THE ROMANIAN ORTHODOX MISSION IN TRANSNISTRIA AND THE DYNAMICS OF THE RELIGIOUS PHENOMENON ON THE BOTH BANKS OF THE NISTER – HISTORICAL LANDMARKS AND CONTEMPORARY EFFECTS

Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 147 Marius ȘPECHEA Lucian Blaga University of Sibiu MISIUNEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN TRANSNISTRIA ȘI DINAMICA FENOMENULUI RELIGIOS PE CELE DOUĂ MALURI ALE NISTRULUI – REPERE ISTORICE ȘI EFECTE CONTEMPORANE DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.17944732 Title: THE ROMANIAN ORTHODOX MISSION IN TRANSNISTRIA AND THE DYNAMICS OF THE RELIGIOUS PHENOMENON ON THE BOTH BANKS OF THE NISTER – HISTORICAL LANDMARKS AND CONTEMPORARY EFFECTS Abstract: The dynamics of the religious phenomenon represent one of the major challenges in carrying out an objective analysis and achieving a deep understanding of the realities in a region, regardless of the geographical space we refer to, but even more so when we refer to a region with such a complex history and situation as the Transnistrian region. Therefore, the present research aims to explore the religious dynamics of the Transnistrian region starting from the historical landmarks of the Orthodox Mission in Transnistria during the Second World War, without however claiming to be an exclusive and exhaustive historical research, but rather an analysis to understand, with the limits of a small-scale study, the religious reality of the region in the present and the identity paradoxes resulting from previous historical contexts. Religious life in the Republic of Moldova has recently come to the attention of public opinion through internal turmoil related to loyalty and canonical obedience, leaving the feeling, at least apparently, that this dimension is also engaged in the tools of contemporary hybrid warfare. Keywords: Romanian Orthodox Mission in Transnistria; Religious phenomenon; Visarion Puiu; Fiodor Melnikov; Old Rite; Geopolitics; Religion. Contact details of the authors: E-mail: marius.speche[email protected] Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 148 Cercetarea fenomenului religios este fără îndoială un act caracterizat mai degrabă de o serie de limitări și constrângeri generate de natura în sine a subiectului, ci cu atât mai mult atunci când tematica religioasă este analizată în contextul unui conflict. Dificultatea interpretărilor obiective asupra unui act în general subiectiv, precum și multitudinea pozițiilor față de actul religios, plus ingerința politicului și absența în general a unor date independente, creionează exact limitele studiilor interdisciplinare cum se dorește și cel de față, dar care în ciuda tuturor acestor limitări se străduiește să contribuie, alături de alte asemenea cercetări la efortul susținut de a înțelege un pic mai mult și mai profund măcar încă un aspect din dinamica acestui fenomen complex și uimitor. Situația religioasă din regiunea transnistreană se înscrie perfect în acest canon dificil și extrem de limitat de analiză a fenomenului religios în context geopolitic și istoric și a dinamicii lui actuale, pornind în demersul de a înțelege prezentul prin deslușirea unor aspecte din trecut care au marcat oarecum memoria colectivă, chiar și prin efortul de a o deforma în scop ideologic și politic. Religia poate fi definită ca ,,un sistem de credințe / de dogme și de practici adică rituri și interdicții”362, menită să construiască o comunitate pentru toți cei care adera la acel set de valori, cu alte cuvinte am putea definii religia pe scurt ca o legătură între oameni. Privind definiția teoretică am putea crede, oarecum naiv, că religia nu poate fi asociată prea mult cu jocurile vieții politice și cu atât mai puțin cu dinamica conflictelor, însă istoria e făcută de oameni și de comunități care în numele unor valori diferite la care aderă, se războiesc între ei, astfel observând întreaga istorie a umanității constatăm o împletire între factorul religios și dinamica conflictelor363. Această realitate șocantă a determinat o serie întreagă de teologi, istorici și politologi să studieze fenomenul pentru a putea observa dacă există într-adevăr pârghii prin care fenomenul religios poate fi adus în plan practic la forma în care este definit teoretic și anume acela de liant al unității, generator de legături între oameni, ci nu factor perturbator și pretext pentru conflicte. Printre cei mai cunoscuți cercetători în această direcție îl regăsim pe Thomas Merton364 călugăr și teolog care a propus în anii 80 ai secolului XX o reinterpretare a conflictelor schimbând percepția asupra modului în care este definită violența. Tot în căutarea unui sens profund al religiei se înscrie și lucrarea lui Jude Dougherty, Logica 362 Julia Didier, Dicționar de filosofie Larousse, Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 292. 363 Peter Hather, Lumea creștină, Polirom, Iași, 2023. 364 Thomas Merton, Faith and Violence: Christian Teaching and Christian Practice, University of Notre Dame Press, Notre Dame, 1968 https://search.worldcat.org/oclc/327320 (11.11.2025) și The Non-Violent Alternative. Revised ed. of Thomas Merton on Peace, Farrar, Straus and Giroux, 1980, https://search.worldcat.org/oclc/174711710 (11.11.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 149 religiei365 sau meditațiile filosofice ale lui Jacques Maritain366 cu scopul de a integra dinamica religioasă în dinamica societății moderne cu rigorile și așteptările ei cu privire la un sistem politic cât mai echitabil. Importanța acestor demersuri trebuie înțeleasă în contextul în care Europa distrusă de războaiele religioase post reformă, mai exact prin Războiul de 30 de ani, prin Pacea de la Westfalia din 1648 a izolat formal sentimentul religios de dinamica politică încercând să prevină în spațiul occidental instaurarea unui război total pe continentul european.367 Exilarea problemei religioase în spațiul privat al individului nu a rezolvat problema, dimpotrivă mai degrabă a ignorat-o și la cum evoluează în prezent lucrurile a generat o acumulare de tensiune. Oarecum într-un lume cu o mobilitate relativ redusă așa cum era lumea secolului al XVI - lea sau la începutul sec al XVIII-lea în Europa de vest, această strategie a funcționat, însă în contextul revoluției industriale și-a creșterii schimburilor și a interdependențelor cu alte arii geografice profund religioase, în secolul XIX și mai ales în secolul XX întâlnirea dintre politică și religie a devenit imposibil de evitat. Acesta este contextul în care sfârșitul secolului XX marcat de globalizare și schimbări structurale generate de interdependențele economice și politice a readus în prim-planul atenției publice rolul pe care religia sau identitate religioasă îl are în legitimarea sau dimpotrivă în delegitimarea unor acțiuni politice. Spațiul românesc de asemenea a fost preocupat de studii în această direcție printre care cele mai punctuale dedicate rolului religiei în modernitate putem aminti volumul coordonat de Camil Ungureanu Religia în democrație - o dilemă a modernității368 sau volumul editat de Vasile Boari, Religie și politică369, la Editura Institutului European. Acesta este cadrul teoretic și formal de abordare a rolului pe care identitatea religioasă, apartenența la o comunitate sau alta, reprezintă un obiect de referință și de studiu pentru observarea dinamicii conflictelor contemporane, în cazul de față a modului în care memoria unor acțiuni ecleziale românești din anii tulburi ai celui de Al Doilea Război Mondial continuă să aibă impact și să construiască percepții pe cele doua maluri ale Nistrului, aceste percepții fiind interesante și relevante astăzi, deoarece în funcție de interpretare, devin sau pot deveni instrumente în gestionarea și influențarea situației din regiune. Reactivarea Episcopiei Ortodoxe a Dubăsarilor și a toată Transnistria - fostă Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria - cu sediul în Dubăsari în anul 365 Jude Dougherty, Logica religiei, Gutenberg, 2009, pp 5-10. 366 Ibidem, p.139. 367 Hagen Schulze, Stat și națiune în istoria europeană, Polirom, Iași, 2003, p. 55. 368 Camil Ungureanu, Religia în democrație - o dilemă a modernității, Polirom, Iași, 2011, pp. 5-16, 369 Vasile Boari (coord.), Religie și politică, Institutul European, Iași, pp.7-14. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 150 2004370 de către mitropolitul Petru al Mitropoliei Basarabiei din Chișinău a aprins în memoria colectivă și în spațiul public, mai puțin din România, cât mai ales pe cele două maluri ale Nistrului, pe plan eclezial inițial, discuții și chiar tensiuni privitoare la dinamica transnistreană și la loialitățile care decurg din proiecțiile asumate, dar și efecte in vecinătatea imediată371. Din punct de vedere al cercetărilor academice Valeriu Pasat, membru al Academiei de Științe a Moldovei dedică în 2018 o lucrare extinsă de analiză asupra memoriei ecleziastice din Republica Moldova, destul de critică asupra realităților din perioada războiului și a acțiunilor întreprinse de Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria. ,, În anii războiului, autoritățile române încercau activ și cât se poate de reușit să folosească influența clerului impregnat cu „ortodoxia română” asupra populației și să formeze poziții politice favorabile lor în raport cu Uniunea Sovietică.”372 Oarecum într-un registru similar poate fi consemnată și lucrarea scrisă de Florinela Giurgea dedicată propagandei de război din anii 1941-1944 din Transnistria373 prin care urmărește să observe suprapunerile dintre efortul politic de război și direcțiile de acțiune ale comunităților ecleziale cu precădere ale Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria concluzionând cu identificarea a două etape majore și anume ,, În prima fază, s-a mers pe ideea de eliberare a Transnistriei de bolșevici și de ateism de către armata română, insistând pe gesturi rituale și imagini creștine. Războiul de eliberare a teritoriilor românești, în care a fost inclusă și Transnistria, a fost botezat de propaganda oficială nici mai mult nici mai puțin decât “Războiul sfânt“ (...) iar a doua etapă pe revenirea vieții la normal în Transnistria sub auspiciile administrației romanești.”374 Pe de altă parte, memoria colectivă în spațiul romanesc reține ca figuri luminoase și cu activității benefice pe Arhimandritul Antim Nica375 sau pe 370 https://arhiva.patriarhia.ro/organizarea-administrativa-763.html (11.11.2025), https://www.societateamuzicala.ro/societateateologica/episcopia-ortodoxa-dubasarilor-sitoata-transnistria-fosta-misiune-ortodoxa-romana-din-transnistria (11.11.2025). 371 Biserica Ucrainei critică BOR pentru cele trei eparhii, https://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/11/071116_biserica_ucraina_eparhii. shtml (11.11.2025). 372 Valeriu Pasat, Biserica Ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (19401991), Cartier, Chișinău, 2018, p. 94. 373 Florinela Giurgea, Romanian Propaganda in the Conquered Territory of Transnistria (1941-1944) în Iulian Boldea (coord.), Identities in the Spotlight. Dialogue in a Global World, Arhipelag XXI Press, Târgu Mureș, 2023, p. 142. 374 Ibidem, p.150 375 Evantia Bozgan, Ovidiu Bozgan, Lunga așteptare a unui episcop ortodox. Din viața și activitatea lui Antim Nica, „Arhivele Totalitarismului”, Vol.IX, nr 3-4, 2001, pp. 134-148. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 151 mitropolitul Visarion Puiu376 care au păstorit și coordonat activitatea Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria, construind biserici și salvând comunități prin redarea speranței și a credinței. Rapoartele oficiale ale timpului cum ar fi rapoartele de activitate ale Misiunii Ortodoxe din Transnistria publicate în revista Transnistria Creștină între 1942-1944377evidențiază o serie de realizări concrete pe plan eclezial în regiunea transnistreană și nu numai, astfel de la înființarea acesteia la 15 august 1941 și pana la desființarea ei ca urmare a situației de război în 1944, ,,și-au reluat activitatea 12 mănăstiri și peste 600 de lăcașuri de rugăciune. Au primit botezul mii de persoane, mii de familii au primit taina cununiei în biserici.”378 Primele șase luni de activitate în ciuda dificultăților războiului consemnează în primul raport de activitate publicat în revista „Transnistria Creștină”379 - mai exact la 31 martie 1942 - un număr de 285 de slujitori bisericești din care 115 preoți și 5 diaconi. Pentru a putea avea un termen de comparație situația religioasă în regiunea transnistreană așa cum este ea prezentată în studiul realizat de Veaceslav Ciorbă380 la 1917, deci in perioada de final a Imperiului Țarist ,,în regiunea dintre Nistru şi Bug erau 1017 biserici şi case de rugăciune, cu 890 de preoți, 13 mănăstiri şi schituri, cu 384 de monahi. În toamna anului 1941, după 23 de ani de stăpânire sovietică, nu a rămas să funcționeze decât o singură biserică în orașul Odessa”381 iar în aceeași regiune în ,,1 martie 1943 erau redate funcționării 445 de biserici şi 187 case de rugăciuni, iar 222 de biserici şi 43 case de rugăciuni urmau să fie redeschise în scurt timp”382 iar pentru combaterea ideilor ateist-comuniste, din partea Misiunii se desfășura o activitate prin două acțiuni: „destăvilirea bolșevismului și de reînviere a creștinismului” astfel se editau broșuri de învățătură creștină și de propagandă antibolşevică.”383 376 Ciprian-Viorel Pleșea, Mitropolitul Visarion Puiu – Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942-1943), „TABOR. Revistă de cultură şi spiritualitate românească”, Vol.XVIII, Nr. 3, 2024, pp. 33-44. 377 Vasile Secrieru, Scurt istoric al revistei Transnistria Creștină, pp. 149-151, http://libruniv.usarb.md/xXx/reviste/confbib/articole/2021_1-2/Confl_1-2_2021-149151.pdf (11.11.2025). 378 Nicolae Fuștei, Activitatea Bisericii Ortodoxe Române în vederea revigorării vieții religioase în Transnistria (1941-1944), în Congresul Național al Istoricilor Români. Ediția a 4-a, Chișinău, Moldova, 27-31 august 2024, Chișinău, 2024, p. 123. 379 „Transnistria Creștină” anul I, Nr. I (ianuarie-martie), 1942. 380 Veaceslav Ciorbă, Misiunea Ortodoxă Română din stânga Nistrului (1941-1944), Pontos, Chișinău, 2011. 381 Ibidem. 382 Ibidem. 383 Ioan Lisnic, Activitatea Misiunii Ortodoxe în Transnistria sub conducerea Mitropolitului Visarion Puiu, în Conferința "In honorem Ion Şişcanu" Cahul, Moldova, 27 martie 2011, Cahul, 2011, p. 241. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 152 Numărul redus de cercetări pe acest subiect și dificultatea unui consens general nu poate fi o surpriză având în vedere dificultatea delimitărilor clare între interesul politic/geopolitic de la un moment dat și activitatea pastorală derulată în acel moment istoric de Misiunea Ortodoxă Romană din Transnistria, însă este evidentă falia dintre cele două mari proiecții asupra activității acestei misiuni ecleziale. Pe de o parte se are în vedere doar logica geopolitică și ideologică, în timp ce cercetătorii preocupați de ecleziologie/teologie analizează cu precădere rezultatele pe târâm pastoral și teologic ale acestei misiunii ortodoxe în Transnistria și care nu pot să nu rămână impresionați de renașterea creștinismului în regiune într-un timp atât de scurt. Această dificultate a cercetării Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria ar rămâne doar un subiect de curiozitate asupra istoriei, dacă el nu ar fi relevant pentru memoria colectivă, astăzi devenind un adevărat vector de construct identitar, atât în regiunea transnistreană, dar și per ansamblu în Republica Moldova. Complexitatea situației este bine surprinsă în așa numita problemă a ,,jurisdicției canonice” sau a teritoriului canonic asupra bisericii din Republica Moldova de astăzi. Problema succesiunii canonice fiind disputată din punct de vedere istoric, fiind o mare provocare atât pentru biserica locală cat și pentru Biserica rusă, ucraineană și cea românească.384 Această situație exprimă în mod sugestiv complexitatea dinamicii ecleziale suprapusă cu dinamica geopolitică mai ales în spațiul bizantin ortodox. Biserica Ortodoxă Romană a avut mari dificultăți pe plan eclezial în Republica Moldova, deși reînființase încă din 1992 Mitropolia Basarabiei385, acesta a primit recunoașterea oficială din partea autorităților statului abia zece ani mai târziu în 2002 ca urmare a unei decizii CEDO în acest sens386. Reacția Patriarhiei Ruse nu a întârziat să apară, iar tot în acest registru a reacționat și Biserica Ortodoxă din Ucraina, ea însăși fiind martora unei scindări de jurisdicție387 în contextul conflictului cu Federația Rusă. Practic, relațiile panortodoxe din zona de est a Europei sunt un adevărat butoi de pulberi geopolitici cu impact major la nivel regional și european. Obligativitatea recunoașterii de către stat a Mitropoliei Basarabiei nu a însemnat o viață mai bună pentru comunitatea eclezială subordonată canonic de București, ci dimpotrivă tensiunile au variat în funcție de orientarea politică a 384 Irina Dercaci Sercău, Basarabia și „teritoriul canonic rusesc” sau „conflictul mitropoliilor”, „Sfera Politicii”, Nr. 1 (187), 2016, pp. 77-78. 385 https://mitropoliabasarabiei.md/istoric/ (12.11.2025). 386 Hotărârea CEDO, Cauza Mitropolia Basarabiei și alții c. Moldovei, Strasbourg, 13.12.2001, http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/MITROPOLIA%20BASARABIEI%20SI %20ALTII%20%28ro%29.pdf (12.11.2025). 387 https://moldova.europalibera.org/a/autocefalia-bisericii-ortodoxe-ucrainene-%C8%99iacuza%C8%9Biile-de-schism%C4%83-ale-ru%C8%99ilor/29546229.html ( 12.11.2025) Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 153 guvernării statului, însă poate unul dintre momentele critice l-a reprezentat conflictul deschis cu președintele Republicii Moldova din acea vreme Vladimir Voronin, care în decembrie 2007 amenința cu scoaterea in afara legii și nerecunoașterea acestei structuri ecleziale, amenințând chiar cu pericolul unui război religios.388 Chiar dacă abordarea statului moldovean s-a schimbat, realitatea interacțiunilor dintre cele două mitropolii care se suprapun peste teritoriul actual a Republicii Moldova, rămâne deosebit de tensionat, chiar cu tendință de a se intensifica. Acest lucru, fiind direct influențat de dinamica conflictului din Ucraina pe de o parte, dar și de fenomenul schimbărilor de jurisdicție eclezială a unor parohii. În acest sens la o analiză succinta a site-urilor celor două Mitropolii se poate observa că se desfășoară un adevărat schimb de replici, prin comunicate oficiale389 din care rezultă o tensiune crescută, însă mascată și cosmetizată cu trimiteri teologico-biblice. În 11 noiembrie 2025 s-a organizat un Sinod al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove pentru a redacta clarificări cu privire la orientarea acestei structuri subordonate canonic de Patriarhia Rusă, afirmând în comunicatul oficial că: „Sinodul (...) ia act cu profundă îngrijorare de declarațiile neprietenoase și denigratoare în adresa Bisericii Ortodoxe din Moldova. Biserica noastră consideră aceste demersuri drept nejustificate, neîntemeiate și periculoase pentru unitatea spirituală a poporului Republicii Moldova. În acest context, Sinodul face următoarele precizări: - Biserica Ortodoxă din Moldova nu este o „Biserică rusă”, ci este Biserica întregului popor care trăiește în Republica Moldova; - Biserica Ortodoxă din Moldova este liberă și independentă în conducerea sa, potrivit Tomosului de Independență, emis în anul 1994 de către Patriarhia Moscovei; - Biserica Ortodoxă din Moldova nu s-a situat niciodată împotriva vectorului de dezvoltare ales de Statul nostru.”390 Prin acest comunicat Mitropolia Chișinăului încearcă o repoziționare geopolitică cel puțin ca percepție publică încercând să stopeze schimbările de jurisdicție canonică tot mai numeroase în ultimul timp și argumentate cu delimitarea tot mai mare a credincioșilor și a clerului de acțiunile Moscovei în contextul războiului din Ucraina, sau cel puțin cu ideea asocierii lor. 388 https://mitropoliabasarabiei.md/istoric/ (12.11.2025). 389 https://mitropolia.md/protoiereul-igor-chelea-parohul-bisericii-sf-ioan-teologul-din-sroscani-r-anenii-noi-a-fost-oprit-de-a-oficia-cele-sfinte/ (12.11.2025). 390 Adresarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova către cler şi popor din 11.11.2025, https://mitropolia.md/adresarea-sinodului-bisericii-ortodoxe-din-moldova-catre-cler-sipopor/ (12.11.2025). Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 154 Pe de altă parte, chiar dacă Mitropolia Basarabiei a reînființat Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria), cu sediul la Dubăsari în 2004, ea este vacantă și practic inactivă, iar activitatea pastorală pentru comunitățile care i-se supun canonic în regiune este gestionată de Protopopiatului de Criuleni și Dubăsari391. Având în vedere controversele legate de memoria Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria prudența și reținerea autorităților ecleziale pare a fi cuvântul de ordine. Fără a putea concluziona într-un mod absolut asupra unor perioade istorice care încă necesită cercetate și aprofundate cu obiectivitate, putem totuși observa suprapunerea intenționată a unor elemente de istorie recentă și cu un caracter controversat sau sensibil cum este și memoria în spațiul public și în identitatea comunităților, in cazul de fată a Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria, peste vectorii de interese geopolitice actuale de la est la vest și de la vest la est. Cert este că vectorul religios devine din ce în ce mai relevant în egală măsură cu potențial de detensionare și pacificare sau, dimpotrivă, poate fi un real multiplicator de forță și legitimitate politică în contextul unor crize sau chiar factor declanșator de crize. In acest sens avem mărturia lui Peter Turchin care vorbind despre cercetarea operațională în domeniul istoriei în cadrul Laboratorului de Știință și Tehnologie a Apărării din Marea Britanie, afirmă : ,,reuniunea s-a axat pe modul in care istoria poate fi folosită pentru a influența apărarea.”392 Astfel, pentru reglementarea transnistreană și procesul de pacificare din regiune istoria și sentimentul religios devin elemente cu utilitate duală și chiar un mixt care poate genera soluții sau dimpotrivă poate oferii pretexte de tensionare și dezghețare a conflictului. Bibliography Books and articles 1. Boari, Vasile (coord.), Religie și politică, Editura Institutul European, Iași, 2016. 2. Boldea, Iulian (coord.), Identities in the Spotlight. Dialogue in a Global World, Arhipelag XXI Press, Târgu Mureș, 2023. 3. Bozgan, Evantia; Bozgan Ovidiu, Lunga așteptare a unui episcop ortodox. din viața și activitatea lui Antim Nica, ,,Arhivele Totalitarismului”, vol. IX, nr. 34, 2001. 391 https://protopopiat-criuleni-dubasari.md/ (12.11.2025). 392 Peter Turchin, Istoria viitorului – elite, contraelite și calea spre dezintegrare politică, Litera, București, 2023, p. 224. Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean / The Yearbook of the Laboratory for the Transnistrian Conflict Analysis Vol. VIII, No. 1, 2025 155 4. Ciorbă, Veaceslav, Misiunea Ortodoxă Română din stânga Nistrului (19411944), Editura Pontos, Chișinău, 2011. 5. Didier, Julia, Dicționar de Filosofie Larousse, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. 6. Dougherty , Jude, Logica religiei, Editura Gutenberg, 2009. 7. Fuștei, Nicolae, Activitatea Bisericii Ortodoxe Române în vederea revigorării vieții religioase în Transnistria (1941-1944), în Congresul Național al Istoricilor Români. Ediția a 4-a, Chișinău, Moldova, 27-31 august 2024, Chișinău, 2024. 8. Hather, Peter, Lumea creștină , Editura Polirom, Iași, 2023. 9. Lisnic, Ioan, Activitatea Misiunii Ortodoxe în Transnistria sub conducerea Mitropolitului Visarion Puiu, în Conferința „In honorem Ion Şişcanu”. Cahul, Moldova, 27 martie 2011, Cahul, 2011. 10. Meron, Thomas, The Non-Violent Alternative. Revised ed. of Thomas Merton on Peace, Editura Farrar, Straus and Giroux, 1980. 11. Merton, Thomas, Faith and Violence: Christian Teaching and Christian Practice, Editura University of Notre Dame Press, Notre Dame, 1968. 12. Pasat, Valeriu, Biserica Ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991), Editura Cartier, Chișinău, 2018. 13. Pleșea, Ciprian-Viorel, Mitropolitul Visarion Puiu – Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942-1943), ,,TABOR. Revistă de cultură şi spiritualitate românească”, vol. XVIII, nr. 3, 2024. 14. Schulze, Hagen, Stat și națiune în istoria europeană, Editura Polirom, Iași, 2003. 15. Secrieru, Vasile, Scurt istoric al revistei Transnistria Creștină, http://libruniv.usarb.md/xXx/reviste/confbib/articole/2021_1-2/Confl_12_2021-149-151.pdf. 16. Sercău Dercaci, Irina, Basarabia și „teritoriul canonic rusesc” sau „conflictul mitropoliilor”, ,,Sfera Politicii” nr. 1 (187), 2016. 17. Turchin, Peter, Istoria viitorului – elite, contraelite și calea spre dezintegrare politică, Editura Litera, București, 2023. 18. „Transnistria Creștină”, anul I, nr. I (ianuarie-martie),1942. 19. Ungureanu, Camil, Religia în democrație o dilemă a modernității, Editura Polirom, Iași, 2011. Documents 7. Hotărârea CEDO, Cauza Mitropolia Basarabiei și alții c. Moldovei, Strasbourg, 13.12.2001, http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/MITROPOLIA%20BASAR ABIEI%20SI%20ALTII%20%28ro%29.pdf.