăsari) a fost împușcat mortal de un pacificator rus cu muniție interzisă de ONU, în timp ce încerca să traverseze un post de control. Cazul a fost examinat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a condamnat Federația Rusă în unanimitate19 . Deși în anii precedenți au existat incidente în care utilizarea armamentului a provocat victime atât în rândul militarilor, cât și al civililor, acestea au fost atribuite în general imprudenței sau încălcării regulilor de securitate. Incidentul din 2012 constituie însă un caz singular, în care arma a fost folosită în mod intenționat asupra unei persoane civile, demonstrând persistența unor instrucțiuni depășite și inadecvate pentru realitățile post-conflict. Menținerea consensului drept principiu fundamental în adoptarea deciziilor a împiedicat modificarea acestor reglementări. Mai mult, amplasarea posturilor tripartite doar pe podurile de peste Nistru, și nu pe linia de confruntare de pe traseul Grigoriopol–Dubăsari, a condus la izolarea 18 Legea Nr.448/2003 cu privire la statutul forței militare străine în Republica Moldova, https: //www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=28813&lang=ro (12.09.2025). 19 CEDO a condamnat Rusia pentru uciderea lui Vadim Pisari de către pacificatorul său, https://www.dw.com/ro/cedo-a-condamnat-rusia-pentru-uciderea-lui-vadim-pisari-decătre-pacificatorul -său /a-18396810 (12.09.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 15 comunităților aflate sub jurisdicția Republicii Moldova pe malul stâng, inclusiv a satului Pârâta. Această configurație a infrastructurii de securitate a contribuit la consolidarea unei stări de vulnerabilitate structurală a populației locale. Un element definitoriu al stagnării mecanismului de pacificare îl constituie instalarea posturilor ilegale de către administrația de la Tiraspol în zona de securitate, începând cu anul 2004. Aceste acțiuni reflectă schimbarea de roluri și asumarea unilaterală a autorității de gestionare a situației de securitate în regiune. În prezent, în zona de securitate funcționează 15 posturi ale Forțelor de Menținere a Păcii (FMP), instituite în conformitate cu deciziile Comisiei Unificate de Control (CUC). Concomitent însă, fără acceptul acesteia, sunt active 24 de posturi și puncte de trecere staționare, gestionate de structurile de grăniceri, vamă, migrație și miliție ale regiunii transnistrene. Prin activitatea lor, acestea conturează de facto o frontieră administrativă a regiunii separatiste, contravenind Acordului din 21 iulie 1992 și deciziilor ulterioare ale CUC20. Relevant în acest context este Acordul de la Odessa din 20 martie 199821 „Cu privire la măsurile de încredere și dezvoltarea contactelor între Republica Moldova și Transnistria”, care, conform prevederilor punctului 4, ,,în mod expres necesită elaborarea unor propuneri privind reducerea treptată a posturilor de grăniceri transnistrene, în vederea creării unui regim favorabil pentru libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor”. De-a lungul anilor, partea moldovenească a depus eforturi pe diverse platforme de dialog pentru implementarea acestor prevederi, inclusiv pentru eliminarea posturilor ilegale. Cu toate acestea, reprezentanții administrației transnistrene au evitat constant angajamentele politice referitoare la asigurarea liberei circulații, invocând motive diverse. Situația s-a agravat în mod considerabil odată cu declararea stării de urgență pentru combaterea pandemiei COVID-19. Începând cu 12 martie 2020, autoritățile de la Tiraspol au instalat în mod unilateral aproximativ 37 de posturi mobile în jurul localităților aflate sub jurisdicția autorităților constituționale ale Republicii Moldova, consolidând astfel controlul teritorial și restricționând mobilitatea populației22. În același timp, încercările observatorilor militari de a se deplasa în teren pentru a documenta în mod regulamentar aceste încălcări au fost în 20 Ibidem. 21 Acordul privind măsurile de creştere a încrederii şi dezvoltarea contactelor dintre cele două părţi, https: // gov .md/ sites / default / files / document / attachments / 1998-03-20ru-odessa-agreement_on_cbm_and_development_of_c.pdf (12.09.2025). 22 Tiraspolul refuză să discute despre cele 37 de posturi instalate ilegal. Ședința CUC, amânată, https://tv8.md/2020/05/29/tiraspolul-refuza-sa-discute-despre-cele-37-de-posturiinstalate-ilegal-sedinta-cucamanata?fbclid=IwY2xjawM_tj5leHRuA2FlbQIxMQBicmlkETFyMXZyaHEzalBRN1pP YTBjAR4hX3DeqSa_gKc1h9hQf2EMfFxroMNu0COV2aaR8VVjy9YP19agIoCgSXQoQ_aem_jeWml_K ZzKQdgRRLfcHGzg (12.09.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 22 pentru a împiedica apropierea Republicii Moldova de NATO și chiar de Uniunea Europeană. Din perspectivă critică, misiunea nu este doar un mecanism de securitate, ci și un vector de control geopolitic. Această realitate este confirmată de faptul că Moscova a refuzat constant retragerea trupelor sale, în pofida angajamentelor asumate la summitul OSCE de la Istanbul (1999)1. Astfel, menținerea statu-quo-ului servește intereselor strategice ruse, dar contravine intereselor Republicii Moldova și principiilor dreptului internațional. În consecință, eficiența misiunii trebuie evaluată nu doar prin prisma securității locale, ci și a implicațiilor geopolitice mai largi. În pofida stabilității relative, actualul format de securitate comportă o serie de riscuri structurale: - Risc de blocaj permanent – absența unui mecanism de tranziție către o soluție politică perpetuează conflictul înghețat și creează dependență de statu-quo. - Risc de instrumentalizare geopolitică – misiunea poate fi folosită de Federația Rusă pentru a destabiliza Republica Moldova în momente de criză regională (de exemplu, în contextul războiului din Ucraina). - Risc de lipsă de transparență - monitorizarea incidentelor din Zona de Securitate este controlată de CUC, ceea ce reduce posibilitatea unei evaluări obiective și independente. - Risc de erodare a legitimității - percepția negativă a misiunii în rândul populației moldovenești poate genera tensiuni sociale și politice interne. - Risc de securitate regională - prezența trupelor ruse în zona transnistreană, la granița cu Ucraina, reprezintă o sursă de instabilitate în contextul conflictului rusoucrainean. Aceste riscuri demonstrează că stabilitatea aparentă este fragilă și dependentă de factori externi. În absența unei reforme, misiunea riscă să devină un factor de vulnerabilitate, mai degrabă decât un garant al păcii. În acest context apare întrebarea cu referire la alternativele actualului format. Literatura de specialitate și discursul politic identifică mai multe opțiuni: a) Transformarea misiunii într-una civilă, sub egida OSCE. Această opțiune ar crește imparțialitatea și legitimitatea internațională, dar întâmpină opoziția fermă a Federației Ruse și a Tiraspolului. b) Internaționalizarea sub egida ONU. O misiune ONU ar oferi cea mai înaltă legitimitate, însă ar necesita acordul Consiliului de Securitate, unde Rusia are drept de veto. c) Transformarea într-o misiune mixtă OSCE–UE. Această variantă ar combina expertiza OSCE cu resursele UE și ar putea avea susținerea partenerilor occidentali, dar depinde de contextul geopolitic și de echilibrul de putere. 1 Istanbul document 1999, chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.osce.org/files/f/documents/6/5 /39569.pdf (12.09.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 23 d) Menținerea statu-quo-ului. Cea mai probabilă opțiune pe termen scurt, însă cu riscul perpetuării conflictului înghețat și al erodării legitimității Republicii Moldova. Fiecare scenariu prezintă avantaje și dezavantaje, dar toate indică o direcție comună: necesitatea reducerii rolului dominant al Federației Ruse și creșterea gradului de implicare internațională. Discuția asupra eficienței misiunii de pace din zona transnistreană conduce inevitabil la o concluzie ambivalentă. Din perspectiva securității imediate, aceasta a funcționat, reușind să prevină războiul. Din perspectiva unei soluții politice durabile, misiunea s-a dovedit ineficientă, blocând procesele de reconciliere și consolidând statu-quo-ul. Bibliography Books and studies 1. Cerba, Valeriu, Adevărul despre agresiunea rusă în Transnistria, Tipografia Centrală, Chișinău, 2019, 432 p. 2. Coropcean, Ion, Operațiunea de menținere a păcii în Zona de Securitate pe Nistru – unele realizări șe rezerve, „Cohorta. Revistă de Istorie Militară”, Nr. 2, 2020, pp. 141-152. 3. Creangă, Pavel. Ia hociu rasskazati..., Elan Poligraf, Chișinău, 2005 (Крянгэ П. Я хочу рассказать…, Elan Poligraf, Chişinău, 2005. 356 p.) 4. Kurtskhalia, Alexander, Analiza juridică a acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 de încetare a focului în conflictul transnistrean, „Revista Națională de Drept”, vol. 48, nr. 2, 2022, chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://ibn.idsi.md/sites/default /files/imag_file/65-70_33.pdf 5. Reforma misiunii de pacificare din Transnistria: o premiză pentru soluţionarea conflictului, Kiev, 201,. chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://www.viitorul.org/files/1 0.pdf Documents 1. Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova, https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/1992-07-21-rumoscow-agr_on_principles_of_peaceful_settlem.pdf 2. Acordul privind măsurile de creştere a încrederii şi dezvoltarea contactelor dintre cele două părţi. https://gov.md/sites/default/files/document/attachments / 1998-03-20-ru-odessa-agreement_on_cbm_and_development_of_c.pdf 3. Declarația de Independență a Republicii Moldova. Lege privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova nr. 691-XII din 27.08.1991, Monitor nr. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 24 11-12/103, 118 din 1991. https://www.constcourt.md/pageview.php?l=ro&id=276&idc=11. 4. Istanbul document 1999, chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.osce.org/files/f/do cuments/6/5/39569.pdf. 5. Legea nr.448/2003 cu privire la statutul forței militare străine în Republica Moldova, https: //www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=28813&lang=ro. 6. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa Misiunea în Moldova, chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.osce.org/files/f/do cuments/2/a/425252_0.pdf. Media publications 1. CEDO a condamnat Rusia pentru uciderea lui Vadim Pisari de către pacificatorul său, https://www.dw.com/ro/cedo-a-condamnat-rusia-pentruuciderea-lui-vadim-pisari-de-către-pacificatorul -său /a-18396810. 2. Contingentele Forțelor de Menținere a Păcii în Zona de Securitate. Ministerul Apărării al Republicii Moldova, https: //www. army. md /?lng=2&action=show&cat=163. 3. Delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control semnalează prezența posturilor ilegale în Zona de Securitate,. https://www.moldpres.md/rom/oficial/delegatia-r-moldova-in-comisiaunificata-de-control-semnaleaza-prezenta-posturilor-ilegale-in-zona-desecuritate. 4. Ordinea publică și libera circulație în Zona de Securitate, în centrul discuțiilor în cadrul Comisiei Unificate de Control, https://www.gov.md/index.php/ro/comunicate-de-presa-bpr/ordinea-publica-silibera-circulatie-zona-de-securitate-centrul-discutiilor. 5. Preşedintele Republicii Moldova a avut o întrevedere cu liderul Transnistriei, https://presedinte.md/presa/presedintele-republicii-moldova-a-avut-ointrevedere-cu-liderul-transnistriei. 6. Problema eliminării posturilor ilegale din Zona de Securitate abordată la ședința Comisiei Unificate de Control, https://www.gov.md/index.php/ro/comunicate-de-presa-bpr/problemaeliminarii-posturilor-ilegale-din-zona-de-securitate-abordata-la. 7. Întâlnirea Președintelui Republicii Moldova cu liderul de la Tiraspol, http: // vrmoldova.md/actualitate/desi-krasnoselski-spune-ca-au-ramas-11-posturiilegale-de-control-vicepremierul-opereaza-cu-alte-cifre/. 8. Tiraspolul refuză să discute despre cele 37 de posturi instalate ilegal. Ședința CUC, amânată, https://tv8.md/2020/05/29/tiraspolul-refuza-sa-discute-desprecele-37-de-posturi-instalate-ilegal-sedinta-cucamanata?fbclid=IwY2xjawM_tj5leHRuA2FlbQIxMQBicmlkETFyMXZyaHE Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 25 zalBRN1pPYTBjAR4hX3DeqSa_gKc1h9hQf2EMfFxroMNu0COV2aaR8VVjy9YP19agIoCgSXQoQ_ae m_jeWml_KZzKQdgRRLfcHGzg.